C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for General

Problema PSD-ului: o criză ideologică, de cadre și leadership

Problema PSD-ului nu e nici corupția, nici comunismul (asta e chiar o glumă), nici fîsnaționalismul, nici orice altceva produs de halucinațiile mălinbotismului curent. Astea sînt panglici propagandistice destinate, competent ce-i drept, unor socio-democrafice cu naturel mai simțitor și minte care consumă+share fast food comod și foarte ușor de înțeles.



Pentru o singură conferință la Moscova, Bill Clinton încasează 500.000 de dolari, iar magnații ultracaritabili din fosta URSS donează fundației Clinton cam 145 de milioane USD, primind în schimb de la secretara de stat Hillary Clinton 20% din rezervele americane de uraniu.

Or, a sta cu ochii în asfalt cînd Domnul lor Ambasador îți freacă ridichea pentru cutremurătorul caz de corupție Belina e numai una dintre dovezile că ești nimic mai mult decît un prost robust, cu bune instincte adaptative de supraviețuitor pe persoană fizică.

PSD-ul e demult în criză ideologică, de cadre și leadership. Azi, partidul e condus de niște prichindei fără coloană vertebrală, incompetenți, antrenabili spre oriunde, deci spre nicăieri de niște mecanisme exterioare și interioare isterice cînd nu sînt slugarnice sau oportuniste. Ești praf cînd faci vedete politice sau executiv administrative din peremiști ca Olguța Vasilescu și Codrin Ștefănescu sau cînd dai finanțele unui contabil de talia Ionuț Mișa, pe care îl ia la mișto pînă și posterul de frizerie din preorășenesc Orlando Teodorovici; ești mort cînd fostul șef al partidului, Ponta, îl bălăcărește cu chiuituri și denunțuri la miliție, via Tăpălagă from Hotnews, pe actualul șef al partidului, Dragnea, pentru, între altele, o baltă de pește pe care, cu propria semnătură, fostul i-ar fi închiriat-o actualului; ești varză cînd ai schimbat o veselă glumă ca Grindeanu cu o poantă acră ca Tudose.

Nu-i mai puțin adevărat că și vechea conducere a partidului strălucește de inteligență: tocmai ce l-am văzut la televizor pe profesorul de drept Adrian Năstase explicînd preocupat că una dintre problemele foarte urgente ale justiției neaoșe este absența geamurilor mate la intrarea în sediul DNA Ploiești.

În atare condiții, să-i ai opozanți pe Orban și Turcan, pe veșnic potențialul Cioloș și pe salvaționistul Barna, după catapultarea lui Nicușor Dan, pe Băsescu, niște minorități și, deloc în ultimul rînd, pe Klaus Iohannis, asta se cheamă noroc porcesc. Iar dacă problema e unde se pîrlește acest noroc, răspunsul corect trebuie căutat tot în bibliografia cursurilor de la universitățile de informații ale campionului anticorupție George Maior, vechi partener academic al campionului interesului național Gabriel Oprea, gazdă sufragerelnică de-o seară a însăși (lacrimă) Justiției.

Autor: Sorin Faur

Sursa: Sorin Faur

Alina Mungiu-Pippidi: ”Cât de paralel este statul de drept?”

Politologul Alina Mungiu susține, într-o analiză publicată azi pe site-ul ”România curată”, că SRI are miniștri în actualul guvern, iar analiștii din talk-showurile TV de politică externă aparțin, fără excepție SIE. Aceste constatări s-ar număra printre motivele pentru care, afirmă ea, președintele Iohannis nu ar fi trebuit să se grăbească să afirme că nu există stat paralel.



”De asta faptul că președintele ar fi ținut un discurs în care a afirmat că nu există nici un stat paralel cred că e o știre falsă. Că orice sfătuitor cu capul pe umeri care nu e din statul palalel i-ar fi spus că niciodată nu trebuie să spui că albul e negru, mai ales dacă nu ești acuzat direct, că acuși iese soarele și o să vadă toată lumea ceea ce e deja clar doar pentru cine e informat.

Sigur, e ușor să le amesteci pe toate, conspirații sorosiste, putiniste și să le arunci pe toate la coș. Hai să fim serioși. Faptul că Soros nu are miniștri în România nu înseamnă că SRI nu are (ghici, ciupercă, cine-i). Sau că la orice talk show de politică externă la TV deschid cînd vin pe acasă nu reușesc să depistez pe nimeni care nu e de la SIE. Dacă e vreunul totuși, să se identifice nu numele și gradul, sau- pardon- e invers”, scrie Mungiu.

Autor: B.I.

Sursa: InPolitics

Televiziunea sistemului, cu tricolorul pe umeri și datoare la statul român

 „Un document prezentat pe blog de către fostul colonel SRI Daniel Dragomir arată cum nici măcar ANAF nu a putut mișca vreun pai în direcția forțării televiziunii să-și achite datoriile gigantice ori să fie declarată falimentară. Explicația? Așa se întîmplă când ai protecția șefului noii Securități, generalul Florian Coldea.” (Bogdan Tiberiu Iacob)



Și când trompeta principală de la televiziunea datoare REALITATEA TV, Rareș Bogdan, a fost coleg de grupă în facultatea de politruci cu alogenul Eduard Hellvig, actualul director al SRI-ului, adăugăm noi!

Sursa: Justitiarul

Alexandru Petria: ”Vladimir Putin, eșecul politicii Occidentului”

Dacă nu exista, era pe traiectoria logicii ca Vladimir Putin să fie inventat. Nu e recentă, nici originală tactica găsirii unui țap ispășitor. A unui Celălalt/ Ceilalți, numai potrivit de acuzat (acuzați). Pe seama căruia/cărora să fie aruncate și motivate propriile slăbiciuni și erori flagrante. Seamănă până la un punct cu demonizarea evreilor dintre WW1 și WW2, care au fost considerați, pe nedrept, de către fasciști și naziști fântâna tuturor nelegiuirilor.



Politica globalizării, deteriorarea sistematică a învățământului, bătăile de joc pe seama religiei, perversiunea corectitudinii politice, încercarea de anihilare a identităților naționale, restrângerea drepturilor omului, primirea iresponsabilă de emigranți, umilirea unor state în U.E prin măsuri de forță, trecerea cu buldozerul peste societățile comerciale locale au dus spre un no man’s land unde au început să prindă vâlvătaie nemulțumirile. Unde să scapere mânia și să se structureze cât de cât politic revolta. Revoltă evidentă la votări.

Brexit-ul nu a fost urmarea intervenției subordonaților lui Putin, nici ajungerea lui Trump la Casa Albă, nici evenimentele din Catalonia, nici întâmplările din Ungaria, Polonia, Slovacia sau Austria, cum afirmă unii, ca să-și justifice inepțiile adunate în ani îndelungați. Acestea s-au petrecut fiindcă oamenii doresc altceva, în afara dictatului corporațiilor și a mastodonților financiari. Ceva diferit, nu știu dacă având alonjă mai fericită, dar un altceva la realitățile care oricum sunt pe lângă targetul lor de așteptare. Dacă chiar ai învesti cu valoare de adevăr aserțiunile că Putin este vinovatul number one, ceea ce depășește permeabilitatea minților raționale, reiese că structurile de conducere ale S.U.A și ale U.E. sunt nevolnice ca la carte, rezervații de neterminați. Iar Putin ar avea cojones de oțel, umbră de Superman. Ceea ce nu e cazul. Putin e pretextul sub care ei își ascund rezultatele măsurilor aberante, pe care le-au luat și le iau fără răgaz, justificarea la îndemână. E scuza de serviciu. Încearcă să-l transforme pe rus în supapă a nemulțumirilor. Are el hibe, dar nici chiar la mod planetar. Urmează să auzim că e de vină și pentru eventualele cutremure, și pentru dispariția unor specii de animale, și pentru rezultatele jenante ale unor sportivi în competițiile internaționale.

Că nu-l suferim, că inspiră teamă, Putin este un jucător al intereselor țării sale. Cum ar trebui să fie și toți liderii occidentali, pentru țările lor, nu vasali ai intereselor globaliste, momâi fără personalitate; decidenți, nu executanți. Patrioți ai țărilor natale.

Sper ca liderii apuseni să nu ne împingă într-un conflict catastrofal cu Rusia, numai ca să nu-și recunoască erorile, să nu schimbe statusul decrepit al prezentului. Care lor le convine, însă începe să scârbească populația. Acuzarea cu program a lui Putin este metoda lor, iluzorie, de salvare. Și ne-o vâră pe gât, chit că nu-i exclus să producă victime în masă.

Lumea dă semne că se trezește. Începe să aleagă prin sită faptele de propagandă. Iar șefii de state continuă să își aprindă brichetele într-o odaie cu dinamită până la tavan.

Vladimir Putin este eșecul politicii Occidentului din ultimele decenii.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria

Planul ascuns al lui Sorin Moisă – legătura cu Victor Ponta. Motivul real pentru care a demisionat din PSD

Mulți s-au grăbit să catalogheze demisia din PSD a europarlamentarului Sorin Moisă  drept o lovitură pentru Liviu Dragnea. Colegii din partid l-au criticat în termeni duri, în timp ce jurnaliștii de dreapta au aplaudat decizia fostului director adjunct din cabinetul comisarului  Dacian Cioloș, făcând plecăciuni adânci în fața gestului său.



Ambele tabere au uitat, însă esențialul. Sorin Moisă nu prea merita efortul. Iată de ce.

PSD este partidul care l-a blocat pe Dacian Cioloș în 2014 să ocupe din nou un post de comisar european, Moisă fiind la acel moment mâna dreaptă a lui Cioloș. În acest context, Victor Ponta i-a oferit lui Moisă un loc pe listele PSD pentru Parlamentul European, fără să țină cont de părerea lui Dragnea pe acest subiect. Iar Moisă a acceptat. Și a continuat să fie eurodeputat PSD și după ce fostul lui șef de la Comisia Europeană, adică Dacian Cioloș, a stat 6 ore în ploaie ca să voteze la alegerile prezidențiale pentru că… oricum erau suficiente secții în diaspora. Pe Moisă nu l-a văzut nimeni la coadă.

Pe scurt, domnul proaspăt demisionar a fost impus pe listele PSD exclusiv de Victor Ponta, fără ca măcar să fie cunoscut în partid și fără să fi depus vreun minim de efort în alegeri. Ambiția lui era, însă alta: COMISAR european și spera ca după ce-și va termina Corina Crețu mandatul să o urmeze. Că doar și doamna Crețu tot ca eurodeputat a luat startul în lumea bruxelleză. Moisă ar fi trebuit ca în anii de politician european proaspăt ales să de profileze ca un soi de specialist tehnocrat de mare clasă, care să ducă steagul României mai departe în Comisia Europeană. Nu prea i-a reușit că printre români numele lui rămâne o necunoscută.

Odată cu plecarea lui Victor Ponta, toate speranțele lui Moisă s-au năruit. Prin câțiva terți cu influență a încercat să se profileze ca potențială variantă de premier tehnocrat al PSD, dar fără succes pentru că Liviu Dragnea nici nu a vrut să audă.

Cu toate ușile trântite în nas de PSD-ul lui Dragnea, fostul adjunct al lui Cioloș, a considerat oportun să demisioneze și să se întoarcă la PPE, partidul care i-a asigurat postul călduț din Comisia Europeană și care poate să-l sprijine în continuare să-și atingă visul suprem.

Știm cu toții că traseismul politic de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga este la ordinea zilei în România. Acesta este și motivul pentru care avem o clasă politică atât de omogenă, care deși este împărțită teoretic în partide, practic îți este greu să mai identifici vreo diferență de doctrine.

În scrisoarea de demisie, desigur că Sorin Moisă înșiră o serie de truisme, dar uită să povestească despre negocierile pentru funcții cu Victor Ponta, care nu aveau nimic în comun cu binele colectiv al românilor, ci exclusiv cu ambițiile personale. Căci altfel nu l-ar fi trădat pe fostul șef Cioloș, înlăturat de la Bruxelles, chiar de partidul cu care el a bătut palma.

Cu o avere uriașă în spate, strânsă din salariile gigant oferite de instituțiile europene, Sorin Moisă își caută aliați noi pentru a-și atinge obiectivul suprem, postul de comisar. Contrar aparențelor, el nu a renunțat la acest vis, care probabil că asta va și rămâne, un vis.

În Guvernul Cioloș lui i s-a oferit și un post de ministru, însă a declinat oferta din aceleași considerente. A considerat că PSD este un partid mult mai puternic și că merită să rămână de această baricadă pentru a-și atinge ținta. Doar că indiferent cât a încercat, nu a reușit să intre în grațiile lui Liviu Dragnea.

Și totuși cine este Sorin Moisă și cum a făcut el pasul spre funcțiile publice pe bani mulți

Moisă este de profesie economist și a ajuns pentru prima dată să lucreze cu Comisia Europeană în anul 2002 din calitatea de consilier politic al Delegației Comisiei Europene la București. Interesant esta că până la acel moment acesta lucra pentru rețeaua de ziare Monitorul, unde a publicat articole de analiză și opinie pe teme economice, politice și de afaceri europene. În anul 2001, la invitația Departamentului de Stat al SUA, a participat la un program de vizite în Statele Unite ale Americii axat pe probleme de securitate internațională. Abia după această vizită a pășit în „liga europeană”.

Așadar de la Monitorul direct în miile de euro de la Bruxelles. O parte dintre colegii lui de la Bruxelles șușotesc pe la colțuri că i se cam văd epoleții și că ar reprezenta interesele altora.

Cu epoleți sau fără, Sorin Moisă este departe de a fi acel om vertical care se vrea a fi prezentat.

Autor: Anca Andrei

Sursa: Bugetul.ro

Liviu Pleșoianu: ”România este, pas cu pas, destructurată!”

Noi, ca popor, suntem aruncați eficient în afara istoriei și a propriului destin. Suntem abil așezați în tranșee și ni se injectează zilnic doze de ură activă. Apoi, fără să înțelegem cum s-a ajuns aici, pornim să ne luptăm unii cu alții golind de semnificație însuși conceptul de „națiune”. Albia pe unde odată trecea un sens comun este acum complet secată. Suntem un neam a cărui soartă a fost cinic suspendată deasupra unei văi infinite.


Nu mai suntem nici România mare, dar nici România mică. Experimente precum dictatura justiției „independente” au reușit să ne scoată atât de pe harta lumii, cât și de pe propriile șine. Un tren deraiat care poartă spre niciunde milioane de oameni care nu își mai află rostul comun…

…Nu e premoniție, e doar privire cu ochii larg deschiși – dacă nu repornim inima acestei națiuni acum (nu anul viitor, nu anotimpul următor, nu luna care vine), atunci ne vom fi ratat poate ultima șansă de a conta frumos pe scena lumii. Și nu o putem reporni decât dacă ne administrăm, colectiv, un sens.

Singurul liant e noua perspectivă pe care ne-am putea-o da și pe care lumii i-am putea-o propune. Iar de un lucru sunt ferm convins – România poate renaște doar dacă își acceptă destinul de deschizătoare de drumuri, de neutră țară umanistă care oferă timp și spațiu pentru DIALOG, de teritoriu liber de ură și de cultivator nu doar de grâu – ci și de SENSURI. Dacă vom continua, din contră, să pășim cu capul plecat la umbra tălpilor mari ale altora, atunci vom ajunge, foarte curând, o ruină. – Ruina unui popor cu destinul acoperit și sufocat de buruieni…

Autor: Liviu Pleșoianu

Sursa: Liviu Pleșoianu

Cine l-a executat pe Eduard Hellvig?

După ce a fost aruncat după gratii de către ”sistem”, Horia Georgescu, fostul șef al Agenției Naionale de Integritate a decis să rupă tăcerea. A venit rândul lui să se detoneze în fața Comisiei parlamentare de control al Serviciului Român de Informații. Și a făcut-o într-un mod absolut spectaculos. Dezvăluirea bombă a fost despre Eduard Hellvig.



Astăzi, Eduard Hellvig este directorul Serviciului Român de Informați. Dar, în 2012, lucrurile stăteau altfel. Pe atunci, el era doar unul dintre fruntașii PNL. Dacă îmi amintesc bine, era secretar general al partidului. Iar PNL lupta împotriva ”sistemului”, a statului de tip mafiot construit de Traian Băsescu și pe care tot el l-a taxat ca atare după ce l-a scăpat de sub control. Prin urmare, Eduard Hellvig trebuia pedepsit.  La pachet cu alți fruntași liberali.

În 2012, conform dezvăluirilor făcute de Horia Georgescu, între Serviciul Român de Informații și Autoritatea Națională de Integritate a fost redactat și semnat un potocol de colaborare. După sistemul celorlalte protocoale. Pe calea acestor protocoale, care au fost un fel de legi paralele, un fel de legi-fărădelegi, SRI și-a lărgit în mod artifcial și anticonstituțional autoritatea, ocupându-se rând pe rând și de multe alte domenii pe lângă contraspionajul și antiteriorismul aflate în ”fișa postului”. Și cum a funcționat acest protocol? Extrem de simplu. Serviciul Român de Informații condus de tandemul George Maior-Florian Coldea își fixa țintele politice. În speța pe care o discutăm azi, ținta era Eduard Hellvig, la pachet cu alți liberali. După ce SRI își fixa ținta, un grup de băieți cu ochi albaștri primea această sarcină ”în lucru”. SRI scotocea cât de adânc putea în biografia acestora, până când ieșea la lumină o pată. Sau orice ar fi putut semăna cu o pată. După care ”marfa” era redactată profesionist și livrată oamenilor de la ANI. Care nu aveau altceva de făcut decât să o înregistreze ca pe o lucrare proprie și să o pună în operă. Eliminând aceste ținte din viața politică.

Așa se face că în anul de grație 2012 una dintre aceste note SRI redactată sub forma unui raport ANI îl demasca pe Eduard Hellvig pentru o pretinsă lipsă de integritate. Pentru un pretins conflict de interese. Eduard Hellvig a fost un norocos. Toți cei vizați s-au luptat cum au putut pentru a demonstra că raportul ANI, de fapt elaborat de SRI, conținea informații lipsite de acoperire. Adică false. Puțini au avut însă șansa de a reuși să demonstreze acest lucru în Justiție. Pentru că, nu-i așa, și Justiția era un câmp tactic al SRI. Eduard Hellvig a fost norocos. Și a reușit să scape basma curată. După ce, evident, a fost mototolit în fel și chip atât de către adversarii săi politici din interiorul și din afara PNL, cât și de presa aservită statului paralel.

Dacă Eduard Hellvig nu ar fi reușit să scape din acest clește mânuit de Maior și Coldea, el ar fi dfst ras din politică. Cum s-a întâmplat cu mulți alții. Iar pentru președintele nou ales, Klaus Iohannis, Hellvig nu ar fi fost altceva decât un ”penal”. La ajutat Dumnezeu, a scăpat în cele din urmă cu fața curată și, mai mult decât atât, a ajuns într-o funcție extrem de importantă, unde până acum, cel puțin, dă semne că își face așa cum trebuie datoria.

Problema este însă că, în urma acestei dezvăluiri făcute de o slugă a statului paralel, care la un moment dat a fost pedepsită pentru că înainte ca Iohannis să ajungă președinte, tot la comanda lui Coldea, a încerca să-l execute și pe acesta, vedem deodată noi victime pe terenul de luptă SRI-ANI. Și este efectiv interesant de văzut cine sunt ceilalți poltiiceni livrați la pachet, în vrac, de către Serviciul Român de Informații Autorității Naționale de Integritate. Și care nu au avut norocul lui Hellvig. Și au fost scoși pe această cale din politică și, uneori, executați și penal deși nu încălcaseră nicio normă legală.

Desigur, există și o dimensiune absolut comică a acestei situații, dacă stau și mă gândesc că persoana sau grupul de persoane din intetriorul SRI, care au apăsat pe trăgaci țintindu-l pe Eduard Hellvig, continuă să lucreze și chiar să promoveze în instituția condusă acum de acesta. Există însă și o dimensiune tragică. Cât de multe au fost victimele? Cine sunt acestea? Răspunsul îl are tot domnul Eduard Hellvig. Directorul SRI poate face cu ușurință inventarul. Ce alte rapoarte ulterior semnate de ANI au fost livrate de SRI în baza respectivului protocol? Poate că respectivelor victime nu le mai putem da înapoi zilele de coșmar pe care le-au trăit, uneori chiar după gratii. Poate că multe dintre aceste ținte ale SRI au fos atât de temeinic îndepărate din politică, încât nu mai au nicio șansă de a reveni în viitor, chiar dacă se va demonstra că au fost victimele unor sumare execuții. Dar tot este important să aflăm nominal cine a fost luat drept țintă de SRI, cine a fost executat pe această cale sub semnătura lui Horia Georgescu și, de câte ori este cazul, care au fost procurorii și care au fost judecătorii care au dus mai departe această acțiune punitivă, până la condamnări penale. Nu-i așa, domnule Eduard Hellvig?

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu

Analiza fără perdea a unui fost ministru de Externe: ”România, sacrificată pe tabla de șah SUA – UE!”

Fostul ministru de Externe Titus Corlățean a apreciat că România nu este primită în spațiul Schengen și nu reușește să scape de monitorizarea MCV din cauza intereselor politico-financiare ale marilor puteri.



Corlățean a spus într-un interviu acordat RFI că raportul MCV, publicat, recent de Comisia Europeană, conține o contradicție flagrantă.

„Textul ăsta din raportul MCV, sincer, am stat aşa, l-am citit, vreau să-l citesc şi cu mai mare atenţie, mai nuanţat e o contradicţie in terminis. Pe de o parte spune că ne-am apropiat de obiectiv, deci am mai făcut nişte paşi înainte, ne-am apropiat, dar mai avem încă mult de făcut şi suntem aparent mai departe decât am fost la raportul trecut. Este evident că e o chestiune de natură politică, nu de natură tehnică. Or cercul ăsta vicios în care România se găseşte de ani de zile, între tot felul de interese europene şi euroatlantice ne-a ţinut blocat pe avansarea pe diferite proiecte (…). Este total imoral să ceri în continuare României să fie un contributor atât de important în materie de securizare de frontiere, în materie de misiuni Frontex, să-şi deplaseze oameni, logistică, resurse în sudul mediteranean, să fim după Germania constant al doilea contributor pe misiuni Frontex şi în acelaşi timp să mă ţii la uşa Spaţiului Schengen, în timp ce alţii nu sunt contributori, în timp ce alţii ridică ziduri de protecţie, sârmă ghimpată în faţa refugiaţilor sau migranţilor”, a spus fostul ministru de Externe.

Potrivit acestuia, faptul că România nu a mai vrut să cumpere din Olanda fregate la preț dublu a reprezentat un motiv pentru opoziția oficialilor olandezi la intrarea României în spațiul Schengen.

„(…) dincolo de formulele diplomatice, o spun foarte răspicat: e foarte multă făţărnicie şi sunt foarte multe interese ale autorităţilor olandeze (…)”, a spus acesta.

„Când fac afirmaţia pe care am făcut-o în termeni atât de neobişnuiţi şi de tranşanţi, mă refer şi la interesul mai multor europeni, în general, dar şi al Olandei, ca România să nu-şi cheltuiască 2% din PIB pentru apărare, deci inclusiv achiziţii de armament, numai cu americanii, ca s-o spun foarte direct. Aici este vorba de interese extrem de pragmatice. Şi atunci când de exemplu după lucrul total neobişnuit, potrivit regulilor europene, din perioada Guvernului tehnocrat, s-au stabilit ca principiu tot felul de chestiuni legate de achiziţia de corvete olandeze, la un preţ mai mult decât dublu, faţă de cel cu care olandezii şi-au vândut corvetele unui stat nemembru NATO, mă refer la Indonezia, fără a se solicita respectarea procedurilor de achiziţie publică, atunci când Guvernul actual a stabilit şi e o poziţie absolut corectă, să fie un dialog competitiv, să fie o licitaţie publică, asta din câte cunosc eu, a stârnit nemulţumiri. Or una spunem şi alta fumăm, cum se spune pe stradă”, a spus Titus Corlățean la RFI.

Autor: Ionel Dancu

Sursa: Evenimentul zilei