C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for General

O schimbă sau nu o schimbă? O schimbă!

O schimbă. Aceasta este concluzia la care am ajuns. După ce am studiat cu atenție atât comportamentul lui Tudorel Toader, cât și primele reacții ale președintelui Klaus Iohannis.



Desigur, decizia demiterii Laurei Codruța Kovesi de la șefia DNA este extrem de complexă, pentru că antrenează, într-o măsură excesivă, nu numai pasiuni și orgolii, ci și confruntări de natură politică. În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

În analiza anterioară, i-am suprins probabil pe mulți dintre cititori atunci când am prognozat că Ministrul Justiției, domnul Tudorel Toader nu poate anunța o decizie de demitere a doamnei Laura Codruța Kovesi fără ca, în prealabil, să îi fi prezentat în mod oficial președintelui Klaus Iohannis o solicitare scrisă în acest sens, însoțită și de cuvenitul document explicativ. Am spus că dacă el va susține o conferință de presă, înainte de a parcurge o procedură care să-l implice pe președinte, o va face nu pentru a anunța decizia sa privind demiterea, ci doar pentru a explica de ce nu o demite pe Laura Codruța Kovesi. Și am mai afirmat că nu este deloc exclusă o procedură intermediară, de natură să implice Parlamentul. Și exact așa s-a întâmplat.

Tudorel Toader nu a ținut o conferință de presă, ci a făcut doar o declarație de presă. Ceea ce înseamnă că, din capul locului, a dorit doar să facă un anunț și și-a propus să refuze să răspundă la orice întrebare. Iar în esență anunțul făcut înseamnă două lucruri. 1). Va avea loc o procedură care se va consuma în Parlament în prima parte a săptămânii viitoare. 2) Abia apoi, joi, domnul Tudorel Toader, după ce-i va adresa o solicitare scrisă președintelui, va informa opinia publică asupra deciziei pe care a luat-o. Are importanță, desigur, și faptul că a ținut să ne asigure că a pus o condiție și anume să nu se exercite presiuni asupra lui, atât în Guvern cât și la partid. Iar condiția a fost respectată.

În intervențiile pe diverse posturi de televiziune, pe care le-am avut înainte ca domnul Klaus Iohannis să iasă cu declarațiile sale publice, am prognozat că acesta își va nuanța poziția față de Laura Codruța Kovesi. Și exact așa s-a întâmplat. Domnul Klaus Iohannis a afirmat în continuare că apreciază pozitiv atât activitatea DNA, cât și pe cea a doamnei Laura Codruța Kovesi, dar a ținut să precizeze că o asemeena opinie ar putea fi schimbată, în măsura în care domnul Tudorel Toader îi va prezenta argumente solide. Cu alte cuvinte, președintele României rămâne consecvent, dar lasă deschisă și posibilitatea unei decizii de demitere a doamnei Laura Codruța Kovesi.

Și ce urmează să se întâmple în aceste condiții? Domnul Tudorel Toader, profitând de un drept pe care-l are și chiar de o obligație care îi revine, va supune plenului Parlamentului un document, care probabil se va intitula „Raport asupra stării Justiției”. În paranteză fie spus, fiecare ministru, în fiecare an, a rămas dator Parlamentului cu un asemenea raport, dar, ce e drept, nimeni nu a fost vreodată tras la răspundere pentru că nu și-a îndeplinit această obligație. De aceea presupun că în prima parte a săptămânii viitoare se va organiza un plen reunit al celor două Camere, în fața căruia ministrul Justiției va prezenta un raport privind starea Justiției, care, în mod inevitabil, se va referi și la situația din DNA și la statutul doamnei Laura Codruța Kovesi de șef al acestei instituții. Acest raport, logic, va avea la bază atât constatările Inspecției Judiciare, cât și constatările proprii ale ministrului Justiției, făcute cu ocazia discuțiilor pe care le-a avut pe aceast temă, atât cu factori responsabili din Justiție cât și cu diferiți petenți. Concluzia acestui raport va fi că doamna Laura Codruța Kovesi se face vinovată de un management defectuos și, ca atare, trebuie demisă. Rămâne un mister care va fi poziția ministrului Justiției în raport cu Parchetul General, care și el a făcut obiectul unui control de fond al Inspecției Judiciare.

Este posibil ca această procedură parlamentară să se încheie cu o declarație în acest sens a plenului reunit. De îndată, având în spate și girul Parlamentului, domnul Tudorel Toader i se va adresa președintelui României, făcându-i o solicitare scrisă și argumentată în sensul demiterii doamnei Laura Codruța Kovesi. Evident, el va informa și Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând avizul negativ sau pozitiv al acestei instituții, un aviz care este doar consultativ. Abia în această fază, președintele Klaus Iohannis, după ce-și va lua un timp de gândire, va găsi de cuviință să se pronunțe, și el în mod argumentat, în raport cu decizia pe care trebuie să o ia.

Prognoza mea este că domnul președinte Klaus Iohannis se va lăsa convins de argumentele ministrului Justiției. Cu atât mai mult cu cât este posibil și chiar plauzibil ca și CSM să avizeze pozitiv solicitarea ministrului Justiției. Ceea ce, în continuare, rămâne o problemă cu care se va confrunta în viitor instituția numită DNA este absența voinței politice de a face o restructurare temeinică în această zonă și de a rezista presiunilor externe, în sensul neinstalării în locul doamnei Kovesi a vreunei alte persoane, aleasă nu din interiul, ci din exteriorul României.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Două rânduri de dezvăluiri făcute alaltăieri în ceasul nopții demonstrează, de data asta fără nici un fel de echivoc, că Dirceția Națională Anticorupție este o instituție cangrenată. Iar cangrena – poate confirma acest lucru orice medic – pentru a nu se generaliza, trebuie extirpată. Cu bisturiul.



Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

În multe bilanțuri festiviste, dar și în simple declarații de presă, doamna Laura Codruța Kovesi s-a exprimat în legătură cu DNA Prahova, în sensul că aceasta este o unitate de  elită a instituției pe care o conduce. În acest moment, unul dintre procurorii cheie din DNA Prahova, după un an de tergiversări, a fost în fine eliminat din corpul procurorilor pentru grave încălcări deontologice și care, mai devreme sau mai târziu, va răspunde și penal pentru faptele sale. Acest procuror, pe nume Mircea Negulescu, poreclit Portocală, a lucrat mână în mână cu procurorul șef DNA pe nume Lucian Onea. După ce, într-un nesfârșit serial de înregistrări și mărturii, opinia publică a văzut ”cum paradea la oameni” procurorul Negulescu, cum răspundea la comenzi politice și cum executa oameni politici pentru a face jocurile de poliție politică ale DNA, iată că astazi avem revelația modului în care a operat și șeful acestuia. Domnul Lucian Onea. Și mai mult decât atât. Rezultă în mod indubitabil că doamna Laura Codruța Kovesi nu numai că a fost permanent la curent cu ceea ce se întâmplă, dar a și dirijat în mod direct operațiuni de poliție politică.

Fiindcă tot duminică seară am mai avut o dezvăluire de mari proporții, care nu are cum să nu zguduie vârful DNA. Unul dintre procurorii și, la un moment dat, cei mai apreciați din DNA, doamna Mihaela Iorga Moraru, a relatat cum doamna Laura Codruța Kovesi i-a solicitat să execute un demnitar politic în scopul de a para instalarea unui prim-ministru și a unui ministru al Justiției. Cu subiect și predicat. Iar personajul care denunță public această operațiune este nu numai un jurist, ci și, așa cum afirmă colegii ei, un jurist de marcă al instituției, care încă este condusă de doamna Laura Codruța Kovesi.

Revenind la episodul care face obiectul ultimului scandal legat de DNA Prahova, cred că este util să fac două precizări. Șantajul exercitat de către procurorii DNA a avut drept țintă nu un borfaș oarecare, nici măcar un cetățean obișnuit, ci un membru al Parlamentului României. Un parlamentar al României a fost șantajat în mod criminal în scopul de a fi transformat nici măcar în denunțător, ci în participant la falsificarea de probe, în scopul incriminării unui prim-ministru. Și, implicit, a fost șantajat astfel tatăl acestui parlamentar, care era președinte al Consiliului Județean Prahova și șef al uneia dintre cele mai puternice organizații județene PSD. Iar ca șantajul să fie și mai concludent, el a fost exercitat și asupra surorii parlamentarului, astăzi ea însăși parlamentar. În acest ultim caz, șantajul a avut și conotații de natură sexuală.

Dacă unor demnitari ai statului român li s-a putut întâmpla așa ceva, este ușor de tras concluzia că cinismul și cruzimea cu care asemenea procurori DNA au acționat împotriva altor persoane, cu o notorietate mai mică sau chiar inexistentă, au fost ridicate la cote și mai înalte.

A doua observație este că, iată, într-un efort disperat de a se apăra pe el și de a-și apăra familia, un parlamentar care nu știu dacă este jurist ca pregătire, dar în orice caz nu este un practician, a reușit să conceapă, să pună la cale și să execute o anchetă ca la carte desfășurată împotriva unor procurori ”de elită” DNA. Care sunt atât de dați peste cap de respectiva dezvăluire încât, în câteva ore, pe parcursul nopții de duminică spre luni, au și elaborat un comunicat din care aflăm că tot noaptea ei ar fi constatat faptul că dezvăluirile lui Cosma reprezintă o simplă făcătură și o tentativă de șantaj. Ceea ce i-a determinat, tot noaptea, să-și formeze o suspiciune temeinică împotriva acestuia.

Cum ar putea fi vindecat organismul DNA de o asemena cangrenă? Cum altfel decât prin amputarea părții cangrenate? Dacă nu cumva este prea târziu. Dacă nu care cumva ar fi mai bine ca România să abandoneze pur și simplu acest experiment unic în Uniunea Europeană, care, iată, se dovedește a fi nefast.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Lantul slabiciunilor: Negulescu, Kovesi, Iohannis

Avem o Matrioșkă compusă din trei păpuși: Negulescu în Kovesi, Kovesi în Iohannis, Iohannis mândru și arhetipal reprezentându-i.



Kovesi se laudă că DNA Ploiești este o unitate de elită a DNA. Iohannis se laudă că DNA este o unitate de elită Ministerului Public.

Negulescu, de la unitatea de elită DNA, o ține din prostie în prostie. Kovesi, în loc să-l mustre îl dă exemplu pozitiv, se declară foarte mulțumită de el.

Kovesi, de la unitatea de elită a Parchetului, dă din groapă în groapă, din oroare în oroare. Iohannis, în loc s-o cheme la ordine, se declară foarte mulțumit de ea.

Scandalul devine cât casa.

Negulescu năpârlește de toate aparențele de om normal pentru a permite tuturor să-i constate monstruozitatea intrinsecă. Kovesi tace!

Kovesi capătă cu fiecare nouă dezvăluire scandaloasă din presă un tot mai conturat profil stalinist. Iohannis tace!

Amândoi (și Kovesi și Iohannis), prin tăcerea lor complice își șubrezesc dramatic imaginea. Și, totuși, tac.

De ce, de ce, de ce??? – patetizează simpatizanții lor, câți or mai fi rămas.

Cum poți tu, Laura, atât de vehementă cu greșeli mult mai mici ale altora, uneori cu greșeli imaginare, să te faci acum că plouă? Să dai de înțeles că limbajul și acțiunile scelerate ale lui Negulescu nu merită niciun reproș, nicio sancțiune, măcar una simbolică, din partea ta ca șefă directă?

Și tu, Klaus, cum să închizi ochii la valul de dovezi acuzatoare incontestabile abătut asupra Laurei, val ce devine pe zi ce trece avalanșă, tzunami, și să nu intervii pentru a încerca să salvezi, măcar în ceasul al 12-lea, măcar ce se mai poate salva, din gloriosul, altă dată, DNA?

Par inexplicabile aceste conivențe sinucigașe. Și totuși…

Există o explicație: șantajul!

Negulescu o are la mână pe Kovesi, Kovesi îl are la mână pe Iohannis.

Sunt ca niște tumori. O Matrioșkă de tumori. Tumoare în tumoare.

Negulescu este tumoarea lui Kovesi iar Kovesi este tumoarea lui Iohannis.

Iar aceste tumori cresc de la zi la zi, cu fiecare nouă dezvăluire, invadează partea sănătoasă, sufocă și nimeni nu se atinge de ele.

Posesorii lor tot speră că nu sunt maligne, că nu se vor dovedi letale. Și tac, și respiră din ce în ce mai greu, bravând în oameni puternici care conduc țara cu mână sigură. În realitate se înăbușă, se sufocă și ne pun și pe noi în pericol cu hipoxia lor cerebrală.

Tumorile acestea trebuie extirpate! Urgent! E singura șansă de a mai spera la un viitor cu perspective de însănătoșire.

Circulă un curent, ca un fel de mantră, în tabăra apărătorilor fanatici, disperați, iraționali ai șefei DNA. Au inventat scuza „salvatoare” cum că nu ar exista, în toate dezvăluirile teribile din ultima perioadă, niciun fel de dovezi directe împotriva Laurei Kovesi.

Principalul isonar al acestei gogomănii dictate de comandamente oculte s-a dovedit a fi, încă o dată, CTP.

Chiar așa să fie? Nu există dovezi directe împotriva Laurei Kovesi?

Dar înregistrarea cu „să decapăm până la domnul prim-ministru”? Dar confirmarea de către Parchetul General că doamna Kovesi a fost în sufrageria lui Oprea? Dar înregistrarea cu înspectoarea de la Inspecția Juridică pe care doamna Kovesi a chemat-o la ordine, în biroul dânsei, pentru a o intimida? Dar mărturiile, convergente, a atâtor martori grei, dintre care unii chiar procurori considerați, în trecut, foarte buni profesioniști? Dar plagiatul de 4% oficializat?

Începe să-mi fie milă de Klaus Iohannis. L-au prins hienele statului paralel în fălcile lor cu putere de 453 kgf/cm2 (a doua mușcătură ca forță dintre animalele ce trăiesc în prezent) și smucesc cu dânsul la stânga și la dreapta de nu mai știe, bietul, pe unde să se ascundă.

Ar trebui, totuși, să încerce o eliberare. Dacă nu de dragul nostru, măcar de dragul lui.

Sursa: Contele de Saint Germain

De-aia nu are ursul coadă: i-au mîncat-o tefeliștii și au transformat-o în propagandă pe bază de statistici false!

Hai să vă explic cum funcționează propaganda tefelistă și cum naivii sunt fraieriți cu mare fraiereală retorică, să crească în ei furia împotriva știrbilor și săracilor și comuniștilor și pesediștilor și celor de la stat.



Știți, zilele astea tot circulă știrea aia virulentă și tefelistă că cei de la stat cîștigă mai bine decît cei din privat. Concluzia e limpede: huo PSD, huo Dragnea, sîntem cu ochii pe voi, corupților, rezistăm, ce vă mai bateți joc de țară și de-alte sloganuri de-astea de mare patetism tefelistic.

Afirmația ascunde o mare păcăleală. Se compară mere cu șuruburi.

Unul din modurile cele mai des întîlnite în care se categorisesc ocupațiile este în funcție de tipul de activitate – o combinație de complexitate, domeniu de activitate și loc de desfășurare.

De la simplu la complex și de la mai puțin bine plătit la mai bine plătit, ordinea este:

– ocupații manuale

o agricole (adică agricultori, adică țărani și alți tractoriști)

o non-agricole, în exterior (de ex. zidari, lucrători salubritate)

o non-agricole, în interior (de ex. vînzători, manipulați marfă în depozite, laboranți)

– ocupații non-manuale, fără funcție de conducere

o fără studii superioare (de ex. secretară, contabil studii medii)

o studii superioare, fără funcție de conducere (de ex. inginer, programator, medic)

– funcții de conducere / patronat

o funcție de conducere, fără afacere proprie (de ex. director de vînzări)
o afacere proprie (patron, mic întreprinzător)

După cum spuneam, cu cît urci această scară de complexitate profesională, cu atît în medie salariile sînt mai mari.

Și aici intervine păcăleala. Aici ajungem să comparăm mere cu șuruburi.

La stat, prin prisma specificului activității, sînt angajați preponderent cu studii cel puțin medii, de regulă superioare și îndeosebi cu ocupații non-manuale (adică de birou – nu vă gîndiți la alte prostii la care eu nu m-am gîndit).

Adică vestiții funcționari publici – mai toți cu studii superioare. Profesorii din învățămîntul de stat – practic toți cu studii superioare. Medicii din sistemul medical de stat – toți cu studii superioare. Polițiștii. ANAF-iștii, procurorii, judecătorii, securiștii, miniștrii și restul angajaților de la stat. Cei mai mulți dintre ei cu studii superioare și cu o complexitate semnificativă a fișei postului.

Evident că la stat mai există și ceva ocupații manuale, de ex. șoferi, dar acestea sînt clar în minoritate. Majoritatea covîrșitoare e compusă din ocupații non-manuale, fie cu studii medii, fie de multe ori cu studii superioare. Pe aceștia îi găsim în zona medie și superioară a ierarhiei mai sus menționate.

Deci mai bine plătiți, prin prisma meseriei. Deci trag media în sus, da? Că nu avem tractoriști și mecanici auto în rîndul angajaților de stat.

Pe de altă parte, mai toate ocupațiile manuale le găsim în mediul privat. Agricultori zidari laboranți tehnicieni lucrători de salubritate instalatori mecanici toate meseriile pămîntului care implică pus osul și mînuța pe vaselină și pe mătură și pe sapă și pe șaibă și pe marfă le găsim la privat. Că așa e sistemul capitalist, am vrut privatizare, de vreo 30 de ani am mutat toată zona asta din zona proprietății de stat în zona proprietății private.

Deci ăia plătiți mai slab sînt toți în mediul privat. Deci ei contribuie la medie, la socoteală doar în cazul mediului privat. Deci trag media în jos, da?

Mai mult de atît, ocupațiile din mediul privat foarte bine plătite, unele din ele nu se regăsesc în calculul salariilor – atenție, al SALARIILOR, căci pe această cifră se bazează tefeliștii în afirmația lor incriminatorie.

De ce? Simplu. Pentru că oamenii ăia foarte bine plătiți nu primesc salarii. Asta nu înseamnă că muncesc pe gratis. Ci că nu iau salariu. Ci altceva.

Ei își încasează cîștigurile altfel. Mulți dintre ei pe firmă sau pe PFA, și scot banii prin intermediul dividendelor. Foarte mulți au acolo un salariu minim pe economie, să aibă carte de muncă, să meargă vechimea, și restul se încasează prin dividende.

Alții, mai bengoși, cei din coada foarte ultimă a distribuției veniturilor, ăia cu cel puțin zeci de mii de euro lunar, prin intermediul vestitelor contracte de consultanță în paradisurile fiscale, maniera cea mai des întîlnită prin care companiile mari sifonează banii în străinătate. Ăștia nici măcar nu mai plătesc acea modestă taxă pe dividende, le vin banii în contul fizic direct din Seychelles și aia e. Nema taxe.

Deci cei cu cîștiguri foarte mari nu intră nici ei în socoteala calculului salariului din mediul privat. Deci trag și ei media în jos, prin omisiune. Că dacă erau luați în socoteală, o trăgeau în sus.

Nici nu mai spun de vestitele plăți la negru, de banii în mînă primiți în mediul privat. La stat nu se poate așa ceva. Nu se poate, punct. Totul e pe hîrtie. În privat, uneori nu e pe hîrtie. Dar acolo nu știu distribuția, să zicem că banii negri sînt și la ăia săraci, și la ăia bogați, deci e posibil să nu afecteze calculele.

Rămînem doar la primele două motive pentru salariul mediu din zona privată rezultă că e mai mic decît salariul mediu de la stat:

a) ocupațiile manuale, prost plătite, existente practic doar în mediul privat și

b) salariile mari care unele sînt plătite altfel, nu drept salarii, ci drept prestări servicii, care se concretizează în venituri prin intermediul dividendelor (firme din țară sau din străinătate).

Iată cum salariul din mediul privat devine mai mic decît cel din mediul de stat. Căci comparăm mere cu șuruburi.

Dacă am fi corecți și nu tefeliști propagandiști deontologi, ar trebui să comparăm categorii comparabile. Doar mere cu mere.

Adică să decupăm doar subsetul celor din mediul privat cu ocupații non-manuale sau cu funcții de conducere și atunci să cîntărim, să vedem care cîștigă mai bine:

– Funcționarul public cu salariul între 300 și 1500 de euro sau IT-știi cu salarii plecând de la cel puțin 1500 de euro și care pe deasupra mai sînt și asistați social, mai ceva ca șomerii din Vaslui, că nu plătesc taxe, le plătește statul român în locul lor?

– Directorii din ministere, inspectorii școlari, profesorii universitari de la stat sau directorii din bănci care vehiculează salarii uriașe, făcute pe cîrca diferențialului medieval de mare între dobînzile încasate și dobînzile oferite, diferențialul cel mai mare din Uniunea Europeană?

– Profesorii de liceu ori de școală generală, sau profesorii din învățămîntul privat? Medicii și asistentele medicale, sau medicii și asistentele medicale de la privat? Secretarele din ministere, sau zuzele de assistent manager îmbrăcate în taioare scumpe și care vorbesc o romgleză marketizată și care de fapt nu fac nimic, doar freacă menta și cafeaua prin birourile multinaționalelor?

Vedeți voi, voinicii moșului cel știrb, de-aia nu are ursul coadă. Că i-au mîncat-o tefeliștii și au transformat-o în propagandă pe bază de statistici false, să încingă inima în voi, să vă umple de furie împotriva celor care compun statul român.

Hai, nu mai puneți gurița la toate prostiile otrăvite pe care vi le picură în urechi deontologii tefeliști. Mai gîndiți și voi cu capul vostru din dotare, că de-aia aveți cap, să nu vă plouă în radiator.

PS: Data viitoare vă explic și cum sînteți fraieriți cu cealaltă gogoriță economică, aia cum că Uber, vezi Doamne, plătește mai multe taxe decît taximetriștii – altă invenție recentă a tefeliștilor globaliști corporatiști anti-pesediști și anti-România.

Cum ar zice Stalin, și cum de altminteri a fost cazul și în exemplul de față: the devil is in details.

Autor: Mirel Palada

Sursa: Mirel Palada

 

De ce sunt corporatiștii de stânga? O ipoteză.

Alegerile din SUA, dar și Brexitul și alegerile din Austria au adus o întorsătură inedită în lumea politică: clasa muncitoare a votat pentru partide de dreapta. Privind hărțile alegerilor, observăm că marile orașe, precum Londra, Paris sau Berlin, cu o însemnată populație studențească și cu un grad mai ridicat de educație, votează partide de stânga, socialiste și ecologiste. Circumscriptiile care au votat pentru Hillary Clinton în 2016 apar că niște oaze pe harta Statelor Unite, coincizand cu marile orașe americane.



Ce se întâmplă, de fapt, ca burghezia să voteze partide de stânga? Explicația stă în schimbarea paradigmelor muncii din ultimele două decenii. O bună parte a muncilor manuale au dispărut, fie prin relocare în Asia, fie prin automatizare. Acestea au fost înlocuite de un proletariat de tip nou, a cărui mașină de lucru este computerul, ocupând fostele fabrici transformate în clădiri de birouri confortabile.

În noul context, s-au schimbat și modurile de lucru. Femeii i se cere să fie bătăioasă, să lupte pentru realizarea unor obiective și pentru realizare personală. Bărbatului, în schimb, i se cere să fie empatic și să-și dezvolte soft skills. De aici până la adoptarea unor concepții feministe nu este cale lungă. Angajații călătoresc, participă la traininguri transnaționale, se întâlnesc cu colegi, clienți și furnizori din diferite țări, de diferite culturi, rase, religii si etnii, ceea ce le formează o concepție de ignorare vis-a-vis de cultura din care fac parte și o deschidere către multiculturalism. Se lucrează în echipe, în structuri organizaționale plate, în care ierarhiile sunt diluate, iar managerii sunt lideri, aleși dintre egali. Soluțiile la probleme se gasesc in comun, în munca în echipe sau in task forces interdepartamentale, relativizand orice valoare impusă de tradiție sau de forțe exterioare organizației. Dar feminismul, multiculturalismul și egalitarismul fac parte din retorica stângii politice.

Un astfel de modus vivendi are efecte și în relația cu lumea exterioară. Important pentru corporatist este că statul, căruia îi plătește impozite, să aibă grijă de sănătatea sa și de educația copiilor săi, importantă este incalzirea globală și asigurarea mediului în care se simte bine. Problemele oamenilor care si-au pierdut locurile de muncă din cauza imigrației ori care nu-si mai pot vinde produsele agricole din cauza importurilor sau ale unor noi reglementări, pentru ei sunt inexistente. De aici rezultă și etichetarile gen “deplorabili” și “trumpeters” pe care noul proletariat le adresează celor defavorizați. Si chiar și atunci când aceasta pretinsă elită face politică, o face tot în termeni corporatiști: problemele muncitorilor și fermierilor își găsesc soluțiile în workshopuri, seminarii, simpozioane și conferințe, așa cum sunt obișnuiți din firmă sau de pe băncile facultății, la care nu este invitat nici un muncitor sau fermier.

Și, totuși, dacă vrei să știi ce problemă are un fermier, întreabă-l mai întâi pe el și caută soluții fezabile împreună cu el. Altfel, te vei uita la rezultatele viitoarelor alegeri și vei da vina pe… deplorabili! E valabil și pentru România.

Autor: Gabriel Bintia

Sursa: Gabriel Bintia

Avere din informație și putere

Articolele pe care le-am publicat în Cotidianul, într-un serial intitulat „Pe urmele averilor foștilor șefi de servicii secrete“, confirmă cum s-au convertit informația și puterea în proprietăți imobiliare și în afaceri profitabile în cazul majorității șefilor de servicii secrete din România.



Am prezentat patru cazuri sugestive privindu-i pe generalii Florian Coldea, șeful operativ al SRI în perioada 2005-2017, Marcel Opriș, directorul STS în perioada 2005-2017, Alexandru Burian, director adjunct al DGIPI (serviciul secret al MAI) în perioada 1999-2005 și director adjunct al SPP în perioada 2005-2016, și chestorul Virgil Ardelean, șeful serviciului secret al MAI în perioada 1999-2006. Primii trei generali au fost promovați de fostul președinte Traian Băsescu, căruia i-au fost foarte devotați, dar au fost menținuți în funcție 2-3 ani și de președintele Klaus Iohannis. Încercând un clasament, cel mai mult a prosperat în funcție Marcel Opriș, acesta fiind urmat de Virgil Ardelean, Florian Coldea și Alexandru Burian.

Lăcomia lui Opriș

Acuzat că l-ar fi sprijinit pe ex-președintele Traian Băsescu, dar și PDL, la alegerile prezidențiale din 2009, și răsplătit cu trei stele de general și decorat cu

Generalul Opriș a dat cea mai mare lovitură imobiliară în 2007, când, împreună cu alte două persoane (generalul Viorel Bârloiu, fost secretar al CSAT în perioada 2003-2006, și Ana Vintilă, rudă apropiată a soției patronului firmei Quality Bussines Solutions), a achiziționat aproape 300 de hectare de pădure pe crestele Carpaților, în județul Argeș. Mai exact, au achiziționat 286,34 hectare de pădure și 1,31 hectare fânețe pe raza localității Podu Dâmboviței, comuna Dâmbovicioara, o zonă de interes agroturistic deosebit, situată între Rucăr, județul Argeș și Bran-Moeciu, județul Brașov. La pensionare, generalul Opriș a consemnat în declarația de avere patru conturi cu 560.000 lei și 11.000 euro și acțiuni în valoare de 250.000 lei la societăți profitabile, ca Transgaz, Electrica și DIGI Comunication MV.

Mișmașurile vulpoiului Ardelean

Poreclit „Vulpea“, chestorul Virgil Ardelean a supraviețuit în funcția de șef al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă din MAI sub trei guvernări: CDR, PSD și Alianța PNL-PD. În fiecare guvernare a avut grijă să-și completeze averea imobiliară și conturile. A acaparat o vilă somptuoasă în zona zero a municipiului Cluj-Napoca, pe strada Mihai Eminescu, lângă Parcul Central. Și-a construit o vilă de vacanță în Munții Apuseni, în localitatea Bota-Pili, la coada lacului Peliș-Fântânele, într-o zonă mirifică, cu aspect helvetic, la care i s-a tras curent electric și drum asfaltat pe bani publici. Prin firma SMALV, pe care o controlează împreună cu omul de afaceri Sever Mureșan, arestat și condamnat pentru infracțiuni economice, a acaparat hotelul Napoca, cel mai profitabil hotel din capitala istorică a Transilvaniei.

După trecerea în rezervă în 2010, chestorul Ardelean a realizat afaceri prospere cu firma sa de securitate și pază, ARVIFOX Vision Security SRL, la care este asociat cu fiul său, Alin Ardelean. Firma este în realitate un serviciu privat de informații, în care activează numeroși foști angajați ai serviciului secret al MAI și care funcționează în sediul firmei miliardarului Ion Țiriac de lângă Ambasada Chinei. Chestorul Ardelean a fost implicat în ultimii ani și în afaceri bănoase cu energie prin două firme controlate din Cluj-Napoca: TEAM Energy Transilvania, care a fost deținută de fiul său, Alin, și ENERGON Power & Gas, la care au fost asociați fiul său și un offshore din Cipru (ECG Central European Gas Limited), iar administrator era un apropiat de-al său, Rareș Cristea. Ardelean s-a implicat și în afaceri imobiliare de anvergură în ultimii doi ani, prin firma ARVIFOX Real Estate Solutions, în care au calitatea de asociați firma sa de protecție și pază și fiul său. Cu această firmă a achiziționat fostul complex comercial Feleacul din cartierul Georgheni, Cluj-Napoca, o zonă de interes imobiliar deosebit. Complexul comercial a fost demolat în toamna anului 2016, iar firma chestorului Ardelean a făcut demersuri, în asociere cu SC Dunca Real Estate SRL, pentru obținerea autorizației de construire a unui bloc mixt rezidențial cu 10 etaje, incluzând spații comerciale și apartamente de locuit. Numai că, la acest megaproiect imobiliar vulpoiul Ardelean se confruntă cu opoziția asociațiilor de locatari din preajmă și a reprezentanților bisericii ortodoxe din apropiere.

Afacerile necurate ale lui Coldea

În perioada în care a ocupat funcția de prim-adjunct al directorului SRI, respectiv de șef operativ al acestui serviciu, Florian Coldea a deținut două apartamente în București. Pe unul l-a închiriat, iar pe celălalt, în care a locuit împreună cu soția și fiul său, l-a extins, adăugându-i o mansardă. În ultimii ani de mandat Coldea a avut locuință de serviciu vila conspirativă a SRI, denumită K2, care era dotată cu piscină, teren de tenis, sală de petreceri și avea personal angajat pentru curățenie, prepararea și servirea mesei. Cu puțin timp înainte de plecarea din funcție, Coldea și-a construit o casă tip mediteraneean lângă casa părintească din localitatea Târnova, județul Arad, în spatele căreia și-a amenajat o livadă.

La adresa generalului Coldea s-a vehiculat că ar fi avut legături cu afacerile unor firme din industria medicală și farmaceutică. Este vorba de firmele Medicare, care produceau și comercializau aparatură medicală, și Hexipharma, care producea și comercializa dezinfectanți pentru spitale, firme care au derulat afaceri de sute de milioane de euro cu unități spitalicești din țara noastră. La Medicare deținea funcția de președinte-director general un văr al generalului Coldea, George Tudor Coldea din Cluj-Napoca, iar la Hexipharma a fost patron Dan Condrea, considerat omul de casă și de plasă al unui colaborator apropiat al generalului Coldea, generalul Sorin Cozma, care a deținut în timpul mandatului său funcțiile de șef al Direcției de Securitate Economică și al Direcției de Prevenire și Combatere a Terorismului. Dinspre structura contrainformativă a SRI au apărut informații că generalul Coldea ar fi fost implicat în afaceri agricole cu afaceriști musulmani, care ar deține terenuri în Câmpia Bărăganului și s-ar fi aflat sub controlul unui alt colaborator apropiat al fostului șef operativ al SRI, generalul Elena Istode, zisă Anaconda, care a condus în ultimii ani Direcția de Securitate Economică. Nu în ultimul rând, Coldea este suspectat că ar avea legături cu ferma SMITH Fild, amenajată în localitatea natală, în Mocrea. După cum se știe, concernul american SMITH Fild este cel mai mare poducător de carne din lume și a reușit să acapareze, în condiții suspect de avantajoase, firma Contim de lângă Timișoara, unde a funcționat cel mai mare complex de creștere a porcilor din România. Achiziționarea complexului Contim a avut loc după ce Coldea a devenit șef operativ al SRI, cu concursul vicepremierului și ministrului Economiei din guvernul Tăriceanu I, originar din Arad, care l-a susținut împreună cu ginerele său, George Falcă, la promovarea în funcție.

Lista este mult mai lungă

Și alți șefi de servicii secrete au prosperat imobiliar și au derulat afaceri bănoase prin interpuși, îndeosebi prin odraslele lor. Generalul Alexandru Burian, fost director adjunct al DGIPI și al SPP, și-a rezolvat o vilă somptuoasă în București și și-a construit o casă de vacanță (cu bucătărie de vară, foișor, grătar, duș exterior) în localitatea natală Baia Sprie din județul Maramureș, la poalele Munților Gutin. Buriană a fost acuzat de foști subalterni că ar fi folosit bani din fondurile operative ale serviciului secret al MAI la construirea acestei vile, dar nici DNA, nici ANI sau altă instituție nu s-au sinchisit să facă verificări în acest sens. La pensionarea sa în 2016, generalul Burian avea în conturi peste o jumătate de milion de lei. Generalul Decebal Ilina, fost șef al serviciului secret al Armatei (DGIA) în perioada 1991-1997, derulează o afacere prosperă printr-o firmă din Satu Mare care realizează export în Germania și la care este asociat fiul său. O firmă a fiului generalului Alexandru Grumaz, care a deținut funcția de director adjunct al STS în perioada 2001-2005, convertit în mare predicator TV al valorilor occidentale, a derulat afaceri cu produse farmaceutice în valoare de circa 75 de milioane de lei cu spitale din România.

Precum concitadinul și camaradul său Virgil Ardelean, chestorul Stoian Rusu, ultimul șef al Miliției Județene Cluj și primul șef al serviciului secret al MAI, l-a băgat pe fiul său, Rareș Rusu, în afaceri bănoase cu energie derulate cu companiile de stat Electrica și Transelectrica, îndeosebi prin firma TES Group, la care a fost asociat cu Andrei Hosu, fiul fostului vicepreședinte al Băncii Dacia Felix, Mircea Hosu. PDL-ist înfocat, Rareș Rusu a fost promovat la un moment dat de către premierul Emil Boc în funcția de director general al filialei Transelectrica Cluj. Din afacerile cu energie au făcut bani frumoși și alți ofițeri care au deținut funcții de conducere în serviciile secrete. Astfel, conform unor surse credibile, fostul general SRI Dan Grigoriu a perceput, în timpul regimului Băsescu, comisioane de până la 20%, de la oamenii de afaceri care erau abonați la contracte cu companiile naționale Electrica și Transelectrica. Fiul său, o adevărată beizadea, se afișa cu cele mai noi și mai scumpe autoturisme de lux în București. Comisarul șef Mădălin Borș, care a deținut funcții de conducere în DGIPI, percepea astfel de comisioane de la afaceriști care derulau afaceri cu energie cu compania Smart. Comisarul șef Georghe Lațcău, ajuns din șoferul șefului Inspectoratului de Poliție al Județului Sălaj, șef al serviciului secret la MAI, grație fostului ministru de Interne Traian Igaș. Cu acesta a copilărit, a derulat afaceri de cămătărie și metale prețioase și deține o pensiune de lux și o pizzerie în municipiul Zalău.

Vreme de peste un deceniu, DNA și ANI au făcut acte de bravadă cu oameni politici, oameni de afaceri, oameni de presă, oameni de fotbal, funcționari, medici, profesori. Nu au avut însă curajul să-l verifice și să-l ancheteze pe niciun șef de serviciu secret, nici în exercițiul funcțiunii, nici după pensionare. Ceea ce confirmă, încă o dată, că DNA și ANI s-au aflat sub controlul și la comanda serviciilor secrete, ajungând la cheremul acestora.

Autor: Valer Marian

Sursa: Cotidianul

Pentru ca părinții să poată sta mai mult cu copiii lor, Polonia interzice comerțul în zilele de duminică

Toate magazinele din Polonia sunt forțate de acum să-și închisă ușile duminica. Legea care interzice comerțul duminca și care este susținută de Biserica Catolică, a fost promulgată de șeful statului. 

Președintele Poloniei, Andrzej Duda, a semnat marți actul normativ cu privire la interzicerea comerțului în zilele de duminică. Astfel, conform noii legi, începând din data de 1 martie 2018, piețele și magazinele vor putea fi deschise doar în prima și ultima duminică a lunii, pentru ca pe parcursul anului 2019 să poată fi deschise doar în ultima duminică a lunii, scrie Daily Mail.

Începând de la 1 ianuarie 2020, piețele și magazinele vor putea opera doar șapte duminici pe an.

Decizia ar urma să atragă proteste din partea marilor retaileri occidentali, care sunt principala țintă a legii. O mare parte din profiturile lor este obținută în weekend iar Polonia este o piață mare de consum.

Andrzej Duda a lăudat legea, spunând că oferă copiilor șansa de a sta cu părinții lor și angajaților timpul liber atât de necesar. De asemenea, a precizat președintele polonez, această lege încearcă să „restaureze normalitatea” iar decizia închiderii magazinelor duminica va fi în conformitate cu legi similare din alte state UE precum Germania și Austria.

Un studiu realizat anul trecut de PricewaterhouseCoopers arată că vânzările ar putea scădea cu aproape un miliard de euro pe an dacă magazinele sunt deschise mai puține duminici, iar economiștii avertizează că decizia va afecta piața forței de muncă.

În timp ce în marile economii din Vestul Europei cumpărăturile efectuate duminică sunt destul de limitate, în Est situația este diferită, pe măsură ce în ultimele două decenii oamenii au îmbrățișat mall-urile ca un semn de prosperitate după decenii de comunism.

În 2015, și în România, deputații liberali au inițiat o propunere de lege care viza închiderea hypermarketurilor duminica și de sărbătorile legale, pentru a încuraja producția agricolă națională și pe cei care dețin magazine mici. Legea nu a ajuns însă să fie votată.

Sursa: activenews.ro

După ce a anunțat că legalizarea căsătoriei gay este „doar o chestiune de timp”, prim-ministrul irlandez, homosexual, va face campanie pentru liberalizarea legilor privind avortul

Prim-ministrul irlandez Leo Varadkar a declarat că va face campanie pentru liberalizarea legilor privind avortul, înaintea referendumului care va avea loc în republică în lunile următoare, și a adăugat că viziunea lui asupra problemei a evoluat.

Guvernul irlandez plănuiește să organizeze un referendum până în luna mai, pentru a relaxa unele dintre cele mai restrictive legi din lume privind avortul.
Partidul lui, Fine Gael, a fost de acord să permită membrilor să se poziționeze și să facă lobby de oricare dintre părțile dezbaterii.

În Republica Irlanda, predominant catolică, avortul a fost complet interzis până în anul 2013.

Varadkar, cu studii medicale, a declarat în 2014 că este pro-viață. El a spus că regulile din Irlanda, unde întreruperile de sarcină sunt posibile doar în cazul în care viața mamei este pusă în pericol, sunt prea stricte.

„Cred că legile din Irlanda privind avortul sunt prea restrictive și este nevoie de liberalizarea lor”, a spus el într-un interviu acordat BBC. El a anunțat că va face o campanie în acest sens.

Întrebat despre poziția sa inițială, Varadkar a spus că viziunea lui a evoluat în ultimii ani. „Cred că ideile pro-viață și pro-alegere pot fi înțelese greșit… Cred că și cei care sunt în favoarea avortului, în anumite situații, sunt pro-viață”.

Textul referendumului nu a fost încă stabilit. Într-un sondaj de opinie publicat vineri, majoritatea irlandezilor cu drept de vot au răspuns că ar susține propunerea ca avortul să poată fi realizat în primele 12 săptămâni de sarcină.

În luna august, Leo Varadkar spunea că este „doar o chestiune de timp” până la legalizarea căsătoriei între persoane de același sex în Irlanda de Nord, singura regiune de pe insulele britanice în care nu sunt permise căsătorii gay.

Sursa: activenews.ro