C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Francmasonerie

Viktor Orban: ONG-urile finanțate de Soros se comportă în stil mafiot

Miliardarul american de origine maghiară, George Soros, a cerut joi la Bruxelles poporului ungar și Uniunii Europene să reziste împotriva premierului Viktor Orban, pe care l-a acuzat că a făcut din Ungaria un “stat mafiot”, intervenție catalogată de un parlamentar al partidului de guvernământ Fidesz drept o „declarație de război”.

Soros a făcut trimitere la Universitatea Central Europeană (CEU), creată de el la Budapesta și care în urma unei legi elaborate cu dedicație împotriva ei riscă să fie închisă sau mutată într-o altă țară, precum și la Fundația pentru o Societate Deschisă, patronată tot de el și pe care guvernul condus de Orban o acuză că se amestecă în politica ungară, scrie Agerpres.

„El (Orban n.r) s-a autoproclamat apărătorul suveranității ungare și pe mine mă numește un speculator valutar obscur care-și folosește banii pentru a inunda Europa, și mai ales Ungaria sa natală, cu imigranți ilegali ca parte a unui fel de complot neclar și infam’”, a continuat Soros, susținând apoi că el nu este așa cum îl descrie Viktor Orban.

Prin acest discurs, Soros „a transmis o declarație directă de război” împotriva unui guvern ales democratic și acesta din urmă este pregătit “să riposteze”, a reacționat la o conferință de presă Tamas Deutsch, parlamentar membru al partidului Fidesz, condus de Orban. El a precizat că va cere Comisiei Europene să publice conținutul discuției pe care Soros a avut-o cu comisarul european însărcinat cu politica privind migrația.

La rândul său, șeful de cabinet al lui Viktor Orban, Janos Lazar, a declarat că afirmațiile lansate joi de Soros sunt “injuste față de Ungaria” și “distorsionează grav adevărul”. Referindu-se la declarația privind “statul mafiot”, Janos Lazar a spus că nu autoritățile de la Budapesta au încălcat legile Ungariei în ultimii ani, ci “organizațiile finanțate de Soros”, despre care oficialul ungar a susținut că acționează netransparent și că se comportă ele însele precum niște organizații mafiote. (Autor: ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ // sursa: activenews.ro)

Lista lui Soros. Cine sunt oamenii care au schimbat România, cu sau fără voia noastră: miniștri, demnitari de rang înalt, jurnaliști

Oficial, George Soros s-a implicat în România, în ultimele zile ale anului 1989, imediat după căderea regimului Ceaușescu. Unii spun însă, că activitatea magnatului american de origine maghiaro-evreiască, a început cu mult înainte de căderea regimului Ceaușescu.

Chiar dacă nu a recunoscut niciodată implicarea sa în România de dinainte de 1989, Soros a admis că s-a implicat în alte țări comuniste, sprijinind financiar oponenții regimurilor respective. Având în vedere că Soros a înființat Grupul de Dialog Social chiar în 31 decembrie 1989 și Fundația pentru O Societate Deschisă în primele zile ale lui 1990, este greu de crezut că primii membrii “s-au nimerit” să fie acolo și că “scena” nu fusese pregătită încă de pe vremea regimului Nicolae Ceaușescu.

Ascensiunea lui George Soros a început în anii ’80, atunci când în Statele Unite au apărut o mulțime de ONG-uri cu nume foarte interesante: “National Endowment for Democracy”, “Freedom House”, “National Democratic Institute” sau “Open Society Institute”.

Conform unei anchete jurnalistice, toate acestea au acționat direct și în România, chiar la începutul anilor ’90, beneficiind de fonduri uriașe, de ordinul a milioanelor de dolari.Toate, însă, sunt legate direct CIA, pe care agenția le-a “privatizat”, George Soros fiind unul din beneficiari. Lovitura era genială: SUA puteau să se implice în alte țări, fără să mai fie acuzată de “amestec în treburile interne ale unui alt stat”, pentru că la mijloc era vorba despre “societatea civilă”.

Revenind la România, Soros a venit personal la București în 1990, prima oprire fiind la sediul Grupului de Dialog Social, acolo unde s-a întreținut cu Silviu Brucan și ceilalți membri fondatori: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu sau Stelian Tănase.

Dacă nu s-a implicat personal, George Soros a avut reprezentanți direcți în conducerea “societății civile”. Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.

Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de “societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.

Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: “Soros Advising and Placement Center”, “Soros Educational Advising Center” , “Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia “Concept” , “Centrul pentru Drepturile Omului – București”, “Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, “Asociația “Pro Democrația”, “Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au “născut” alte ONG-uri.

Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.

Lista completă a beneficiarilor burselor Soros nu a fost niciodată făcută publică. O listă a fost avansată de ziarul Ziua, aici.

Iată o listă cu o parte din foștii sau actuali membri ai Grupului de Dialog Social, ai Fundației pentru O Societate Deschisă sau ai altor ONG-uri afiliate Open Society Romania Network. Datele prezentate pe noi pot fi verificate și sunt publice.

Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu
Alexandru Lăzescu – fost director al TVR
Andrei Pippidi – istoric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind participarea României la Holocaust
Vladimir Tismăneanu – politolog,președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România
Andrei Pleșu – scriitor, Ministru al Culturii(28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS(2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu ( decembrie 2004 – mai 2005)
Catrinel Pleșu – fost director, Centrul Național al Cărții, din cadrul ICR (2009 – 2012)
Mihai Șora – filosof, Ministrul Educației (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)
Renate Weber – consilier al președintelui Traian Băsescu, (2004 – 2005) europarlamentar PNL.
Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist
Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al premierului Adrian Năstase, Ministru cancelar, șeful Cancelariei Primului Ministru Adrian Năstase, fondator IMAS
Andrei Marga – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013)
HR Patapievici – filosof, membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICR (2005 – 2012)
Mircea Mihaieș – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR( 2005-2012)
Mihai-Răzvan Ungureanu – consilier al Președintelui Iohannis, fost ministru de externe (2004 – 2007), șed al SIE (2007 – 2012), premier al ROmâniei (februarie 2012 – mai 2012)
Cristian Pârvulescu – politolog, președintele Asociației “Pro Democrația”
Victor Rebengiuc – actor
Sabina Fati – jurnalist România Liberă, revista 22
Andrei Oișteanu – etnolog, antropolog, membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”
Andreea Pora – jurnalist
Teodor Baconschi – teolog, fost ministru de Externe, decembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE(2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu (2006 – 2007)
Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției(2004 -2007), fost candidat la președinția României
Alina Mungiu – politolog, șef al Știrilor TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, profesoară la SNSPA
Stelian Tănase – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director al Realitatea TV
Laura Ștefan – membră a ONG-ului “Expert Forum”, director în Ministerul Justiției( 2005-2007), a fost declarată expert – anticorupție de către Ambasada SUA
Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soros. Fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008)
Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București( 1985 – 1991), fost director al Știrilor TVR
Adrian Cioflâncă – cercetător științific, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel.
Stere Gulea – regizor, fost președinte al TVR
Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas( fosta Editură Politică)
Sorin Ioniță – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale și UNDP pe Europa de Est și Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic și Social European (EESC), sectiunile Transport-Energie și Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice
Smaranda Enache – președinte al ONG-ului Liga Pro Europa, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)
Edward Helvig – șef al SRI, fost director General al Institutului de Studii Sociale, Fost consilier al Ministrului de Interne, C. Dudu Ionescu, Fost consilier al lui Mugur Isărescu, fost deputat de Bihor, fost europarlamentar
fost Ministru Dezvoltării Regionale și Turismului în Guvernul Ponta
Radu Filipescu – nepotul fratelui lui Petru Groza, membru fondator al GDS
Armand (Armant-Constantin) Goșu – istoric, fost consilier al Ministrului de Externe (2010 – 2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste în România, fost director al Institului Român pentru Istoria Recentă
Dan Perjovschi – desenator, ilustrator
Mircea Toma – activist, ActiveWatch.
Mihail Bumbeș – istoric, co-fondator al ONG-ului Miliția Spirituală, cercetător în cadrul IICCMER. A obținut, prin Miliția Spirituală, o bursă de 30.000 de dolari de la CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.
Claudiu Crăciun – politolog, lector al Catedrei de Științe Politice și Studii Europene de la SNSPA, fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Lucrarea sa “The Learning Government Research Project:Assessing Policy Making Reform in Romania” a fost editată sub auspiciile Open Network Society și a Centrului pentru Studii Politice din cadrul Universității Central Europene, ambele înființate de George Soros.
(Autor: MIHAI ȘOMĂNESCU // sursa: activenews.ro)

Lovitură pentru rețeaua progresistă-internaționalistă. Trump a decis să retragă SUA din Acordul Minciunii Încălzirii Globale

Trump: “Nu sunt un mare credincios al Încălzirii Globale” – un mod eufemistic de a spune “Nu cred deloc în mizeria asta inventată de progresişti”
Președintele american Donald Trump a decis să retragă Statele Unite ale Americii din Acordul de la Paris, document ce privește combaterea încălzirii globale, informează site-ul de știri Axios, citat de Agerpres și de presa internațională.

Axios scrie că la modalitatea concretă de retragere lucrează o echipă mică din care face parte și șeful Agenției pentru Protecția Mediului (EPA), Scott Pruitt.

 

Membrii echipei vor hotărî dacă SUA vor iniția o retragere completă și oficială din Acord — un proces care ar putea dura 3 ani — sau vor ieși din tratatul subsecvent al ONU referitor la schimbările climatice, un demers mai rapid, dar mai categoric, precizează sursa citată.

Recent, președintele Trump a refuzat să-și afirme susținerea față de Acordul de la Paris, declarând că are nevoie de timp pentru a lua o decizie.

Acordul de la Paris, încheiat în noiembrie 2015, vizează limitarea creșterii temperaturii globale sub pragul de 2 grade Celsius, comparativ nivelurile erei preindustriale.

Ideea unei încălziri globale a planetei, rebranduită recent „schimbări climatice” a fost popularizată intens de fostul vicepreședinte american, Al Gore. În 2006, fostul candidat democrat din 2000 lansa filmul  „An Inconvenient Truth” (Un adevăr incomod), în care erau prezentate argumente că încălzirea globală este un pericol prezent și real.

În film, acesta prezenta un viitor apocaliptic pentru omenire, care urma să „prăjească” din cauza temperaturilor ridicate, temperaturi cauzate de emisia gazelor cu efect de seră. Anul trecut s-au făcut 10 ani de la „predicția” lui Al Gore, dar cu toate astea nu s-a întâmplat nimic.

Cu toate că experții încă dezbat dacă există cu-adevărat acest fenomen, pe seama „încălzirii globale” s-a construit o adevărată armată de ONG-iști, jurnaliști și politicieni care vând acest subiect. „Schimbările climatice” reprezintă, alături de promovarea homosexualității, unul dintre punctele de forță promovate de stânga globalistă.

Donald Trump s-a pronunțat de repetate ori, pe vremea când nu era președinte, împotriva „încălzirii globale”, afirmând că este „o păcăleală globală și scumpă”.

sursa: activenews.ro

Ambasadorul SUA la București, propunere pentru Grindeanu. Grăbește ridicarea Muzeului Istoriei Evreilor și intră în board-ul instituției

Premierul Sorin Grindeanu a primit joi, la Palatul Victoriei, o delegație a ambasadei SUA la București condusă de însuși ambasadorul Hans Klemm.


Klemm și Grindeanu au discutat mai bine de o oră pe tema ridicării la București a Muzeului Istoriei Evreilor din România. Pentru a fi cât mai convingător în ochii lui Grindeanu, Klemm a apelat la o echipă alcătuită din reprezentanți ai Muzeului Memorial al Holocaustului din SUA.

La finalul discuțiilor, premierul Sorin Grindeanu a precizat că “apreciem colaborarea dintre instituțiile din România și Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA, în special pentru desfășurarea de programe educative și pentru promovarea internațională a proiectului unui Muzeu al evreilor din România”.

În plus, Grindeanu a dat asigurări că “acest proiect are susținerea Guvernului României”, în special în condițiile în care Klemm l-a asigurat pe premierul României că va fi inclus în board-ul de onoare al viitorului Muzeu al Istoriei Evreilor din România dacă grăbește ridicarea acestui edificiu.

Discuțiile în acest sens vor continua vineri când, la Palatul Victoria, ar urma să aibă loc prima reuniune internațională a Comitetului Consultativ pentru realizarea muzeului. (secundatv.ro)

Muzeul pentru istoria evreilor din România – un cadou otrăvit?

Domnule profesor ION COJA, ce părere aveți despre Muzeul pentru Istoria Evreilor din România, căruia Primăria Capitalei i-a destinat un spațiu dintre cele mai spectaculoase din București?

Și care este problema? Baiul!

Multă lume a fost surprinsă, spațiul respectiv pare mult mai mare decât cel necesar!

Poate că este vorba de alocarea unui spațiu în acea incintă, o jumătate sau numai un sfert din clădire! La o evaluare superficială, cu ochio-metrul, clădirea de pe Lipscani, de peste drum de Banca Națională, are o suprafață de expunere mai mare și decât Muzeul Național de Istorie, de pe Calea Victoriei!… Este evident că nu există atâtea exponate câte ar putea fi expuse în întreaga clădire! Dar cine știe ce o fi în capul dlui Aurel Vainer?! Poate că o să sub-închirieze spațiul excedentar! Un mic gheșeft! A mai făcut el cu niște cimitire evreiești mi se pare!…

Le-aș da o idee: să se facă acolo un muzeu al istoriei tuturor minorităților naționale din România! Evrei, lipoveni, găgăuzi, țigani, maghiari, sași…

Bună idee. Sau una și mai bună: un muzeu al tuturor etniilor din Balcani! Un muzeu al Balcanilor, al Trakiei! Intră aici și evreii! Să nu uităm că unul dintre puținele premii Nobel ajunse în Balcani a fost al unui evreu din Bulgaria, Elias Canetti! …Știai că deja există un muzeu al evreilor din România? Sau exista cândva, undeva pe lângă Hala Traian. L-am vizitat când eram student și am locuit o vreme la Căminul Călărași… Nu știu dacă azi mai există acel muzeu! Eu l-am vizitat în 1960, cu alți colegi împreună… Pirnea Marian, Mândoiu Ștefan… Doamne, ce experiență! Nici azi nu m-am vindecat complet!… Brrr!

„Vindecat” ați spus?!

Domnule, erau câteva camere destul de modeste pentru a fi numite muzeu! Cam puchinoase! M-a izbit aerul stătut, de încăpere neaerisită. Ni s-a explicat că este din cauza vestitului „săpun evreiesc”, care era expus la loc de cinste, într-o vitrină de sticlă, cu toate explicațiile care te făceau să te cutremuri de oroare și… Nu pot spune dezgust!… Aveam în față dovada palpabilă a ticăloșiei dezumanizante ajunsă la performanța ei „maximă”: săpun făcut de oameni din trupul altor oameni!… De neimaginat ce putuse imagina ființa umană care a încununat Creația dumnezeiască!… Am înghețat! Acel aer greu de respirat era plin așadar de mirosurile emanate de la acele calupuri de săpun, aerul acela care-mi intrse în plămâni era greu de adeneurile umane eliberate ca miasme din acel săpun! Iar eu inspirând acel aer mă umpleam de adeneurile acelor oameni necunoscuți făcuți săpun!… Când m-a săgetat acest gând am ieșit din muzeu în graba cea mai mare, am încercat să-mi țin respirația, dar degeaba, era prea târziu: mirosul acela mi-a ajuns în plămâni și a rămas în plămâni, ani de zile m-am chinuit să nu-l mai simt!… Chiar și azi, când și când, îl simt în nări, cu aceeași oroare, măcar că între timp am aflat că… Mă rog, ce se știe azi despre acel săpun blestemat!

Ce se știe, domnule profesor?! Azi! Ce se știe?!

S-au făcut analize bio-chimice în mai multe laboratoare, la mari universități din America, din Israel, și s-a constatat că nici urmă de ADN uman în vestitul săpun „evreiesc”.

Dacă vă înțeleg bine, vreți să spuneți că în viitorul Muzeu de pe Lipscani nu va ma apărea
vestitul săpun?!

Binențeles! Cine mai crede în povestea acelui săpun nenorocit?!

Dumnevoastră uitați că în urmă cu vreo zece ani a fost la Muzeul Național de Istorie o expoziție itinerantă dedicată Holocaustului!… Eu am văzut cu ochii mei acele calupuri de săpun! Și m-am dus special să le văd, dacă mai țineți minte domnul Tudor Voicu, Dumnezeu să-l odihnească, a venit la o ședință la Vatră cu această informație, era indignat că încă mai are credibilitate minciuna dementă referitoare la acest săpun! Firește, pe mine m-au lăsat rece acele bucăți de săpun, nu mi-au provocat niciun fel de greață metafizică… Adică ce vreau să vă spun: nu m-aș mira însă ca la viitorul muzeu de istorie a evreilor să apară din nou acele săpunuri! Sunt gata să pun și pariu!…

Dacă mă gândesc bine, ai dreptate: acele săpunuri fac parte din istoria evreilor, oricum le-ai considera! Fie ca falsuri, fie ca artefacte valabile!…

Dacă sunt falsuri, ce să mai caute la muzeu?!

Muzeul, dacă e muzeu serios, ar putea să cuprindă și câteva săli și exponate sub titlul Falsuri și minciuni legate de istoria evreilor!… Ar putea fi vorba de falsuri inventate de evrei sau falsuri inventate împotriva evreilor!… Dar știi care este satisfacția mea cea mai mare legată de viitorul muzeu?

De unde să știu?!

Ai fost ca și mine în Vatra Românească!… Mai ții minte discuțiile care au fost în Vatră pe ideea că ar trebui să dăm în judecată conducerea Federației Cominităților Evreiești din România?

N-am participat la toate discuțiile! Nu-mi aduc aminte! Vatra a vrut să-i dea în judecată?!

Da, același domn Voicu Tudor a mers la Comunitate și a cerut să consulte presa evreiască din România de pe vremea lui Antonescu! Să vadă ce au consemnat evreii despre cum au suferit evreii din România! Și i s-a spus de la onor Comunitatea Evreiescă că toate colecțiile de ziare și reviste au fost transferate în Israel, spre a fi mai bine conservate! Lucru care, susținea bravul nostru coleg, era ilegal, căci FCER este o organizație care primește bani de la bugerul României! Are obligația de a pune arhiva la dispoziția oricărei persoane interesate! A fost o discuție interesantă pe acest subiect. Cineva a făcut observația că în raportul acela, cu privire la holocasutul din România, nu este citat niciun ziar din anii aceia, ceea ce este straniu de tot! Nu poți să faci istoria unei epoci fără să consulți presa!

Mai punem un pariu? Arhiva FCER nu se va întoarce niciodată întreagă în România, nici colecțiile de ziare și reviste! Nici măcar acum când va exista un muzeu de istorie a evreilor care va avea nevoie de acele colecții ca de aer! Gândiți-vă la un subiect de cercetare: Holocaustul în presa evreiască a timpului: 1940-1946! De ce nu avem această cercetare nici până azi?! Cine este interesat să ascundă ce scriau ziariștii evrei despre Transnistria atunci când în Transnistria duduiau cuptoarele holocasutului!

Încep să mă întreb dacă nu cumva evreii nu prea aveau nevoie de acest muzeu! Un muzeu atât de mare cu ce se va umple dacă presa evreilor nu va putea fi expusă! Și nici alte piese din arhivă! Mă gândesc la vasta colecție de documente intitulate „Dosarul suferințelor unei familii evreiești”! Au fost zeci de mii de dosare completate după război de fiecare cap de familie! Domnul Tudor Voicu descoperise că toate acele dosare au fost distruse, nu transferate în Israel! A cerut să le vadă, să le cerceteze, și i s-a răspuns că se face curat în depozit, să revină peste câțiva ani… Cineva de la Comunitate i-a șoptit însă care este adevărul: tot fondul decumentar respectiv a fost distrus din dispoziția conducerii FCER! Chiar așa o fi fost?! Să vedem ce răspuns vor da la Muzeu când vor fi întrebați unde sunt acele dosare, cu care s-a mers la Conferința pentru Pace de la Paris, din 1947! Unde au dispărut?

Sau poate nu au dispărut și vor apărea în sălile muzeului!

M-aș bucura foarte tare! Mai ales dacă la Muzeul respectiv vom avea posibilitatea de a consulta întreaga arhivă adunată vreme de aproape două secole!

Mai punem un pariu?!

Îl vom pune în ziua inaugurării muzeului. Mergem împreună și înainte de a intra punem ce pariu vrei! Sănătoși să fim până atunci!

A consemnat Nikita Vlahos

sursa: ioncoja.ro

Se cere ANCHETAREA și interzicerea fundațiilor Soros pe teritoriul României. Scrisoare deschisă către Sorin Grindeanu

Fundațiile conduse de George Soros se implică în multe țări în deciziile politice ale respectivelor state și încearcă manipularea oamenilor prin folosirea termenului de globalizare. Astfel de fundații sunt prezente și în România, fiind implicate pe mai multe paliere în societatea românească.
sorosDupă scandalul de ieri care a avut în prim plan CNA-ul, care a decis amendarea a trei televiziuni din România pentru că s-a vorbit despre influența pe care Soros o are asupra sistemului politic și judicidiar din țara noastră, iată că există și structuri care cer interzicerea acestor fundații în România.

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate a transmis o scrisoare premierului Sorin Grindeanu prin care cer anchetarea activității și interzicerea fundațiilor sponsorizate de George Soros pe teritoriul României.

Iată scrisoarea transmisă de SCMD:

„Scrisoare deschisa
Primului Ministru al Romaniei

Domnul Sorin GRINDEANU

Domnule Prim Ministru,

La solicitarea a numerosi membri ai Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (S.C.M.D.) si ai altor structuri din cadrul Consiliului National al Societatii Civile (C.N.S.C.), va transmitem urmatoarele:

Constatam cu ingrijorare ca, in timp ce la Budapesta, in decurs de o saptamana, urmeaza sa vina in vizita cei doi mari decidenti ai lumii, presedintii SUA si Rusiei, in Romania vin doar trimisii marilor asasini economici mondiali care solicita presedintelui Romaniei debarcarea guvernului dvs. prin orice mijloace, inclusiv prin arestarea dvs., pe baza unor dosare masluite in care „binomul” s-a dovedit pana acum expert. Toti liderii politici nationali au avut si au dosare fabricate. Toti investitorii romani de capital romanesc in Romania au fost fie lichidati fie aruncati in inchisoare, in locul lor aparand in mediul de afaceri romanesc, firme straine.

Supararea asasinilor economici mondiali nu se datoreaza numai neindeplinirii proiectului Iohannis-Ciolos – cedarea aeroportului Otopeni, a portului Constanta, a intregii industrii energetice, etc. ci si, in primul rand, deciziei guvernului dvs. de a pune in aplicare un punct extrem de periculos pentru ei din Programul PSD-ALDE de guvernare si anume crearea Fondului Suveran (National) de Investitii pentru revirimentul industriei si economiei romanesti.

Constatam ca masa de manevra utilizata impotriva interesului si revirimentului national, sustinute de guvernul dvs., este asigurata, pe langa tradatori romani deveniti agenti straini, de o periculos de mare grupare de agenti interni de influenta ai lui George Soros, acuzat pe toate meridianele ca, sub masca democratiei, sponsorizeaza fundatii care militeaza pentru dezagregarea statelor in numele globalismului preconizat candva de Karl Marx sub numele de „comunism”.

State ca Israel, Germania, Albania solicita luarea de masuri si interzicerea fundatiilor Soros, in timp ce Ungaria a trecut déjà la masuri hotarate in acest sens. Si, in timp ce noul presedinte al SUA a anuntat, ca scop al mandatului sau, anihilarea miliardarului dement care a proclamat principiul disparitiei rasei albe, in Romania, unde seful principalului serviciu de informatii este presedinte de fundatie Soros, partidele si miscarile patriotice au fost spulberate si Soros-istii introdusi artificial in Parlament. Prima consecinta a fost oficializarea, in 23 decembrie 2016, a unui proiect mistificator de istorie si de realitati actuale „Terra Siculorum” (cand realitatea medievala era „Terra Blachorum et Siculorum”) intrandu-se apoi, prin amenintari si miscari stradale, la aplicarea in Romania, a planului nazist din anii 1933-1934 (de la „incedierea Reichstagului” la „Noaptea cutitelor lungi”). Totul sub patronajul presedintelui.

In situatia in care veti intelege necesitatea imperativa de a apara Romania cu orice pret, va asiguram de intregul nostru sprijin. Va solicitam anchetarea activitatii si interzicerea fundatiilor sponsorizate de George Soros si pe teritoriul Romaniei. Va solicitam analizarea activitatii persoanelor influente din politica, administratie si media, sponsorizate de George Soros si de asemenea interventia Ministerului Justitiei in privinta persoanelor, cetateni romani, care, incalcand grav Constitutia Romaniei, au initiat, acceptat sau au admis publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr. 66/26.01.2017 a unei initiative legislative care urmareste dezagregarea Romaniei prin promovarea unui fals istoric – Terra Siculorum – formula care nu a acoperit si nu acopera nici expresia „Tinutul Secuiesc”, traducere voit gresita a ungurescului “Szeckelyfold” care inseamna de fapt „Pamantul Secuilor”.

Ca istoric, specializat pe aceasta tema, subsemnatul va poate pune la dispozitie oricand documentele si argumentele care anuleaza acesta diversiune.”

Cine conduce totuși lumea?

Credeați că doar în statele mai puțin dezvoltate economicul dictează politicului? Iată că nu este așa.
obamajpg
Un fost bancher și actual șef al Biroului pentru Comerț Exterior al SUA, Michael Froman, i-a trimis în octombrie 2008, cu o lună înainte de desfășurarea alegerilor prezidențiale, un mail șefului de campanie al actualului președinte Barak Obama, la acea oră candidat, care conținea practic componența viitorului executiv american. Wikileaks a publicat mail-ul bancherului, care are atașat un document cu propunerile acestuia, propuneri care, prin minune, s-au și materializat după câștigarea de către Obama a mandatului.

Michael Froman era la acea vreme șef al Departamentului de Strategii pe piețe emergente al Citigroup și CEO al CitiInssurance, iar mailul a ajuns la șeful de campanie al Barak Obama, John Podesta. Cel mai probabil, Froman era reprezentatul unei comunități de afaceri.

Interesant este că după ce a fost reales președinte al SUA; Barak Obama a preluat aproape în totalitate propunerile de pe lista lui Froman. Astfel, Eric Holder a fost numit la Departamentul de Justiție, Janet Napolitano la cel al Securității Naționale, Robert Gates la Apărare, Rahm Emanuel a fost instalat șef-ul staff-ului prezidențial. Peter Orszag și-a preluat poziția de șef al Biroului pentru Buget, Arne Duncan, pe cel al Educației, Eric Shinseki, pe cel Veteranilor, Kathleen Sebelius, pe cel al Sănătății, iar Melody Barnes pe cel al Consiliului Pentru Politică Internă. Pentru Departamentul de Trezorerie, lista cuprindea trei propuneri Robert Rubin, Larry Summers și Timothy Geithner. Ultimul a fost și cel care a preluat portofoliul.

Citigroup a fost cel mai mare beneficiar al bail-out-ului efectuat de guvernul federal în timpul crizei financiare, în plină desfășurare în momentul în care Froman dialoga cu echipa de campanie a lui Obama.

autor: TUDOR MATEI

sursA: activenews.ro

George Soros : “Preocuparea mea cea mai mare este să îi ajut pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa”

Cum ne dăm seama că intenția lui Soros de “a-i ajuta pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa” are scopuri ascunse?
Simplu. Rețeaua Progresist NU susține crearea de tabere şi ulterior de orașe în zone protejate din propria țară a refugiaților.
Aceste zone protejate ar putea foarte bine să fie păzite de trupe ONU, să fie declarate “NoFly zones” pentru beligeranți şi să fie supravegheate aerian de avioane trimise de statele lumii să servească ca trupe ONU.
fac migrația de neoprit
Erdogan a propus în repetate rânduri atât Statelor Unite cât şi Uniunii Europene crearea de astfel de zone şi a fost refuzat sistematic.
Respingerea acestei soluții de bun simț şi susținerea isterică a strămutării a milioane de oameni la mii de km depărtare de țara lor nu este altceva decât punerea la cale A UNUI AMESTEC ETNIC FORȚAT

George Soros – Voi investi 500 de milioane ca să fac migrația de neoprit

“Lumea a fost tulburată de o intensificare a migraţiei forţate. Zeci de milioane de oameni sunt în mişcare, fugind din ţările de origine în căutarea unei vieţi mai bune peste hotare.

Unii fug de războaie civile sau de un regim opresiv; alţii fug de sărăcia extremă, crezând în posibilitatea unui progres economic pentru ei şi familiile lor.

Eşecul nostru colectiv de a dezvolta şi implementa politici eficiente care să gestioneze acest flux sporit a contribuit mult la suferinţa umană şi la instabilitatea politică – atât în ţările din care oamenii fug, cât şi în ţările care acum îi gazduiesc, că vor sau nu.

Migranţii sunt obligaţi deseori să trăiască o viaţă disperată, în timp ce ţările gazdă nu reuşesc să obţină de la ei profitul pe care integrarea mai bună îl poate aduce.

Guvernele trebuie să joace rolul principal în abordarea acestei crize, creând şi susţinând o infrastructură fizică şi socială pentru migranţi şi refugiaţi.

Însă mobilizarea forţei sectorului privat este şi ea crucială.

Recunoscând aceste lucruri, administraţia Obama a lansat recent o “chemare la acţiune”, cerând companiilor din SUA să joace un rol mai consistent pentru a face faţă provocărilor migraţiei forţate. Astăzi, liderii sectorului privat se reunesc la Naţiunile Unite pentru a-şi asuma angajamente concrete care să ajute la rezolvarea acestei probleme.

Am decis să ofer 500 de milioane de dolari pentru investiţii care să răspunda necesităţilor migranţilor, refugiaţilor şi comunităţilor gazdă. Voi investi în startup-uri, companii, iniţiative cu impact social şi afaceri create de migranţi şi refugiaţi. Deşi preocuparea mea cea mai mare este să îi ajut pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa, voi căuta idei de investiţii de care să beneficieze imigranţii din întreaga lume.

Acest angajament de a investi va însoţi contribuţiile filantropice ale fundaţiilor mele în scopul abordării fenomenului migraţiei forţate, o problemă cu care ne confruntăm de decenii şi căreia i-am dedicat resurse financiare semnificative.

Vom face investiţii în sectoare diverse, printre care tehnologia digitală care pare să fie promiţătoare pentru a oferi soluţii problemelor cu care se confruntă populaţiile dislocate.

Progresele în acest domeniu îi pot ajuta pe oameni să aibă acces mai facil la serviciile guvernamentale, legale, financiare şi de sănătate.

Companiile private investesc deja milioane de dolari pentru a dezvolta servicii pentru comunităţile de non-migranţi.

De aceea banii circulă foarte repede astăzi dintr-un buzunar în altul, serviciile de livrare îşi găsesc clienţii folosind doar telefonul, iar un medic din America de Nord poate vedea un pacient din Africa în timp real. Extinderea acestor inovaţii şi personalizarea lor îi va ajuta pe migranţi să-şi îmbunătăţească nivelul de trai.

Toate aceste investiţii pe care le facem vor fi deţinute de organizaţia mea nonprofit. Ele vor fi de succes, pentru că vreau să arăt cum capitalul privat poate juca un rol constructiv în ajutorarea imigranţilor şi cum tot profitul va merge către finanţarea programelor Fundaţiilor pentru o Societate Deschisa, inclusiv pentru programele de care beneficiază migranţii şi refugiaţii.

Suntem campioni ai societăţii civile de multă vreme şi ne vom asigura că investiţiile noastre vor asigura produse şi servicii care să fie cu adevărat folositoare pentru migranţi şi pentru comunităţile care îi găzduiesc.

Vom colabora îndeaproape cu organizaţii precum Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi şi cu International Rescue Committee pentru a stabili principiile după care vom face aceste investiţii. Scopul nostru este să profităm, spre binele public, de inovaţiile care nu pot fi oferite decât de sectorul privat.

Sper ca angajamentul meu să-i inspire şi pe alţi investitori, pentru a se alătura acestei misiuni”. (sursa: fluierul.ro)

Distrugerea Europei prin migraţia dictată de globalişti

Ceea ce se intampla azi in vestul Europei, ceea ce realitate azi in Germania, Suedia, Franta, Olanda, de fapt, in mai toate tarile dezvoltate din Europa, nu e de neglijat.
Cu siguranta, tarile bogate au inca resurse pt. a musamaliza aceasta distrugere financiara care ia amploare, dar aceasta este doar o chestiune de timp. Politicienii neo-liberali, acest curent dezvoltat cu ajutorul unor mari concerne americane, va duce rapid la distrugerea Europei.

Sunt 15 motive serioase care trebuie luate in seama:

1. Explozia populației din Africa… peste 4 miliarde.

2. Razboaie civile, razboaie generate de religie, generate si finanțate de marile puteri care produc arme in prostie, care nu doresc altceva decat 3. Europa nu are o ARMATA care sa apere granitele ei exterioare, vasele aflate in Mediterana nu fac altceva decat sa culeaga sutele de mii de migranti si sa-i transporte spre Europa… așadar, au ajuns un fel de transport maritim al emigrantilor, platit cu bani europeni.

3. Tarile Africii au devenit si vor deveni tot mai instabile, la fel ca si cele din Orientul Apropiat.

4. Ajutoarele sociale primite de emigrantii ajunsi in Europa sunt de cca. 11,4 ori mai mari decat venitul unui african pe luna. Oare cine nu doreste sa nu munceasca si sa primeasca bani pe degeaba, asistenta
sociala, locuință… deja se stie ca peste 20 milioane emigranti asteapta doar sa aiba ocazia sa treaca Mediterana.

5. Guvernele europene au ajuns pâna într-acolo cu „prostia lor” încât îi trateaza mai bine pe emigranti decât pe cetatenii lor… vezi Germania, in primul rand. dar si Suedia, Olanda, Danemarca… etc.

6. Nici un emigrant nu are de ce se teme ca va fi trimis inapoi in tara de bastina… populismul si idiotenia conducatorilor este atât de mare, încât pt. a nu-si pierde locul si pozitia de OM BUN (eu as zice prost) prefera sa accepte acest joc murdar sub chipul UMANITARISMULUI, desi se stie ca 25 de dolari pe luna, i-ar ajuta mai mult pe acesti oameni sa ramana in tarile lor decât sa li se ofere peste 500 de Euro pe luna in Europa.

7. Chiar daca ruta balcanica este inchisa, vor incerca noi cai, Mediterana e mare, Italia e o alta cale… si Italia nu face nimic decat sa-i culeaga din mare si sa-i transporte mai departe. La fel ca si Grecia… Motivul??? Ele sunt tari prea sarace ca sa poata suporta financiar milioanele de emigranti. Si sa nu uitam, atât Italia, dar mai ales Grecia, sunt considerate de mai marii de la Bruxelles, tari de mana a doua, chiar a treia. Pentru ca in EU, mult visata Uniune Europeana, exista tari de clasa 1 cum ar fi Germania, Franta, Anglia…, tari de clasa a doua cum ar fi Spania, Polonia, dar cele mai multe sunt tari de mana a 3-a…vezi tot blocul EST fost comunist, sau Portugalia, Malta… Grecia si, mai nou, si Italia. Dezastrul acestor tari este, de fapt, produs de dependenta de banii europeni, de Banca Centrala Europeana, o destramare a Uniunii Europene ar însemana un colaps financiar imediat pentru aceste tari mici, care, de fapt, au fost de mult distruse sistematic de marile puteri. Uniunea Europeana este, de fapt, cea mai mare minciuna a secolului, un fel de dictatura socialista care a functionat mult timp in Uniunea Sovietica. Comenzile venite de la Bruxelles au ajuns sa hotarasca hrana si modul de viata a 500 de milioane de oameni. Merkel, Junker, Hollande… o mana de uzurpatori, impreuna cu Banca Europeana si Banca Mondiala.

8. Naivitatea popoarelor din vestul Europei mai ales, care cred ca situatia lor financiara si libertatea câstigata in al doilea Razboi Mondial, se poate mentine la infinit… sa nu uitam ca generatia care a purtat razboiul nu mai e, iar cei tineri nu cunosc decât acest bine al prezentului care inseamna telefoane mobile, Facebook… lucruri pentru care nu au facut deloc sacrificii. Parintii lor se simt datori sa le puna totul la dispozitie pentru a nu mai suferi precum parintii lor in tinerete… ma si intreb cum au reusit sa supravietuiasca fara telefoane mobile si Facebook.

9. Si mai exista inca un motiv ingrijorator, de fapt, acest sentiment puternic indoctrinat mai ales in populatia germana, sentimentul de vinovatie a ceea ce au facut parintii sau bunicii lor… razboaie mondiale… da, nemtilor li s-a spălat creierul asa de perfect încât cei de acum se simt datori sa faca bine, sa rascumpere greselile unui dictator care  a purtat un razboi in care au murit cca 50 milioane de oameni in intreaga lume (raportate in ambele tabere)… si acum au ocazia… sa ajutam milioane de emigranti sa ne ocupe… un al 3-lea razboi mondial nu va mai avea loc pentru ca el a inceput si se desfasoară in „Pace”… si cu acceptul milioanelor de oameni „BUNI”.

10. Sa nu uitam nici rolul asa ziselor organizatii neguvernamentale, de buna Caritate care, de fapt ,pun mai departe paie pe foc si incurajeaza acest sistem de autodistrugere… vezi Open Society Foundation al lui SOROS, http://newobserveronline.com/ soros- funding-nonwhite-invasion- hungarian-mayor/Soros
Funding Nonwhite Invasion—Hungarian Mayor newobserveronline.com ( George Soros and his Open Society Foundations (OSF) are one of the groups actively funding illegal immigration into Europe, the famous Hungarian mayor of the town of…
sau American Jewish Organisation, http://newobserveronline.com/ us- jews-want-muslim-refugees-
but-not-in-israel/ sau nenumaratele Organizatii Crestine din Europa si America si sa nu uitam FACEBOOK si alte platforme, care deja le-au declarat „razboi” celor care nu incurajeaza aceasta emigratie… nu esti de acord cu politica lor, esti rasist, esti neonazist, esti extremist de dreapta (pentru ca extremistii de stanga sunt cei buni si, ca atare, sunt platiti sa restaureaze democratia).

11. Nerespectarea legilor in tarile Eeropene atunci când e vorba de atacurile la persoana, furturi, violuri comise de emigranti… toate fiind musamalizate… deci, incurajate deoarece fiecare emigrant stie ca orice ar face, exista o „Lege-dipozitie de sus” care îi scapa. Justitia care condamna o batrana de 72 de ani la 3 ani inchisoare pentru ca e atât de saraca încât nu-si permite sa plateasca un bilet de tramvai când merge la doctor, aceasta lege inchide ochii cand miile de azilanti fura, violeaza, se plimba fara bani cu mijloacele de transport in comun si taximetre, fac comert cu droguri etc.

12. Marile concerne încurajeaza o Europa fara granite, pe motiv ca ar avea pierderi de miliarde… asa încât o Europa fara granite e profitabila pentru ei, aduce miliarde beneficii, lucrurile produse ieftin in tarile sarace europene se vand foarte bine, oamenii din tarile sarace au iluzia ca pot fi ajutati sa aiba un loc de munca pentru un salariu cu care pot doar supravietui nu trai,  dar distrugerile provocate de migratie, intretinerea milioanelor de emigranti sunt, de fapt, miliarde platite doar de cei care muncesc si platesc impozite… Cei saraci devin tot mai saraci, cei bogati tot mai bogati. Intre cele doua clase nu mai e nimic. Patura de mijloc aproape a disparut. Concernele mari sunt scutite de impozite doar pt. ca ele trebuie sa investeasca si sa creeze locuri de munca. Iar in momentul cand ele au pierderi, arunca in somaj mii de oameni.. vezi Mercedes, Volkwagen, Bosh, Nokia… etc. Sa nu uitam si rolul Bancii Europene care a ajuns sa dea marilor concerne, credite fara dobânda. O inflatie puternica in zona Euro, care e mascata, pe moment, si care va duce la cea mai mare criza financiara, o criza mondiala.

13. Coruptia din mass-media care a ajuns un instrument de propaganda pentru partidele de la putere, un mod de a spala creierele milioanelor de oameni… pentru ca o indoctrinare nu se face de azi pe maine, e nevoie de timp si mai ales de repetarea permanenta a sloganelor… totul e minciuna, minciuna despre nr. emigrantilor, despre delictele comise, despre starea economiei, despre nr. de someri, despre tot… sa nu uitam nici propaganda facuta de vedetele de la Hoolywood, oameni de buna credinta cu suflet mare, angajati in proiecte humanitare, (George Cloney, Angelina Jolie, Jew Law…) sau miliardarii care, prin generozitate si donatii de milioane, (vezi Zuckenrberg,  Soros, Bill Gates etc. cu fundatiile lor) incurajeaza ocuparea Europei de emigranti, in timp ce ei traiesc in cetati bine aparate de servicii de siguranta.

14. Fiecare emigrant care intra ilegal in Europa, in loc sa fie condamnat pt. trecere frauduloasa de frontiere (care nu exista de fapt), este primit cu bratele deschise si beneficiaza de toate drepturile azilului… Ceea ce e deja stiut este ca 95% din emigrantii ilegali nu au drept de azil si vin cu documente false.

15. Dar cel mai important lucru este ca Islamul are ca punct principal, islamizarea Europei, invadarea ei cu sute de milioane de moslemi si instalarea unui stat islamic, un fel de Califat unde domneste Sharia si religia principala e Islamul. Un plan demonic incurajat de politicienii corupti dar PROSTI, pentru ca prost trebuie sa fie cineva sa creada ca intr-o Europa ocupata de Islam acesti politicieni vor mai putea avea puterea. Sigur, pentru o Merkel la 63 de ani, fara copii, e tot una daca le face concesii turcilor, daca tara e ocupata de milioane de musulmani… ea stie ca in urmatorii 10 ani inca mai poate rezista cu pensia ei sau… dipare, ca Honecker, in America Latina. „Dupa mine potopul” e o vorba din popor… astfel de oameni isi au locul in spatele gratiilor, indiferent ca sunt inchisori sau spitale de profil. Apropo, Merkel a declarat ieri ca nu renunta la planul ei (diabolic).

Europa va suferi o adevarata EXPLOZIE, ceva mai distructiva ca la Hiroshima, un tsunami mai urias ca dimensiune si durata ca in Tailanda sau Japonia.

Ceasul bombei deja a inceput sa ticaie… iar noi ne citim mai departe corespondenta pe facebook, ne uitam la emisiunile de spalare a creierilor de la televizor, ne necajim daca nu e totul asa perfect cum ne-am dori sa fie, ne gandim in ce tara ne petrecem concediul… ca Turcia nu mai e sigura, Grecia are probleme, Italia la fel, in Germania sau vestul Europei sunt prea multi migranti si nu se stie… Așadar, mai bine in Dubai, acolo e sigur, e frumos si doar si noi am dat o mana de ajutor sa aiba ei ce au… Sau suntem invidiosi pe vecinul care are o masina noua si ne gandim cum sa primim si noi un credit profitabil sa fim si noi in rand cu lumea buna… Si in tot acest timp îi lasam pe politicienii alesi in mod democratic sa hotarasca ei in locul nostru, cum e mai bine pentru copiii si copiii copiilor nostri…

Un articol foarte interesant aparut in presa libera germana – datele se refera, in special, la situatia nemtilor dar cu repercusiuni asupra Europei.

http://journalistenwatch.com/cms/16-fakten-warum-die-migrationskrise-nicht-enden-wird/

Pastorul evanghelic Jakob Tscharntke spunea: „Ceea ce noi traim este doar un bulgare de zapada… avalansa, insa, urmeaza!!!”.

 Autor: Violeta DUMITRAŞCU

sursa: infobrasov.net

Cum a ajuns România să-şi cumpere de la alţii propriile resurse!

În zgomotul asurzitor al evenimentelor mai mult pseudopolitice decât politice şi mai mult pseudojuridice decât juridice care se derulează în România – dintre care, vai, atâtea sunt diversiuni în toată regula! – a trecut pur şi simplu neobservată, după cum probabil s-a şi urmărit, vizita la Bucureşti a dlui Rainer Seele.
Cum a ajuns România să-şi cumpere de la alţii propriile resurse!
Este şeful cel mare al celui mai mare proprietar din România, OMV, deţinătorul tuturor resurselor de petrol şi a jumătate din cele de gaze naturale exploatate în ţară, al celei mai extinse şi importante reţele de distribuţie de carburanţi, Dumnezeul preţurilor din bezinării, dar şi al tuturor celor văzute şi nevăzute de pe această vastă piaţă, de departe cel mai important segment al afacerilor şi consumului din România. A trecut practic neobservată, în ciuda faptului că era a treia în decurs de numai un an, respectiv de la preluarea funcţiei supreme în OMV de către dl Seele, un executiv de frunte adus din Germania în compania austriacă.

Vizita s-a desfăşurat de altfel în mare secret. Singurul lucru care s-a aflat este că, în discuţia cu preşedintele Iohannis, s-a menţionat, potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, ”nevoia de predictibilitate fiscală şi legislativă care să menţină interesul pentru dezvoltare”. Despre ce o fi oare concret vorba în această alambicată formulare?!

Preluarea de către OMV a petrolului pe de-a-ntregul şi în parte a gazelor româneşti, precum şi a unei puternice reţele de distribuţie de carburanţi a inaugurat o epocă tragică în istoria postcomunistă a României. Epoca, fără înconjur spus, colonială. Preluarea sub control de către străini a exploatării bogăţiilor subsolului este faza primitivă, dar de bază a sistemului colonial. Aşa-zisa ”privatizare” a Petrom (aşa-zisă, pentru că OMV este o companie în bună măsură controlată de statul austriac) a fost impusă de la Bruxelles drept o condiţionalitate sine-qua-non a aderării României la UE. Astfel că preluarea Petrom de către OMV este emblemă atât pentru apartenenţa României la UE, cât şi pentru implicarea ei dramatică într-un sistem centru-periferie de tip colonial. Din momentul preluării, care a avut loc în formula redevenţelor, România a pierdut proprietatea asupra tuturor resurselor de petrol şi a jumătate din resursele de gaze naturale lăsate de Dumnezeu românilor, dar şi posesia asupra unei vaste reţele de distribuţie de carburanţi. România a devenit, dintr-un foc, singura ţară din regiune fără o companie sub control naţional de distribuţie de carburanţi, cu toate că era singura ţară din regiune care deţinea resurse de petrol. Colonialism sadea, acceptat, în aplauzele parlamentarilor, practic de întreaga clasă politică românească.

Legătura dintre preluarea Petrom şi apartenenţa României la UE, existentă încă de la început, a căpătat cu trecerea anilor aspecte tragice. În România au fost schimbate legea petrolului şi legea minelor pentru a permite consolidarea juridică a încălcărilor constituţionale de la preluarea Petrom de către o companie străină. Potrivit constituţiei postdecembriste, resursele subsolului nu puteau fi înstrăinate, ceea ce împiedica de fapt folosirea sistemului redevenţelor, pe care îl vizau spre utilizare, în legătură cu alte resurse, şi alţi corifei din UE sau din afara UE. Schimbările respective de legi au înlesnit preluarea în concesiune de către companii străine a unor perimetre petroliere sau gazeifere din largul coastelor româneşti ale Mării Negre, nu numai pentru prospecţiuni şi explorări, ci şi pentru exploatare.

Apartenenţa la UE a obligat România la asumarea reglementărilor UE din domeniul energetic, inclusiv cele ale aşa-numitelor liberalizări de pe piaţa energiei (extinse de la carburanţi la electricitate şi gaze). Resursele din spaţiul UE sunt considerate într-un fel ale UE, şi nu ale ţărilor pe teritoriul sau în subsolul cărora se găsesc. Regulă inventată, evident, de cei din UE care nu au resurse, pe seama celor cărora le-a lăsat Dumnezeu resurse; din nefericire, în UE marii corifei, care dictează şi impun regulile, sunt toţi neposesori de resurse! Astfel, a deţine resurse devine în UE nu un avantaj, ci un handicap. Utilizarea lor în interesul dezvoltării proprii este barată. Preţurile sunt stabilite la Bruxelles tot de marii corifei neposesori de resurse. Și destinaţiile resurselor exploatate sunt fixate tot la Bruxelles, putând chiar să ocolească sau să nu vizeze ţara posesoare de resurse. Başca faptul că, în sistemul de redevenţe, adevăratul (dar fost) posesor trebuie, în schimbul a ceva mărunţiş pe care îl primeşte, să-şi cumpere propriile resurse ca să poată avea acces la ele.

Impunerea de la Bruxelles a unor asemenea reglementări României a întărit sistematic şi progresiv poziţiile OMV şi le-a slăbit pe cele ale părţii române, OMV ieşind mereu în câştig din diferite dispute pe probleme concrete. În ciuda înfruptării masive şi extrem de bănoase din petrolul şi gazele româneşti, OMV a acţionat deschis pentru ca, în spiritul cerinţelor UE, gazele exploatate intern să fie decontate la preţul gazelor din import (de 2-3 ori mai scumpe), bineînţeles pe seama consumatorilor români. Pentru a o lăsa mai moale cu presiunile pentru asemenea preţuri, OMV a primit din partea guvernului român facilitatea de a deconta aprovizionarea cu gaze a propriei termocentrale la preţul gazelor interne, spre deosebire de toate celelalte termocentrale (aparţinând statului) care sunt obligate să facă decontul la preţul mult mai mare al ”coşului” de gaze (interne şi importate). Pentru acordarea unei facilităţi asemănătoare către un producător român de îngrăşăminte, miniştrii de resort au dosar penal! În cazul facilităţii acordate OMV nu există un asemenea dosar.

În mod sistematic, OMV s-a plâns la Buxelles că România nu-i asigură condiţiile pentru exportul liber din gazele exploatate în România, prin construcţia (prevăzută la Bruxelles) a unor conducte de racord pe traiectul Ungaria-Austria. România a fost la un pas de infringement în urma acestei plângeri. Știţi cum s-a încheiat disputa? A intervenit Comisia de la Bruxelles şi, fără cererea României (repetăm, fără cererea României), a acordat României din fonduri europene bani pentru construcţia urgentă a racordurilor din ”autostrada gazelor” BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria). Nici nu se ştie cine din România a mandatat construcţia acestei conducte separate faţă de cele existente care aduc în zonă gaz rusesc. Mai mult, s-a şi trecut repede repede la construcţia ei, care implică, printre altele, şi subtraversarea Dunării! De mirare nu este, pentru că se apropie momentul în care este posibil să treacă în exploatare şi gazul din largul Mării Negre, care trebuie să ajungă musai… în Austria.

Oricum este cazul doar al gazului exploatat în largul Mării Negre de către OMV, căci de acela ce va fi eventual exploatat de Lukoil sau Exxon nu se ştie nimic, întrucât, potrivit reglementărilor de la Bruxelles, concesionarul îl poate duce unde doreşte din mijlocul mării, neavând nicio obligaţie să aprovizioneze România sau măcar să îl transporte prin România. E tare, nu?! Colonialism curat!

Ce mai vrea în aceste condiţii OMV de la România? Păi, foarte simplu: ne luminează în chestiune formularea cu ”predictibilitatea fiscală şi legislativă”. Cu alte cuvinte, ca România să nu schimbe cumva redevenţa! Acum – adică, mai bine zis de peste 12 ani încoace – aceasta este derizorie. Jenant de derizorie! Culmea este că, tocmai în perioada din urmă, în condiţiile preţurilor scăzute ale petrolului pe plan mondial, importanţa redevenţei a crescut. OMV este obişnuită, însă, cu profiturile din primii ani după preluarea Petrom. La început, o simplă eliberare a Petrom de căpuşele româneşti a trecut imediat compania de pe pierderi pe profit. Și OMV a realizat în fiecare an câştiguri nete fabuloase, de la egalul la dublul întregii sume pe care a plătit-o pentru cumpărarea Petrom. Și vorbim de profiturile oficial raportate, căci în România companiile străine raportează doar o mică parte din profiturile efectiv realizate! Deci, OMV şi-a scos şi mama banilor investiţi în Petrom!

De ce ”dezîncăpuşarea” eliberatoare n-a fost făcută chiar de proprietarul iniţial al Petrom, adică de statul român, nu este deloc un mister. Înstrăinarea Petrom a inaugurat nu doar o etapă colonială în istoria României, dar şi un alt proces nefast, poate cel mai nefast dintre toate: în loc să fie distruşi hoţii, s-a ales să fie distrus statul! Dacă nu era distrus statul, România poate nici nu ajungea o colonie, care să trebuiască a-şi cumpăra de la alţii propriile resurse pentru a avea acces la ele. Ar fi interesant un studiu în legătură cu ce s-a ales România din aşa-numita ”privatizare” a Petrom.

Redevenţele stabilite la preluare aveau valabilitate zece ani. După aceea, puteau fi schimbate. Le-a schimbat cineva?! Nu! A încercat măcar cineva să le schimbe?! Nu! Când a preluat şefia guvernului în2012, dlPonta şi-a inaugurat mandatul – stupoare! – cu o vizită la Viena. Nu s-a ştiut de ce! După numai câteva luni, când s-a intrat în 2013, s-a constatat de ce. Nu a mai fost pregătită, după cum se spusese, nicio nouă redevenţă pentru anul următor 2014 când expirau cei zece ani! Acum, ne aflăm în 2016 şi, nu peste mult timp, vom intra şi în 2017! Noul şef al OMV vine la Bucureşti în vizite succesive şi cere ”stabilitate fiscală”. Adică, sărăntoaca Românie, pe cheltuiala ei şi pe seama resurselor poporului ei, să nu cumva să procedeze la vreo suplimentare a redevenţelor. Probabil se invocă vremurile grele, preţurile scăzute deocamdată la petrol pe plan mondial. Nu contează că Petrom a fost factorul care a propulsat de fapt OMV de ani şi ani, ajungând să cântărească în companie mai mult decât restul companiei înseşi. De altminteri, cine să mărească redevenţa şi cu cât?! N-a făcut-o neastâmpăratul Ponta care, de când nu mai este prim-ministru, se dă mare apărător al intereselor naţionale, măcar mai mare decât a fost mentorul său politic Adrian Năstase, cel ce a înstrăinat Petrom către OMV! De la cine să aşteptăm miracolul? De la neamţul Iohannis? Sau de la bruxellezul Cioloş? Ajută-ne, Doamne!

Autor: ILIE ŞERBĂNESCU

sursa: cotidianul.ro

Europa: stat-națiune politic (I)

Nobilitas romană, stăpâna politică în epoca celor trei războaie punice, nu exista în dreptul public. Dar în toate cazurile Statul se reduce la o minoritate având instincte de om de stat și reprezentând restul națiunii în lupta istorică.
Declinul Occidentului – Oswald Spengler

Statul unitar, Europa unitară
tabla de sah
Aristotel, Rousseau și mii de alți visători au imaginat societăți sudate de concordie, grupate sau adunate laolaltă din motive de afinități așa-zis culturale, religioase, rasiale, identitare.

Alte tradiții intelectuale, sau mai exact conceptuale, estimează că gestionarea discordiilor este cea care constituie fundamentul politicii istorice, ceea ce englezii numesc ”policy”, prin opoziție cu lumea destul de detestabilă a frustrărilor și a ilegalităților, adică a ceea ce tot englezii numesc ”politics”.

Această distincție capitală nu există, din păcate, în vocabularul limbii franceze.

Machiavelli, Hobbes țineau de a doua școală. Mai aproape de noi, Ortega y Gasset, Bertrand de Jouvenel – el a fost pentru o scurtă perioadă de timp mentorul lui Doriot – Jean Baechler și cu mine. Și alți câțiva puțini pesimiști activi.

Trebuie, deci, în ceea ce privește discordiile, a le întâmpina, a le stăpâni, a le încadra, reprima, înăbuși, a le pune în evidență. Lucididate și voluntarism.

Imperium și Dominium

Spinoza, după Hobbes și Locke, a descris bine zonele de competență respective ale lui Dominium și Imperium.

Imperium-ul ne spune care sunt obligațiile și ceea ce ne este interzis. Invers, Dominium-ul conține libertățile acordate cetățeanului, dintre care principala rămâne libertatea de opinie, foarte precară în acest moment.

Țin de Dominium alegerile din muzică, gastronomie, religie, arte, credințe în valori chiar puerile, expresiile unor fantasme așa-zis ”identitare”.

Întreaga viață privată și alegerile sale sunt fie garantate, fie permise, fie tolerate în grade diverse în cadrul principiului Dominium-ului. Garantate atâta vreme cât aceste alegeri nu pot în niciun caz să interfereze, să perturbe, să amenințe ceea ce Imperium-ul a permis de la început.

Imperiul roman s-a construit pe principiul dualității Imperium-Dominium. Apoi creștinismul a apărut, iar odată cu el, intoleranța și confuzia genurilor. Lucrul acesta a fost evident cu catharii, cu anabaptiștii și alți furioși și mai ales cu acest sinistru și sângeros imbecil numit Calvin, la Geneva – un copil a fost public decapitat pentru că și-a permis să-și lovească părinții. Era prețul indicat în Biblie.

Lucrul acesta se întâmplă când fantasmele religioase penetrează și murdăresc Imperium-ul.

Imperium-ul va fi laic.

Ceea ce ține de Imperium necesită o putere totală, implacabilă, niciodată atinsă de ezitare sau slăbiciune.

Nu se guvernează fără gulaguri și fără spânzurători.

Puterea trebuie să fie sigură pe sine, fecundă pentru a construi, a organiza, a crește. Uneori ea trebuie să fie surdă.

După caz, trebuie să știe să fie generoasă sau implacabilă, crudă sau blândă, să știe să uite sau să nu uite. Dar trebuie prin chiar esența sa să fie mereu echitabilă.

Statul-națiune politic opus ”statelor” rasiale, religioase, lingvistice

Națiunea politică, concepută la începutul unui Imperium puternic, face să trăiască împreună mulți oameni diferiți, oameni care păstrează toate libertățile afectate în câmpul lui Dominium.

Națiunea politică este voința unui mare destin în comun, voința unui mare plan, proiectat asupra viitorului.

Este o gesellschaft în vederea puterii.

Statele religioase, rasiale, lingvistice, dimpotrivă, nu pot reuși decât unități foarte mici tribale, mereu ridicole, uneori paranoice: flamanzii, croații, armenii, valonii, bascii, corsicanii și alte zeci pe care nu le mai amintesc. Mici grupuri intolerante, de nivel primar de instrucție, sufocante, ”machos de bistrouri”, atunci când nu sunt gangsteri de drept comun camuflați în ”politicieni”.

Aceste triburi sunt închistate într-un trecut mitic, pretins glorios. Ei reprezintă timpul care s-a oprit. Reprezintă multitudinea anarhică a unor gemeinschaften.

În Noua Guinee, acum cincizeci de ani, sute de triburi vorbeau sute de idiomuri.

Se merge, în acest stil, în Europa, cu 4000 de ani înapoi. Europa se degradează, se parcelează, pentru a deveni un fel de Noua Guinee.

Geometria acestor ansambluri tribale vrea ca ele să fie identice între ele din toate punctele de vedere. Aceeași rasă, aceeași religie, aceleași fantasme, același dialect, aceeași mitologie.

Cu necesitate aceste grupuri sunt de foarte mici dimensiuni.

Ele se condamnă de unele singure să iasă din Istorie.

La începutul secolului XXI statele cu mai puțin de 400 sau 500 de milioane de indivizi vor fi eliminate din Istorie.

Actualmente, Franța reprezintă unu la sută din populația mondială. Flandra natală unu la mie.

De aici înainte, bancherii cartaginezi de pe Wall-Street pot cu ușurință să manipuleze triburile europene, indigenatul european.

Julius Cezar nu avusese, în definitiv, nicio dificultate în fața galilor divizați.

Cea mai mare măgărie pe care mi-a fost dat s-o citesc în anii din urmă este cea a ”Europei celor o sută de drapele”.

Triburile de atrebati, menapi, eburoni, nervi, treveri, sicambri au fost supuși de Cezar și de Roma.

Aproape anual Cezar prezida marea adunare a șefilor gali cărora le cerea grâu, subsidii și trupe auxiliare… cumva cam cum practică astăzi NATO. Corpul expediționar francez în Irak?… trupele auxiliare ale Wall-Street-ului și Pentagonului reunite! Senegalezii în serviciul Tel-Aviv-ului.

Statele de mari dimensiuni, singurele care vor supraviețui în secolul XXI, vor trebui cu necesitate să fie politice și cu necesitate să reprime, să strivească, să netezească, să eradicheze toate tendințele către identitatea ”rasială”, lingvistică, religioasă care ar interfera în Imperium. Numai Statul-națiune politic permite construcția unor mari state, istoric autonome, libere. Hobbes spunea, cu pertinență: ”Libertatea este putere”. Puterea zilelor noastre, pentru noi, este o Republică Imperială ținând de la Dublin la Vladivostok, în structurile unui Stat unitar, centralizat.

Ca Republica ”una și indivizibilă” a iacobinilor.

Flamanzii și croații nu vor fi niciodată liberi, ei sunt destinați să sfârșească în grădinile zoologice, în marile Disneylanduri unde îi vor amuza pe turiștii japonezi, americani, indonezieni, chinezi. Cei slabi și cei care vorbesc fără încetare nu vor fi niciodată oameni liberi. Nu mai mult decât imbecilii congenitali.

Doctrine ale puterii și ideologii contestatare

Politica geme de șarlatani; ei reprezintă 95% din acest sector, din piață.

Știți cu certitudine despre șarlatanii care trăiesc sau somnolează în cadavre istorice: de Gaulle, Jaurès, Mussolini, Jeanne d’Arc, Hitler.

Nu puteți întrezări pe șarlatanii potențiali.

Pe cei care ar dori să tragă din nou foloase ilegale.

Sunt ideologii Corsicii libere, ai Croației independente, ai Armeniei singure, ai Cataluniei suverane, ai Flandrei înfloritoare, ai Valoniei radioase.

Toate aceste fantasme țin de ideologia contestației; ele nu pot pretinde o legătură cu concretul, cu realitatea.

Imaginați-vă că am face ce doresc independentiștii corsicani.

Bun, iată, îi autorizăm să devină un stat recunoscut la ONU (sic).

Unu: se repatriază în insulă corsicanii care trăiesc în Franța.

Doi: se traduc în corsicană toate cărțile de fizică, de chimie, de medicină, de metalurgie… (cu ce bani?).

Trei: pentru a găsi bani ar trebui să ne prostituăm la Coca sau Pepsi, chiar la Marlboro.

Corsica va deveni un pământ al prostituției, ca și Cuba înainte de Castro. Corsica va deveni un super Las Vegas.

Realizăm apoi că insula independentă Corsica nu are nimic de-a face, niciun minut măcar, cu o doctrină a puterii destinată să răzbată asupra realului, asupra concretului.

Aceste ideologii de contestație au desigur multă atractivitate emoțională, impact asupra plebei; ca și horosocopul, religiile, fotbalul, tombolele, loteriile, foiletoanele de doi bani de la televiziune, berea și alocația de (fals) șomaj.

Pentru a distinge o ideologie de contestație de o doctrină a puterii trebuie ca ele să fie supuse unei simulări de preluare reală a puterii.

Doctrinele puterii sunt istorico-logice: Imperiul European cu structură unitară poate practica, dacă este nevoie, autarhia economico-industrială, poate plăti sateliți, își poate permite armamentul unui război al stelelor, poate finanța cercetarea științifică fundamentală.

Toate lucrurile pe care Franța nu le mai poate face după 1962, după pierderea Algeriei. Toate lucrurile pe care Corsica, Flandra, Moldova sau Armenia nu le pot concepe niciun minut măcar.

Viitorul acestor ”triburi libere”? Integrarea în Clubul Mediteranean, vânzarea către Pepsi-Cola, plantarea de tutun pentru Marlboro sau transformarea în alte Disneylanduri.

Ideologiile contestației trebuie denunțate fără încetare; ele fac masele să fie și mai imbecile.

La cine acasă se face războiul?

Cei puternici fac inexorabil războiul la alții casă. Franța rapid unificată printr-o voință dinastică, favorizată de o geografie evidentă și ajutătoare, a făcut mai multe secole războiul și a făcut ravagii mai întâi în Italia, apoi în Germania… Cine dintre voi cunoaște ororile războiului de treizeci de ani?

Franța, Spania, Anglia au terminat, încă de la începutul secolului al XVI-lea, procesul reunificării lor.

Invers, Italia va aștepta până în 1861 iar Germania nu se va desăvârși decât plecând din 1871.

Tratatul de la Westfalia, conceput de Richelieu, executat de Mazarin, a menținut la modul ”machiavelic” divizarea Germaniei. Voi vorbi despre asta mai departe.

Actualmente, tratatul NATO joacă același rol de supunere socială și degradantă față de Europa pe care l-a jucat tratatul de la Westfalia, în mâinile Franței, de la 1648 la 1871, față de Germania.

Uzura istorică a Franței a început la Waterloo în 1815. Bonaparte a ratat Europa (cu sistemul său de vame), la fel ca și Hitler (cu sistemul său rasial și îngust-național). Franța a fost invadată în 1815, în 1870, 1914, 1940.

A început războiul la ea acasă. Se terminase războiul de treizeci de ani la alții acasă.

Mai departe, voi consacra un capitol sistemului Kleinstaaterei al Germaniei de ieri, al Europei de astăzi.

Nu există mai nefaști și mai stupizi ”colaboratori ai americanilor” decât ideologii, șarlatanii ”Europei celor o sută de drapele”.

Simbolul nașterii Romei

Roma, Prusia și Franța lui Robespierre, printre altele, și mai ales Statele Unite, constituie, ilustrează, reprezintă bine națiunile născute dintr-o voință politică de a se uni pentru a-și croi un destin. Voința unui viitor în comun spre deosebire de patriotismele retrospective.

Plutarh ne descrie nașterea Romei.

”…Romulus s-a ocupat de edificarea orașului. El a făcut să vină din Etruria oameni care l-au învățat ceremoniile și formulele pe care trebuia să le respecte ca și pentru celebrarea misterelor. Ei au săpat un șanț…

Acolo s-au pus premisele tuturor lucrurilor de care ne folosim în mod legitim ca bune și în mod natural ca necesare.

La sfârșit, fiecare a aruncat un pumn de pământ din țara de unde venise; după care s-a amestecat totul laolaltă. S-a dat acestui șanț ca și universului numele de mundus. Apoi s-a trasat în jurul șanțului, în formă de cerc, incinta orașului…

Fondatorul a pus o lamă de bronz plugului… El a fost urmat de oameni care au avut grijă să arunce în interiorul incintei toate bucățile de pământ pe care le-a ridicat plugul și să nu lase niciuna în afară… linia trasată marchează conturul zidurilor…”

Dicționarele școlare ne confirmă de asemenea că Romulus a trasat pe Palatin o brazdă, viitoare centură, și l-a ucis pe Remus care o trecuse în derâdere. Suntem de acord cu Romulus.

Noțiunea de Imperium se născuse.

Roma, și mai târziu Prusia, au avut ca prime populații refugiați, exilați, urmăriți, reprobați.

Adversitatea le va procupa inteligența Conceptului de Stat Politic.

La început, oameni diferiți veniți din toate părțile și deciși să-și construiască o patrie.

Pentru lectorul francez căruia i se adresează acest articol, reamintesc că Franța ilustrează la perfecție construirea unei unități la început, pornind de la o disparitate.

Unitate politică la începutul unei mari disparități rasiale, lingvistice, culturale.

Soissons, Beauvais, Amiens, orașe istorice belgiene după De Bello Gallico. Să avem încredere în Julius Cezar; este o sursă serioasă. Mai târziu Franța îi va îngloba pe flamanzii din Lille și Dunkerque, pe germanii din Alsacia, pe italienii din Nisa (?), italienii din Corsica (?), catalani, basci, normanzi, bretoni.

Marii regi ai Franței au făcut, cu acest material disparat, o adevărată națiune, perfect desăvârșită de Robespierre și Bonaparte pe baza sfaturilor lui Sieyès.

Statul unitar francez reprezintă Statul desăvârșit. Ar fi greu să se facă ceva mai bun.

Modelul politic al Statului-Națiune este cel care trebuie utilizat pentru a face mâine Marea Națiune Europeană de la Dublin la Vladivostok. O republică cu destin imperial.

Discriminare și rasism în Imperiul european

Problema rasismului, bomboana pe coliva intelighenților de stânga, mă lasă absolut rece.

Este clar, este bine să afirmăm că marea Națiune Europeană nu ar putea tolera, nicio clipă, vreun rasism de orice fel, nicio discriminare între cetățenii săi.

Filosemitismul și antisemitismul în interiorul Imperiului european nu ar constitui incitări la ură rasială, ci, lucru infinit mai grav, un atentat la Siguranța interioară a Statului.

Căci Statul-Națiune politic nu poate admite, o singură clipă, cea mai mică discriminare printre cetățenii săi.

Am fost indignat să văd oameni luând partea croaților sau sârbilor; excitații din cele două tabere nu mai sunt decât imbecili sângeroși.

În vreme ce aceste maimuțe se ucid cu rafalele armelor de asalt, ocupantul american se întărește și se delectează cu agitațiile isterice ale indigenatului european. Arbuștii ascund pădurea.

Problema algerienilor în Franța trebuie analizată retrospectiv din perspectiva unei asimilări ratate, a unei integrări ratate.

Ați avut 130 de ani să faceți, în Algeria, cu algerieni la punctul de pornire, francezi la punctul de sosire.

Trebuia eradicat islamul, trebuia instrucție, egalitate, acordată demnitate.

Ați dorit să-l mențineți pe indigen în abrutizarea sa religioasă islamică, i-ați refuzat drepturile politice, l-ați exploatat. (…)

Spiritul lui Sieyès a fost trădat aici.

Nu pot să ridic din umeri și să tratez cu sarcasm teoria rasei evreiești dragă lui Hitler sau cea a crimei originare a poporului deicid dragă catolicilor integriști.

Hitler nu l-a citit pe Artur Koestler.

Numai religia permite discuția despre evrei.

Un evreu laic? Absurd, nefiresc.

În secunda în care devine ateu, evreul nu mai este evreu.

(…) la gâștele sălbatice datele înnăscute sunt desigur importante; la om achizițiile vieții constituie 95% sau mai mult din personalitatea sa.

Un Stat unitar nu se poate dezvolta decât într-o națiune politică. Iar națiunea politică face din discriminarea internă un delict.

Împărtășesc cu totul vederile lui Stanislas de Clermont-Tonnerre care a spus și afirmat odată pentru totdeauna conceptul de cetățean în Statul politic.

Îl citez: ”Trebuie să le refuzăm totul evreilor ca națiune și să le acordăm totul ca indivizi. Nu trebuie ca ei să-și recunoască judecătorii, trebuie să-i recunoască doar pe ai noștri… trebuie refuzată protecția legală a menținerii pretinselor legi ale corporației lor iudaice. Trebuie ca ei să nu mai constituie în Stat niciun corp politic, nicio ordine. Trebuie ca ei să fie cetățeni individuali.

Dacă nu vor să fie așa ceva, să spună și atunci să-i exilăm”.

Aș adăuga în fine pentru a o parafraza pe Geneviève Dormann, ”Evreii mă scot din sărite!”. E vorba de cei din lobby. Din lobby-ul politic.

În fața măgăriei monumentale pe care o constituie ”Europa celor o sută de drapele” a unor anumite primate, trebuie să știm că olandezul îl ironizează pe flamand, că austriacul îl disprețuiește pe italian, că croatul îl urăște pe sârb, că englezul îi disprețuiește pe mâncătorii de broaște (adică pe voi, dragi cititori francezi), că evreul îl disprețuiește pe goim, că germanul îl disprețuiește pe polonez, că… lista e lungă.

În Marea Republică europeană discriminarea injurioasă sau disprețuitoare va fi disprețuită în mod categoric.

Într-un articol ulterior sper să pot preciza conceptul meu de omnicetățenie.

Nu pot exista decât cetățeni politici (scuzați redundanța). Născut la Malaga, licențiat la Paris, doctor la Kiev, mai târziu primar la Atena, unul și același om se va bucura de toate drepturile politice oriunde în Republica unitară.

Marxiștii nu au rezolvat niciodată această problemă și prietenul și colaboratorul meu Cuadrado a făcut o analiză inteligentă a acestui eșec. URSS-ul a explodat mai cu seamă pentru că nu a pus capăt ”naționalităților” (la plural). Exista chiar, lucru aberant, naționalitatea evreiască.

Încă două puncte.

”Societatea multirasială” a lui Mitterand trădează ideea republicană de la 1792.

Republica a dorit melting-pot-ul ”rasial” pentru a nu recunoaște decât cetățenia politică.

Eu, de asemenea.

În absența acestui lucru, vom sfârși cu metiși și un statut pentru metiși ca în Africa de Sud… Produsele îmbrățișării amoroase între specimene corsicane și flamande; rezultanta cu un specimen moldav; rezultanta cu un specimen turc…

Republica trebuie să fie a-rasială, ca și a-religioasă

Pentru a reveni o secundă la acești evrei plângăcioși, enervanți și martiromani.

La promulgarea decretului Adunării Naționale din 28 ianuarie 1790, privind ”toți evreii cunoscuți sub numele de evrei portughezi, spanioli sau din Avignon”, importanța și generozitatea politică a deciziei a scăpat unora care vor continua să acuze.

Din contră, Heinrich Heine, încă de la 1823, a remarcat că emanciparea evreilor s-a făcut ”fără bilet de intrare”, altfel spus fără obligația de a se converti la creștinism.

Statutul religios discriminatoriu și inferiorizant face loc statutului laic de cetățean.

Traducere: Vladimir Muscalu

http://www.leblancetlenoir.com/2015/04/europe-l-etat-nation-politique.html

Articolul a apărut în nr. 8 al revistei Nationalisme et République (iunie 1992). El va fi publicat în două episoade.

sursa: estica.eu