Exista analisti occidentali care, facandu-se de fapt ecoul ingrijorarii unor cercuri financiare internationale, avertizeaza ca totusi preocuparea principala ar trebui sa se indrepte peste Ocean, unde datoria publica americana, care a scapat si ea caii, risca sa arunce curand-curand intreaga economie mondiala intr-o recrudescenta fara precedent a crizei, incomparabil mai grava decat cea a ultimilor doi-trei ani si oricum mai distrugatoare decat cea pe care ar provoca-o defectiunile ajunse la suprafata din zona euro.
Datoria publica americana n-a depasit inca teribilele cote din tarile supraindatorate ale lumii (250% din PIB in Japonia, 140% din PIB in Grecia sau 115% din PIB in Italia), aflandu-se deocamdata la cota de 91% din PIB.
Deocamdata, pentru ca, adaugandu-se fabulosul deficit bugetar pe anul fiscal ce a inceput la 1 aprilie, cota PIB-ului va fi curand depasita, deficitul cu pricina, care a facut de altfel obiectul unor ascutite dispute intre democrati si republicani in perspectiva infruntarilor electorale de anul viitor, incluzand majorari cu mult peste cresterile posibile ale PIB-ului.
Problema nu este insa aceasta cota in sine. Chiar si la actuala cota, inca sub PIB, datoria publica americana atinge vreo 14.000 de miliarde dolari, fiind mai mare decat cea a intregii zone euro si, oricum, fata de aceasta, cea a tarilor supraindatorate din zona euro (adica a celor cu datorii publice peste PIB), reprezinta o biata bobita.
Or, ingrijorarile internationale deriva exact din dimensiunea uriasa a acestei datorii si, implicit, din greutatea in sine a PIB-iului american care, prin pozitia prioritara in lume, cantareste puternic in balanta mondiala.
Agentia internationala de rating Standard&Poor’s a depunctat recent SUA – pentru prima data in istorie – avand in vedere tocmai datoria publica si deficitul bugetar imense si mai ales inexistenta unui program serios de combatere a acestora.
Se pare ca situatia este considerata deosebit de grava in masura in care s-a ajuns la o asemenea depunctare. S&P, care este de fapt o agentura a marelui capital american, a apreciat ca, daca nu recurge acum la o asemenea depunctare, isi pierde orice nas de a-i mai judeca si sanctiona pe altii intr-o culpa chiar mai mica!
Ingrijorarile legate de datoria publica americana sunt accentuate de incertitudinile privind evolutia si contracararea acesteia in conditiile infruntarilor din ce in ce mai dure dintre democrati si republicani.
Administratia democrata doreste continuarea programelor bugetare pe rol si, implicit, are in vedere marirea deficitului bugetar si cresterea indatorarii publice. Republicanii, tocmai pentru a sublinia esecul democratilor, sustin taieri bugetare masive, indeosebi de programe sociale.
Prima infruntare la cutite a fost prilejuita de adoptarea la termen a bugetului federal pe anul fiscal ce se deschidea la 1 aprilie. Neaprobarea la termen insemna blocarea unor finantari de sute miliarde dolari.
Un compromis a fost realizat in ultima clipa. Batalia finala a fost insa doar amanata, respectivul compromis realizandu-se doar in perspectiva apropiatei confruntari pe tema plafonului datoriei publice.
Inca in mai plafonul in vigoare al datoriei publice – 14.300 miliarde dolari – va fi atins si noi imprumuturi pentru finantarea deficitului bugetar, chiar daca acceptat, nu vor putea fi facute fara stabilirea unui nou plafon, crescut, al datoriei publice.
Acest plafon a tot fost ridicat – de peste 100 de ori dupa 1939 -, dar, de data aceasta, dincolo de problemele economice si financiare in sine pe care le comporta, decizia are o incarcatura politica poate chiar prevalenta: batalia electorala din 2012.
Miza republicanilor este blocarea proiectelor sociale initiate de presedintele Obama, inainte de toate a celor controversate din asigurarile de sanatate, iar de partea democrata este vorba de mentinerea acestora ca incercare de pastrare a unui atu electoral.
Economic, problema este foarte complexa si complicata. Actuala majorare spectaculoasa si periculoasa a datoriei publice americane rezulta direct din injectiile federale uriase pentru contracararea recesiunii si stimularea unei reveniri economice.
Dar, fiind vorba de fapt de combaterea unei crize a datoriilor cu noi datorii si mai mari, nici nu este de mirare ca mare lucru nu s-a realizat! Revenirea este slaba si oricum nu se regaseste la nivelul absorbtiei somajului.
Si marea problema este ca, in timp ce nu este foarte sigur ca pomparea in continuare de infuzii monetare si deci o crestere a indatorarii publice vor aduce revirimentul dorit, este aproape cert ca o subtiere a acestor stimulente (deci o temperare a indatorarii publice) risca sa impinga economia americana din nou in recesiune si, odata cu ea, intreaga economie mondiala in stagnare.
Si aceasta dincolo de explozia inflationista care este inevitabila in conditiile datoriilor supradimensionate tratate tot cu datorii.
Analiza de Ilie Serbanescu
Sursa: Bloombiz