– “Revolutia” psihologiei “eliberarii” si “afirmarii” sinelui nu a intarit personalitatea umana si nici nu a facut o societate mai buna, ci dimpotriva – a vulnerabilizat si mai tare individul, facandu-l o personalitate egocentrica si mult mai manipulabila de catre corporatii si guverne. Oamenii nu vor mai fi controlati prin reprimarea sinelui lor, ci prin hranirea dorintelor lor.
– Noul curent al psihanalizei a coincis cu anii revolutiei flower-power, ale miscarilor pentru drepturi civile si ale miscarii anti-razboiul din Vietnam si anti-corporatii din SUA anilor ’60. Unul din mentorii miscarii era Herbert Marcuse, ce critica psihanaliza freudiana pentru conformismul si genul de om unidimensional la care ducea, care se manifesta doar prin intermediul produselor de consum livrate de corporatii. Marcuse acuza faptul ca guvernele si corporatiile controlau nu doar oamenii, ci inclusiv subconstientul lor. Prin urmare, miscarile radicale de stanga inspirate de H.M. si-au luat sloganul: Este un politist in mintile noastre si acesta trebuie distrus. Iar mijlocul prin care acest “politist” trebuia distrus era distrugerea guvernului si a corporatiilor, inclusiv prin mijloace violente, pentru a crea o societate a egalitatii si iubirii. Miscarile de stanga au fost insa reprimate de politia SUA si au schimbat tactica: s-au concentrat nu pe activismul politic ci pe schimbarea omului, sinelui, pe crearea unui om nou, prin eliberarea lui de parghiile de control implantate de societate in interiorul sau.
– Noua psihanaliza a “revelarii sinelui” fost experimentata de un anume Fritz Perls care isi incuraja subiectii terapiei sale sa-si obiectiveze sinele subconstient sau “periculos” si sa vorbeasca cu el, scopul fiind sa-l ia in stapanire. Materialul filmat de la o terapie a lui arata cum un participant vorbeste cu acest “sine revelat” numindu-l demon si …luandu-l in stapanire (rezultatul concret fiind invers, in mod evident). In contextul miscarilor de stanga descrise mai sus, experimentele lui Pearles capata dimensiuni de masa, transformandu-se in miscarea de eliberare a potentialului uman.
– Experimentele lui Perls au devenit si sociale – aplicandu-se grupurilor mixte de albi liberali si negri radicali si… unor calugarite catolice. Rezultatul aplicarii terapiei “eliberarii” in manastire: sute de calugarite au renuntat la voturile monahale, manastirea desfiintata, iar cele cateva care au ramas in “ordin” au devenit “calugarite” lesbiene radicale.
– Noul tip de personalitate creat de terapia “eliberarii” a afectat afacerile corporatiilor din asigurari, ce erau construite pe morala protestanta. Studentii care adoptasera noile valori ale trairii in prezent nu mai erau insa sensibili la ideea de a-si asigura viitorul. Psihanalistii angajati de companiile de asigurari au descoperit insa ca si aceste noi personalitati, foarte preocupare de exprimarea sinelui, de propriul ego, sunt si ei potentiali consumatori – dar de un tip diferit. Ei nu voiau conformism, dar corporatiile puteau sa-i transforme in consumatori “individualizati” furnizandu-le exact acele produse care le dadeau sentimentul diferentierii de ceilalti, sentimentul non-conformismului.
– Werner Erhard a dus si mai departe miscarea initiata de F. Perls: el considera ca, de fapt, nu exista un singur sine al personalitatii umane, ci oricine putea sa fie orice. Cu o mare autoritate si priza in lumea academica, el a initiat seminarii (ulterior dezvoltate la scara gigantica si in numeroase aplicatii individuale si de grup) in care impingea si mai departe procesul de “eliberare” al sinelui, contestand teza lui Perls ca prin aceasta s-ar putea ajunge la vreun sine adevarat – de fapt, afirma Erhard, la capatul acestui proces nu se gasea nimic. Nu exista sine adevarat, la capatul regulilor si normelor de care personalitatea se debarasase exista NIMIC. Subiectii terapiei erau chemati sa se AUTO-CREEZE din acest nimic pentru a se inventa pe ei insisi, sa fie orice vor vrea sa fie. Imaginile de la seminariile sale de terapie sunt oribile – zeci de oameni urland si schimonosindu-se pentru a se “elibera” de controlul social interior.
– Ideea satisfacerii sinelui a inceput sa fie promovata si prin televiziune, raspandindu-se rapid. Daca la debutul procesului era afectata doar o mica parte a societatii, pana in anii 1980 marea masa era deja impregnata de ideile auto-afirmarii si auto-satisfacerii ego-ului. Corporatiile au sesizat oportunitatea – anume, sa-i ajute pe oameni “sa se exprime”… Au apelat in acest sens la cercetari aprofundate care au fost duse asupra acestui nou tip de personalitati “imprevizibile”. Cercetarile au revelat faptul ca exista, chiar si in cazul acestei categorii de consumatori “individualizati”, “imprevizibili”, non-conformisti, anumite tipare/patternuri de exprimare de sine: asa-numitele LIFESTYLES. Tiparele comportamentale se imparteau in diferite categorii – de la categoria celor “individualisti” care nu se auto-defineau in functie de status social sau bani ci in functie de motivatii interioare, la categoria “eu-sunt-eu“, a celor care se auto-defineau drept rebeli si creatori ai propriilor standarde impotriva celor traditionale, sau la categoria “experimentalistilor”, a celor ce se auto-defineau prin viata activa, hobby-uri etc.
– Corporatiile au avut astfel acces la motivatiile interioare ale oamenilor si ale acestor diferite lifestyle, ceea ce le-a permis sa le comercializeze, creand produse specifice pentru fiecare pattern comportamental al “nonconformistilor.” Dar nu le-au livrat doar produse comerciale, ci si politicieni care sa se potriveasca acestor motivatii.
– Un astfel de politician a fost Ronald Reagan care, ca si Margaret Tatcher in Marea Britanie, a avut un mesaj care a avut ecou in randurile “individualistilor”, accentul fiind pus pe restrangerea guvernului central din viata oamenilor. Acest lucru a fost o surpriza, deoarece categoria “individualistilor” era traditional aplecata catre stanga. Insa mesajul “libertar” a avut ecou in randurile ei.
– Corporatiile au folosit economic noua categorie psihologica de personalitati dezvoltand un consum adaptat specificului lor. Asadar, non-conformistii si criticii consumerismului au devenit ei insisi participanti la un nou consumerism, adaptat noului individualism si afirmarii eului. Produsele au inceput sa vanda lyfestyles.
Ideea de a te auto-crea a devenit ideea de a iti cumpara noua identitate, noul ego.
Adauga comentariu