C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Ciocnirea civilizațiilor – reeditarea războiului din Crimeea

clash_of_civilizationsAsistăm, în anul 2015, la o schimbare de abordare în plan geopolitic la nivel macro. Dacă până acum am fost obișnuiți cu intervenții militare ale unor state sau coaliții în state fără forță militară redutabilă, sub diferite argumente (care mai de care mai nerealiste), în acest moment, sunt mai mulți actori politici și militari majori implicați în ceea ce specialiștii numesc ”criza refugiaților”.

Acțiunile ISIS din Orientul Mijlociu au fost elementul declanșator pentru cea mai mare migrație din ultimii 50 de ani. Deși pare că valul de imigranți este o problemă în sine, migrația nu este decât un element pe marea tablă de șah a lumii, în care marile puteri fac jocurile în funcție de interesele proprii.

Statele Unite își doresc menținerea puterii în Orientul Mijlociu și semnarea acordului TTIP cu Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este excedată de valul de imigranți și se teme de creșterea periocolului terorist. Rusia și Turcia reeditează Războiul Crimeei iar Iranul și Israelul încearcă să obțină cât mai multe beneficii din acțiunile marilor puteri în Orientul Mijlociu.

Politica europeană ”Russia first” promovată de Germania și Franța

Întervenția rusă în Ucraina și alipirea Crimeei au dus la sancțiuni economice impuse de SUA și UE pentru Federația Rusă. Dacă Statele Unite au avut de câștigat din această mișcare, Uniunea Europeană, mai exact Franța și Germania, au fost marii perdanți, deoarece schimburile comerciale cu Rusia reprezentau un procent însemnat din economie.

Discursul Președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a îndemnat la normalizarea relațiilor cu Rusia a demonstrat că Uniunea Europeană nu mai dorește să aibă pierderi economice din cauza divergențelor ruso-americane și că este gata să renunțe la sancțiuni. În acest context, Tratatul de Liber Schimb UE-SUA este ca și mort, ceea ce spulberă speranțele multor companii americane cu privire la piața comună americano-europeană.

Cum folosesc SUA și Turcia comunitatea turco-musulmană din Germania

Pentru a relansa jocul, Statele Unite apelează la Turcia, singura putere militară și economică din Europa care poate concura, fie și teoretic, cu Uniunea Europeană și Rusia. Deși relațiile dintre Rusia și Turcia păreau foarte bune, anexarea Crimeei de către Rusia nu fost văzută bine la Ankara iar intervenția din Siria cu atât mai puțin. În acest context, Relațiile SUA – Turcia au crescut în intensitate, dar nu pe filiera NATO, cum era normal, ci din dorința celor două state de a câștiga influență.

Turcia are un ghimpe împotriva UE deoarece nu a fost acceptată de Uniune, în mare parte, din cauza religiei musulmane. În acest moment, când popululația musulmană din Europa este în creștere, iar în Germania minoritatea turcă atins apropape 5%, administrațiile de la Ankara și Washington și-au dat seama de factorul ridicat de presiune pe care îl au în Europa. Statele Unite, cu ajutorul Turciei, ”ghidează” sutele de mii de imigranți din Orientul Mijlociu către statele dezvoltate ale Europei (cu precădere Germania) folosindu-se de criza din Siria pentru a ”invada” Europa. Numărul musulmanilor este în creștere la nivel european, iar cel mai important și apropiat stat musulman de Europa este Turcia, astfel este evidentă anvergura pe care o va căpăta Erdogan în Europa și în Orientul Mijlociu. Prin sprijinirea Turciei, Statele Unite își asigură influența în Europa (adoptarea TTIP) și scade pericolul unei prietenii solide Germania-Rusia.

Se prefigurează un război cu tentă religioasă

Războiul Crimeei din 2015 are foarte multe similitudini cu cel din secolul XIX. În 1853 au intrat în luptă Imperiul Țarist (Rusia de azi) împotriva Imperiului Otoman (Turcia), împotriva Imperiului Englez, Franței și Sardiniei (o parte din teritoriul Italiei de azi). Practic, ultimul război religios. În 2015 asistăm la o reeditare în care state creștine sunt aliate cu Turcia împotriva Rusiei.

Intervenția Rusiei din Siria, împotriva ISIS are ca scop și protejarea creștinilor din acea zonă, pe care SUA și Occidentul pare că i-au uitat. La fel ca în războiul din 1853, Rusia creștină se erijează în protectorul creștinilor din Estul Europei, iar conflictul primește o puternică încărcătură religioasă.

Pe lângă acțiunile Rusiei, numărul mare de imigranți musulmani care vin în Europa, amenințarea atentatelor și dorința islamiștilor radicali de a impune islamul la nivel mondial transformă situația actuală din Europa și Orientul Mijlociu într-un conflict cu puternică tentă religioasă.

Războiul Crimeei varinta 2015

Până în acest moment, Rusia a punctat de două ori în conflictul de la distanță cu Turcia. Anexarea Crimeei și intervenția în Siria sunt două victorii tactice ale lui Vladimir Putin. Anexarea Crimeei îi asigură Rusiei acces la Marea Neagră iar intervenția din Siria are un rol multiplu: reduce importanța Turciei în regiune, crește anvergura militară a Rusiei la nivel internațional și îl ajută pe Vladimir Putin să-și refacă imaginea afectată de intervenția în Crimeea.
Administrația de la Ankara considera că Peninsula Crimeea este un teritoriu turcesc, fiind sute de ani sub ocupația tătarilor și a otomanilor. În ceea ce privește Siria, Erdogan dorea crearea unei zone tampon la granița cu Turcia pentru protecția refugiaților, controlată de armata turcă. Acest teritoriu ar fi întrerupt legăturile Iranului cu Hezbolah și ar fi izolat Damascul, lucru de neacceptat pentru Moscova, care sprijină regimul Assad, fiind ultimul lor bastion în Orientul Mijlociu.

Rusia a câștigat mai multe etape din acest război, dar Turcia și SUA se regrupează. Intervenția Rusiei în Siria a fost un blitzkrieg, dar Turcia și SUA nu vor renunța nici la Orientul Mijlociu, nici la controlul din Europa, mai ales că dețin atât de multe pârghii. Turcia a investit mult în ultimii ani în armată, dar a investit și în propaganda în statele din zona ei de influență. Exportul firmelor turcești a crescut exponențial în ultimii anii, atât în Europa de Est cât și Siria, Libia, Iran și Iraq. Ankara își diseminează mesajul foarte efecient în funcție de mediul și specificul populației.

În ceea ce privește SUA, rețelele controlate de omul de afaceri George Soros au fost activate în toată Europa. Deciziile Uniunii Europene sunt criticate din interior iar relațiile cu Rusia sabotate. Războiul este dus pe mai multe planuri, dar actorii sunt mereu aceiași. Chiar dacă situația este foarte complexă, taberele sunt stabilite în spatele unor interpuși, fie că aceștia se numesc al-Nusra, Bashar al Assad, PKK sau ISIS, războiul este purtat de SUA, Rusia, Turcia și UE.

Războiul Crimeei din 2015 nu mai implică doar state europene, iar rezultatul său va influența pentru o lungă perioadă de timp Rusia, SUA, Europa, Orientul Mijlociu și Turcia. Acest conflict a dus la mutații foarte mari de populații, schimbarea factorilor de stabilitate din Orientul Mijlociu, redeschiderea conflictului SUA – Rusia, a parteneriatului Germania – Rusia și mai ales la relansarea Turciei ca mare putere regională.

Referințe:

Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continent, primul conflict la declanșarea căruia presa și opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ, și care, în același timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent (‘free-lance’)); în aceeași notă a premierelor, războiul Crimeii este considerat a fi cel dintâi război total, care a afectat în mod tragic populația civilă expusă la curățire etnică și abuzuri gen viol în același timp, este războiul care a influențat în mod durabil percepția rușilor în ce privește Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerată o trădare, comparabilă poate numai cu invazia și jefuirea capitalei bizantine de către occidentali în timpul celei de-a IV-a cruciade. Este, de asemenea, războiul care a pus în evidență prăpastia care se căsca deja de pe atunci, în termeni de mentalități și valori pe continentul nostru, între Occidentul catolic și protestant, substanțial secularizat și marcat astfel de forme de religiozitate sobre, pe de-o parte, și Estul ortodox, adâncit în forme de religiozitate pline de ardoare și pioșenie, pe de altă parte: occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a fi pur și simplu “barbare”, considerându-le “superstiții degradante” sau “ceremonii ipocrite mai rele decât cele mai joase fetișisme de pe malurile vreunui rîu din Africa”. Acest clivaj cultural durabil va influența politica occidentală în disputa pe tema Locurilor Sfinte, și va conduce într-un final, împreună cu alți factori, la războiul Crimeii. (Sursa: Wikipedia)

Autor: Laurențiu Nicodim

NOTA REDACȚIEI:

Unificarea Principatelor Române ca prim pas în edificarea Marii Uniri vine și ca urmare a efectelor Războiului Crimeei. Putem spera ca actualul război din Siria să conducă la revenirea Moldovei la Țara Mamă? Depinde doar de politicienii români dacă vor ști să joace corespunzător. Ponta este primul politician român care a anunțat posibilitatea ca la 100 de ani de la Marea Unire, în 2018, toți românii să se regăsească într-o singură graniță!

Related Posts

2 Responses “Ciocnirea civilizațiilor – reeditarea războiului din Crimeea”

  1. luisa says:

    Articol, in general bun, daca nu dadeati cu…in fasole la urma, pomenindu-l pe ponta…

  2. Ioan says:

    Nicodim-Ponta-Putin
    Nume urate si nedorite de romani.
    D-le Nicodim cum se impaca unirea cu Moldova cu actiunile teroriste ale Rusiei din Republica Moldova? Musulmanii turci au fost mult mai omenosi si mai putin dezastruosi pentru romani sau alte popoare decat ortodocsii rusi.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss