C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for General

Poporul român nu-i astăzi decât o copie a animăluţelor din „Tăcerea mieilor”!

O „scrisoare” atribuită (incorect) Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, dar scrisă la 18 ianuarie 2011 de colonelul (r) Marin Neacşu şi de adresată Poporului Român a găsit şi încă mai găseşte ecou în inimile românilor, fapt care m-a determinat să extrag un fragment pentru a vi-l reaminti:



„Popor român ! […] Sper să îți amintești cine ai fost, cine ești și poate așa vei vedea încotro te îndrepți! Ești singurul popor european care traiește încă acolo unde s-a născut […] iar această Europa te lovește, te jignește și te umilește. De ce o lași să facă asta, când tu ești singurul popor născut, crescut și educat în granițele sale? Ești primul popor din lume care a folosit scrierea. […] Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărțit, despărțit și asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpanit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stapânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reușit niciodată să îți transforme teritoriul în pașalâc.[…] Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. […] De ce te lași dezbinat? […] 

Astăzi, românii pleacă din țară, să muncească, sau să își vândă inteligența, pentru că țara lor nu are nevoie de ei. Conducătorii acestei țări au nevoie de slujbași proști, lipsiți de educație, lipsiți de caracter, lipsiți de voință, lipsiți de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi și face figurine de plastilina din ei. Tu taci! […] Astăzi, urmele civilizației străbunilor voștri sunt șterse, pentru ca fiii tai să nu mai știe niciodată cum au aparut ei pe acest pământ, cine le sunt stramoșii și care le sunt meritele. Tu taci! Oștirea țării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine. […] Tu taci! […] Dușmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îți lua locul, îți impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul și ajutorul trădătorilor din fruntea țării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci! […] Tu, popor român de azi, ești legat de cel de ieri și de cel de mâine și odată cu tine piere nu numai trecutul, dar și viitorul acestui neam. Cât o să mai taci ? Trezește-te, popor român, trezește-te român adormit și nu lăsa să se șteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ți-au lăsat părinții, nu îți lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu știai să scrii”. (Colonel (r) Marin Neacşu).[1]

De ce am prezentat acest mesaj tulburător? Pentru că România se află în vremuri de cumplită bejanie, pentru că România nu-şi mai aparţine, pentru că românii şi-au abandonat libertatea şi demnitatea. Pentru că românii aşteptă în ţarc precum mieii care ţipă înainte de a fi ucişi… şi nu ies din ţarc pentru a se salva, chiar dacă acesta este deschis. Adevărurile „scrisorii” ne cutremură iar comportamentul românilor seamănă cumplit de tare cu „Tăcerea mieilor” de dinaintea masacrului. Mergi pe stradă şi privind în jur vezi firme care nu au nimic comun cu limba română. Leul românesc a ajuns o biată pisicuţă jerpelită pe care o calcă în picioare nu doar străinii, ci chiar cel care are menirea – prin lege – să se îngrijească de „sănătatea” sa – matusalemicul şi pe viaţă guvernator al B.N.R.

Ferocitatea şi lipsa de scrupule a haitelor numite partide au distrus economia Ţării lăsând în urmă sărăcie iar mirosul pestilenţial al călcătorilor pe cadavre a infestat până şi pădurile seculare ale României, făcând animalele sălbatice să-şi caute hrană şi adăpost la marginea oraşelor. Valorile naţionale sunt „periate” şi cenzurate de către un aşa-zis institut alogen care recondamnă marile personalităţi ale Neamului Românesc, chiar dacă prevederile actului fundamental al Ţării interzice cenzura. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării – condus tot de un alogen – se scobeşte între dinţii cariaţi şi acţionează după porunci şi interese. Întreb din nou, nedumerit: au plecat sau au murit toţi românii din România de ajung aşa greu în structurile de conducere? Făţărnicia şi slugărnicia netrebnicilor cocoţaţi la pupitrele de comandă ale Naţiei – în mare măsură la fel de români precum cei de pe vremea Anei Pauker – urcă în slăvi atribuind merite nemeritete unor paraziţi sociali cu „rang înalt” şi ifose de faraoni.

Televiziunea Națională anunţa zilele trecute: „Eveniment istoric. TVR. va transmite « Întoarcerea acasă » a Reginei-mamă Elena a României. Host broadcaster al evenimentului, TVR asigură producţia TV a ceremoniilor funerare şi pune la dispoziţie semnal TV tuturor instituţiilor media interesateŞi a umplut ecranele cu osanale şi comentarii lustruitoare de pantofi „regali”, condiţii în care o aducere aminte a cronologiei regale postdecembriste este se impune sine die:

Pe banii de la bugetul statului, adică ai contribuabilului român, în februarie 2003 au fost aduse şi reînhumate – cu onoruri militare şi de stat – resturile regelui-playboy Carol al II-lea şi ale alogenei sale „Elena”. În august 2016 „Alţi bani (tot ai românilor), altă distracţie!” Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma înzorzonată post-mortem  cu titlul „regină”[2] (n-a fost niciodată regină fiindcă s-a căsătorit cu Mihai-Viteză abia după ce acesta abdicase) a fost înmormântată la Curtea de Argeş.

În pas alergător şi tot pe banii românilor, s-a înălţat „catedrala-ţintirim regal” denumită pompos Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală, iar în decembrie 2017 a fost adus – tot pe banii românilor – trădătorul de ţară de la 23 august 1944 păstrat la congelare până după prima fază a finalizării cavoului. Cu fast şi tămbălău cum nu s-a mai văzut în ţara asta, sicriul – în care norodul cască-gură n-a văzut ce sau cine era -, acoperit cu o zdreanţă străină de neam s-a plimbat cu gardă militară prin tot Bucureştiul, apoi a fost transportat cu „trenul regal” la Curtea de Argeş unde răposatul a fost depus (fără accesul publicului) în cripta destinată.

În ideea „reîntregirii familiei” şi pentru că toate merg ca pe roate în România anului 2019, cineva s-a gândit să aducă în acelaşi ţintirim şi pe ex-regina-mamă a lui Mihai-Viteză – divorţata Elena –  care a fost la fel de româncă precum toţi cei din ţintirimul cu pricina. Că ex-regina-mamă Elena a fost readusă în România de Ion Antonescu, se cunoaşte, că ex-regina-mamă Elena nu i-a iubit pe români, o ştiu bine toţi istoricii, că tot ea a fost cea care l-a asmuţit pe Mihai împotriva Conducătorului Statului, iar se ştie. Cu siguranţă, se mai ştie şi că ex-reginei-mamă Elena i-a păsat de România şi de români cum îi pasă lui Trump de şapca lui Klaus. Că Mareşalul Ion Antonescu a dat paşapoarte în alb evreilor scăpaţi din Transilvania ocupată de unguri, se ştie, că acelaşi Antonescu a permis plecarea evreilor în Palestina (vezi cazul vasului Struma scufundat de ruşi), se ştie, că acelaşi Ion Antonescu a păstrat o strânsă legătură cu „cel mai mare evreu din Europa” – cum a fost numit şeful comunităţii evreieşti din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial -, se ştie, că la Bucureşti, pe timpul regimului antonescian a funcţionat Teatrul evreiesc „Baraşeum” (singurul din Europa), iar se ştie. Toate acestea se regăsesc în documentele vremii.

Că evreul Teşu Solomovici a afirmat: Niciun tren românesc n-a plecat vreodată cu evrei la Auschwitz! Din România, niciun evreu n-a pierit la Auschwitz![3] se ştie. Şi tot el a mai spus: „[…] dacă eu trăiesc, eu trăiesc pentru că la 13 octombrie 1942, Antonescu s-a împotrivit şi a anulat ordinul ca toţi evreii să fie predaţi naziştilor pentru deportarea către Auschwitz. Şi Antonescu a spus nu ! spre turbarea naziştilor, care n-au avut ce să facă. Din acel moment, orice deportare a încetat”[4]şi asta se ştie.  

Nu se prea ştie însă pentru ce mare contribuţie a primit ex-regina-mamă Elena titlul de „dreaptă între popoare”. Nu s-a scris nimic în documentele vremii. Ce neglijenţă !, dar, vorba românului „după război, mulţi viteji se-arată !”. Ba mai mult, un comentator slugarnic afirma deunăzi despre alogena Elena că ar fi fost regina zâmbitoare. Priviţi vă rog, fotografiile acestei Elene şi dacă veţi găsi vreuna cu ea zâmbind, vă rog să i-o trimiteţi personajului în cauză. Urgent!

Atunci, la ce bun atâta tevatură „regală”? Nu-i destul de aglomerat balamucul din colonia corporatistă republicană cu „Casă regală” şi sub ocupaţie militară străină? Ba chiar cu mai multe case de-astea… ca să nu facem discriminare. Poporul român nu-i astăzi decât o copie a animăluţelor din „Tăcerea mieilor”, iar militarii Regimentului de gardă din Armata Română, au ajuns purtători de sicrie ale unor răposaţi care n-au avut nimic de-a face cu haina militară.

Din acelaşi repertoriu al balamucului menţionat face parte şi ştirea publicaţiei „Gazeta de Cluj”: „După liturghia oficiată la Biserica « Sf. Mihail » din Cluj-Napoca, Albert Wass, declarat criminal de război şi condamnat la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului din Transilvania de Nord cu sediul la Cluj pentru că a instigat trupele horthyste să omoare români şi evrei din localitățile Mureşenii de Câmpie şi Sucutard a fost omagiat în cadrul evenimentului « Zilele Bisericii Sfântul Mihail » din Cluj, desfășurat pe 28 și 29 septembrie 2019. Tot atunci, același actor ungur care a susținut un recital după opera criminalului de război  Wass Albert, a susţinut în sala Asociaţiei Femeilor Catolice un alt recital din opera altui criminal de război, scriitorul fascist József Nyírő”[5].

Oricine poate constata cu stupoare că în România anului 2019, ceea ce pentru românul Ion Antonescu este interzis,  pentru ungurii Albert Wass şi József Nyírő este nu doar permis, ci încurajat şi promovat. Parlamentul României tace ! Preşediţia României tace ! Guvernul României tace ! Cred că au înţeles pe dos scrisoarea colonelului (r) Marin Neacşu, aşa că mă simt obligat să le reamintesc că nu instituţiilor enumerate li s-a adresat acesta, ci Poporului Român: „Cât o să mai taci ? Trezește-te, popor român, trezește-te român adormit și nu lăsa să se șteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ți-au lăsat părinții, nu îți lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu știai să scrii”.

Aranjament grafic – I.M.
——————————————–

[1] Scrisoare deschisă poporului român – Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria – 18 decembrie 2011

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Regina_mam%C4%83_Elena

[3]/adevarul.ro/news/societate/viata-ion-antonescu-scrisa-evreu-1_50aceaf07c42d5a6638bd368/index.html

[4] Idem
v[5] https://www.ancheteonline.ro/2019/10/dispret-la-adresa-romanilor-biserica-maghiara-aduce-un-omagiu-criminalilor-de-razboi/?fbclid=IwAR3lS3v47dVP-0jcVJYKN7aBKxtNtil2wxxBf4jwtEoxGqtZ2J6ekBchGG8 – 4 octombrie

Autor: Ion Măldărescu

Sursa: Revista Art-Emis

Șerban Cionoff: ”Asta DA, gafă diplomatică a domnului (încă) președinte!”

Săptămâna trecută, canalele media au duduit transmițând în cascadă informații și comentarii despre mai mult decât jenanta confuzie pe care a comis-o  Klaus Iohannis (încă) președintele României, care, aflat la Bruxelles la reuniunea Consiliului European, a declarat că „Președinția Franceză (a Consiliul UE n.n.) nu procedează corect’’ în ceea ce privește Cadrul Financiar Multianual. „E o abordare pe care nu o sprijină România și o voi spune foarte clar când vom ajunge la acest capitol’’.



Până aici, toate bune și frumoase, numai că, în această perioada, nu Franța deține președinția rotativă a Consiliului U E, ci Finlanda! Situație în care mai mulți comentatori au numit această declarație „o gafă diplomatică’’ și au înclinat să creadă că ar putea genera o nedorită stare de disconfort în relațiile dintre cele două state membre ale Uniunii Europene. Numai că, după amiază, (încă) președintele României, Klaus Iohannis s-a întâlnit și a avut o discuție cu președintele Franței, Emmanuel Macron. Prilej cu care, ne-am fi așteptat să fi fost prezentate scuze  pentru gafă. Da* de unde?! Nici vorbă despre așa ceva! Dimpotrivă, președintelui Emmanuel Macron i-au fost exprimate mulțumirile (încă)președintelui Klaus Iohannis „pentru implicarea deosebită și de succes în procedura de desemnare și alegere a procurorului european, doamna Kovesi’’. Ceea ce, potrivit aceleiași declarații, este „o reușită semnificativă pentru România și pentru doamna Kovesi’’.

Sincer vorbind, nu cred că am putea spune că există o totală adeziune față de această apreciere, iar motivele serioaselor rezerve față de meritatele și rezultatele pe care le-a acumulat aici, acasă, Laura Kovesi, mai ales în calitate de șefă a DNA, sunt multe și foarte temeinic motivate. Ele regăsindu-se în luările de atitudine din partea unor proeminenți reprezentanți ai lumii justiției românești, care au considerat că doamna supranumită Nefertiti nu este cea mai bună alegere pentru șefia Parchetului European. În egală măsură,au existat și în arealul comunitar voci competente care au apreciat că ar fi cu adevărat recomandat pentru acest mandat principalul contracandidat al Laurei Kovesi, adică francezul Jean-Francios Bonhert. Cu toate acestea, în urma unor foarte încâlcite demersuri, a avut câștig de cauză candidata susținută de Klaus Iohannis etc comp. Așa încât  împărtășesc și eu numai jumătate din entuziasta declarație de ieri a domniei sale, în sensul că, da!, în cazul de față,  a fost vorba despre ,,o reușită semnificativă’’ pentru Laura Kovesi, dar nu și pentru România!

Iată de ce consider că, declarațiile de ieri, adică mulțumirile adresate președintelui Emmanuel Macron pentru ,,implicarea deosebită și de succes în procedura de desemnare și alegere a procurorului european, doamna Kovesi’’ reprezintă, cu adevărat, o gafă diplomatică! Și asta pentru că printr-o asemenea declarație (încă)președintele Klaus Iohannis recunoaște că factorul politic, de fapt interesele politice ale unor anumite cercuri de putere și de influență dețin și exercită rolul decisiv alegerea  și desemnarea vârfurilor instituțiilor europene.Este de ajuns, în acest sens, să ne reamintim că, potrivit voturilordate, în februarie, de către reprezentanții permanenți ai statelor în consiliul UE, candidatul francez avea 50 de puncte în timp ce Laura Kovesi și germanul Andreas Ritter aveau câte 29 de puncte fiecare. Nu vreau să încarc memoria cititorului cu multe și complicate detalii, de ajuns să spun că, pe 15 iulie, Jean Francois Bonhert infirma public zvonurile că și-a retras candidatura pentru postul de Procuror European. Făcând și precizarea că ,,a fost puțin trist’’ luând la cunoștință asemenea alegații.,,Nu pot renunța- mai spunea reputatul jurist francez cu referire directă la zvonurile despre retragerea sa- pentru că multă lume nu va înțelege’’.

Asta era, vă reamintesc, pe 15 iulie! Pentru că, pe 19 iulie, (încă)președintele României, Klaus Iohannis, să aibă o convorbire telefonică directă cu omologul său francez, Emmanuel Macron, în cadrul căreia a primit asigurări că Franța își va retrage candidatura lui Jean Francois Bonhert și o va susține pe candidata preferată a lui Klaus Iohannis și a partizanilor săi politici.  Ceea ce s-a și întâmplat, Jean Francois Bonhert fiind numit în fruntea Parchetului Financiar și lăsând, în acest fel, culoarul liber pentru Slujirea. Slujire a cui?rămâne,încă, să mai vedem…

Mișcare pe care sunt și rămân convins că multă lume nu a înțeles-o. Și nici nu o va înțelege, decât dacă mută termenii discuției din planul primatului competenței profesionale în cel al jocurilor de interese.Interese de natură politică, dar cu siguranță că nu numai!

Avem,așadar, certe motive pentru a considera că, prin declarațiile făcute după întâlnirea sa cu președintele Emmanuel Macron, (încă) președintele Klaus Iohannis a comis o foarte serioasă gafă diplomatică, prin aceea că l-a desemnat pe omologul său ca partener dar nu în cadrul unor negocieri în sensul corect al termenului, cât mai degrabă al unor aranjamente de culise și cu miză partizanală. Suspiciune pe care, după toate aparențele, același domn (încă)președinte al României dorește să o extindă și în ceea ce o privește pe Ursula von der Leyen, președintele ales al Comisiei Europene, căreia ia declarat că vrea să îi ceară să nu accepte propunerea transmisă de partea română și să o aștepte  pe cea pe care o va trimite- când o va trimite?!- „guvernul meu’’ pe care îl moșesc așa de moșmondiit fulminanții opozanți ai PSD. Ceea ce, din nou, ne conduce  la suspiciunea, din ce în ce mai rezonabilă, că pentru anumiți parteneri ai noștri din Uniunea Europeană contează prea puțin realitatea din țara noastră, cât, mai degrabă, anumite reprezentări și scenarii unilateral convenabile. Foarte unilateral și, din păcate, deloc convenabile intereselor României.

De prisos să mai adaug cât de multe și de serioase prejudicii aduc asemenea declarații și, mai ales, cum pot ele submina cota de încredere a românilor în Uniunea Europeană și în partenerii noștri. Inclusiv sau mai ales a celor care,până una alta, văd în (încă)președintele Klaus Iohannis un promotor sincer al mesajului european al României și exponentul interesului nostru național.

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro

De ce românii sunt într-atât de toleranți cu răul într-o lume a răului intolerant?

De ce românii sunt într-atât de toleranți cu răul într-o lume a răului intolerant?



Moto: 1) Germani, germani, peste tot… Germania mai presus de toate ( imnul rasist al Germaniei) Visul Ursulei von der Leyn – o Europă a Germaniei federale. Visul lui Johannis – Gauleiter pe viață al României. 2) De ce Johannis a vizitat-o pe Ursula von der Leyn? Nu vi se pare dubioasă întâlnirea președintelui României cu șefa Comisiei Europene, privind nominalizarea comisarului român? De ce Ludovic Orban a mers la ambasadele SUA, Germaniei și Austriei înainte de prezentarea noului guvern în parlament? Nu vi se pare bizar?

Notă: Eu nu sunt pesedist, nici măcar nu-i simpatizez pe politicieni de stânga cum nu simpatizez nicio formațiune politică și-i avertizez în această ordine de idei pe trollii cretini să nu mă mai înjure și să nu mă trimită la cimitir, că nu dețin ei adevărul absolut, căci nu suntem în dictatură – cine nu-i cu noi e împotriva noastră, vorba marelui criminal Stalin, ci suntem în democrație, chiar dacă e o democrație precară. Cei care mai gândim rațional și nu emoțional sau fanatic ideologic știm că adevărul e undeva la mijloc. EU, ÎNAINTE DE A FI DE DREAPTA SAU DE STÂNGA, ca să-l parafrazez pe Lucrețiu Pătrășcanu, SUNT ROMÂN. EU SUNT ROMÂN ȘI PUNCTUM, cum afirma Eminescu.

Și dacă o formațiune politică face ceva concret pentru români, cum a făcut PSD-ul, ei bine atunci nu pot să nu-i apreciez. și nu pot să tac.

De ce românii n-au votat Referendumul pentru familie dar au votat la Referendumul șmecheresc al lui Băsescu și Johannis?

De ce românii au votat cu Băsescu a doua oară și de ce vor vota cu Johannis a doua oară? De ce îl simpatizează românii pe Satana distrugător, crezându-l Dumnezeul salvator și sunt orbi și surzi la naționaliști care au făcut ceva pentru ei?. Istoria noastră e un lung șir de sfinți martiri ai neamului românesc – începând cu Burebista( asasinat) , Decebal( s-a sinucis) și continuând cu Ștefan cel Mare ( asasinat de un medic evreu, trimis special de hanul tătăresc, şi despre Ioan Klingersporn, un medic german din Nurnberg. Aceşti doctori mai mult îl chinuie pe voievod, arzându-i rana cu fierul roşu şi propunând tratamente ineficiente); Mihai Viteazul ( asasinat de sași – Miron Costin a scris în cronica sa următorul comentariu, după ce a relatat uciderea lui Mihai: „Și așea s-au plătitu lui Mihai Vodă slujbele ce-au făcutu nemților”) ; Alexandru Ioan Cuza – detronat de monstruoasa coaliție – în frunte cu IC Brătianu ; Mihai Eminescu, închis la nebuni din ordinul premierului liberal I. C.Brătianu și a ambasadei austriece apoi asasinat , C.Z. Codreanu, unul din cei doi incoruptibili din perioada interbelică (asasinat mișelește din ordinul regelui de etnie germană Carol al II-lea); mareșalul Ioan Antonescu ( al doilea incoruptibil arestat de idiotul util rușilor Mihai I de Hohenzollern , predat comuniștilor), condamnat și împușcat de comuniști.

De ce votăm președinți care instigă la ură a românilor contra românilor și lansează de la înălțimea funcției prezidențiale ( Băsescu și Johannis) un flux continuu de minciuni sfruntate și știri false alarmiste spre a induce o stare de anxietate în societate ca de pildă – nu mai sunt bani de pensii și salarii.

De ce!??! Cred că răspunsul cel mai veridic îl dă economistul Ilie Șerbănescu:

”Pensionarii înșiși și-au tăiat singuri, prin vot liber consimțit, craca de sub picioare: să-ți mărească pensiile PSD și tu să votezi cu Iohannis și Băsescu!” Monica Krueger 6 septembrie Eu i-as adăuga și pe bugetari: Să-ți mărească PSD salariile și tu să votezi cu Johannis si Barna? Asta înseamnă sa folosești drujba pentru craca de sub picioare! Pe urmă aș adăuga pe ansamblu: Să aducă PSD țara pe primele doua locuri în Europa cu o creștere economica sustenabilă și o parte a poporului să-l aduleze pe Johannis care blochează țara. Asta înseamnă sa fii un popor tembel.”

Nu găsesc decât o singură explicație în această percepție deformată a realității – avem o tară psihică – anume suferim de sindromul Stockholm.

Avem tendința mai mult sau mai puțin inconștientă de a inversa valorile binelui și răului – Răul e cel bun , e salvatorul ( de PSD ciuma roșie ) și Binele( PSD a mărit salariile și pensiile , ah a amanetat viitorul) e răul absolut.

Cred că această psihologie a poporului român se trage din istoria noastră mioritică. Prinși mereu și mereu în menghina marilor imperii, am fost nevoiți m mereu și mereu să facem pact cu diavolul pentru a trece puntea.

Aflați la răscruce de vânturi românii au mizat mereu pe Răul salvator al alogenilor. Că nu întâmplător, liberalii l-au alungat de pe tron pe domnitorul autohton Alexandru Ioan Cuza și au adus un neamț pe care l-au făcut rege. În ereditatea noastră s-a imprimat această racilă a simpatizării cu Călăul – plăcerea masochistă de a ne lăsa dominați de sadismul spânului, de regulă alogen, apărut de nicăieri și care dându-se de trei ori peste cap, se metamorfozează din slugă umilă și mieroasă într-un stăpân crud și crunt, lipsit de scrupule. Vă amintiți cât de era Johannis de slugarnic și mieros și ce promitea el românilor în campania electorală din 2014? O Românie unită și mai puternică. Ce a făcut Johannis din România? A dezbinat-o, i-a instigat la ură pe români contra români, pe tineri contra bătrânilor, diaspora contra românilor din țară, a slăbit-o politic, instituțional și administrativ.

De ce Johannis vrea GUVERNUL LUI și de ce în complicitate cu Orban PNL( deși Constituția îi interzice categoric președintelui să se implice de o parte sau de alta în p lupte politice) cu toate armele nedemocratice să cadă guvernul Dăncilă

De ce credeți că președintele PPE neamțul Manfred Weber – JUBILEAZĂ postând mesaje care îi demască clar satisfacția victoriei? ‘Veşti bune din România unde preşedintele @KlausIohannis l-a propus pe Ludovic #Orban de la @PnlRomania ca prim-ministru. Trebuie să deschidem un nou capitol între România şi Europa, bazat pe solidaritate şi încredere reciprocă. El poate conta pe sprijinul nostru deplin”, a scris Manfred Weber pe contul său de Twitter.

De ce credeți, frați români că Johannis a instigat la ură împotriva PSD, de ce credeți că a făcut tot posibilul să distrugă stânga naționalistă, de ce Victor Viorel Ponta a rupt o zecime din PSD, de ce alți trădători din PSD au jucat d la două capete, de ce a făcut atâtea presiuni asupra guvernului PSD ALDE , de ce în cele din urmă i-a îndoit tăria lui Tăriceanu, de ce a apelat la toate mijloacele nedemocratice, oculte și a făcut tot posibilul să cadă guvernul Dăncilă?

De ce !??! …Pentru că a sosit vremea decontării. Sponsorizările făcute de germani, în speță de PPE-ul condus de Manfred Weber trebuie să se întoarcă înzecit sau chiar însutit. Așa că, frați români să nu vă mai așteptați la creșteri de salarii și pensii și nici la creșteri economice pentru că fondurile europene „nerambursabile” cu care au momit popoarele europene și mai cu seamă cele din Europa de est trebuie să se întoarcă la nemți însutit. Păi credeți că Germania capitalistă aruncă cu bani așa de dragul românilor sau est-europenilor. Vă înșelați amarnic. Capitalistul german învestește un euro și scoate o sută. Iată de ce Johannis a luptat să dea jos guvernul PSD și luptă să mai rămână încă cinci ani la Cotroceni. Ca să-și achite datoriile contractate prin sponsorizări de la nemți care l-au făcut și președinte peste un popor de Harapi-Albi ( adică devotați, supuși, umili fraieri și proștii – omului spân).

Autor: Vasile Anton Ieșeanu

Sursa: Vasile Anton Ieșeanu Facebook

Dan Diaconu: ”Trump şi de la capăt”

Lupta care se dă la Washington e una crâncenă. Pe de o parte, beneficiind de o campanie media isteroidă, democraţii încearcă să-l suspende pe Trump. Nu zic că n-ar fi posibil, mai ales în condiţiile în care în joc a intrat întreg statul subteran american. Numai că, într-o asemenea situaţie, consecinţele ar putea fi mult mai violente.


De partea cealaltă, Trump şi apropiaţii săi strâng dovezi împotriva statului subteran american. Aici e vorba de o mare parte a CIA, de foştii săi şefi şi de o groază de agenţi şi analişti ai instituţiei. Avantajul lui Trump e dat de faptul că, într-o oarecare măsură Justiţia americană e independentă. Când un judecător e pus în faţa probelor irefutabile trebuie să dea decizia corectă. Nu-i ca la noi unde mult prea mulţi sunt tentaţi să-şi vândă sufletul pentru postul călduţ pe care-l ocupă cu ajutorul „băeţilor din serviciuri”.

Partea bună a luptei de la Washington este aceea că în ea este vorba şi despre noi. Ca slugi obediente ce-am fost şi suntem, ne-am calificat la capitolul „cea mai facilă zonă de jaf” pentru mult prea multele jigodii americane care-au trecut pe-aici. Toţi ambasadorii au învăţat să pună botul la borcanul corupt cu miere, mufându-se până când ei au ajuns distribuitorii fondurilor. S-a creat astfel o reţea atât de coruptă încât treburile murdare s-au făcut la lumină. Vă mai spune ceva dosarul Microsoft? A fost atât de bine aranjat de Ciorduţa încât corupţi au rămas doar intermediarii, în timp ce adevăraţii baroni ai corupţiei au fost obtenebraţi cu grijă.

Treburile însă s-ar putea întoarce. În trei zile urmează să vină în România Brad Smith, cel care este atât preşedintele, cât şi şeful diviziei juridice a Microsoft. E o vizită ciudată, nejustificată de niciun eveniment comercial. Cel mai probabil, tovarăşul Brad vine ca să ia pulsul de la faţa locului întrucât ştie că urmează să se detoneze o bombă. Pe moment treburile de-aici sunt controlate de Klemm care încă ţine informaţiile ferecate şi care, de asemenea, a înteţit contactele cu serviciurile secrete autohtone. Zvonul pe care-l împrăştie Klemm în stânga şi-n dreapta e că Trump oricum urmează să fie zburat şi că treburile se vor repune pe făgaşul lor „natural” de ticăloşie globalistă. Ultima sa năzdrăvănie a fost suspendarea Guvernului care o demisese pe coada de topor a „băeţilor veseli”. Nu ştiu de ce îmi vine să cred că tot pentru a linişti spiritele apare şi tovarăşul Brad în decor.

Problema e că încă nimeni nu ştie pe ce se bazează celălalt. Cu siguranţă că Trump are un dosăroi imens, iar informaţiile i-au fost livrate de ceva „oameni de bine” din intestinele statului subteran american. Rudolf Giuliani cred că ştie exact cam cât de mare e mafia de-aici. De asemenea, nu cred că un copoi bătrân ca Rudy a fost păcălit de prostovanul nostru naţional care a promis totul, fără a face nimic concret. Mai ales că Giuliani are o hartă infracţională a României cu mult înainte de izbucnirea acestui scandal, iar în acea hartă, în mod sigur şi plăvanul are capitolul său.

Pe moment apele sunt calme, însă, la detonarea dosarului România absolut nimic nu va mai fi ca înainte. Dacă Trump are suficient sânge în instalaţie ar putea provoca cea mai mare deratizare a statului american de la fondarea sa. Şi, odată cu aceasta, am avea şi noi partea noastră de binefacere întrucât toţi şobolanii ticăloşi care ne atacă din găurile lor ilegitime ar rămâne absolut în fundul gol. O asemenea perspectivă ar fi extrem de ofertantă pentru cei care încă şi-au păstrat raţiunea limpede. Nu trebuie însă să uităm că, dincolo de luptele politice mai sunt şi alte interese care, la fel ca mult prea multe ori în istorie s-ar putea să prefere să pună batista pe ţambal. Iar războiul, marele război, se va amâna din nou până la următoarea tură.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

O „resetare” în numele „consensului” neo-marxist: Sică Mandolină nu putea lipsi!

După ce au împuiat capul cetățenilor cu făcutul de autostrăzi, liberalii, „dreapta”, nu par să-și dorească decît să facă trotuarul. Dincolo de tăierile de venituri promise și creșterile de taxe, vin lucruri pe care unii nu le vor mai vedea: scutirea de impozite a celor care trăiesc din venitul minim, de exemplu. Dar, dincolo de sărăcirea săracilor, liberalii par să se pregătească pentru o lungă ofensivă distructivă. De departe cea mai mare calamitate ce va lovi România pare să fie așa-zisa reformă a educației și cea din domeniul sănătății.



Dacă măsurile de extremă dreapta, anti-naționale, ce vor servi capitalului străin din țară, corporațiilor străine și băncilor în primul rînd, reprezintă un lucru cu care antreprenorii și firmele românești au mai trăit și cărora le-au supraviețuit, în schimb privatizarea educației și sănătății vor lovi puternic într-o foarte largă pătură a societății.

Imaginați-vă pentru o secundă (dar va veni și clipa cînd asta va fi realitate) ce înseamnă să ”externalizezi” atribuții guvernamentale prevăzute de Constituție către o organizație neguvernamentală – Camera de Comerț și Industrie – constituită ”în scopul de a reprezenta, apăra şi susţine interesele membrilor săi şi ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi din străinătate”. Propriu-zis, „dreapta” vrea să privatizeze guvernarea! Corporațiile sau companiile nu-și mai negociază interesle cu autoritatea statului, ci devin statul și acționează după bunul plac! Aceste atribuții ar urma să fie preluate de Camera de Comerț (Mihai Daraban) la cererea lui Ludovic Orban! Delir! Adică unii, „elita liberală”, comunitatea de afaceri, devin mai egali decît restul cetățenilor țării, care primesc o flegmă între ochi.

Sănătatea a rămas la fel de flămîndă de bani, indiferent de salariile crescute binișor de „ciuma roșie”, serviciile acordate s-au lovit însă de mantinelă, lipsa personalului calificat de odinioară resimțindu-se deja cît se poate de acut. România are cel mai mic buget din UE pentru sănătate, de doar 5,1% din PIB. Privatizarea asigurărilor de sănătate ar secătui în timp record bugetele spitalelor de stat, iar de aici, „greul” ar cădea în sarcina propagandei. Dar cum spălații pe creier „de dreapta” abundă, nu va fi întîmpinată nici o problemă.

O privatizare totală a sistemului va aduce o enormă mizerie ce va dubla goana după bani. Costul serviciilor din sănătate va exploda. Avem deja un segment privat, deci lumea se va îndrepta în acea zonă, spun unii. Doar că, acel segment privat, excelează propriu-zis prin condițiile așa-zis hoteliere din spitale, de multe ori cu prețuri piperate, din care se plătește afară de confortul din saloane (baie proprie, cablu, net) și un serviciu alternativ de catering și de curățenie. Rare sînt cazurile în care pacientului i se vorbește omenește.

În privința personalului, majoritatea angajaților din privat apelează la angajații de la stat, mai ales medicii preferînd să lucreze în paralel și într-o parte și în alta. Odată cu creșterea costurilor pentru pacienți în spitalele de stat ce se vor privatiza, nu e greu de ghicit că vor sări binișor și prețurile din actuala zonă privată, deoarece diferența va rămîne aceeași pentru muritorul de rînd: saloane mari și aglomerate într-o parte, rezerve cu una sau două paturi în partea cealaltă, dar aceeași indiferență față de pacient, de viața acestuia sau de calitatea vieții lui. Cu părere de rău, excepțiile care există, căci există, nu fac decît să confirme regula.

Însăși așa-zisele protocoale europene și multitudinea de reglementări în domeniu au transformat deja spitalele în fabrici depersonalizate, cu uriașe carențe în oferirea serviciilor medicale. Dacă pe vremuri un politraumatism rezultat dintr-un accident auto putea fi rezolvat de un chirurg, acum e nevoie de o pletoră de specialiști care să contribuie la rezolvarea situației, de multe ori aflați la alte spitale (ortopedie etc.), care pot sau nu să onoreze deplasarea. Situație în care, pacientului îi rămîne cel mai adesea opțiunea să-și piardă vreo mînă sau vreun picior, vreun organ, ba chiar să moară, întrucît chirurgul nu are dreptul să intervină. Iar de aici înainte, tot asta va primi, doar că pe bani foarte mulți.

Și să nu ajungem în zona de farma, unde lucrurile devin cu adevărat sinistre. Iar privatizarea va accentua și mai mult problemele existente. Să ne amintim doar ce ravagii a produs trioul Boc – Duță – Cseke pe vremea lui Băsescu!

Ce au de cîștigat liberalii și/sau useriștii din treaba asta? Bani. Cu pletora de intermediari pe lanț, cu o birocrație înfloritoare, cu o industrie a asigurărilor medicale care va jupui și mai tare cetățeanul.

La fel se va întîmpla și în educație. România are și aici cel mai mic buget, doar 3% din PIB. Avem deja o contraselecție a cadrelor ce durează de cîteva decenii, dar și minunate reglementări europene ce fac din învățămînt o imensă uzină de spălat creiere. În loc ca elevii să fie învățați să gîndească, li se inoculează imbecilități ateiste privind viața sexuală și aberațiile sexuale, li se inculculcă suprimarea competiției, teoria că toți sînt la fel, adică faptul că nu trebuie să ieși din șabloane. În rest, preocupare există doar pentru „aerisirea materiei” și implementarea de forme fără fond, teste grilă unde să hașurezi răspunsul ce ți se dă mură-n gură.

Profesorii sînt hărțuiți (la propriu) de elevi și de părinții îngrijorați de confortul odraslei – pe de o parte, de inspectorate și de minister – pe de altă parte, fiind transformați în hîrțogari care petrec mai mult timp cu birocrația decît cu predarea. Condiții în care, precaritatea profesorilor a devenit din excepție o regulă, batjocorirea lor televizată, permanentă, asigurînd doar muzica pentru comedia în care s-a transformat întregul sistem.

Momentul de maxim al penibilului l-a atins chiar șeful Academiei, care este și rector al Universității Babeș-Bolyai, cînd a declarat că cei înscriși la universitatea pe care o conduce vin analfabeți și părăsesc universitatea tot analfabeți. Dar Ioan Aurel Pop nu simte vreo răspundere aici. El însuși este un fruct al diverselor conjuncturi, ajungînd pe funcțiile ocupate cu la fel de multe merite precum Sică Mandolină pe postul de premier desemnat.

Să nu ne mire, așadar, faptul că liberalii îl curtează intens pe Ioan Aurel Pop pentru „o conlucrare” cu viitorul „Guvernul Meu2”, existînd chiar tentația ca Ioan Aurel Pop să fie cel de-al doilea nume desemnat după eșecul lui Ludovic, care este, de altfel, perfect previzibil. Iar rădăcina trebuie căutată în zona ”Guvernul Meu1” – Cioloș-Dîncu, după principiul „asinus asinum fricat”, dar și a grupării de ofițeri din servicii care mișună pe la Cluj.

Prima etapă a privatizării va însemna  pentru copiii neaparținînd așa-zisei „elite” o eliminare a șansei de a învăța, de a accede la o instituție decentă de învățămînt. Dacă azi, orice nefericit, fie sărac sau de analfabet, se poate înscrie la o facultate, viziunea „de dreapta” presupune că de acum înainte acest lucru va fi posibil doar pe baza unor taxe ridicate ce s-ar putea achita prin intermediul unor credite la bănci. „Așa cum e și afară”. L-am citat aici pe Dan Barna. Vor exista, de asemenea, diferențieri uriașe de costuri pe orizontală, între unități de învățămînt de importanță națională, regională sau locală, fiecare venind cu costuri proprii și cu diplome limitative, certificînd competențe pe o anumită nișă. Ideea îi aparține lui Mihai Goțiu și a fost susținută și de unul din prorectorii UBB.

Dacă mai adăugăm un sistem original de angajare în zona noilor școli, în întregime private, pe baza apartenenței politice sau ideologice, cu mita aferentă, dacă mai adăugăm încrengătura de afaceri colaterale – construcții, catering (că doară nu vor mai oferi corn sau lapte pe gratis copiilor), transport, curățenie, manuale, tablete, softuri, uniforme, pază, supraveghere video, mentenanță etc. ajungem la sume frumușele ce se pot extrage din sistem, dincolo de simplele taxe de școlarizare.

Și uite-așa, dintr-o zonă care nu „producea” nimic, consumînd 8% din PIB, visul „dreptei” este să monetizeze un pic aceste segmente, în paralel cu reducerea pensiilor, așteptînd cu bucurie maximă și „ieșirile naturale din sistem” – după cum s-a exprimat Emil Boc.

Un lăutar? Doi lăutari? Totuși… cîți? 

„Ludovic Orban cînta în timpul liber pe la diverse petreceri, cîștigînd, astfel, bani de buzunar”, scrie presa. De reținut asta! Bani de buzunar! Afară de cîteva timide încercări pe la „Izolatorul” Tîrgu Secuiesc și „Tractorul” Brașov – în anii 1989 – 1991, Ludovic Orban nu a mai apucat niciodată să muncească! Pișcotăreala și mica ciupeală, comisioanele, remunerarea diverselor prestații politice au constituit baza veniturilor celui propus să ocupe funcția de prim-ministru al României.

Ca și competență, Orban este un inginer care n-a profesat, dar care s-a ocupat de relații publice, handicapați, funcționari publici, transporturi. Iar cei care au fost contemporani cu Orban, pot depune mărturie că, în schimb, putea să consume pînă dincolo de limite, pînă la întîlnirea nepreietenoasă a caldarîmului scăldat de propria lui vomă.

Dar problema nu este neapărat Ludovic Orban. Problema este faptul că și cei din fața lui, și cei din spatele lui, par croiți pe același calapod. Nu există mari diferențe. Să discutăm cazul înspăimîntător al Ralucăi Turcan care se visează Ministru al Educației? Sună a banc prost! Deși este o realitate. Să spunem niște bancuri cu Alinuța? Sau Cîțu? A mai văzut cineva un asemenea specimen în structurile guvernamentale europene? Urmărindu-i postările publice și ieșirile televizate nu poți să nu te îndoiești de sănătatea individului.

Oricît de flămînd ai fi, oricîtă ură ai avea față de adversarii tăi politici, oricît de prost ești în domeniul tău, tot nu ai cum să susții chestiunile pe care acest individ le poate susține cu nonșalanță, împletindu-le cu fantasme legate de ruși, de americani, de pușcării, crime etc. Iată ce publica Florin Cîțu:

Asta, în timp ce Fondul Monetar Internaţional a revizuit pe creştere, la 4%, evoluţia economiei româneşti pe 2019, însă în paralel prognozează o majorare a ratei inflaţiei şi a deficitului de cont curent, după cum arată în “World Economic Outlook”. La fel, FMI şi-a revizuit în sus prognozele referitoare la avansul economiei româneşti pînă la 4% în 2019 şi la 3,5% în 2020.

Banca Mondială, la rîndul ei, şi-a revizuit în creştere la 4,2% estimările privind avansul economiei româneşti în 2019, cu 0,6 puncte procentuale mai mult faţă de prognoza din iunie 2019. Banca Mondială se aşteaptă ca România să raporteze pentru 2020 şi 2021 un avans al PIB de 3,6% şi, respectiv 3,2%, în creştere cu 0,3 şi, respectiv, 0,1 puncte procentuale faţă de precedentele estimări.

Deci, criză economică! Te pui cu Cîțu? Să privim acum și cifrele publicate de profesorul Cristian Socol:

Ca atare, Cîțu se află în cărți pentru a gestiona finanțele României. Sîntem nebuni? Omul e de internat, de trimis să pască oi, ce să caute în minister? Desigur, asta se poate referi și la Orban, dar și la Barna și la Iohannis. Barna numai ce a fost dat în vileag că a sifonat o nimica toată de 6 milioane de euro, iar Iohannis că și-a construit averea imobiliară pe acte falsificate. Fleacuri!

Tăriceanu, la vremea lui, nu era bun deoarece avea o firmă prin care făcea importuri auto, Dragnea nu a fost bun pentru că avea un SRL care opera baruri, iar Dragnea hămălea butoaiele de bere cu un ARO. Pe scurt, ambii au muncit. Viorica nu e bună pentru că „e proastă”, deși are studii cel puțin comparabile cu Orban sau cu Iohannis, a fost profesor de școală etc. A muncit și ea. Dar noi nu avem nevoie de asemenea politicieni! E nevoie de o resetare! Trebuiesc înlocuiți cei care au habar de ceea ce fac cu alții, care nu contează la ce se pricep sau dacă se pricep sau nu la ceva, dar care să susțină o aceeași ideologie.

Vasile Dîncu a explicat pe postul NCN, în urmă cu vreo doi ani următoarele: „Resetarea politică nu reușin s-o facem pe cale pașnică. Asta este marea problemă a politicii noastre, noi nu reușim să obținem un consens. (…) Neavînd o voință politică a consensului, atunci numai dezastrele mai pot să ne adune sau conflictele majore, probabil că pot creea momente de resetare a vieții politice de la noi”.

Deci, iată cum s-a procedat! Pentru că nu s-a putut face „resetarea” pe cale pașnică, au fost scoase la înaintare anacondele, luluțele, portocalele, o faună psihopată care s-a năpustit asupra clasei politice ca s-o reseteze! N-a mai contat cine are sau nu are bască, cine a greșit sau cine nu a greșit, pușcăria s-a căscat în fața tuturor „resetabililor”, exceptînd grupul PDL din care făceau parte Boc, Falcă, Robu, Bolojan, Hava, Iohannis etc. Adică, primarii principalelor orașe din Ardeal. Ceea ce au toți aceștia în comun este obediența față de noua ideologie și față de sistem.

„Consensul” a fost construit față de „dezastrul” PSD. Numai și numai cei din PSD sînt corupți, numai și numai PSD duce România la pierzanie, Sică Mandolină, Barna și Cîțu aduc prosperitatea, mînă în mînă cu Iohannis. Capitralul autohton e de rahat, cel străin este bun. Firmele românești și producția de bunuri din România reprezintă un mare impediment pentru țară, importurile sînt mană cerească.

Mugur Isărescu a fost primul personaj cu care s-a consultat Orban după acceptarea nominalizării ca prim-ministru. Isărescu, potrivit lui Orban, i-ar fi spus că nu e chiar așa de nasoală treaba în economie (Orban susținea pînă atunci că e catastrofă și criză) și că lucrurile se pot pune pe linia de plutire, se poate asigura chiar și creștere economică. Serios? Adică exact ceea ce știam deja de la Guvern, INS, Eurostat, FMI, Banca Mondială. Adică din 5 surse! Singurii care nu le aflaseră par să fie președintele și cei care se înghesuie să pună labele pe putere.

Iohannis: ”Noi suntem în război. Suntem în plin război cu PSD. De ce facem noi asta? De ce suntem noi în război cu PSD? Pentru că voi, liberalii, și cu mine, suntem oameni ai păcii, ai construcției, care doresc să dezvolte România”. Asta e „România normală”.

O nominalizare la bășcău. Va urma o guvernare la bășcău. Sub un președinte de bășcău. Cu șuți, fufe, impostori, mitomani, tot manejul pe care l-am văzut pe vremea lui Băsescu și încă ceva în plus, pentru că merge. Merge și așa. Cu maneliști păpușați de securiști. Am ajuns la nivelul Orban. Pînă unde mai coborîm? Chiar nu se poate pricepe cine sînt cei care „resetează” și de ce „resetează”? Ca să „dezvolte” România? Sîntem nebuni? Discutăm serios pe la televiziuni asemenea opțiuni de parcă ar fi valide?

Nebunii conduc balamucul, corupții luptă împotriva corupției, țăranii ne urbanizează, curvele ne învață morala, SRI-ul concepe partide, STS-ul numără voturile, Viorica luptă împotriva „statului paralel” de care n-a auzit și îi repune în rol pe cei de la STS. Iar voi mergeți să votați?

Autor: Ambrus Bela

Sursa: Samizdat

Petre Caluian: ”A la guerre comme à la guerre…”

Nu știu… intreb: există vreo posibilitate ca PSD – ca partid agresat și amenințat de președintele statului, să sesizate oficial CNCD, Avocatul poporuluI, CCR, impotriva președintelui pentru instigări fasciste la adresa lor, a membrilor și simpatizanților și a unei importante părți din cetățenii României care votează și se regăsesc in politicile social-democraților, fiind deci identificați ca „pesediști”?



Intreb pentru că nu e puțin lucru atacul fascistoid al lui Johannis și acoliților săi. Și nu trebuie sub nici un pretext lăsat să treacă mai departe ca și când nu s-ar fi intâmpat nimic, ca președintele statului, care nu numai că incalcă Constituția țării din poziția care-l obligă prin jurământ de credință să o apere, dar și instigă, prin discursuri fasciste, la acțiuni violente, de lichidare fizică, impotriva partidului majoritar și a contracandidatului său direct la funcția supremă in stat. Gândiți din această perspectivă.

PSD nu trebuie să lase lucrurile așa. Este obligat să ia apărarea „poporului pesedist” – care inseamnă totuși, câteva multe milioane de cetățeni, căruia impostorul de la Cotroceni le-a declarat in mod cât se poate de explicit război. PSD are datoria, dacă vrea să recupereze in fața propriului electorat atacat atât de violent de președintele statului, să treacă „de indată” (asta spre deruta galauter-ului) la contraofensivă, fiind de acum in legitimă apărare. Au mijloacele să o facă, au susținerea unor miloane de oameni, au acum și motivația. Altfel, după anii ăștia in care PSD a preferat să-și bage capul in nisip fără să-i fi dat dat o replică devastatoare impostorului de la Cotroceni când trebuia eliminat imediat ce a scos capul din tranșee, să continui cu aceeași politică a struțului, să-i ignori asaltul neconstituțional, fărădelegile și anarho-guvernarea acestui idiot util și infumurat cu aere de Împărat, inseamnă să te sinucizi cu tot cu cetățenii luați la țintă la indemnul acestui impostor care respiră a fascism prin toți porii..

Este obligatorie sesizarea instituțiilor responsabile cu apărarea Constituției cu privire la faptele grave ale președintelui, care deși a primit motivarea deciziei Curții, fiind notificat in acest sens, să semneze „de indată” numirea noilor miniștri propuși de guvernul Dăncilă – deci din ACEASTĂ postură, de președinte al statului aflat in afara limitelor Constituției – Johannis orchestrează doborârea guvernului legitim impreună cu partidele politice complice (conform propriilor declarații) și instigă la război civil. Pentru astfel de fapte, președintele statului TREBUIE inlăturat imediat de la Cotroceni prin toate mijloacele permise de legile României.

Cum din păcate legea penală din România nu are prevăzute sancțiuni pentru incălcarea Constituției de către inalții demnitari ai statului aflați sub jurământ și cum incălcarea premeditată și repetată a legii fundamentale fiind o incălcare implicită a jurământului de credință, pe cale de consecință logică, aceasta trebuie convertită automat in infracțiune de TRĂDARE și sancționată conform legilor statului român.

Gândiți-vă numai că președintele țării este și comandatul suprem al Armatei. Ori militarii care incalcă jurământul militar sunt trimiși in fața Curții Marțiale și riscă ani grei de inchisoare pe timp de pace sau plutonul de execuție pe timp de război.

Și atunci inalții funcționari ai statului, incepând cu președintele Republicii – dar mai ales cu el – aflați sub jurământ de credință față de Țară, Popor și Constituție, de ce nu răspund in fața unei legi speciale pentru incălcarea jurământului? Pentru că tot au un statut special și privilegii dincolo de omul obișnuit, care aduc cu ele nu doar avantaje dar și responsabilități pe care ei ori le ignoră sau mai grav, acționează impotriva lor.
Ia să-i vedeți cât de responsabili și loiali jurământului vor deveni dintr-o dată când știu care e alternativa.

De asta iși și permite președintele statului să facă pe ea de Constituție și pe jurământul de credință, ba să mai dea și cu tifla poporului pe care a jurat să-l slujească, nu să-l dezbine și să-l stăpânească.

Constituția României

art. 82

Validarea mandatului şi depunerea jurământului

„Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.

Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Autor: Petre Caluian

Sursa: Petre Caluian Facebook

Luminița Arhire: ”DESPRE PROSTIE, CU RADU TUDOR… SAU DESPRE RADU TUDOR, PUR ȘI SIMPLU”

Din când în când, așa, de control , îl urmăresc preț de câteva minute, lungi și infernal de plicticoase, pe Radu Tudor ca să evaluez cât de liberal și de „urmaș al Brătienilor” a ajuns el în ultimul timp. Vă asigur că este o experiență extrem de interesantă și de utilă.



Pentru mine Radu Tudor este imaginea inepției cu cască NATO pe țeastă, dar o inepție nerușinată, autosuficientă, plenară și aflată în desfășurare. Căci dânsul vrea să ne convingă că e mai euroatlantic decât euroatlanticii înșiși și mai „corect din punct de vedere politic” decât este Frans Timmermans când vorbește despre statul de drept, cu niște fraze de care, în intimitate, râde și el de se-ndoaie.

Mă gândesc cu tristețe că analistul și expertul militar Radu Tudor suferă că a rămas să se lupte singur cu CIUMA ROȘIE în platoul ANTENEI 3, în amintirea Danei (Grecu) Chera, care întreținea și dânsa, după puterile ei de femeie # AGITATĂ atmosfera veselă, de „republică de la Ploiești”, a emisiunii LA ORDINEA ZILEI. Astăzi emisiunea se numește PUNCTUL DE ÎNTÂLNIRE iar Radu combate, de mai bine de un an, fără parteneră… Și e greu… deoarece din cei doi negri mititei care „…tot trăgeau cu tunu’/ Grecu a cam tras pe dreapta/ și-a rămas doar unu!”

Care „UNU” e, totuși, neabătut, pe baricade… Așa că pe 16 octombrie 2019, cu o voce grav-indignată, Radu Tudor ne anunța ce greșeală uriașă face Ludovic Orban lăsând deschisă ușa guvernării către PMP, lucru sugerat de declarațiile domniei-sale de după negocierile cu oamenii lui Petrov:

“Am constatat că nu avem divergenţe majore, de altfel PNL împreună cu PMP colaborează în opoziţie de aproape trei ani de zile, am susţinut împreună foarte multe demersuri comune şi ne-am înţeles în cele mai multe privinţe. Şi discuţia de astăzi a fost o discuţie pozitivă în care am stabilit teme importante care trebuie rezolvate de viitoarea guvernare şi o dorinţă de colaborare în continuare. (…) PNL şi PMP sunt membre în PPE, avem foarte multe puncte comune, foarte multe activităţi, de altfel colaborăm la nivel european şi colaborăm şi în România de o bună bucată de vreme. Nu avem divergenţe majore, sunt convins că ne vom înţelege şi că parlamentarii PMP vor susţine Guvernul”. (Ludovic Orban, în urma negocierii cu reprezentanții PMP, pentru sprijinirea guvernului liberal sau chiar intrarea la guvernare)

Văzând Radu Tudor cu cât tupeu se înțelege Ludovic Orban cu familia lărgită a lui Petrov, a simțit că e de datoria lui să ne atragă atenția că e o mare greșeală ca „băieții buni” de la PENELEU să se alieze cu „băieții răi” și sulfuroși (un cuvânt care-i place mult analistului militar) de la PEMEPEU, cei care au TĂIAT SALARII… AU IMPOZITAT PENSII…și-au nenorocit România -bașca, n-au făcut nici o autostradă de doamne-ajută- chestii de neuitat, nu-i așa? Ei bine, Radu Tudor ca Radu Tudor, dar nu vă mai spun cu câtă sfântă indignare au primit peneliștii de vază Vasile Blaga și Raluca Turcan vestea că s-ar putea pupa pe gură, în curând, cu nefrecventabilul PMP… dar să vedeți ce îngrozit a fost urmașul Brătienilor, fostul premier Emil Boc, că e posibil să se alieze cu nesimțiții ăia care au tăiat salarii și au ciuntit pensii, care au închis spitale și au făcut, nemernicii, terenuri de fotbal în pantă, în timp ce ultraliberalii Gheorghe Falcă, Trăilă și Roberta Anastase au dezavuat … Supărat foc a fost și Gheorghe Flutur, ca să nu mai spun ce distrusă trebuie să fie Sulfina Barbu, care nu-și poate reveni din emoția negativă, ea fiind și mai sensibilă decât ceilalți. Ce să mai vorbim despre Sigfried Mureșan, un băiat de-un exacerbat liberalism, despre care peremistul Adrian Rădulescu, amintindu-și că a trecut și pe la ei, mărturisea candid:

„Nu l-am adus noi, l-au adus Serviciile și ni l-au băgat pe gât spunând că e mare român şi ni l-au băgat… dar şi pe primul loc (…) Serviciile ne-au spus că e marele român care a lucrat în guvernul german, care are relații și care poate să ne reprezinte”(Adrian Rădulescu, 28 noiembrie 2018)

Ajunși aici, toți acești liberali născuți, nu făcuți, au simțit ca un cutremur de gradul 10 pe scara Richter, după mintea lui Moise Guran, cum Brătienii se foiesc neliniștiți pe sub pământ, dezaprobând total inițiativa lui Ludovic Orban, proaspăt premier în „GUVERNUL MEU” by Klaus Werner.

Iar Radu Tudor, cu o cută adâncă între sprâncene, dar nu de la gândire excesivă ci din pricina lipsei autostrăzilor pe care PESEDEUL avea obligația să le facă în primele câteva secunde după ce a venit la guvernare, nu cred că va îngădui așa ceva… a! altceva ar fi dacă PEMEPEUL și PENELEUL s-ar „lua”cu acte, devenind un singur partid, mai dodoloț, care -zic eu- nota bene, nu se poate lipsi de experiența și maturitatea politică a lui Petrov…

Ați văzut ALIEN, cetățeni? Ei, care ALIEN… ăla vechi, primul, regizat de Ridley Scott… de-am stat eu jumătate din film cu mâinile la ochi pentru că nu știam pe cine și când mai papă fiara extraterestră și mi-era teamă să nu mă ia prin surprindere… Dacă l-ați văzut, atunci vă amintiți cu siguranță cum intra ALIENUL în corpul uman și-l golea tacticos pe dinăuntru iar apoi țuști! odată îl vedeați ieșind prin cutia toracică a omului și rânjind către spectatori: „SURPRISE!”

Sunt convinsă că Radu Tudor n-ar înțelege ce anume vreau să sugerez eu cu scena din ALIEN când mă gândesc la PNL și PMP. Căci el e prea serios și euroatlantic și nu are timp de filme horror. Dar dumneavoastră, cetățeni, nu mă îndoiesc că știți despre ce vorbesc…

Autor: Luminița Arhire

Sursa: Luminița Arhire Facebook

Ion Cristoiu: “Ludovicul – noua unitate de măsură a slugărniciei limbiste”

Ludovic Orban a fost desemnat premier de către Klaus Iohannis. Nimic nou în asta. Consultările au fost o comedie ieftină. Ludovic Orban era premierul lui Klaus Iohannis înainte de depunerea Moțiunii de cenzură. Din clipa în care Ludovic Orban a început să-l lingă în public fără pic de jenă.



Am remarcat însă:

  1. Asumarea noului Guvern ca Guvernul Meu 2 prin prezența lui Ludovic Orban la pupitrul de la Cotroceni.
  2. Prezentarea de către Ludovic Orban a unui program de Guvern care va sta patru ani, dacă nu și mai mult la Cotroceni.

Guvernul Emil Boc a fost un guvern eminamente prezidențial. Actualul primar de Cluj, la vremea respectivă premier și șef de partid de guvernămînt, își asumase, din motive despre care sînt sigur că va vorbi în memoriile încă nescrise, stînjenitorul rol de Ține Cal al lui Traian Băsescu. Spectacolul temenelelor făcute zilnic de Emil Boc la Poalele Dealului Cotroceni (ditamai premierul nu cuteza să intre în Palat decît cînd Traian Băsescu anunța că e liber printr-un om de-al lui Pahonțu, eternul Șef de Gardă pretoriană, Pahonțu) era pentru noi, cei care realizam la Antena 3 Sinteza zilei, emisiune eminamente antiprezidențială (unde sînt vremurile cînd Antena 3 nu-l slăbea o clipă pe chiaburul de la Cotroceni?!), ironii nebune. Regretatul Octavia Paler, prezent săptămînal în recitalul antiprezidențial, a lansat celebra sintagmă: Bocul  unitate de măsură a slugărniciei.

Sinteza zilei nu mai e cea fost odată în materie de supraveghere nemiloasă a președintelui.
Octavian Paler a murit.

Dar chiar dacă ar trăi și, printr-o minune la fel de mare ca și învierea sa, emisiunea Sinteza zilei s-ar relua în formula legendară de atunci, sînt sigur că Octavian Paler ar trebui să-și ceară iertare lui Emil Boc.

Da, Emil Boc era slugarnic față de Traian Băsescu prin acceptarea autorității depline acestuia asupra Guvernului.

Cel puțin public Emil Boc, deși premier, nu ieșea din cuvîntul președintelui. Spun, cel puțin public, deoarece dezvăluiri ulterioare au arătat că în secret Emil Boc se mai opunea din cînd în cînd lui Traian Băsescu.

Nu se poate spune însă că Emil Boc îl lingea în public pe Traian Băsescu. De altfel, cu mici excepții, Traian Băsescu n-a beneficiat de un Cult al personalității, în formele sale grețoase de tip Cultul lui Carol al II-lea sau Cultul lui Ceaușescu. Printre altele, vorbele bune spuse despre el, firește, cu interes, așa cum s-a văzut ulterior, contracarau cu greu vorbele rele. Am menționat Sinteza zilei. Pare incredibil azi că o emisiune tv a tocat seară de seară, timp de patru ani, un singur om:
Președintele României.

Dacă ne gîndim la protecția de care s-a bucurat Klaus Iohannnis timp de cinci, de care se bucură acum în chip sinistru, fiind sigurul candidat despre care presa nu publică dezvăluiri, singurul candidat care beneficiază de atacarea sălbatică a celorlalți concurenți, în frunte cu Dan Barna, nici un președinte postdecembrist n-a fost mai cocoloșit de presă ca Klaus Iohannis.

Asta și face de altfel grețoase odele înălțate de slugile din politică și din presă.

Klaus Iohannis a fost și este lins de sus pînă jos, în măreția staturii sale fudule, de Ludovic Orban. Am studiat Cultul personalității lui Carol al II-lea,

 

Nimic nu e mai dezgustăror decît Cultul Personalități. Și nu numai pentru că el vine de la argați ai celui cîntat, de la persoane care în timp ce dau cu limba peste bucile Stăpînului țin la spate cuțitul cu care îl vor înjunghia la un moment dat pe cel drogat de vorbele dulci susurate în urechi, dar și pentru că e vorba de un om viu. Un om care asudă, sughite, rîgîie, dă pîrțuri, cum se întîmplă cu oameni vii chiar și cînd sînt pe cale să intre în Istorie.

Iată cîteva exemple:

„România, din păcate, în ultimii 30 de ani, a dus mare lipsă de oameni de stat. După opinia mea, primul om de stat adevărat, de după Revoluție, este Klaus Iohannis.

Un om de stat este un om care înțelege lumea în care trăim și care dă direcția corectă pentru țara pe care o conduce.

Un om de stat este un om care are capacitatea de a deschide orice ușă importantă, din orice Cancelarie europeană, atunci când România are nevoie să deschidă acea ușă.”

„Daţi-mi voie să vă spun că principala bătălie pe care o vom duce în perioada următoare este bătălia pentru realegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al României, singura garanţie că România îşi poate reveni din dezastrul în care a fost aruncată de PSD, singura garanţie a faptului că România poate să revină pe drumul cel drept, singura garanţie pentru faptul că drepturile fiecărui român vor fi respectate, singura garanție pentru faptul că România va rămîne puternic ancorată în proiectul euroatlantic și singura garanție că românii vor avea cu adevărat șansa de a trăi demn, liber, pe propriile picioare și de a atinge prosperitatea pe care o merită.”

„Victoriile preşedintelui Klaus Iohannis în materie de politică externă, care de fapt aduc succesele viitoare din politica externă, sînt absolut strălucite. (…) Summitul de la Sibiu şi nu în ultimul rînd faptul că România a dat procurorul-şef european se datorează în primul rînd preşedintelui Klaus Iohannis.

Faptul că astăzi instituțiile statului nu sînt capturate și nu sînt folosite ca filiale de partid împotriva cetățenilor se datorează președintelui Klaus Iohannis.

Faptul că noi, românii, astăzi, putem să mergem cu mîndrie în orice țară din Europa și să fim priviți ca niște parteneri egali, i se datorează doar președintelui Klaus Iohannis”

„Dragii mei, e o bulibăşeală şi o babilonie în politica românească în ultima vreme, de cred că oamenii aproape nu mai înţeleg nimc. O mişcare browniană în care aproape toţi se ceartă între ei, fac un balans stînga-dreapta şi nu mai înţelegi nimic din ceea ce vor. Există în schimb un punct de reazem, există un centru de greutate al României, al vieţii publice din România, care oferă siguranţă pentru fiecare cetăţean, care oferă stabilitate pentru România şi care oferă garanţia pentru fiecare român că lucrurile se vor duce în direcţia bună.

Acest punct de reazem, acest centru de greutate, acest pol de stabilitate este preşedintele Klaus Iohannis.”

Gravitatea acestui Cult al personalității e înzecită de faptul că:

1.Are drept autor nu pe un poet sau pe un publicist, nu pe un politician oarecare, ci pe șeful unui partid precum PNL și posibil viitor premier al României.

2.A fost și e făcut în prezența lui Klaus Iohannis. Un om normal și care, asemenea lui Klaus Iohannis, nu se crede mesianic, se mută de pe un picior pe altul la asemenea lins. Fie și pentru că limba mai și gîdilă, chiar dacă nu e de bou. Președintele nu numai că nu-i spune lui Ludovic Orban să înceteze cu linsul, dar mai mult îl pune premier pentru linsul acesta fără limite.

3.Ar loc în contextul în care despre nici un candidat la președinție nu se spun public nici măcar o sutime din aceste vorbe dulci.

Ludovic Orban a fost desemnat premier de Klaus Iohannis.

A făcut-o convins că Ludovic Orban, înnebunit că și-a împlinit visul va fi mult mai mult decît Emil Boc pentru Traian Băsescu:

Va fi Ludovicul lui Klaus Iohannis, noua unitate de măsură a slugărniciei limbiste.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog