Vremurile s-au schimbat si daca acum se vorbeste despre anumite subiecte – nu inseamna ca nu este bine, ba dimpotriva (ma refer la sb despre moarte…A vb despre sex, moarte, sentimente, emotii e inca tabu….in Romania :( Fireste in America e o moda sa mergi pt orice la psihiatru si psihoterapie….(si sa te indopi cu medicatie) insa Romanie e la polul opus cumva….Multi dintre romani nu merg la psihoterapie nici cind au nevoie, pt ca au deseori prejudecati si nu stiu cu ce se maninca psihoterapia….E nevoie de cunoastere si educatie pt astfel de serviciu.
Filmul sigur nu este facut de un psihoterapeut sau vreun psihiatru….din pacate …si mi se pare tendentios. (psihologul nu da medicamente si nici psihiatrul nu da cind nu e necesar – ci trimite la psihoterapie). Pe de alta parte – deseori nu se trimite copilul la psihoterapie – pentru ca el este parte a unui Sistem- care este familia (deseori se invita parintii la consilier – psihoterapeut).
Un psihoterapeut sau si psihiatru lucreaza cu copii carora parintii nu le vb despre moartea celor apropiati….care dezvolta in timp diverse simtome….lucreaza cu adulti care au probleme emotionale, sexuale si de alta natura pt ca la ei in familie erau tabu unele sb ….
Am vazut destui copii cu probleme datorate sist de invatamint traditional din Romania dim pacate…..
Sistemele educationale Waldorf si Montessori se bazeaza tocmai pe ne-indobitocirea copiilor….si se axeaza pe talentele si capacitatile fiecaruia ( ele nu pun accent pe competitie, ci pe conlucrare).
Alex, filmul e un documentar cu date precise ce pot fi verificate. Sigur că poate fi combătut dar, totuşi, incercarea ta de a-l “drege” e zadarnică pentru că ştim cu toţii cum se întâmplă lucrurile în şcoli.
Eu cunosc mai multe cazuri interesante din postura de cadru didactic în preuniversitar. Mi s-a întâmplat şi în familie cu un fin care a venit în clasa a 5-a acasă cu şantajul că dacă-l mai ceartă părinţii îi reclamă la “Protecţia copilului”. Părinţii fiind cu studii superioare , iubitori şi atenţi la educaţia copilului lor, îi cunosc foarte bine. Copilul minţise la scoală că era maltratat de părinţi după o activitate “bine intenţionată” de prevenire a nu ştiu ce abuzuri. Ştiu că se întâmplă dar nu trebuie să sugerezi copilului astfel de lucruri pentru că s-ar putea să-i dai idei şi să-i trezeşti curiozităţi. Apoi rezultatele la învăţătură au început să scadă până în momentul în care a fugit de acasă că se împrietenise cu cine nu trebuia. A fost nevoie de efortul concertat a întregii familii pentru a-l recupera. Azi e un student cu rezultate bune dar perioada aceea l-a marcat definitiv.
Apoi, nu ai înţeles că documenarul urmăreşte elucidarea unor probleme de aplicare a psihologiei ci nu ale psihologiei ca domeniu. Nu trebuie totuşi să ne scape din vedere că este pusă în discuţie psihopedagogia şi o serie de mentalităţi problematice ale societăţii americane şi nu numai. Recomand cu căldură romanul “Fetiţa şi ţigara” de Benoît Dutreutre, Ed. Univers, Buc. 2008.
Vremurile s-au schimbat si daca acum se vorbeste despre anumite subiecte – nu inseamna ca nu este bine, ba dimpotriva (ma refer la sb despre moarte…A vb despre sex, moarte, sentimente, emotii e inca tabu….in Romania :( Fireste in America e o moda sa mergi pt orice la psihiatru si psihoterapie….(si sa te indopi cu medicatie) insa Romanie e la polul opus cumva….Multi dintre romani nu merg la psihoterapie nici cind au nevoie, pt ca au deseori prejudecati si nu stiu cu ce se maninca psihoterapia….E nevoie de cunoastere si educatie pt astfel de serviciu.
Filmul sigur nu este facut de un psihoterapeut sau vreun psihiatru….din pacate …si mi se pare tendentios. (psihologul nu da medicamente si nici psihiatrul nu da cind nu e necesar – ci trimite la psihoterapie). Pe de alta parte – deseori nu se trimite copilul la psihoterapie – pentru ca el este parte a unui Sistem- care este familia (deseori se invita parintii la consilier – psihoterapeut).
Un psihoterapeut sau si psihiatru lucreaza cu copii carora parintii nu le vb despre moartea celor apropiati….care dezvolta in timp diverse simtome….lucreaza cu adulti care au probleme emotionale, sexuale si de alta natura pt ca la ei in familie erau tabu unele sb ….
Am vazut destui copii cu probleme datorate sist de invatamint traditional din Romania dim pacate…..
Sistemele educationale Waldorf si Montessori se bazeaza tocmai pe ne-indobitocirea copiilor….si se axeaza pe talentele si capacitatile fiecaruia ( ele nu pun accent pe competitie, ci pe conlucrare).
Alex, filmul e un documentar cu date precise ce pot fi verificate. Sigur că poate fi combătut dar, totuşi, incercarea ta de a-l “drege” e zadarnică pentru că ştim cu toţii cum se întâmplă lucrurile în şcoli.
Eu cunosc mai multe cazuri interesante din postura de cadru didactic în preuniversitar. Mi s-a întâmplat şi în familie cu un fin care a venit în clasa a 5-a acasă cu şantajul că dacă-l mai ceartă părinţii îi reclamă la “Protecţia copilului”. Părinţii fiind cu studii superioare , iubitori şi atenţi la educaţia copilului lor, îi cunosc foarte bine. Copilul minţise la scoală că era maltratat de părinţi după o activitate “bine intenţionată” de prevenire a nu ştiu ce abuzuri. Ştiu că se întâmplă dar nu trebuie să sugerezi copilului astfel de lucruri pentru că s-ar putea să-i dai idei şi să-i trezeşti curiozităţi. Apoi rezultatele la învăţătură au început să scadă până în momentul în care a fugit de acasă că se împrietenise cu cine nu trebuia. A fost nevoie de efortul concertat a întregii familii pentru a-l recupera. Azi e un student cu rezultate bune dar perioada aceea l-a marcat definitiv.
Apoi, nu ai înţeles că documenarul urmăreşte elucidarea unor probleme de aplicare a psihologiei ci nu ale psihologiei ca domeniu. Nu trebuie totuşi să ne scape din vedere că este pusă în discuţie psihopedagogia şi o serie de mentalităţi problematice ale societăţii americane şi nu numai. Recomand cu căldură romanul “Fetiţa şi ţigara” de Benoît Dutreutre, Ed. Univers, Buc. 2008.