C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for General

Marius Ghilezan: ”Omul de zahăr” care ar putea scoate din clești România

PNL e terminat. Iohannis are legături cu organizații americane oculte. Documentarul de pe Netflix ”Familia” îl distruge. Acestea sunt predicatele online-ului și numai. Andrei Caramitru anunță, precum un ayatolach, sfârșitul mandatului lui Iohannis. Toți își dau cu părerea, dar nimeni nu a văzut documentarul. Într-o țară în care un viral despre norul radioactiv se rostogolește în rețelele whatsapp-erilor, mai dihai ca golurile lui Geolgău de la mijlocul terenurilor, nici nu te mai miri că nimeni nu dorește să afle motivul blocajelor instituționale din țara noastră.


Pierduți în amănunte legate de a cui e poșetuța albastră din mașina monstrului din Caracal, de incertitudinea AND-urilor victimelor sale, cuprinși de tensiunea dezbaterilor despre cum arde sau nu un om într-un butoi, românii pierd esența încremenirilor instituționale.

România e condamnată să rămână în paradigma impusă de neomarxiștii din Departamentul de Stat, ciuca bătăilor de joc ale unor rețele transnaționale, anticreștine și globaliste, cu un prizonier al sistemului în fruntea statului pare că nu se mai face bine nicicum.

Foarte puțină lume, aici mă refer la analiști și formatori de opinie, au remarcat similitudinile din comisia de de politică externă a Senatului american cu lupta anticorupție din țara noastră.

Afacerea #metoo și lesa pe ambasador

Adrian Zuckerman este nominalizat de mai mult de un an de președintele Donald Trump pentru postul de ambasador al SUA la București. În Comisia de politică externă a Senatului american, avocatului de origine română, plecat la vârsta de 10 ani din România, i se refuză dreptul de a fi audiat, până ce Casa Albă nu va aduce documente în plus despre presupusa sa hărțuire sexuală de acum vreo 15 ani.   Democratul Bob Menendez, unul dintre marii lobby-ști ai petroliștilor americani, el însuși acuzat de corupție, cere președintelui american să încalce regimul juridic al dosarelor clasate, în urma proceselor finalizate.

Acțiunea de tip #metoo, prin care se caută legături amoroase ascunse, delațiuni de tip bolșevic, se referă la cazul secretarei de la biroul avocatului nominalizat care a destăinuit că Adrian Zuckerman a vorbit o dată cu o amantă la telefon. Totul s-a încheiat printr-un proces, prin care presupusa victimă și-a retras plângerea. În SUA, la fel ca în orice stat democratic, un dosar de instanță închis nu mai e de interes public.

Precum #rezist în România, așa și-n stratosfera politicii americane. Chiar dacă cea mai democratică uniune de state garantează prezumția de nevinovăție, iată că și nominalizatului Zuckerman (în traducere liberă ”omul de zahăr”) i se pun stigmata în cel mai înalt for american.

E o modă de alții inventată, că doar Traian Băsescu nu ar fi avut atât de mare inventivitate, cu toată camarilla sa care a pus până și cătușe florilor, numai pentru dreptul șefului de a bea printre boscheții prezidențiali.

Traian Băsescu a chemat caracatița

Sunt aproape zece ani de când fostul președinte și-a asigurat mandatele succesive prin admiterea mecanismului de control social al lui Joe Biden în regiune. Prin Departamentul de Stat și societatea în civil arvunită, fostul secretar de stat din Administrația Obama a introdus regulile unui joc străin locurilor: anticorupția.

Marinarul a și adus din ambrozia instituțională toți scaieții în chip de caporali, peste care se putea pune șaua transcontinentală. Ce a urmărit președintele Băsescu? Să-și asigure liniștea domniei. Mare pișicher a pregătit țărușii, capetele de mort, vipuștile și fustele gata de ridicat pentru marea cucerire.

Prin Gordon, Administrația americană i-a acoperit dezastrul de la referendum și l-a făcut a doua oară președinte. Doar el singur a recunoscut că-i place să sugă de la licurici. Insecta, în accepțiunea sa, era SUA. În schimbul perenității sale, Departamentul de Stat a pus în operă lucrarea de destructurare a clasei politice și de distrugere a capitalului autohton. Ca un balsam peste video-justiția impusă, a divizat societatea în două falii ireconciliabile. Nu sună asta a arta cuceririi unui teritoriu prin distrugerea oricăror forme de rezistență?

Adrian Zuckerman vin din lumea normală. A business-ului privat. Și asta îi zăpăcește pe oamenii rețelei diplomatice. Ei preferă oameni controlabili, precum Hans Klemm, care a pus în practică toate temele impuse de predecesorul Mark Gittenstein, omul de casă al lui Joe Biden.

Afacerile lui Joe Biden din est

Până la venirea în România, Hans Klemm era un conțopist care putrezea în post. Părea că nimeni nu-i mai dă veun rol. A trebuit să apară Gordon care l-a propus. Și a început să-și intre în rol de jupân. A decorat torționarii, s-a amestecat în treburile guvernelor, a dat ordine, de parcă era un Baron pe plantație. Sigur că i s-a dat nas. Doar nu a venit degeaba Madam Nuland să traseze planuri de acțiune?

Adrian Zuckerman este periculos pentru oamenii sistemului.

Recent, anunțul lui Rudolph Guliani că va pleca spre Kiev pentru a cere sprijinul guvernului ucrainean privind afacerile de corupție ale lui Joe Biden i-a scos din pepeni pe adversari.

După cum se știe, Joe Biden va fi mai mult ca sigur challengerul lui Donald Trump la viitoarele alegeri prezidențiale. Pe vremea când fiul său era anchetat de procurorul general din Ucraina, s-a deplasat la Kiev pentru a-i cere președintelui, în schimbul unui miliard de dolari ajutor de stat, să-l schimbe pe acesta.

În România, prietenul său de-o viață, Mark Gittenstein face afaceri de miliarde cu Fondul ”Proprietatea,” dăruit cu atâta gratitudine de oamenii lui Băsescu. În cazul sosirii unui outsider s-ar putea demantela rețeaua căptușită cu acoperiți, oameni ai serviciilor și politicieni ținuți în lesă.

Omul de zahăr ar putea relansa dezvoltarea României, prin scoaterea din cleștii caracatiței, pentru că nu e parte dintr-un sistem ce a pus lesa pe români și pe elitele lor.

Autor: Marius Ghilezan

Sursa: România liberă      

Ion Cristoiu: ”Data trecută, Donald Trump l-a bătut pe Klaus Iohannis pe umărul drept. Ne-a costat șase miliarde de dolari. Acum cît dracu o să ne coste bătutul pe celălalt umăr?!”

Președintele Klaus Iohannis se află la Washigton într-o vizită de două zile avînd drept principal moment întîlnirea de la Casa Albă cu președintele american Donald Trump. 



Despre această vizită opinia publică din România a aflat dintr-un Comunicat al Administrației prezidențiale dat publicității pe 6 august 2019. Cităm: „Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va efectua în perioada 19-20 august a.c. o vizită la Washington D.C., la invitația Președintelui Statelor Unite ale Americii, domnul Donald J. Trump.

Casa Albă a difuzat și ea un Comunicat, din care cităm: „Președintele Donald J. Trump îl va primi la Casa Albă pe președintele României Klaus Iohannis pe 20 august 2019. ” Momentul nu e o premieră în relația dintre Klaus Iohannis și Donald Trump. Pe 9 iunie 2017, a avut loc o întîlnire la Casa Albă între Klaus Iohannis și Donald Trump. Un Comunicat al Administrației prezidențiale din 1 iunie 2017 ne anunța evenimentul. Citez: „Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va efectua în perioada 4-9 iunie a.c. o vizită în Statele Unite ale Americii. Elementul central al acestei vizite este constituit de întrevederea oficială a Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Președintele Statelor Unite ale Americii, domnul Donald J. Trump, în data de 9 iunie a.c.”

Casa Albă a difuzat la vremea respectivă un Comunicat din care cităm: „Președintele Donald J. Trump îl va primi pe președintele României, Klaus Iohannis, la Casa Albă, pe 9 iunie, pentru o vizită de lucru.” Din start sesizăm o uriașă diferență între cele două momente. În 2017 avem de a face cu o vizită de mai multe zile a lui Klaus Iohannis în SUA, care culminează cu întrevederea de la Casa Albă. În 2019, avem de a face cu o vizită în SUA avînd întrevederea de la Casa Albă drept singur obiectiv.

În 2017, imaginea publică sugerată era a unei vizite mai ample (Klaus Iohannis s-a întîlnit cu o sumedenie de oficiali americane) în cadrul căreia a avut loc întîlnirea de la Casa Albă. Momentul de la Casa Albă, chiar dacă o culme a vizitei, e înscris din punctul de vedere al comunicării publice, în seria de întîlniri la nivel înalt ale președintelui român. Nu-i exclus ca și acum Klaus Iohannis să se întîlnească cu oficialități americane. Sigur e că s-a dus în America special pentru această întîlnire. Sigur e că, spre deosebire de momentul din 2017, Klaus Iohannis se deplasează la Washington la invitația lui Donald Trump.

La invitația lui Donald Trump?

În realitate, e vorba de o convocare. În stilul convocării la Kremlin pe vremuri a Ștabilor din țările socialiste.

Contrar neghiobiile vînturate de PSD-ști, vizita la Washignton nu e aranjată de Klaus Iohannis pentru a avea în fața românilor beneficiile unei bătăi pe celălalt umăr a președinteelui american. A fost impusă lui Klaus Iohannis de Donald Trump. Și Klaus Iohannis, care are nevoie ca de aer pentru campania electorală de imaginea că Donald Trump îl bate pe umăr, a acceptat fără să clipească. Și – sînt sigur- va accepta tot ce-i va vîrî pe gît Donald Trump. Să punem față-n față cele două momente și din punctul de vedere al motivelor celor două întîlniri. Cea din 9 iunie 2017 în viziunea Cotrocenilor din Comunicatul oficial:

„Întrevederea celor doi înalți oficiali va fi un excelent prilej pentru a discuta perspectivele de aprofundare și extindere a Parteneriatului Strategic dintre România și Statele Unite, pe toate palierele relevante, inclusiv în contextul în care în acest an se împlinesc 20 de ani de la lansarea acestuia. Astfel, Președintele Klaus Iohannis va aborda prioritățile de acțiune în cadrul relației bilaterale și va reconfirma angajamentul ferm al țării noastre de a rămîne un aliat predictibil, stabil și de încredere al Statelor Unite.”

Casa Albă e mai puțin vorbăreață:

„Președintele Trump așteaptă cu nerăbdare să discute mijloacele pentru a adînci pe mai departe legăturile și a întări parteneriatul strategic dintre Statele Unite și România.”

Comunicatul din 6 august 2019 al Cotrocenilor prezintă astfel motivele întrevederii:

„Cu prilejul întrevederii, Președintele Klaus Iohannis și Președintele Donald J. Trump vor discuta despre întărirea și dezvoltarea în continuare a Parteneriatului Strategic puternic și dinamic dintre România și Statele Unite ale Americii, în toate dimensiunile sale, inclusiv în plan securitar și economic.

Președintele României va evidenția, și cu această ocazie, faptul că țara noastră va continua să fie un partener strategic solid și un aliat responsabil și de încredere al Statelor Unite ale Americii, una dintre prioritățile politicii externe a României fiind consolidarea relației transatlantice și a securității spațiului euroatlantic.”

Viziunea Casei Albe e nițel diferită:

„Cei doi lideri vor discuta cum vor putea înfrunta mai bine provocările pe securitate pe care le întîmpină Statele Unite și România precum și promovarea parteneriatelor imparțiale și reciproce pentru comerț și energie. Vizita va avea loc pe parcursul comemorării României a 30 de ani de la căderea comunismului și a celui de al 15-lea ani de cînd România a devenit membru NATO. Președintele așteptă cu nerăbdare să celebreze aceste comemorări alături de președintele Iohannis.”

În ambele Comunicate, Klaus Iohannis ține să-și ia un fel de angajament public înaintea întîlnirii. Aflăm astfel, în 2017, că Președintele Iohannis „va reconfirma angajamentul ferm al țării noastre de a rămâne un aliat predictibil, stabil și de încredere al Statelor Unite”, iar în 2019, „va evidenția, și cu această ocazie, faptul că țara noastră va continua să fie un partener strategic solid și un aliat responsabil și de încredere al Statelor Unite ale Americii”.

Excesul de precizie naște confuzie, zicea Camil Petrescu. De ce ține Klaus Iohannis să reietereze angajamentul privind parteneriatul strategic?

E o întrebare de bun simț.

Dacă nevasta nu-ți pune la îndoială faptul că-i ești credincios, e absurd s-o asiguri de dimineață pînă seara de angajamentul tău că n-o vei înșela cu alta. La fel și în cazul lui Klaus Iohannis. De ce e nevoie să-și tot reia angajamentul de loialitate față de America?

Răspunsul ni-l dă o scurtă privire asupra politicii lui Donald Trump din ultimul timp. Președintele american se află într-un război deschis cu Germania, actuala stăpînă a Uniunii Europene. Acest adevăr a depășit demult nivelul informațiilor de culise. Războiul e pe față. Din acest război fac parte și încurajările fățișe ale lui Donald Trump pentru liderii europeni care cîrtesc împotriva celui de-al patrulea Reich, de la Mateo Salvini pînă la Victor Orban. Klaus Iohannis și-a dobîndit nu numai în România, dar și în Europa, renumele de pudelul lui Angela Merkel. A fost și este în România o slugă a Germaniei. Ceva asemănător domnilor fanarioți în raport cu Înalta Curte Otomană. Klaus Iohannis știe că Donald Trump știe că e pudelul lui Angela Merkel. Vrînd să fie bine cu ambele părți în conflict, potrivit năravului românesc al celor două luntri, el nu contenește să facă lui Donald Trump jurăminte de credință.

De ce-l cheamă Donald Trump pe Klaus Iohannis la Washington?

Donald Trump se laudă pe toate drumurile cu talentul său – format de pe vremea cînd era om de afaceri- de a obține de la cineva tot ceea ce-și propune. Donald Trump se dă de ceasul morții să mai găsească pe planetă un neghiob, care, în schimbul unei strîngeri de mînă sau a unei bătăi pe umăr, să- i dea tot ceea ce vrea el. Ceva cu care să se dea apoi mare în fața americanilor:

Vedeți ce geniu al negocierilor sînt?! Că acesta e scopul chemării lui Iohannis la Casa Albă ne spun și declarațiile lui Klaus Iohannis de la o întîlnire informală cu presa despre vizita în SUA. După ce a pus flașneta cu vizele, Klaus Iohannis a lăsat să se înțeleagă că e chemat de Donald Trump pentru a face grave concesii președintelui în mai multe chestiuni de interes național:

Chestiunea gazelor din Marea Neagră. Chestiunea sporirii numărului de militari americani în România. Nu ne o cere America, ne căciulim noi să fie și mai mulți militari americani. Chestiunea boicotării Huawei. Asta e ceea ce i s-a zis înainte de vizită că trebuie să facă în schimbul onoarei electorale de a fi primit de Donald Trump. Donald Trump e faimos și pentru imprevizibilitatea sa. Cine știe ce-i va mai trece prin cap să-i ceară lui Klaus Iohannis chiar în timpul vizitei!

Premierul României a declarat duminică seara la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu de pe Antena 3:

„Bineînţeles, eu sper ca domnul preşedinte să nu vină cu anumite lucruri pe care guvernul să le implementeze și care efectiv nu au făcut obiectul unor discuții (…)”.

Cum adică Klaus Iohannis ar putea veni de la Casa Albă cu o serie de angajamente în numele României care n-au făcut obiectul unor discuții? Ce știe Viorica Dăncilă și nu ne spune? Nu cumva că Klaus Iohannis, interesat electoral să fie bătut de Donald Trump și pe celălalt umăr, e gata să ne vîndă cu țară cu tot numai să se pricopsească el cu un al doilea mandat?

Data trecută bătutul pe umărul drept ne-a costat 6 miliarde de dolari.

Acum cît dracu o ne coste bătutul pe celălalt umăr?!

N.B. La întîlnire de va discuta și Cazul Caracal? Nu de altceva, dar noi credem că finalul poveștii pe care scenariștii nu l-au scris încă depinde de discuția de la Casa Albă. De aceea anchetatorii trag de timp în chip evident. Ca să vadă cum se va încheia discuția de la Casa Albă despre Cazul Caracal.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

Nu este crimă organizată, este război hibrid!

„Oameni de bine” si „oameni de rau”, presupusi aparatori ai drepturilor omului si declarati sustinatori ai fundamentalismului justitiarist, oficiali ai Guvernului si lideri de opinie sub acoperirea uniformei civile (sic!) se straduie sa ne convinga ca intre rapirile de la Caracal si militarii de la Deveselu nu exista nici o legatura. Cenzura neoficiala lucreaza si ea din plin, si practic orice text care face vreo apropiere intre cele doua nu mai vede lumina internetului.



O DEMONSTRATIE EXCESIVA CADE IN DERIZORIU

Un moderator de televiziune ne lamureste ca poate daca o fi vreun militar american care se va fi impiedicat din greseala de vreo fata iesita in drum, dar in rest totul este propaganda ruseasca in razboiul hibrid dus impotriva NATO. Vorba Conului Leonida: „nu e rivolutie, e reactiune!”

Un jurnalist de doi bani care isi da aere de expert in drept, a descoperit ca militarii americani suspecti de implicare in sex cu minore prin anii 2012, pe buna dreptate nu au fost supusi nici unei urmariri penale intrucat sclavia, inclusiv cea sexuala, nu ar fi fost incriminata de codul penal roman decat in 2014. Pana atunci, chipurile, era liber la exploatarea sexuala a femeilor si de aceea orice acuzatie la adresa americanilor ar pleca de la o premisa falsa. Ce conteaza ca fapta era deja pedepsita printr-o lege speciala? Ca sa nu mai vorbim ca interzicerea sclaviei face parte dintre regulile imperative ale dreptului international. Amercanii au fost ok! Sunt ok prin definitie. Nu-i asa?

Ministrul Ana Birchall, „ca de la mama la mama” a prezentat condoleante parintilor uneia dintre victime, de indata ce expertiza medico-legala a stabilit, chipurile, ca resturile umane calcinate gasite in curtea unui locuitor cu comportament ciudat de la Caracal provin de la fiica lor. Prin urmare este vorba despre un omor savarsit de un roman – fara indoiala ucigas in serie fara complici – iar nu de americani. Cazul s-a inchis.

Numai ca Institutul National de Medicina Legala (INML), speriat de inadvertentele dintre declaratiile ministrului justitiei si cele ale DIICOT, scoase la lumina de presa, a anuntat rapid ca nu a intocmit nici un raport de expertiza si ca acesta nici nu va fi intocmit intrucat materialul bilogic de expertizat nu este corespunzator pentru a duce la o concluzie relevanta. De unde a avut atunci Ana Birchall informatia pe care s-a grabit sa o comunice, pare-se, fara nici o punere de acord cu procurorul de caz? De ce a mintit? De ce a colportat informatii false? Are Guvernul Romaniei un ministru lipsit de discernamant care si-a pierdut mintile sau unul care vrea sa induca in eroare populatia pentru a duce ancheta spre o concluzie negociata in spatele usilor inchise, intre cei interesati? si, fiind vorba despre rapire, moarte, viol, trafic de carne vie si de organe etc, cei interesati nu au cum fi persoane onorabile. Pe cine acopera Birchall?

SALVAREA TRAFICANTILOR SI SALVAREA UNUI MIT

De ce se intampla toate astea? Trebuie sa facem distinctie intre cei care ii apara pe traficantii de carne vie si organe (crima care nu se poate savarsi decat cu o organizare de tip industrial) si cei care apara un mit (cel al superioritatii morale a Americii si, in subsidiar, a NATO). Cele doua situatii se intrepatrund fara a se confunda cu totul.

Ancheta de la Caracal trebuie urgent oprita iar concluziile reduse la vinvatia unei singure persoane – sinistre, diabolice, dar singure – intrucat in functionarea traficului de carne vie sunt implicati si interesati nu numai niste interlopi de rand, ci persoane cu un statut social si financiar important din tara de origine (in speta Romania), dar si din tarile de destinatie (care nu se gasesc cu nici un chip in Africa sau Asia).

Pe de alta parte, ancheta trebuie sa sugereze ca ucigasul oltean, un arierat atipic chiar si pentru „poporul roman bland, harnic si primitor”, a fost si unicul beneficiar al pradei sale intrucat altminteri mitul moralitatii Occidentului euro-atlantic, care justifica, indiferent de circumstante, geopolitica acestuia in ochii propriilor popoare, ca si ai aliatilor sau vasalilor sai, ar primi o lovitura mortala. Or, la acest tip de opium al popoarelor nu se poate renunta.

Sub acest ultim aspect trebuie spus ca ancheta de la Caracal opereaza intr-un mediu plin de prejudecati si minciuni cronice, sufocat de o propaganda moralista. Ni s-a bagat in cap (inca din timpul cruciadelor, ca sa nu mai vorbim de cel al regimului comunist) ca pe lumea asta suntem prinsi in lupta dintre bine si rau, in care noi si aliatii nostri ne aflam, evident, de partea binelui, iar nu intr-un concurs de interese in care fiecare foloseste toate mijloacele aflate la dispozitia sa spre a-si atinge obiectivele. Militarii americani (sau NATO) s-ar afla aici (la Deveselu, Kogalniceanu etc.) intr-o cruciada, iar nu intr-o confruntare geostrategica. Ei ar fi depus, asemenea templierilor, si un juramant de castitate, iar nu numai pe cel de a apara cu arma in mana „libertatea” noilor „popoare alese” si dreapta lor credinta in Evanghelia Noului Ierusalim.

Adevarul este cu totul altul. De cand este lumea, militarii au avut nevoi biologice care au inclus sexul. Departe de casa si in izolare, aceste nevoi naturale – si naturalia non sunt turpia / ceea ce este natural nu este imoral – nu au putut fi satisfacute decat prin recurgerea la practicantele celei mai vechi meserii. Chiar si cruciatii au facut acest lucru. Au facut-o francezii, nemtii, japonezii, ca sa nu mai vorbim de rusi. De ce ne ascundem dupa deget?! Nici o lege si nici o politie din lume nu poate schimba rosturile naturii. Mai ales atunci cand este vorba despre un instinct esential, atat de amplu cercetat si explicat de savanti reputati precum Siegmund Freud.

Ceea ce trebuie si poate fi evitat este siluirea (satisfacerea nevoilor sexuale prin violenta) si implicarea minorelor. Mai ales atunci cand violul, sclavia, pedofilia devin industrie – iar asta nu se poate realiza fara complicitatea celor care detin puterea publica si puterea banului – represiunea trebuie sa fie maxima. Ceea ce nu exclude si masurile de preventie. (Chiar si „codul moral” nescris al inchisorilor ii supune pe violatori, pedofili si traficantii de organe celor mai aspre tratamente.)

STATUL, INTRE CRIMA SI INCAPACITATEA DE A O COMBATE

Or, eforturile de a scoate din cauza cu orice pret pe militarii de la Deveselu au doua efecte negative. Primul este acela ca intaresc tocmai convingerea ca ei sunt vinovati de ceva, ca sunt implicati in ticalosiile de la Caracal. Altfel, de ce atata efort pentru a fi scosi de sub orice banuiala? Al doilea efect nefast este concentrarea atentiei asupra unor crime care s-au mai savarsit in trecut si, din pacate, se vor mai savarsi in viitor, si abaterea ei de la ceea ce este cu adevarat demn de mobilizare nationala, respectiv cercetarea, judecarea si sanctionarea incapacitatii institutiilor statului de a lupta cu industria crimei sexuale conexata cu cea a traficului de organe. O incapacitate de sistem, agravata de actiunea subversiva a unui „stat paralel” in care „interlopii privati” si „interlopii publici” sunt infratiti, precum si de servilismul statului oficial in relatiile internationale.

Sistemul judiciar roman se mandreste cu faptul de a fi trimis in inchisoare un lider politic care a incurajat folosirea a doua functionare de la primarie pentru realizarea unor munci de partid. Un alt om politic de prim rang, pe timpul caruia Romania, pe drept cuvant, arata cu degetul spre Bulgaria cand venea vorba despre crima organizata, a fost condamnat penal pentru ca a incurajat niste intreprinzatori din constructii sa participe la evenimente de promovare comerciala organizate de o firma specializata; firma de la care partidul sau a comandat la preturi, in opinia arbitrara a procurorilor, suspect de mici, afise de campanie electorala. Foarte bine!

Aceasta, insa, in timp ce acelasi sistem, nu numai ca a lasat sa infloreasca retele traficantilor de carne vie, dar face, acum si cu sprijinul ministrului justitiei si al DIICOT, eforturi pentru a ascunde gunoiul sub pres, dirijand ancheta in directii cu totul fanteziste, spre pedepsirea unui personaj, la prima vedere, odios, dar care, si de i s-ar dovedi vinovatia, este un biet acar Paun in comparatie cu bosii unei lumi in care se amesteca interlopii, cu politicienii, birocratii administratiei locale si centrale, si sefii mai mari sau mai mici ai institutiilor insarcinate cu aplicarea legii. Totodata, in timp ce, sub pretextul ca elitele nationale ar fi corupte si incapabile sa guverneze corect tara, acelasi sistem judiciar-politienesc a contribuit la promovarea unui mit moralist sub povara caruia Romania in intregul ei si romanii in ansamblul lor, indiferent de sex, varsta, religie si statut social, si-au pierdut suveranitatea. Un fapt mai grav decat traficul de carne vie si care, in ultima instanta, il favorizeaza pe acesta.

Daca asta este razboi hibrid, inseamna ca nu mai stim ce este aceea crima organizata si tradare de tara!

COMBATEREA CRIMEI INCEPE CU REFORMA INSTITUTIILOR SI A GANDIRII

De acord sa ii scoatem pe militarii americani din ecuatie, dar nu pentru ca sunt sfinti, ci pentru ca ei fac parte din alta poveste. Nici aceea frumoasa, poate, dar care se judeca in alti parametri. Daca este ca ei sa ramana in tara noastra, este nu pentru ca ii iubim, ci pentru ca avem nevoie de ei. Iar nevoia nu este vesnica. Ea dureaza atat timp cat interesele noastre strategice sunt convergente sau compatibile cu interesele tarii din care vin. Cand nu va mai fi asa, le vom multumi si le vom spune la revedere.

Totul presupune respectul pentru ordinea interna a statului nostru si a suveranitatii sale. Altminteri nu stiu ce mai apara si la ce bun ar mai fi primiti aici militarii straini. Daca nu putem combate crima organizata pentru a nu leza mitul inocentei si castitatii lor, iar crima aceasta mananca din trupul neamului, la ce mai servesc scuturile lor impotriva unor rachete care, in lipsa acestora, nu ne-ar tinti atat pe noi, cat tara lor?

Acestea fiind spuse, prioritara ramane in contextul actual reforma institutionala. Nu despre pedepsirea institutiilor sau a celor care le-au castrat si pervertit este vorba. Pedepse ca acestea nu servesc la mai nimic. Este vorba despre demolarea completa a institutiilor cu pricina si construirea altora de la temelie. O opera care sa tina seama si de fenomenul globalizarii crimei organizate, ceea ce face ca beneficiarii rapirilor, siluirilor si traficului ilicit din Romania, sa fie departe, in alte state, dintre care unele oficial ne sunt aliate.

Cine sa realizeze insa o asemenea opera herculeana? Partidele istorice au disparut. Partidele postcomuniste au fost decapitate si au ramas ca niste scoici goale in care se aude doar vuietul unei mari de idealuri disparute. Partidele de laborator create de agentii oligarhiilor oculte sunt asemenea sticlei de bautura oferite pervers unui alcoolic pentru a-l scoate, chipurile, din criza.

Un lucru, totusi, putem face. Sa ne lepadam de credinta in miturile menite a ne rapi respectul de sine din prea mult si prea nejustificat respect pentru altii. De miturile care spun ca actiunile aliatilor nostri sunt ghidate de principii morale, in timp ce actiunile celorlalti stau exclusiv sub semnul intereselor egoiste. Asa vom avea, cel putin, o sansa de a supravietui ca natiune razboiului hibrid, chiar daca vom mai continua sa sangeram ca popor sub efectul crimei organizate.

Autor: Adrian Severin

Sursa: Adrian Severin Facebook

Părintele Iustin Pârvu: ”Trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării, încât nimic nu mai e autentic, nici noi, ca persoane, nici plantele sau hrana pe care le consumăm, toate sunt modificate şi nefireşti!”

Dacă noi nu sesizăm şi avem impresia că suntem liberi, nu este nicio diferență între lagărul electronic în care trăim şi cel comunist. Că este comunism sau neocomunism, că este sub Iliescu sau sub oricare alt x-ulescu, prizonierul tot prizonier rămâne.



De aici putem vedea noi arta şi dibăcia la care au ajuns aceşti stăpâni ai lumii, după cum au reuşit să transpună în mințile noastre comunismul drept democrație, cenzura drept libertate, încât au ajuns să desăvârşească această artă demonică, arta minciunii; trăim într-un veac al minciunii şi al înşelării, încât nimic nu mai e autentic, nici noi, ca persoane, nici plantele sau hrana pe care le consumăm, toate sunt modificate şi nefireşti.

Depersonalizarea ființei umane

Se lucrează cu informarea şi dezinformarea în aşa grad, încât nici tu nu mai ştii care este partea reală a lucrurilor. Ca să distingi azi adevărul de minciună e greu şi pentru oamenii duhovniceşti şi cât de cât aşezați; este nevoie de o mare atenție şi trezvie, să ne cunoaştem inamicul ce ne stă înainte. Este însuşi tatăl minciunii şi îşi adună în laboratorul minciunii toate uneltele acestea prin care lucrează şi pe care le compromite neîncetat. Ei folosesc astfel de tehnici pentru un scop foarte important „să inducă confuzia”, această   armă importantă a sionismului internațional. Prin îndoială şi confuzie anulezi tot, chiar orice fundament care a stat la baza unei civilizații. Adică este o descompunere şi morală, şi spirituală a omului, încât el nu mai există ca ființă umană; este o depersonalizare a ființei umane. Acesta a fost de altfel şi scopul lor, de a aduce omenirea într-un stadiu de neîncredere. Diavolul, vrăjmaşul de moarte al omului, a reuşit să îl dezmoştenească pe om de toate calitățile cu care a fost înzestrat în rai.

Prin voia noastră, prin neascultarea noastră de poruncile lui Dumnezeu, am lăsat portițe deschise pentru tatăl minciunii. Cine mai ține azi seama pentru ce înălțime duhovnicească am fost creați şi de ce bogăție ne facem lipsiți prin neascultarea noastră? Cine mai ascultă de sfaturile Părinților Bisericii? Dacă nu suntem într-un rost duhovnicesc, nu ne aflăm pe o axă bună. Degeaba avem noi rațiuni drepte şi logice, dacă nu îşi au rostul duhovnicesc, sunt fără valoare; nu eşti acoperit de har. Discernământul este sarea Harului dumnezeiesc. Ei amestecă lucrurile şi prezintă unele informații reale, unele false, astfel încât să ne slăbească puterea de a discerne. Acesta este, de altfel, scopul lor demonic.

O elită a întunericului şi a răutății conduce lumea din umbră

Cea mai comună metodă de reeducare, folosită atât de comunişti, cât şi de stăpânitorii de azi este metoda şedințelor. Înainte erau şedințele de partid, acum sunt şedințe culturale sau simpozioane. În momentul în care a intrat în presa aceasta a şedințelor şi a strângerilor de mâini, omul începe deja să aibă îndoieli şi să renunțe la crezul său de o viață şi astfel să îmbrățişeze doctrina partidului. Nu deodată. Azi, mâine, poimâine, încet-încet, începe să îşi facă loc în suflet schimbarea concepțiilor pe care le aveai şi aşa toată ciocăneala asta a lor are până la urmă un rezultat pozitiv pentru ei, chiar dacă la început pare o tactică banală. Ei conduc lumea din umbră, cu un nucleu de oameni, o elită a întunericului şi a răutății. Şi noi, dacă am crea o elită duhovnicească am mai putea realiza ceva şi să le stăm împotrivă.

România la ora actuală nu mai este condusă de români, ci de străini

România la ora actuală nu mai este condusă de români, ci de străini, în special evrei şi unguri, care au găsit în țara noastră o gazdă plăcută din toate punctele de vedere; din punct de vedere economic, dar şi din punct de vedere al laşității românului. Îți dă şi papucul din picioare, numai să îl laşi în pace acolo să trăiască liniştit în noroiul şi în greutatea lui. Şi în special aici în Moldova, mai aproape de Răsărit, este o invazie de evrei, ca astfel să poată avea ei un atu în privința succesului lor iudaic, să poată avea trecere din zona Occidentului spre Răsărit. Pentru că toate mişcările politice şi teritoriale nu sunt altceva decât un interes viu pentru viitorul lor, nu un viitor de 10-15 ani, ci un viitor cu o perspectivă şi de peste 50 de ani, viitor pe care să-l aibă la îndemână şi să îl pună la dispoziția neamului lor, spre realizarea unui guvern unic mondial.

La noi în țară au condus şi conduc minoritățile

Citeam într-o carte câteva metode de manipulare evreieşti. Primul secret sionist este să deruteze cu zvonul opinia publică. Al doilea secret: a înmulți aşa de tare defectele poporului, obişnuințele, pasiunile, relațiile vieții în comun încât să nu se mai înțeleagă unii cu alții. Iată rostul minciunii evreieşti. La noi în țară reprezentanţii U.D.M.R. de ocupă funcții atât importante în fiecare guvernare. La noi în țară au condus şi vor conduce minoritățile. Dar nu numai la noi în țară, toate conducerile mari ale lumii sunt dirijate tot de minorități. Ruşii, de pildă, sunt conduşi în cea mai mare parte de evrei. Americanii, tot de evrei. Pentru că aceste două imperii mari pe care se bazează sunt forța lor militară. Mafia masonică ține Rusia şi America aşa, față în față – când prieteni, când duşmani, când binevoitori, când răuvoitori, când în cântece frățeşti, când în cântece duşmăneşti. Dacă ai să găseşti nişte români puşi în guvern, aceia sunt la ministerele cele mai neînsemnate, la ape, în agricultură, pe la aviație.

Ungurii niciodată nu ne-au putut avea în sufletul lor şi nici nu ne vor avea, pentru că e ura acestei rase mongole împotriva rasei latine. Dacă am avea nişte oameni de jertfă, poate am avea şi altă soartă, dar bineînțeles că aceşti oameni sunt repede lichidați sau intimidați. Şi cei care ar mai putea face ceva sunt de altfel oameni foarte obosiți, fiind suprasolicitați. Asta face parte tot din planul lor, să obosească nația în aşa fel încât să nu mai poată gândi limpede şi să doarmă în momentele cele mai importante. În parlament, de pildă, vorbeşte unul, ceilalți sforăie. Şi apoi se întreabă oare când o fi trecut legea cutare? Şi ajung să banalizeze lucrurile de vârf.

Lucrurile sunt prezentate cu înşelăciune. Întâi se face pacea şi după aceea războiul

Asistăm acum la o demascare a masonilor şi a societăților masonice şi ei înşişi încep să îşi facă lucrările cunoscute. Păi, la ce să mai stea ascunşi, dacă şi-au atins țelul? Acum conduc lumea şi mai trebuie şi să ni le închinăm. Acum nu mai au niciun secret. Aminteam mai devreme de şedințele care au rostul de a ne reeduca. Acelaşi lucru este valabil şi pentru întrunirile ecumeniste. Se poate întâmpla ca să participi inițial la aceste întruniri cu intenții bune, şi să ajungi să te trezeşti ecumenist. Păi, asta se şi urmăreşte, aici e şi înşelătoria. Îți prezintă lucrurile cu înşelăciune, ca şi cum ei ar fi doritori de pace şi plini de iubire, dar în spate se ascunde dorința demonică, supusă sistemului politic, de a denatura adevărul, de a-ți perverti credința. Nimic nu se începe fără reuşită. Dacă din planul sionist au făcut parte aceste întruniri ecumeniste, asta înseamnă că ele au şi un scop precis, pe care, de altfel, îl vor şi atinge. Ei întâi fac pacea şi după aceea războiul.

Dacă adunările ecumeniste ar avea scopuri sincere şi nobile, nu s-ar întruni în în locuri pline de erezii şi păgânisme

Totul este foarte calculat cu câteva decenii înainte. La ora actuală este o lucrare mare de înşelăciune. Aşa cum pescarul, de pildă, la pescuit are o scânteie mică acolo, deasupra apei, care pluteşte; peştele o vede şi vine repede din adânc să prindă momeala, şi este prins. Dacă într-adevăr ar avea nişte scopuri sincere şi nobile aceste adunări ecumeniste, nu s-ar întruni în hotelurile cele mai luxoase sau în locurile cele mai pline de erezii şi păgânisme. Noi cunoaştem cele şapte soboare ecumenice, aceste sinoade erau în puterea harului lui Dumnezeu. Făceau privegheri îndelungi, cu post şi nevoință, liturghie, şi abia apoi se făcea conferința comună, unde dezbăteau toate problemele. Pentru întâlnirile acestea erau alese locurile dintre cele mai simple, cele mai modeste, cu încărcătură duhovnicească. Pentru că se adunau acolo să vorbească în cinstea suferințelor, în cinstea chinurilor şi a necazurilor prin care au trecut generațiile acestea.

Noi, dacă ne pregătim cu maşini de lux, la viteză maximă, în hotelurile cele mai alese, cu ce respect ne apropiem de jertfa aceasta? Evreii însă ştiu cum. Nu ați văzut cum se bat evreii cu capul de Zidul Plângerii!? Păi ei ştiu să îşi cinstească înaintaşii mai degrabă decât ne cinstim noi sfinții. Bat acolo ca berbecii în zidul acela, desigur un act primitiv, dar aşa primitiv cum este, acela stă la baza adevărului iudaic şi întreține respectul şi evlavia. Noi îndată punem mâinile în buzunar şi trecem cu uşurință peste tradiție, peste bogăția istorică şi culturală a Bisericii şi a neamului, că nu ne pasă nouă „noi trăim acum alte vremuri, altă conjunctură, noi suntem oameni « deştepți », « evoluăm » altfel şi, de fapt, ne deformăm. Toată această falsitate care a apărut în lumea noastră nu are alt scop decât să stânjenească şi să submineze toată tradiția şi convingerile unui neam.

O blasfemie la adresa suferinței: străinul îşi expune teoria bagatelizantă, iar românul râde bătându-şi joc de suferința unui neam întreg

Noi, când facem o comemorare a martirilor noştri, să o facem în aşa fel încât să insufli un respect față de eroi, martiri, mărturisitori; nu trebuie compromisă jertfa şi lucrarea lor, amestecând-o cu tot felul de teorii mizere ale străinilor, atâta timp cât toată viața lor ei (evreii) au urât tot ce a fost valoros în țara noastră. Dar se fac studii de martirologie tot în hoteluri, tot cu străini, al căror neam i-a torturat pe martirii noştri. Străinul îşi expune teoria lui bagatelizantă, românul nostru râde şi în felul acesta ne batem joc de suferința unui neam întreg. Dacă nu trăieşti martirologia este ca şi cum te-ai duce la apă şi te întorci cu găleata goală. Martirologia nu se face în laborator şi în eprubetă, ci prin trăire. Păi cum să se pogoare harul lui Dumnezeu cu mâinile în sân şi cu țigara în gură? Pentru ei, acest martiriu este un parfum ortodox. Aceasta este o blasfemie la adresa suferinței. În timp ce ei şi-au jertfit viața lor, au stat înghețați în celular, înfometați, maltratați şi câte şi mai câte metode de tortură, din care Harul lui Dumnezeu pe mulți i-a scos nevătămați.

Izbânda e a lui Dumnezeu, nu a oamenilor

La astfel de înşelare şi minciună trebuie să reacționăm, măi, cât mai « latin », pentru că latinul nu contemplă apa care se duce la vale, şi în urma lui e prăpădul. Latinul acționează. Cu toții avem mare vină, pentru că nu ne facem datoria la timp. Fiecare poate şi e dator să contribuie cu ceva ca să scoată din noroiul acesta al străinilor şi ereticilor adevărul la suprafață. Măcar un paraclis să ne silim să facem şi noi, o metanie bătută din neputința noastră. Noi nu trebuie să căutăm soluții lumeşti, dar fiecare să mărturisească şi să lucreze după putere la locul în care este, şi Domnul va da soluția; Domnul este cel care aduce roadele şi El le rânduieşte pe toate, noi numai să ne aflăm lucrând țarina şi ogorul. Izbânda e a lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Este nevoie de un număr mare de rugători, astfel încât să se simtă puterea rugăciunii şi să ardă planurile antihriştilor.

Când stai cu spatele la adevăr, ce mai vezi ?

Există şi un pericolul de a cădea în zelotismul imatur care duce la schisme sau alte rătăciri, după cum ştim că a procedat Părintele Nichita de la mănăstirea Brâncoveni, despre care se tot discută. Este o încercare de a da o lovitură unității Bisericii noastre. Pentru că toate aceste atitudini extreme, care nu au altă finalitate decât fărâmițarea în alte şi alte schisme, sunt lucrarea tot a serviciilor speciale, care şi-a infiltrat oamenii spre a realiza această dezbinare. Iar bieții creştini naivi, sau creduli, cad în plasa lor. Dar ca să faci un astfel de act, este nevoie şi de puțină mândrie, să te crezi tu puțin mai special, vrednic de harul şi mântuirea lui Dumnezeu. Toate aceste biserici schismatice şi rătăcite pot reveni la Trupul Bisericii din care s-au desprins, doar atunci când capii lor îşi vor înmuia cerbicele şi se vor smeri să recunoască adevărul. Dar cum să îşi piardă ei scaunele şi autoritatea? Doar aşa am mai putea nădăjdui la o revenire a lor. Părintele Nichita era un duhovnic deosebit, care aduna oameni în jurul lui şi îi învăța o conduită bună, dar uneori se poate ca şi din cauza mândriei să aluneci. Mai greu este că după tine se duc valuri şi valuri de ucenici, şi te faci pricină şi începătură a căderii şi altor suflete. Încrederea în propriile forțe şi propriile cunoştințe mereu a dat greş. Părintele Nichita este victimă a propriei sale înşelări. Ce înseamnă a minți? A te ascunde în spatele unui adevăr. Şi atunci când stai cu spatele la adevăr, ce să mai vezi?

Cu smerenie şi haina demnității, să facem din țara asta un Canaan de rugăciune

Dacă noi am avea o stare de rugăciune cum se cuvine unui creştin, am avea puterea să întoarcem răul spre bine. Să facem din țara asta un Canaan de rugăciune. Iar dacă vom avea smerenie, Dumnezeu ne va învrednici şi de darul rugăciunii care să ridice solzii de pe ochii minții. Dar o smerenie îmbrăcată în haina demnității, o smerenie nesupusă potrivnicilor lui Hristos, aceasta ne va acoperi şi vom trece prin cuptorul cel de foc al ispitelor nevătămați”.

Notă: Adaptarea după un fragment al dialogulului dintre P.C. Justin Pârvu şi Monahia Fotini – 18 octombrie, 2010.

Sursa: Revista Art-Emis

Vasile Astărăstoae: ”Crime în serie și mass-media”

Modul în care este abordat subiectul disparițiilor/crimelor de la Caracal ar trezi ilaritate dacă nu ar fi o tragedie reală. Este un caz dificil și aproape compromis prin presiunea publică pusă fără niciun discernământ asupra anchetatorilor.



Pe toate posturile (TV / radio), în toate ziarele, pe internet etc. sunt rostogolite informații neverificate, scenarii, ”anchete” jurnalistice, care pot să blocheze orice anchetă profesionistă. Deja ne-am obișnuit ca diferiți moderatori diletanți în domeniu, cu aer de Torquemada, să producă emisiuni în care personaje superficiale și fără scrupule își creează notorietate nesusținută de cunoștințe profesionale.

Recent, un fost milițian înainte de 1989, într-un limbaj pe care cu binevoință îl putem numi colocvial, ne explica pe toate posturile TV cum a rezolvat el 10 cazuri de crime în serie. Confuzia pe care o face fostul milițian este între criminal cu mai multe victime la activ și criminal în serie. Însă nu spune nimic despre contribuția sa la una dintre cele mai mari erori judiciare din România – cazul Samoilescu. Cum aflu că acum este profesor universitar la Facultatea de Drept, pentru studenții săi fac precizările de mai jos.

1.În societatea contemporană, criminalitatea a evoluat de la crimele primitive și utilitare (impulsive sau prin raptus scurtcircuitat motor) la crimele organizate, care oferă alte tipologii criminale, cum ar fi și crima în serie.

Crima în serie este o crimă cu motivații intrinseci, cu selectarea și creșterea progresivă a numărului de victime, fiind asociată cu plăcerea de a ucide, cu origini în frustrările din copilărie asociate sau nu cu consumul de droguri și patologia psihiatrică. Prin crima în serie, victima este adusă la starea de obiect, de regulă sexual; numărul crimelor crește odată cu mobilitatea populației actuale. Se comit cu sânge rece (exces de crimă), iar autorul are experiență în a nu se lăsa prins, deși crimele sunt relativ identice.

O chestiune fundamentală în orice crimă este elucidarea motivului care a stat la baza sa. Nu există crimă fără motiv ci, poate doar, crime cu motive mai puțin evidente. F. Tennyson Jesse, în cartea saMurder and its Motives, identifică șase clase de motive care pot sta la baza comiterii crimelor: obținerea unui câștig, gelozie, răzbunare, eliminare, poftă (lust), convingere. Cercetările de criminologie și psihiatrie medico-legală efectuate pe criminali în serie au evidențiat o a șaptea categorie de motive: plăcerea, emoția (thrill). Specific pentru criminalii din plăcere în serie este faptul că, deși în cadrul crimelor poate avea loc și abuzul sexual, motivul crimei nu este obținerea gratificației sexuale, ci dorința de a avea o experiență; actul de a ucide în sine este recompensa așteptată de acești criminali. Dar sunt puține crimele care se încadrează strict într-una dintre aceste categorii sub aspect motivațional. Cele mai multe trec barierele convenționale ale unei clasificări, astfel că la baza lor putem găsi intricate două sau mai multe motive.

Anii 1970 – 1979 au fost reprezentativi prin „apariția”criminalilor în serie. De fapt, acest tip de criminali își făcuse simțită existenţa cu mult timp în urmă – să nu uităm de vestitul Jack Spintecătorul care a terorizat Londra în 1888. În anii 1970, însă, s-a făcut identificarea, delimitarea, pe baze științifice a acestui tip de criminal. În SUA, a început să se dezvolte din ce în ce mai mult domeniul psihologiei criminale (profiling), care are ca scop realizarea unui profil fizic, psihologic și comportamental al criminalului, pornind de la aspecte de la locul crimei, trăsături ale victimei, modul și locul comiterii crimei ș.a. Începând cu anii 1980, s-a constatat o creștere a numărului criminalilor în serie. Un studiu, arăta că, în SUA, au existat în anii 1980 circa 50 de criminali în serie activi, iar un alt studiu (din 1990) estima că, în SUA, circa 5000 de persoane ar putea deveni victime ale criminalilor în serie în fiecare an.

2.Evoluția criminalității este influențată de o serie de factori între care nu putem face abstracție de mass media. Mass media, și mai ales televiziunea, au introdus în lume o cultură standardizată care conduce la alienare. Efectele asupra comportamentului au fost că a determinat o laxitate a moravurilor, un model de gândire unică și uniformizată, o propagare a modelelor aculturale și estomaparea sensului vieții.

Încă din secolul al XIX-lea, Lombroso spunea că ziarele excită apetența oamenilor spre violență”. Statisticile demonstrează că promovarea senzaționalului și a actelor antisociale influențează în mod direct modul de comportament. Studiile rețin că excesul de violență oferit de televiziune interferează negativ cu achizițiile școlare. Același lucru îl determină și mediatizarea în presa scrisă a criminalilor. Peste 30% dintre criminalii în serie din SUA au copiat modele mediatizate și au dorit să-și capete notorietate prin depășirea acelor modele.

Literatura relevă, la ora actuală, peste 10.000 de titluri de cercetări științifice privind relația dintre mass-media și comportamentul agresiv. Concluziile științifice sunt convergente în a arăta că acest gen de cultură de tip mass-media distrează, dar nu umanizează. Cu alte cuvinte, are o valoare pedagogică redusă, prin aplatizarea pasiunilor, prin încurajarea și identificarea bunăstării și a opulenței cu fericirea. Mass-media favorizează moralitatea și virtutea doar prin aplatizare și este responsabilă de dublarea ratei criminalității din ultimii 15 ani (Vimero et all.). C. Bourdieu, în lucrarea Despre TV, relevă că aceasta pune în mare pericol diferitele sisteme de producție culturală, precum arta, literatura, știința, filosofia, dar și dreptul. Octavia la Paz scria:televiziunea banalizează violența, ce devine astfel din ce în ce mai realistă. Cei mai neîndurători criminali sunt intens mediatizați”.

Mecanismele mimetice, de imitaţie și de contagiune psihică au transformat televiziunea într-un virus al interiorității, atât timp cât mai ales un copil, în fața televizorului, este considerat un copil abandonat tuturor imitațiilor. Imitația favorizează în mod inevitabil trecerea la act (mai ales imitația scenelor pornografice) și modelează comportamentul deviant în funcție de conținutul filmului (Sawin), deseori prin identificarea cu autorii acestor scene de violență (Eron). Repetarea acestor scene produce efecte cumulative (Gerbner), astfel încât modelarea (imitarea) devine mai accentuată, generând o lipsă de control a Supraeului asupra Sinelui care se dezinhibă și se desensibilizează emoțional (Freud, Bandura, Berkowitz). Prin urmare, televiziunea reîntărește comportamentele agresive și descrește anxietatea (Donnerstein). Ca factor de catharsis al frustrărilor, televiziunea exacerbează deopotrivă efectul scenelor de violență din memorie și determină un comportament detașat sau pasiv în fața violenței (Levine, 1995) sau, dimpotrivă, crește sentimentul de insecuritate în fața ei, de teamă și anxietate, după cum constată studiile inițiate de Consiliul Europei.

În concluzie, mediatizarea excesivă și construirea a tot felul de scenarii corelată cu presiuni inacceptabile asupra anchetatorilor dovedește nu numai lipsa de maturitate a presei românești, dar mai ales bolile unei societăți flămânde de senzațional.

P.S.: Tot despre presă: Viorica Dancilă a fost la Iași. Ce i-a interesat pe ziariștii activiști de la Ziarul de Iași? Finanțarea reconstrucției Institutului de Boli Cardiovasculare? Nu. Era un subiect nesemnificativ. Mor niște pacienți, nu moare întreaga națiune. Pe deontologi i-a intersat de ce călătorește Prim-Ministrul cu elicopterul, de ce nu răspunde la întrebarile de pe Facebook ale lui Mihai Chirica, când dă bani pentru autostradă etc.

Autor: Vasile Astărăstoae

Sursa: Vasile Astărăstoae Facebook

 

Nu putem ancheta crime, dar putem refuza manipularea!

Pe când articolul intitulat „Nu este crimă organizată, este război hibrid!” (reprodus pe această pagină) era pe punctul să apară, iar eu nu încetam să mă minunez de tupeul cu care Ana Birchall își publica pe FB poze cu participarea la Ziua Marinei, în loc să își anunțe demisia după ce i-a comunicat mamei Alexandrei Măceșanu, „ca de la mamă la mamă”, informația mincinoasă că expertiza medico-legală, în realitate inexistentă, ar fi confirmat moartea copilului ei, am primit textul de mai jos, din partea unui distins și bine informat jurist.



Îl reproduc în continuare ca pe un comentariu cu informații interesante, complementar și foarte util la articolul meu din Luju.

„ÎN ATENȚIA ETERNILOR MANIPULAȚI!!!

TOT CE VREȚI SĂ ȘTIȚI DESPRE ‘MONSTRUL’ DE LA CARACAL, ALIAS ‘POPICU’, ȘI VĂ E FRICĂ SĂ ÎNTREBAȚI:

A. Ancheta e condusă de procurorii DIICOT și coordonată din umbră, pe de o parte, de „procuroarea soroșistă, fostă băsistă” Oana Hăineală, adevarata șefă a DIICOT (cea care l-a impus pe vărul său, Felix Bănilă, în fruntea acestei instituții), iar pe de altă parte, de ministrul justiției, Ana Birchall, agent de influență pro-americană, cea care, nu demult, făcea turul ambasadelor spunând că face orice serviciu („I will do anything“) pentru a accede la portofoliul justiției . Deci OANA și cu ANA!!!

B. Ancheta urmărește ascunderea adevărului, acreditând ideea că Popicu e un criminal în serie, solitar, când, în realitate, Gheorghe Dincă e parte a două rețele de trafic intern și internațional de persoane: una semioficială, care aprovizionează baza militară americană de la Deveselu, cu fete tinere, dispuse sau nevoite să se prostitueze din considerente financiare, și alta, ocultă, care aprovizionează cu minore, rețelele de milionari, magistrați, înalți funcționari, oameni politici și de stat, pedofili și perverși de la Bruxelles, Londra și coasta de est a Statelor Unite.

C. Această din urmă rețea exploatează minorele răpite pe mai multe căi: 1. plasându-le pentru sex pedofililor și perverșilor; 2. folosindu-le pentru producerea de materiale cu pornografie infantilă, inclusiv așa zisele „casete SNIFF” (adică înregistrări video cuprinzând sex brutal cu minore, torturarea acestora și, în final, uciderea lor; 3. utilizându-le, la final, pentru băncile de organe.

D. Deși nu există până în prezent nici o probă privind traficul de minore, întrucât ancheta s-a ferit ca dracu’ de tămâie să strângă probe în acest sens, procurorii DIICOT au cerut și au obținut arestarea lui Gheorghe Dincă pentru această infracțiune!

E. Toate așa zisele probe strânse de procurorii DIICOT privesc infracțiunea de omor calificat care nu e de competenta DIICOT, ci a Parchetului județean Olt sau, după complexitatea cazului, a Parchetului General. Așadar, toate actele de urmărire penală sunt nule și urmează a fi înlăturate de judecatorul de cameră preliminară. De aceea avocații lui Popicu’ stau liniștiți .

F. Popicu’ are trei avocați din oficiu deși asistența din oficiu în materie penala NU poate fi asigurată concomitent de mai mulți avocați.

G. Ancheta a preluat metoda vestitului Di Pietro din Italia, copiată, la rândul ei, de la americani, de a planta probe în curtea violatorului și în pădurile din vecinatatea localității (mai exact fragmente osoase umane, inclusiv dentare și cenușă), pentru a susține concluzia criminalului în serie solitar, și de a falsifica expertizele medico legală și genetică. Omorul presupune un cadavru, iar cenușa și resturile osoase de la incinerare induc ideea unui cadavru, prezentând însă „avantajul” că nu permit identificarea prin ADN.

H. Alexandra, Luiza și probabil alte minore au fost răpite de Gheorghe Dincă, violate și apoi livrate rețelei care le-a dus în afara granițelor, fapt recunoscut și de bătrânul turnător Traian Băsescu-Petrov, într-o emisiune televizată.

I. La momentul la care Popicu se plimba prin fața camerelor de luat vederi din Caracal și Craiova, pentru a-și asigura un alibi, Alexandra era extrasă de complicii acestuia. Deci, atunci când fata spunea la telefon că vede o mașină gri, aceasta nu era a lui Gheorghe Dincă, ci o altă mașină, de aceeași culoare, a complicilor, iar atunci când fata spunea „vine, vine”, nu venise Gheorghe Dincă, ci complicii acestuia. De altfel, se pare ca transcriptul real al conversației evidențiază că fata nu a spus „vine, vine”, ci „bine, bine”.

J. Modul de operare era urmatorul: Popicu identifica fetele, le răpea, le viola, anunța rețeaua, iar apoi, a doua zi, dădea telefoane de liniștire părinților și pleca de acasă, timp în care complicii veneau și ridicau marfa, care era dusă la „export”.

K. Câteva întrebări esențiale își așteaptă răspunsul, dar acesta se găsește chiar în ele:

⁃ de ce l-a vizitat ambasadorul Klemm pe proaspătul ministru de interne Fifor în plină criză a evenimentelor din Caracal ?

⁃ de ce 100 de soldați americani de la baza din Deveselu au fost urgent expediați în SUA?

⁃ de unde știa Asociația vestitei procuroare Lăncrănjan, zisă și „veverița”, de existența unui cadavru carbonizat, înainte ca ancheta să descopere acest lucru?

⁃ de unde știa ministrul justiției, Ana Birchal, zisă și „blow job”, că expertiza INML va „concluziona” că cenușa, oasele și dinții „descoperite” în curtea lui Dincă aparțin Alexandrei și de ce a sunat părinții acesteia pentru a le aduce la cunoștință o concluzie care nu exista? Ulterior, de frica scandalului, INML a negat existența vreunei concluzii, precizând că din materialul primit nu se poate extrage ADN.

⁃ cine este polițistul misterios care a vorbit între patru ochi cu Popicu, la cererea acestuia, dupa care Gheorghe Dincă brusc și-a amintit că le-a ucis pe fete, deși anterior declarase că nici nu le cunoștea ?

⁃ de ce Baroul Bucuresti urmărește intimidarea avocatului familiei Luizei și de ce CNA interzice orice informație care leagă cazul de la Caracal de baza americană de la Deveselu?

CONCLUZIE: CA ȘI ÎN CAZUL AȘA ZISEI RĂPIRI A JURNALIȘTILOR DIN IRAK, ÎN CAZUL CARACAL ASISTĂM LA DETURNAREA ANCHETEI ȘI FALSIFICAREA PROBELOR, OPERAȚIUNE COORDONATĂ DE OANA (HĂINEALĂ) ȘI ANA ( BIRCHALL), DIN ORDINUL STĂPÂNILOR EXTERNI AI ACESTEI ȚĂRI, PENTRU A ASCUNDE ADEVARUL: EXISTENȚA UNEI REȚELE INTERNAȚIONALE DE TRAFIC DE MINORE ȘI ADOPȚII FRAUDULOASE, CARE UTILIZEAZĂ ROMÂNIA CA FURNIZOR DE COPII ȘI ADOLESCENȚI PENTRU PORNOGRAFIE INFANTILĂ, CASETE SNIFF ȘI ORGANE PENTRU TRANSPLANT, BENEFICIARII FIIND POLITICIENI, MAGISTRAȚI , ÎNALȚI FUNCȚIONARI ȘI OAMENI DE AFACERI DIN EUROPA ȘI DE PESTE OCEAN!!!

NU VEDEM CEEA CE NU VREM SĂ VEDEM!!! SAU CEEA CE NU SE VREA SĂ VEDEM!!!

P.S.: Miliardarul american Epstein, trimis în pușcărie pentru pedofilie, unul din beneficiarii acestei rețele, s-a „sinucis” zilele acestea în închisoarea din New York. Pe când Popicu?”

Sursa: Adrian Severin Facebook

De cine se izbește Iohannis? De Trump sau de Merkel?

Care ar putea fi interesul lui Donald Trump de a se întâlni cu Klaus Iohannis, încălcând toate protocoalele practicate între state, cu numai două săptâmâni înainte de declanșarea campaniei electorale pentru alegerile din România? De ce ar face asta? Ce teme de interes legate de România ar presa Casa Albă? Dacă am putea răspunde corect la asemenea întrebări, am fi în măsură să cântărim cu o unitate corectă de măsură greutatea acestei vizite.


Uniunea Europeană cu două motoare, Germania și Franța, refuză să pună jos banii pentru NATO. Faimosul procent de 2% din Produsul Intern Brut. Și de aceea, nu întâmplător, în cursul întrevederii extrem de reci dintre Donald Trump și Angela Merkel din urmă cu doi ani, președintele american i-a arătat cancelarului Germaniei, bătându-i obrazul și refuzând să dea mâna cu aceasta, nota de plată. O notă de plată uriașă, neachitată de Berlin.

Acum, bimotorul franco-german agită o temă extrem de dezagreabilă pentru Statele Unite, și anume crearea unei armate proprii a Uniunii Europene. Ceea ce practic echivalează cu aruncarea NATO la lada de gunoi a istoriei. Iar NATO, se știe, este puternic dominat de Statele Unite. În schimb, România până în prezent respectă condiția procentului de 2%. Și este, din acest punct de vedere, lăudată de America lui Donald Trump. Îi va cere președintele Statelor Unite președintelui român să continue parteneriatul cu NATO, refuzând construcția unei armate europene? Dacă da, atunci Donald Trump e un naiv. Pentru că este posibil de presupus că domnul Klaus Iohannis nu va executa întocmai și la timp ordinele venite de la Washington. Dacă ar proceda astfel, și-ar pierde susținerea cancelarului german. Și a președintelui francez. Și a celorlalte state din nucleul dur UE. Iar pierderea acestei susțineri poate echivala cu pierderea alegerilor.

Ce altceva l-ar mai putea preocupa pe Donald Trump legat de România? O politică ceva mai fermă în raport cu Rusia. O fermitate neîmpărtășită de binomul franco-german. Din nou Iohannis ar putea fi prins la mijloc. Și din nou el va risca să piardă susținerea uneia sau alteia dintre părți.

O temă relevantă este și mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, așa cum Israelul dorește. Și așa cum Statele Unite au făcut. Și așa cum nu dorește nici în ruptul capului Germania, impunând acest refuz ferm și Uniunii Europene. Din nou Iohannis își poate prinde urechile.

Statele Unite au rupt unilateral înțelegerea cu Iranul, o înțelegere care a fost negociată mulți ani. Uniunea Europeană respectă acordul. Ce va face România în aceste condiții? Va urma calea trasată de Casa Albă sau calea trasată de Germania, prin Uniunea Europeană?

În toiul disputelor privind viitorarea armată UE, americanii au anunțat că și-ar putea retrage cei 30.000 de militari staționați în Germania și care până în prezent au apărat acest stat de o posibilă agresiune rusă. Asta în condițiile în care Germania refuză să suporte costurile. Oficialii germani au reacționat extrem de dur. Recomandându-le americanilor ca atunci când pleacă, să-și strângă toate bagajele. Adică și armamentul nuclear. În timp ce România s-a arătat dispusă, printr-o decarație făcută de curând de Klaus Iohannis, să suporte costurile unei suplimentări a forțelor militare americane staționate în România. Ar merge Klaus Iohannis atât de departe încât, cu riscul de a zgândări serios Berlinul, să accepte și relocarea în România a unor baze nucleare, care urmează să fe dizlocate din Germania? Sau se joacă o carte și mai mare legat de o altă relocare pusă la cale eventual tot în România, cea a bazei de bombe termonucleare de la Incirlik, Turcia? Din nou, Klaus Iohannis ar urma să devină un elefant surprins în timp ce încearcă să se strecoare prin ochiul unui ac de cusut.

Sunt extrem de curios ce se va ascunde în spatele unei întâlniri aparent benefice pentru președintele României și pentru România. Și care vor fi până la urmă efectele inclusiv cele perverse, ale acestei întâlniri la cel mai înalt nivel? Lipsită însă, după cum se anunță, de prea multe ceremonii. Și fiind afectată de absențele primelor doamne. În orice caz, nu poate fi o vizită de stat. Atâta timp câ o importantă componentă a statului, Guvernul României, lipsește cu desăvârșire.

Sau, Doamne ferește, Iohannis îi va promite azi lui Donald Trump schimbarea prin Ordonanță de Urgență a Legii offshore, pentru a mări profiturile Exxon Mobil în detrimentul statului român?

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: CorectNews

 

Pentru Trump nu-i decît un prostănac!

Gunoi! Foarte mult gunoi ţin sinistrele autorităţi sub preşul „Caracal”! Acelaşi lucru şi în speţa torţionarilor Koveşi, Lazăr, Portocală, Iohannis! Crima organizată, traficul de copii şi minore, traficul de organe, reţelele de prostituţie, infiltrate şi la Deveselu, sînt ştiute de S.R.I., S.T.S. şi preşedinţie.



În 2012, presa din Caracal semnala că zeci de minore, cu vîrste cuprinse între 14 şi 18 ani, erau scoase de la ore şi livrate soldaţilor americani de la Deveselu, precum şi unor austrieci care lucrau la consolidarea unor hidrocentrale. Au autorităţile vreun interes să le declare probleme de securitate naţională? Să nu credeţi că serviciile secrete şi seteseul sînt la plajă la Hawaii! Sînt acasă! Numai că lucrează în beneficiul altor state.
br>

Cînd au chef, serviciile astea găsesc fire de păr şi în ouă. În cazurile cusute cu aţă albă, se dau la fund. Odiosul Dincă este cap de listă pentru a „lua faţa” şi a nu se ajunge la complicii sus-puşi. Nu-i nevoie să scormonim în realitate ca să observăm nenorocirile! Însăşi realitatea cruntă ni le oferă pe tavă. Bîlbîială şi bîjbîială, anchetatorii au mers din prost în mai prost. Şi asta pentru că Dincă e una dintre roţile sistemului criminal şi mafiot! În curtea lui Dincă ar putea fi îngropat chiar Codruţ Marta sau alţi dispăruţi, incomozi pentru statul paralel! Instituţiile cheie ale statului sînt pe mînă cu interlopii, iar noi sîntem ţinuţi îmbrăţişaţi cu propria deznădejde.

Mezalianţa dintre perverşii de stat şi slujitorii lor au angajat România într-un proces de distrugere! Toată oligarhia servilă şi coruptă va fi la putere atîta timp cît va fi servilă şi coruptă! Sutele de dispariţii de copii şi tinere, negoţul cu moartea, maşinăriile de propagandă mincinoasă, comerţul cu discursuri goale, ca politică de stat, cu droguri şi cu armament, dispreţul faţă de români, minciuna mediatică, afacerile murdare, fariseismul, corupţia, toate sînt persiflate cu rînjet electoral într-o recentă şedinţă foto de un preşedinte incompetent şi infatuat! „Omul-sandwich” al Germaniei şi S.U.A., ajuns preşedinte cu instrumentarul feisbuc şi S.T.S., pozează cu rînjetul acela sinistru fotografului Simion Buia, îmbrăţişind fiica acestuia pe ritmuri de jazz, la Cotroceni.

Vă amintiţi cum parşivul-şmecher Băsescu l-a vîndut pe Teo Peter americanilor care l-au ucis. Într-o telegramă a ambasadei S.U.A. la Bucureşti, dezvăluită de WikiLeaks, Băsescu a promis ambasadorului S.U.A. că soldatul american – zice-se -, extrem de beat la volan, care l-ar fi ucis pe muzicianul Teo Peter în accident rutier, nu va fi închis în România. Tot în mandatul lui Băsescu ne-am pricopsit cu scutul de la Deveselu, inutil nouă, dar prilej de zîzanie între noi şi Rusia. La fel s-a întîmplat cu soldaţii de la Deveselu, beneficiari ai serviciilor sexuale cu minore! Au fost trimişi urgent în S.U.A. Iohannis şi Klemm ştiu mai bine. Iată ce a adus scutul de la Deveselu! Reţele de prostituţie, clanuri de interlopi, droguri, violenţă, moarte!

Cîteva generaţii de aici încolo, naţiunea română va contribui la bunăstarea concernelor de armament americane şi israeliene. Asta pentru că Serviciile, Justiţia şi Preşedinţia s-au privatizat în România! Am ajuns să trăim în epoca securisto-interlopă. România avea nevoie de un scut anti-demenţă politică! Altfel Dincă ar fi lucrat în continuare în construcţii, iar Koveşi, Lazăr şi Iohannis n-ar fi pătruns în veci în structurile Puterii.

Ce este astăzi preşedintele? Un instrument de manipulare politică, ce se rostogoleşte şi se interschimbă între Bruxelles şi Casa Albă! El n-are nici în clin şi nici în rînjet cu societatea românească. Ce ar putea face Iohannis cînd n-are ce face, decît să facă atîta rău României? Păi, ar fi mai util să se dezbrace şi să-şi păzească hainele! Preşedinţia lui Băsescu şi a lui Iohannis au umplut instituţiile de incompetenţi şi interlopi! Numai dacă ne gîndim la decapanta Koveşi, „paraditul” Portocală şi torţionarul Lazăr! Cît despre o parte a poliţiei şi procuraturii, acestea funcţionează fuga marş numai după ce moare cineva! Un fuga marş regizat! Mult mai bine funcţionează în fabricarea dosarelor false!

Cîte orori în ţară! Ce clovnerie! Cîtă „nostimadă”! Ce ipocrizie! Şi ce penibil că nimic nu se schimbă, nimic nu se transformă în mintea diabolică a interlopilor care conduc ţara, ci totul se repetă! Poate începem să pricepem, după cazul „Sorina” şi după cumplitul caz „Alexandra”, că „sistemul ăsta nenorocit pe care unii oameni manipulaţi îl apără e un sistem criminal –  Sistemul ucide!”, scrie deputatul Liviu Pleşoianu, cel care a insistat, în van, pentru o anchetă complexă asupra „sistemului”. Sistemul a ucis şi va mai ucide la comandă pentru fotolii, putere şi bani. Ce viitor ar putea avea o Românie dezbinată, ajunsă la mîna interlopilor interni şi externi şi a unui preşedinte, care prin tot ce face luptă împotriva României şi valorilor sale, a unui preşedinte angajat în jocuri străine, un preşedinte care a calomniat demnitatea şi democraţia şubredă a ţării, o Românie care cu greu supravieţuieşte în această eră a dictaturii serviciilor secrete!? Nici măcar alea nu mai sînt ale noastre. Evident, nu ar putea fi, decît o periferie înecată în crime şi corupţie. De aici, de la această teribilă avertizare pe care ne-o adresează circumstanţele lipsei siguranţei naţionale, juridice, sociale, politice, ar trebui să plece trezirea noastră la realitate! De aici ar trebui să plece votul nostru la prezidenţiale! Fără Iohannis şi toţi cei ca el am avea o şansă de ieşire din infern! !

Ce are Iohannis de declarat concret în legătură cu crimele în serie de la Caracal, cu dispariţia a sute, poate mii de copii (numai în 2018, 410 minori au fost daţi dispăruţi), cu privire la atentatul terorist cu gaze toxice de la Colectiv, menit să răstoarne guvernul Ponta, cu privire la reţelele specializate în trafic de carne vie, la abuzurile săvîrşite de procurori, cu privire la acţiunile versiunii actualizate a Anei Pauker, sub numele Koveşi? Dacă primei i se mai spunea şi „Stalin în fustă”, celei de-a doua cum i s-ar putea spune: „Klaus în robă”? Mai degrabă i s-ar potrivi o zeghe pentru partidele de ping-pong cu legile ţării! Cu „celeritate!”. E trist că un personaj precum Koveşi, care a „paradit” atîtea destine, e încă liberă şi neliniştită, ba chiar gratulată de interlopii Europei înstelate! În interesul cui sînt ascunse infracţiunile sale? În interesul preşedintelui, care serveşte interesul păpuşarilor planetari? În interesul păstrării sale la putere? Atunci, e lesne de înţeles cum un individ cu o capacitate intelectuală limitată a ajuns să manipuleze numeroase instituţii şi factori de decizie ai ţării. Mai mult, să-şi bată joc de români, divizîndu-i şi înstigîndu-i! Acest preşedinte asistat-social, pentru că chiria şi toate cheltuielile îi sînt plătite de popor, căruia nu-i plăteşte nimeni datoriile la stat! Chiar şi datoriile electorale tot poporul i le plăteşte!

Tot putregaiul ascuns în carapacea unui verbiaj politic cu specific mafiot, ne livrează, într-o singură parabolă, imaginea unei ţări sfîşiate şi, fără îndoială, sub papuc economic şi militar străin. Pe deasupra, grija aproape violentă, această  grijă a americanilor, care ne-au băgat pe gît scuturi, tancuri, mercenari, împrumuturi, armament, avioane „of the third hand”, vaccinuri cu reacţii inverse, curcubeie L.G.B.T. şi, vezi Doamne, atenţionări anticorupţie, de la ei, din statele unde colcăie corupţia şi criminalii (ucigaşi în masă în şcoli, grădiniţe, magazine) care au subjugat, cu războiul, popoare! Cînd nu vom mai permite acestor acaparatori să ne ţină înjugaţi la căruţele lor atomice? Cînd?

România a cheltuit enorm pe plimbările familiei Iohannis, iar vizita din 20 august la Casa Albă ne va costa mult! Extrem de mult, pentru rezervele energetice din Marea Neagră pe care americanii au pus ochii, usturător pentru punguţa cu doi bani a românului. Pentru că, evident, este şi o vizită electorală! Cu toate că Iohannis a ruinat viitorul copiilor lor, proiohaniştii continuă să creadă în tîrgurile lui sinistre. Tîrguri pentru sisteme anti-Rusia, anti-China, tîrguri de avioane second-thirdd hand, tîrguri pe rezervele noastre naţionale… Întotdeauna americanii au venit să ia pe degeaba, nu să dea. Cel păcălit va fi Iohannis şi odată cu el, poporul român!

Pe fondul unei abordări agresive a Statelor Unite în războiului comercial cu China, Marele Blond îl invită pe Iohannis la un hot-dog şi-i va cere în schimbul promisiunii unui nou mandat, să pună pe fugă concernul chinezesc China General Nuclear Power Corporation, cu care România a semnat un acord preliminar, ce prevede construcţia a două noi reactoare în valoare de cîteva miliarde de dolari, chiar în apropierea Bazei Kogălniceanu, unde există militari americani. Trump dă palme de maestru coloniei România şi, cine să fie Iohannis pentru el, decît prostănacul acela care îi furnizează  2% din P.I.B.-ul României în armament, acela care îi va da gazele din Marea Neagră, sluga lui idioată şi smerită  din estul Europei, care îi va scoate castanele din focul declanşat Chinei şi Rusiei. Ţara cu ponoasele, Trump cu foloasele! Greu pentru Iohannis, aşa că propun patrioţilor să arate compasiune pentru el şi să-i dea cu flit la vot, ca să-l scape de greutăţi. Dacă mai ai o brumă de demnitate, dă-ţi demisia, Iohannis! Apoi n-ai decît să pozezi chiar cu răţoiul Donald sau în compania Cruellei de Vil!

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Revista Art-Emis