UNGRIP (2011) – “Libertatea inseamna suveranitate individuala”

Cu acest film foarte recent, Ungrip, lansat în prima zi a acestei luni, Talismanic Idols sau, altfel spus, fraţii Dan şi Ben Stewart, creatorii a două documentare extrem de apreciate, Esoteric Agenda şi Kymatica, revin în forţă, prezentând odiseea emoţionantă şi optimistă a unui om ce a devenit liber, Rob din familia Pagé, după cum se prezintă el însuşi, refuzând să mai accepte indentitatea artificială ce i-a fost oferită la naştere, de către un sistem care celebra înregimentarea unui nou sclav.

Problema suveranităţii individuale este atemporală, răsărind mai mult ca sigur în conştiinţele noastre în zorii civilizaţiei umane, deşi părea să fi fost abandonată în anumite etape istorice şi, din păcate, mai ales acum, în epoca dezumanizantă a înrobirii umane, glorificată prin tehnologie şi mass media.

Am dezbătut această noţiune şi în articolele anterioare, în contextul banalizării şi minimalizării ei de către promotorii imperiului global al cămătarilor, fiindcă este cea mai periculoasă opţiune a unui om, din punctul de vedere al oricărui sistem politic actual, care nu doreşte decât menţinerea sau înăsprirea mijloacelor sale de control fizic şi psihic, printr-o omogenizare artificială a culturilor umane şi distrugerea oricărei manifestări de gândire critică sau solidaritate umană, ca germeni “subversivi” ai unei eventuale revoluţii.

Deşi au răzbătut până la noi mesajele străvechi, prin scripturi, descoperiri arheologice, tradiţii şamanice, filozofie, poezie, artă şi muzică, pe măsură ce ne apropiem de punctul culminant al civilizaţiei tehnologice şi informaţionale, ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de sentimentul întregirii noastre spirituale, devenind tot mai alienaţi şi nesiguri de rolul nostru real în ecuaţia existenţei umane.

Paradoxal, însă, conceptul de spiritualitate, atât de blamat şi ridiculizat de ştiinţa mecanicistă contemporană, refuză să moară, tot mai mulţi oameni fiind în căutarea unei treziri spirituale şi a adevărului, mult prea multă vreme confundat cu dogma religioasă sau tabuul ştiinţific.

Rob din familia Pagé a fost un informatician de succes, care, după 20 de ani de carieră şi un eşec în viaţa conjugală, a pus capăt carierei şi s-a mutat cu familia undeva la ţară, în ţinutul Alberta din Canada, unde şi-a construit o casă ecologică, separată de reţeaua energetică şi duce o viaţă apropiată de natură, respectând profund pământul pe care îşi cultivă propriile alimente.

Asumându-şi deplina responsabilitate asupra vieţii sale, pe plan fizic, mental, emoţional şi spiritual, după cum se exprimă el însuşi, fără a-şi impune voinţa asupra unei alte fiinţe umane, a trecut la schimbări fundamentale ale modului de viaţă al familiei, începând un proces lent şi dureros de eliminare a tuturor dependenţelor de stat sau corporaţii, construind simultan relaţii independente cu alţi oameni asemenea lui.

Rob continuă să împărtăşească toate descoperirile sale, ţinând lecţii săptămânale în Edmonton, Alberta, numite “Construirea libertăţii”, în care studenţii săi, care-l tratează cu un respect deosebit, învaţă treptat despre impactul enorm pe care sistemele sociale actuale îl au asupra vieţilor noastre şi care sunt metodele de a ne recăpăta controlul.

Rob a petrecut peste 3.500 de ore, începând din iulie 2008, testând pe viu teoriile pe care le-a studiat privind auto guvernarea, libertatea, viaţa echilibrată şi ecologică, începând să capete recunoaştere internaţională pentru modul lui de a aborda realitatea, motiv pentru care a şi fost contactat de Ben Stewart, care i-a dedicat acest film, oferindu-i posibilitatea de a-şi expune munca şi viziunea filozofică.

Pe site-ul său personal, Rob saluta iniţiativa recentă, ce s-a extins la nivel mondial, a protestelor contra bancherilor din Wall Street, afirmând însă:

“Aş dori să lansez o provocare, acelor indivizi care doresc să schimbe sistemul. Cred că revoluţiile, în decursul istoriei, au eşuat în principal fiindcă multă lume a ajuns să se revolte, dar a sfârşit înlocuind sistemul, împotriva căruia se revoltase, cu exact acelaşi sistem. Apoi, în decursul timpului, sistemul a devenit din nou corupt şi i-a ‘consumat’ pe cei care au iniţiat schimbarea, procesul repetându-se continuu. Cred că dacă dorim să rupem acest ciclu, ar trebui mai întâi să identificăm cauzele reale ale problemei.

Cred că este foarte interesantă de urmărit amplificarea protestelor, care este un indicator clar, pentru mine, că anumite energii curg pe suprafaţa Pământului.

Întrebarea care rămâne este:

Ne revoltăm fiindcă suntem furioşi că suntem victimele acţiunilor altor oameni sau acceptăm faptul că, noi înşine, am permis să se manifeste această situaţie, ne asumăm 100% responsabilitatea pentru vieţile noastre, facem unele schimbări şi începem să ne comportăm ca adulţi conştienţi, ce se pot auto guverna ?”

Documentarul începe şi se termină cu profeticele cuvinte ale lui S. Brian Willson, unul dintre cei mai neobosiţi militanţi antirăzboi din SUA, care a luptat el însuşi în Vietnam, între 1966 şi 1970.

Eseurile scrise de Willson descriu în amănunt incredibilele tipare istorice ale SUA, dominate de aroganţă, etnocentrism, violenţă şi nelegiuire, atât în afacerile interne cât şi în politica externă, precum şi pericolul extrem reprezentat de această conduită pentru sănătatea viitoare a rasei umane şi a planetei.

Altele pun în discuţie abordări alternative, revoluţionare dar non violente, bazate pe principiul “reciprocităţii relaţionale radicale”, o terminologie care îi aparţine şi care este din ce în ce mai des folosită de fizicieni, matematicieni şi cosmologi, pentru a descrie natura holografică, încă nedezvăluită, a Universului.

Principiul este, în fapt, o sinteză a filozofiei holistice, afirmând că orice fiinţă, orice aspect al vieţii sau formelor energetice ce se manifestă în cosmos, sunt conectate inexorabil, orice acţiune asupra părţilor afectând întregul, în orice moment.

S. Brian Willson spunea:

“De la prima sperietură comunistă, din primul război mondial şi până astăzi, istoria noastră naţională este plină de obsesia securităţii naţionale, manifestată în detrimentul libertăţilor cetăţeneşti. În acest proces, activitatea politică legală şi dreptul la liberă exprimare sunt zădărnicite cu regularitate. Obsesia însăşi este scăpată practic de sub control, indiferent de retorica ce susţine contrariul, organizaţiile de ordine publică gestionând rapid situaţia, la modul teatral, folosind informatori şi o propagandă născocită.

Politica etichetării, fie că cineva este denumit ‘comunist’ sau ‘terorist’, a mascat mereu realitatea unor nedreptăţi sistemice şi a unei inechităţi de clasă, flagrantă. În timp ce ‘teama roşie’ persecuta ‘radicali’ şi ‘bolşevici’, Ku Klux Klan-ul care avea ca membri aproape 25% din populaţia masculină adultă a ţării, omora sau linşa cu regularitate afro-americani, fără nici o piedică. Să fi fost terorişti ? Nici măcar nu s-a sugerat aşa ceva.

Pe măsură ce prăpastia dintre fundamentul democratic şi forţele de ordine se adânceşte, iresponsabilitatea comportamentului poliţienesc este evident în descreştere, indiferent de timpul de pregătire. Tiparele empirice ale abuzului sunt atât de înrădăcinate, că structurile de supraveghere a comportamentului abuziv sunt copleşite.

Eu însumi am fost o victimă directă, etichetat ca ‘suspect de terorism intern’, la simplul capriciu al FBI, pentru faptul că mi-am exprimat viguros dezaprobarea faţă de politica de teroare practicată de Reagan contra Americii Centrale sărăcite. Şi sub preşedintele Obama, lipsa protecţiei libertăţilor civile s-a accentuat, de fapt. Este o banalitate pentru FBI şi alte agenţii de ‘impunere a ordinii’ de a colecta informaţii asupra unor activităţi politice şi religioase legale, folosind cele mai ridicole pretexte.”

O analiză atentă a contextului social contemporan şi a istoriei – în măsura în care poate fi cunoscută – ar trebui să ne conducă la o concluzie unică: atât timp cât vor exista armate şi imperii, nu va exista niciodată pace pe acest Pământ şi nu ne rămâne decât să obosim recitând la nesfârşit, ca pe o litanie absurdă, lista atrocităţilor şi abuzurilor la care este supusă rasa umană, dacă nu vom înţelege, o dată pentru totdeauna, că drumul spre libertatea absolută, pe care doar ni l-a schiţat în documentar acest admirabil rebel intelectual, Rob din familia Pagé, nu poate fi iniţiat decât prin eliminarea tuturor structurilor politice, prin recucerirea libertăţii individuale şi manifestarea solidarităţii umane, exact opusul lui “divide et impera”, strategia de bază a oricărui regim tiranic.

“Libertatea este posibilitatea de a pune la îndoială, de a face o greşeală… de a căuta şi experimenta… de a spune NU oricărei autorităţi – literară, artistică, filozofică, religioasă, socială sau chiar politică.”

The God That Failed, 1950