C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Adevaruri ?!

Cristian Pătrașcu: „Sistemul financiar-bancar nu poate să piardă niciodată!”

Mostră de gândire liberală: Ludovic Orban spune: „Nu poți forța sistemul financiar-bancar să renunțe la venituri fără care nu poate funcționa normal”. Iar întrebarea care se pune aici este: Societatea trebuie să se adapteze sistemului financiar-bancar, sau acesta societății? Pentru noi, oamenii de rând, cu o gândire neafectată, răspunsul este de la sine înțeles, viziunea liberalilor transpare însă clar din această declarație: sistemul financiar-bancar trebuie să-și păstreze „normalitatea”, ceea ce se traduce sec prin realizarea de venituri, și asta de-ar fi să piară lumea! Obișnuiți-vă cu ideea, pentru că asta este esența liberalismului: sistemul bancar și corporațiile nu pot să piardă niciodată!


Poate să speculeze orice criză realizând profituri mai mari decât într-o perioadă normală, poate fi subvenționat în aceleași perioade de criză, pe care le-a și produs, și asta din bani publici, iar, organizat în carteluri infracționale, monopoliste, așa cum este în realitate, poate dicta toate politicile economice la nivel macro. Dar nu poate să piardă!

Doar nu degeaba investește în politicieni și campanii electorale, nu degeaba întreține cele mai bune relații cu politicul, sau, pe scurt, nu degeaba are aproape toți politicienii în buzunarul de la frac. Nu degeaba plătește reclamă în media, nu degeaba patronează sau subvenționează gazete și analiști, adică exploatează ipocrizia celor care își confundă permanent propriile interese cu adevărul și realitatea! Voi puteți să suferiți cât „trebuie”, voi „trebuie să strângeți cureaua”, voi puteți și să sucombați, să emigrați, să fiți exploatați, să vă prostituați, să crăpați …Cui îi pasă?! Sunteți cel mult un mic segment al unei statistici. Sistemul financiar-bancar nu poate să piardă! Iar liberalismul este aceea doctrină care dă tuturor acestor enormități, care altfel ar ultragia și revolta, aparența logică și rațională a unei normalități…

Iată întreaga declarație a primului ministru Lodovic Orban, președintele liberalilor …„români”, doar cu numele:

„Vreau să spun un lucru simplu, care trebuie înţeles de toţi oamenii: de sănătatea sistemului financiar-bancar depinde sănătatea economiei. În momentul în care sistemul financiar-bancar nu mai pompează bani în economie, nu mai împrumută companiile, nu mai împrumută cetăţenii, nu mai împrumută statul pentru cheltuielile publice, economia este într-o problemă extrem de gravă.

Noi trebuie, pe de-o parte, să susţinem companiile şi cetăţenii care au probleme din cauza efectelor colaterale sau efectelor directe ale măsurilor restrictive, să aibă posibilitatea să-şi rescadenţeze creditele, să amâne plata unor rate. Noi suntem gata să ne asumăm inclusiv plata unei părţi din dobânzi, dar, în mod evident, această măsură trebuie luată într-o colaborare între BNR, Guvern şi, evident, sistemul financiar-bancar.

Nu poți forța sistemul financiar-bancar să renunțe la venituri fără care nu poate funcționa normal. Echilibrul trebuie căutat prin dialog, colaborare. Știu că există o competiție de proiecte legislative care promit marea cu sarea, dar nu se poate face așa”.

Criza, cea mai profitabilă!

Nimic nu egalează perversitatea funcţionării sistemului capitalist în timpul crizelor, mai ales a marilor crize. Statistici uimitoare la prima vedere arată că cota de profit a atins un record în plină criză economică în SUA: 25%. Cea mai mare din anii treizeci încoace. Deci, cuiva îi merge bine, foarte bine. Cui? Tocmai şomajul şi stagnarea economică au fost cele care au ajutat la creşterea cotei de profit. Oamenii nu îşi pot găsi locuri de muncă, astfel încât ajung să fie dispuşi să lucreze pe salarii mai mici. Ei vor lucra mai mult şi mai greu de frica de a nu fi concediaţi. Karl Marx numea fenomenul „efectul armatei de rezervă”, care are calitatea de a păstra salariile mici, într-un raport invers de proporţionalitate cu productivitatea. Aceste efecte ale crizei au ca finalitate profituri record pentru corporaţii. Excelent time for business!

Keynes a punctat această contradicţie, spunând că veniturile salariale au două funcţii. Sunt un cost al afacerilor, astfel încât reduc profiturile. Dar, pe de altă parte, veniturile lucrătorilor sunt folosite pentru a cumpăra produse şi pentru a crea cerere pentru agregate. Prin urmare, există o limită serioasă până la care acestea pot fi reduse, fără a prejudicia economia, în ansamblu.

Dar corporaţiile, aceste entităţi apatride, în măsura în care pot continua să exporte peste graniţă, îşi găsesc piaţa în altă parte, pentru ele veniturile din economie, puterea de cumpărare, și oferta lor sau întreaga piață pot nici măcar să nu se întâlnească. Produc în China și vând în America sau invers, sau, ca regulă generală, produc unde este mai ieftină forța de muncă și materia primă și vând unde este mai căutat sau mai scump produsul lor finit. Prin urmare, directorii acestor multinaţionale pot să rămână destul de mulţumiţi în faţa căderii întregii pieţe din ţara lor. Prejudecata populară care spune că multinaționale sau sucursalele lor ar avea cumva vreo legătură mult mai profundă cu țara de origine sau de locație decât cea strictly business este o prejudecată și atât, favorabilă și cultivată, prin urmare, de cele dintâi.
Unde mai pui că chestiunea nu este, până la urmă, cât vând. Vânzarea produselor lor finite nu dă măsura în care o companie este de succes sau nu. Succesul este dat de capitalul pe care reuşesc să-l producă în urma investiţiei. Este vorba strict despre rentabilitatea capitalului, nu de măsura în care investiţia reuşeşte să producă şi să vândă produse. Pentru că această companie ar putea să producă o linie nesfârşită de produse la preţuri mici, pentru că nu sunt cerute de piaţă, şi astfel să aibă o rentabilitate a capitalului mică. Producția sau comportamentul pe piață este cu totul secundar, producția este un mijloc de rentabilizare a capitalului și nu un scop în sine, căreia să i se dedice multinaționala.
Dacă te uiţi la profiturile pe care corporaţiile le obţin în această perioadă de criză în raport cu totalul activelor lor, aceste profituri sunt foarte, foarte mari.

Un alt efect benefic al crizei pentru multinaționale rezultă din faptul că în plină criză pot împrumuta bani la rate ale dobânzii foarte mici. Rămânând singurii de pe piaţă care îşi mai permit acest lux, de a împrumuta, odată cu căderea micilor afaceri, beneficiază de rate extrem de mici, din cauza lipsei de cerere pentru împrumuturi. Şi astfel vedem cu ochiul liber cum criza aranjează totul în favoarea marilor corporaţii, a marilor afaceri, a marilor capitaliști, pentru care, la urma urmei, există și lucrează întregul sistem.

Toată lumea îşi poate da seama că mai multă austeritate, mai multe tăieri în sectorul public, nu pot decât să încetinească orice revenire de pe urma unei recesiuni, menţinând nivelul şomajului ridicat, dar şi nivelul ratei dobânzilor mai mici. Prin urmare, ne putem gândi că unul dintre motivele pentru care este forţată această austeritate este tocmai acela de a menţine ratele dobânzilor scăzute. Corporaţiile împrumută în această perioadă cât mai mulţi bani cu rate mici din diverse motive, dar mai ales pentru a cumpăra tehnologie nouă, care să ducă la mai puţini lucrători şi mai multă productivitate. O „armată de rezervă” importantă va continua să exercite presiune pe salariații domesticiți ai sistemului. Prin urmare, nu poate decât să existe foarte mult interes nu numai în păstrarea recesiunii, dar şi în mai multă recesiune.

În America la această politică de austeritate pentru cei mulţi şi de maximă profitabilitate pentru bănci și corporaţii îşi dă concursul inclusiv Federal Reserve, numită uneori „banca naţională” în SUA, în fapt, cea mai mare structură corporativă, care se străduieşte să ţină ratele dobânzilor cât mai mici, lucru care, de altfel, cauzează şi mai multă inflaţie.

Este politica cea mai bună pentru cei cu cele mai mari averi. Ei pot împrumuta. Ei pot specula. Ei pot cumpăra tehnologie nouă. Ei pot cumpăra acţiuni şi apoi creşte preţul acestora, astfel încât în numai câteva minute să se umple de bani. Pentru ei criza este o mană cerească!

Dar, pentru societate, în ansamblul său, criza este un dezastru. Neputând să nu fie recunoscută situaţia ca atare, teoria capitalistă vine şi spune că există o înţelegere implicită prin care societatea îi lasă pe aceşti mari capitalişti să facă aceste profituri uriaşe, pentru că, în schimb, ei vor reinvesti în echipamente şi tehnologii care vor genera locuri de muncă. Această prezumpţie nu se dovedeşte reală însă, ba dimpotrivă. Astăzi profiturile în America au ajuns la un nivel record, în vreme ce investiţiile rămân la niveluri relativ scăzute. Deci, această înţelegere mutuală dintre capital, reprezentat de corporaţii, şi muncă, reprezentată de societate, nu funcţionează în economia reală, ci numai în teorie. Aşa cum se demonstreză.

Iar lipsa de reglementare, dorită întotdeauna de marile corporaţii, nu poate decât să le fie favorabilă, într-adevăr. O putere politică puternică ar putea veni să spună: această teorie nu funcţionează, prin urmare singura soluţie este ca guvernul să impoziteze aceste profituri uriaşe, pentru a face investiţii publice şi de infrastructură, în scopul de a genera locuri de muncă! Puterea politică din Statele Unite, ca și din țările „avansate” capitaliste, în general, atât de legată de cea corporatistă, aşa cum ştim, vorbeşte, în schimb, despre reducerea taxelor pe care trebuie să le plătească aceste corporaţii, chiar dacă profiturile lor au ajuns la niveluri record…
Puterea politică nu iese din cadrele impuse de deținătorii capitalului, căreai îi este arvonită. După câțiva ani buni de criză, Obama promite proiecte de infrastructură, într-adevăr, punând însă accentul pe aşa-zisul parteneriat public-privat, folosind astfel banii publici ca pârghie pentru creşterea veniturilor private. Mai mult, banii privaţi nu se implică în acest parteneriat decât dacă există o formă de privatizare a acestei infrastructuri. Prin urmare, societatea nu poate deveni decât tot mai dependentă de banii privaţi ai corporaţiilor, care au toate cărţile şi, în plus, face jocurile. Puterea politică îi este în buzunarul de la spate.

Concluzia este simplă: mecanismele capitalismului nereglementat nu lucrează niciodată în favoarea producţiei, a forţei de muncă sau a societăţii, în ansamblul său, ci doar a capitalului. În plus, o altă observaţie directă este că funcţionarea acestor mecanisme libere ale capitalismului, mai ales în vreme de criză, nu duce decât la acumularea de capital de către cei puţini.

O dovedeşte statistica:

Băncile americane au realizat în 2012 profituri nete cumulate de 141,3 miliarde de dolari, a doua mare performanţă din istorie, după recordul de 145,2 miliarde de dolari din 2006. În trimestrul al patrulea, profiturile nete cumulate ale băncilor au atins 34,7 miliarde de dolari, fiind în creştere cu 37% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2011. Băncile au obţinut în trimestrul al treilea profituri de 37,6 miliarde de dolari. În vreme ce clasele de jos sucombă, nu a existat un timp mai bun pentru afaceri pentru bănci și corporații!

O întrebare se impune: de ce mass-media americană sau internațională, cea din România, nu speculează și nu valorifică aceste informații cel puțin „senzaționale”, nu vorbesc despre modul în care „marile bănci sfidează criza” sau „realizează câștiguri excepționale”? Răspunsul este chiar atât de simplu: pentru că au patroni! Iar încrengătura politico-administrativo-economică merge până în cel mai mic orășel de provincie.

Între timp, în vreme ce apologeții globalismului și multiculturalismul deschizătoare de frontiere sunt cel mai încântați de educația, umanismul și universalismul afișat contr-cost, ce se întâmplă? Din fiecare 1 dolar produs de sistemul bancar, 93 de cenți se duc în buzunarele celor 1% oligarhi globali. 85 de indivizi posedă mai multă bogăție decât jumătate din locuitorii Planetei (3,5 miliarde de oameni), în vreme ce 2 miliarde de oameni câștigă sub 2 dolari pe zi. Averea acestor 85, 1% din cei 1% oligarhi globali crește cu 7,7% pe an, astfel că în 2017 va atinge suma de 70 trilioane de dolari. Finanța modernă, la care poate fi redus întregul sistem capitalist astăzi, construită pe creșterea infinită a profitului și pe un sistem bancar care emite în continuu monedă cu dobândă și fără echivalent în realitatea economică imediată, este în modul cel mai clar nimic altceva decât o tehnică diabolică de explotare care nu are nimic în comun cu ceea ce înseamnă democrația.

Autor: Cristian Pătrașcu

Sursa: Anonimus.ro

În starea de urgenţă avem pe săturate, brînză „măturată” din Sibiu, în burduf săsesc

Există cocoşei de curte care cred că se face dimineaţă doar dacă ei cîntă. Cel mai bun exemplu e Cîţu. El a afirmat că sănătatea şi învăţămîntul nu sînt prioritatea zero a ţării. Ci privatul, adică băncile, corporaţiile străine etc. Acum, cînd sistemul de sănătate este biciuit de pandemie, iar medicii sînt eroii cu mîinile goale, Cîţu ar trebui să plătească scump afirmaţiile sale. E nevoie de o cuşcă în punctul zero al Bucureştiului, în care să fie pus Cîţu, apoi, medicii, personalul sanitar şi profesorii să-l scuipe printre gratii. Şi aşa, pedeapsa ar fi prea blîndă.



În ianuarie, cînd Germania efectua primele teste de coronavirus, cînd China şi Italia erau cuprinse de pandemie, Iohannis era cu anticipatele şi pesedeul în gură, mergînd pe principiul că dacă nu i se văd izmenelile, pot fi rupte în fund sau agăţate. Vorbea despre anticipate cu un tip de umor agresiv. El spunea, el rînjea. Auzise că există undeva, într-o lampă, un spirit care îi îndeplineşte toate dorinţele. Numai că pandemia i-a spart lampa, iar „Guvernul meu 2-3-4” e depăşit de situaţie.

Politica a fost născocită pentru a fi de folos umanităţii, numai că mereu s-au născut idioţi care să-i dea altă utilitate. Iohannis şi Orban ar trebui anchetaţi pentru starea deplorabilă în care pandemia a agresat sistemul de sănătate (distrus încă de pe vremea cînd la Cotroceni trona „amiralul fără flotă”, iar Ministru al Sănătăţii, era udemeristul Attila Cseke). Dacă la guvernare ar fi fost alianţa pesede-alde, printr-o ordonanţă militară specială, şeful statului ar fi stopat temporar starea de urgenţă pentru ca haştagiştii să fie scoşi în stradă să ceară demisia prim-ministrului şi ministrului de interne. Privind spre Uniunea înstelată, nu cred să fi fost valabilă vreodată sintagma „întrajutorare europeană”. Şi U.E. e o uriaşă afacere frauduloasă, o casă de bani discreţionară. Toată lumea cunoaşte că, în afaceri trebuie să investeşti puţin şi să cîştigi gros. Atunci cine, din capii uniunii, să se teamă, de cine şi de ce? Poate noi, de ceea ce va urma post-coronavirus. Poate noi, de legislaţia agresivă a Bruxellesului. Vina e a noastră, pentru că slugile de la Cotroceni ne-au pus încălţările în două bărci. Şi în Europa şi în S.U.A. Şi cu euro şi cu dolarul.

N-am avut preşedinţi, nici premieri, nici miniştri de finanţe patrioţi, în faţa cărora toate pălăriile organismelor financiare mondiale să sară singure de pe scăfîrlii. Oricum, după ieşirea Marii Britanii din U.E., îi ţîţîie fundul Angelei. În acest moment, Uniunea se află la borna la care era Germania anilor 1919-1933, pe timpul Republicii de la Weimar, cînd sărăcia germanilor l-a adus în mod democratic pe Hitler la putere. Ciocoii Europei se tem de o resetare a statelor membre, în graniţele unor politici naţionale, care va da peste mîini organismelor financiare europene şi mondiale, vinovate de sărăcirea galopantă a statelor. Vedem, că, spirala istoriei continuă cu acest război virusologic, purtat cu mijloace moderne, mult mai letale. Odată cu pandemia, D.N.A., Koveşi, Coldea, cu abuzurile şi penalitatea aferentă, au devenit istorie pentru români, fiind aciuaţi la umbră, în bordelul european. Coronavirusul i-a scos din priză şi pe mafioţii autohtoni, manipulatorii profesionişti, incapabilii de la mantinela politicii interne, neîntrecuţi în corupţie, tupeu şi ipocrizie, cărora le datorăm carantina totală. România este doar folosită „de imperiul european”, cu sediul la Bruxelles! România este doar locul experimentelor financiare, este pe post de ţintă, golită de resursele economice, intelectuale şi de forţa de muncă. Sistemul bielă-manivelă al Uniunii, uns cu alifii dictatoriale, funcţionează pe ideea că economia nu e o ştiinţă exactă, ci o multitudine de definiţii, care umple instantaneu buzunarele faraonilor europeni. În „Far-Wild-Westul european” se merge  pe principiul eu te fur, dar nu poţi să mă prinzi, eu te pun în genunchi, iar tu n-ai ce-mi face. În toate contextele, mai ales acum, în condiţii de urgenţă naţională, România a dus şi duce lupta singură. Nicio siguranţă, nicio aşteptare, nicio speranţă. Mult-blamaţii medici sînt eroi sacrificaţi. În rest, cetăţeanul e singur în realitate. O perfectă terapeutică sufletească prin catastrofă! Prins în vîrtejul spaimelor, cum se spune prin romane, măcinat de iluzia morţii timpurii, îţi pierzi timpul într-o agreabilă imbecilizare virtuală. De acasă, îţi dai seama, abia acum, de forţele tale. Poţi rezista? Eşti destul de tare? Nu ţi-e frică de singurătatea casei, de plictiseală, de tristeţe? Asta înseamnă luptă adevărată! Cînd eşti singur, cu desăvîrşire, singur, în faţa spectrului înspăimîntător. Cînd statul se descotoroseşte de tine, în această izolare din mijlocul realităţii crunte sau fictiv legiferată.

Îmi vine să rîd şi să înjur, cînd văd satisfacţia jurnaliştilor care vorbesc despre statistici şi morţi! Oamenii aceştia trăiesc iluzia că tonul lor apocaliptic aduce cu sine salvarea vieţii. De fapt, imbecilizarea şi ratarea prin informaţie nu au termen de expirare. Problema centrală nu stă în izolare, ci în dotarea sistemului de sănătate cu cele de trebuinţă, în învestirea în funcţii de stat a unor români capabili să facă ceva pentru naţiune. Ca unul care obişnuiesc să afirm: statul este omul, pot spune că la noi se face o confuzie între abuz şi izolare. Abuzul este nivelator, uniformizator, tăvălugul lui te aplatizează. Te desfiinţează ca om. Oamenii trebuie să aibă dreptul alegerii. O retragere de bună voie a omului, a omului cu relief –  o retragere vecină cu sihăstria, în condiţii create de stat, în depărtarea marilor centre urbane, pentru că sihastrul este un om cu relief, el reprezintă treapta superioară a cinului uman.

Retragerea aceasta nefiind totuna cu plafonarea, ci, mai degrabă, o reacţie a instinctului de conservare, o punere la adăpost de numeroasele pericole prin care te asaltează mondialismul pervers, cronofag şi asasin. Lăsînd la o parte reveria, acum, cînd virusul ne încolţeşte, îl întreb pe Iohannis cum ne ajută declaratul nostru partener strategic, care i-a dat şapca de 50 de bani şi i-a promis marea cu sarea? Unde este Uniunea? Ambele entităţi ne dau doar lecţii de democraţie şi ne înarmează pentru războaiele lor. Paradoxal, nu-i aşa? Foştii sclavi tot sclavi au rămas, în speţă, noi, iar foştii colonialişti, tot proprietari! Halal evoluţie! În ce hal a putut să decadă Iohannis! Imaginea lui, citind printre dinţi de pe promter, e grotescă. Similară celei a unui circar de wrestling ajuns în scaunul cu rotile. E undeva între greţos şi trist să-l ştii ascuns între tufele de la Cotroceni, din care iese arar, îngroşînd şi silabisind printre grimase aceleaşi discursuri golite de sens. A prins bine şpilul meseriei de preşedinte,  a învăţat să gîdile unde trebuie. I-a mai rămas să se apuce să latre la ruşi, acum cînd poate intra pe uşa din faţă la bairamurile europene ale urmaşilor lui Robespierre şi Bismark. Respectiv, a primit sultan firman să-i facă justiţiei „ce vrea muşchiu’ lui”, în orice poziţie, numai să alunece la casare multele sale dosare. Însă, momentul apoteotic, va fi acela în care, lătrăii de strînsură, întorşi de peste graniţă, cei care i-au dat votul, vor muri de emoţie, cînd se vor trezi în ţara lui Iohannis, în carantină, fără  locuri de muncă şi fără mijloace de trai.

Pe Iohannis nu l-a văzut nimeni cu mască! Iar cînd iese din bîrlog, vorbeşte numai în dodii, ştie că va fi ascultat (există întotdeauna urechi pentru profeţii tîmpite). Iohannis e o versiune jalnică a „Oracolului din Dămăroaia”. Ce ne arată Iohannis prin comportamentul său, e că, aici în ţară, sub fiecare pietricică se ascunde o comoară de prostie, că manipulările atîrnă una de alta, virusurile curg unul din altul, batjocura se ţese una cu alta, pentru acelaşi scop: bani şi putere. Toţi guvernanţii cu dispreţul şi şmecheria pe sub măşti bat apa-n piuă, piua-n apă, potrivit principiului: să moară capra românului, să ardă s(t)atul, să fie haos. Haosul e o alchimie necesară lor. Din haos se hrănesc. Din partea lor, prea puţin interes pentru soarta cetăţenilor.

Haideţi să-l privim în oglindă pe Orban! „Vă recomand cu căldură să nu urmaţi stilul de carieră politic al Ralucăi Turcan, Mioara Mantale, Elena Udrea. Nu trebuie să treceţi prin patul niciunui şef, dacă vreţi să ajungeţi în funcţii publice”, spunea Orban în 2006. Cu toate acestea, Oiţa Ţurcană, avansată la ieslea cu paie, behăie prosteşte şi contagios, cum că, anul şcolar se îngheaţă pe vreme coronavirusului. Sică Mandolină, bacteria nocivă a „Guvernului meu 2-3-4”, nu e deloc consecvent. A da cu bîta în baltă e o stare de normalitate în cazul său. Recent declara că îşi doreşte „o creştere a riscului de contagiune în spitale”. Cine se aseamănă se adună: Orban şi Iohannis. Iar cine scapă de sub control şi de sub tratament o ia pe arătură, se visează împărat. De aceea îşi face treaba cum nu se poate de bine! Nevoie mare, treabă mare! E meseria lui, meserie de slugă! Lanţul trofic al incompetenţelor, încălcărilor şi gafelor sale este extrem de promiţător şi în acest mandat. Asta îi face pe fanii preşedintelui să aibă pregătite albumele! Cît mai multe albume pentru a colecţiona fotografii din ieşirile sale la rampă, sofisticat de groteşti. Ei, cam asta-i treabă: pe vremea acestei crize fără precedent, românii au în pod ce nu le trebuia: brînză, mare brînză „mucegăită”, de Sibiu, în burduf săsesc.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Revista Art-Emis

Vasile Astărăstoae, fost președinte al Colegiului Medicilor: ”Pandemia COVID-19 – un pericol real sau manipulare?”

În mass-media, cu greu își găsește loc alt subiect decât noul coronavirus. În special, numerele atrag atenția (infectați, vindecați, decedați, carantinați, izolați), ca și cum aceste numere ar conține revelații, afirmații despre viață și profeții despre viitor. O particularitate o constituie însă creșterea (din cauza măsurilor de izolare) influenței mediului virtual. În imensitatea internetului, există și o serie de „denunțători ai manipulării coroanei”, inclusiv oameni de știință educați, recunoscuți și cu experiență, care au opinii diferite de cele “oficiale” și care sunt boicotați de presă. Pe internet pot să-și exprime viziunea lor privind pandemia COVID-19. Câteva întrebări:



1. Este pandemia COVID-19 un pericol real sau este o manipulare?

Răspuns: În acest moment, nu știm. Poate să fie una sau alta, dar și una și alta. Nu sunt disponibile numere de încredere, numărul persoanelor infectate menționat în mod regulat este doar a celor la care a fost detectat virusul. În condițiile în care nu se face testarea peste tot și în care 80% dintre infectați sunt asimptomatici sau fac forme ușoare este clar că nu reflectă realitatea. Dar nimeni nu poate nega că există o afecțiune determinată de noul coronavirus. Este nevoie de multă ignoranță sau rea-voință să spunem, având în vedere raportările, că nu este epidemie. În același timp, este adevărat că problema nu a fost cauzată doar de virusul corona.

2. Dacă nu am fi testat, nu am fi observat noul virus?

Răspuns: Nu. Am fi raportat doar o creștere a infecțiilor respiratorii acute. Dar la testare avem o problemă. Wolfang Wodarg spune: “Testele, care se utilizează în prezent, nu sunt nici validate și nici specifice, virologii vor doar să câștige bani cu aceste teste”. Conform însă analizelor publicate pe site-ul Organizației Mondiale a Sănătății, dar și a declarațiilor producătorilor, numeroase testări încrucișate au arătat că testele sunt specifice. Dar la fel de adevarat este că nu au urmat procedura de omologare. Și până la omologare, suspiciunile persistă. De exemplu, virusologul Christian Drosten o consiliază profesional pe Angela Merkel, dar tot el a dezvoltat în ianuarie 2020 un test pentru virusul Sars-CoV-2 achiziționat de guvernul federal.

3. Care este mortalitate prin noul coronavirus?

Răspuns: Nu știm. În tanatogeneză (fenomenele și cauzele care determină moartea) cauzalitatea poate fi directă, indirectă sau concuratoare. În această pandemie, regula este: dacă testul este pozitiv, atunci a murit din cauza noului coronavirus. Nimeni nu mai stă să analizeze dacă a murit cu coronavirus sau de coronavirus.

4. A fost pregătit OMS-ul și sistemele de sănătate să facă față pandemiei?

Aici răspunul este fără echivoc NU.

a. Sistemele de sănătate au fost sufocate. După criza pieței financiare din 2008, fondurile publice au fost folosite pentru salvarea băncilor, în timp ce „troica” (Banca Centrală Europeană, Comisia UE și Fondul Monetar Internațional) a cerut măsuri de economii substanțiale în sectorul social și, mai ales, în cel medical. Cea mai simplă metodă a fost reducerea numărului de paturi din spital: de la 3 la 1 (conform OMS 2017). Finanțarea spitalului a fost schimbată spre rentabilitatea economică. Din 2004, în Europa, au fost introduse așa-numitele DRG-uri: companiile de asigurări de sănătate nu mai plătesc serviciile, care sunt furnizate în beneficiul bolnavilor, ci rate forfetare pentru fiecare caz în parte. Privatizarea spitalelor și înființarea grupurilor de spitale private a fost încurajată. Investițiile au fost raționalizate. În plină pandemie, medicii din Italia, Spania, Franța, dar nu numai, au reclamat condiții catastrofale de lucru. Paturile cu ventilatoare din unitățile de terapie intensivă din spitale nu au fost suficiente, astfel încât a trebuit efectuat un triaj, o selecție a bolnavilor în funcție de vârstă și de șansele de supraviețuire prin care cei mai bătrâni și bolnavi au voie să moară (Italia). Ei mor singuri, rudele nu au voie să-i vadă. Înmormântarea nu mai este permisă, militarii trebuie să ajute acum la eliminarea morților. Echipamente de protecție eficiente pentru personalul medical au fost sau insuficiente sau deloc și de aici numărul mare de infectări în rândul acestei categorii.

b. OMS-ul a reacționat iresponsabil. A dat mesaje panicarde, care au îngrozit populația. Au recomandat aceleași măsuri, care s-au dovedit ineficiente în pandemia din 2009. Au lăudat modelul chinezesc și au impus statelor să-l urmeze, deși știau că, dată fiind cenzura și măsurile represive ale comuniștilor chinezi, cifrele raportate nu au putut fi verificate. O paranteză. Cu câteva luni înainte ca OMS să lanseze pandemia corona, Centrul pentru Securitatea Sănătății (CHS) de la Universitatea Johns Hopkins, ( octombrie 2019), a creat pentru OMS un scenariu pentru o pandemie gripală la nivel mondial. Denumit „Eveniment 201” a fost realizat în colaborare cu doi parteneri puternici: Forumul Economic Mondial (WEF) și Fundația Bill & Melinda Gates. Scenariul prezintă o epidemie de corona, care a ucis 65 de milioane de oameni în întreaga lume. Scenariul este, în mod evident, elaborat pentru ca să ofere un substrat științific pentru privatizarea și restructurarea neoliberală a sistemului de sănătate global. Recomandările vizează cooperarea consolidată între guverne și companii private în parteneriate public-privat. Împreună cu organizațiile internaționale, trebuie promovate cercetările privind vaccinurile. Trebuie o cooperare cu companiile media, astfel încât în ​​cazul unei pandemii piața să poată fi inundata rapid cu mesajele și informațiile dorite (care sunt redactate de OMS), iar alte mesaje trebuie suprimate din punct de vedere tehnic.

Guvernele (cu câteva excepții) au ascultat de OMS și au încercat să limiteze viteza de răspândire a coronavirusului cu măsuri drastice fără precedent (carantină, izolare, distanță socială, interzicerea întrunirilor, închiderea magazinelor etc.). Pentru prima oară de la Decretul lui Constantin cel Mare, creștinii nu pot participa la slujbe religioase. Iacobinii, bolșevicii, ISIS au încercat, dar nu au reușit acest lucru (slujbele se țineau în clandestinitate). Viața socială s-a mutat în lumile digitale, lucru deosebit de periculos. Măsurile de combatere a coronavirsului merg mână în mână cu abolirea fără precedent a libertăților democratice – măsuri care sunt aprobate cu entuziasm de majoritatea populației. „Dacă nu ai ști despre ce este vorba, procedura din ultimele zile ar putea fi citită ca scenariul unei preluări populiste de putere”, scria istoricul René Schlott pe 16 martie în Süddeutsche Zeitung.

Rezultatul: virusul se răspândește cu viteză necontrolabilă (dovadă că în țările în care nu s-au adoptat aceste măsuri nu avem o creștere extraordinară, semnificativă statistic), personalul medical este epuizat fizic și psihic, spitalele sunt “sufocate”, economia intră în criză. Pe 18 martie, Frank Ulrich Montgomery, vicepreședintele Asociației Medicale Mondiale, a exprimat scepticism cu privire la măsuri (interviu în Bonn Anzeiger) ”Deoarece trebuie să presupunem că virusul va fi alături de noi mult timp, mă întreb când vom reveni la normal? Nu putem ține școlile și grădinițele închise la nesfârșit. În Italia, măsurile nu au ajutat niciodată, a fost o măsură de disperare politică, deoarece se crede că măsurile coercitive sunt mai eficiente decât cele generate de rațiune”.
În concluzie, în plină pandemie COVID-19, nu cunoaștem incidența, morbiditatea, mortalitatea, gravitatea, dar din frica irațională declanșăm o criză economică și socială și renunțăm cu entuziasm la drepturile fundamentale ale omului.

P.S.1. Dacă vă uitați la mortalitatea din Italia prin infecții respiratorii acute în primul trimestru al anului 2019 (ianuarie-martie) și o comparați cu cea de acum (COVID-19), nu veți găsi diferențe semnificative statistic.

P.S.2 Precizare pentru cei care supraveghează respectarea stării de urgență: cele scrise mai sus nu se referă deloc, dar deloc, la România. La noi au fost luate măsuri din timp, spitalele au fost dotate, există suficiente paturi de ATI, suficiente ventilatoare, echipamente de protecție eficiente și suficiente pentru personalul medical, conducătorii sunt înțelepți și grijulii față de noi, serviciile sociale funcționează ireproșabil și nu ne panicăm/isterizăm. Declar acestea ca să nu se înțeleagă eronat și să fiu acuzat de defetism, așa cum este definit în Codul Penal.

Autor: Vasile Astărăstoae

Sursa: Vasile Astărăstoae Facebook

Crapă șmecheriile din politică și Sănătate

Pînă la urmă toate ies la iveală. Mai ales în vremuri ca acestea. Tot se află că la sfîrșitul procesuli de producție, o mască pentru purtat pe stradă face binișor sub un (1) leu. Și că la învîrtelile Georgetei Bumbac putea să ajungă la orice preț. Cînd un afacerist cu plaje din anii 1995, de la învîrtit facturi, ajunge să dirijeze afacerile Ministerului Sănătății, nu se putea decît să ajungem în criză de orice medicament și de orice material sanitar.

Atacul brancardierilor multilateral dezvoltați asupra Sănătății 
Un prieten din provincie îmi spune că la Cluj-Napoca, Terapia poate produce Lopinavir/Ritonavir, medicamente folosite în prima linie pentru tratarea infecției cu coronavirus. Dar nu-l comandă nimeni și nici aprobare de producție nu se poate obține. Un alt prieten, medic, îmi spune că nu poate trimite spre testare nici un suspect.

A încercat, dar numai spitalele de boli infecțioase o pot cere. Ceilalți, doar cu aprobarea DSP-ului. Iar DSP-ul nu răspunde la telefon nici după 4-5 zile. Dotarea este lamentabilă, improvizată și obținută la prețuri umflate. La CNAS, la Ministerul Sănătății s-au pus la cale afaceri de tot felul. Ies la iveală pentru că încep să crape.

Ca să nu fiu bănuit de resentimente (nu cunosc personajul!!), reproduc un articol despre dirijoarea afacerilor din Ministerul Sănătății din guvernele Pintea, Costache și celelalte dar și din cel al Fianțelor, articol publicat de ziarul Replica din Constanța în anul 2013. Și atunci, Georgeta Bumbac a fost investigată, tot la cererea premierului de atunci.
Nu vă rămîne decît să va așteptați la medicamente bune, ieftine și la un dezastru pe măsura personajelor care au căpușat insituțiile statului român:

”Constănţeanca Georgeta Bumbac, dată de premier pe mâna procurorilor pentru ilegalităţi comise în Ministerul Sănătăţii

Corpul de control al primului ministru va sesiza Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în legătură cu operaţiunile sau actele ilicite constatate în urma desfăşurării acţiunii de control la Ministerul Sănătăţii (MS), care pot întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, privind încheierea şi derularea contractului între minister şi SC Adi Com Soft SRL, care a avut ca obiect furnizarea unui program de contabilitate. Potrivit raportului Corpului de control al premierului, urmează ca organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată să hotărască asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii respective şi asupra vinovăţiei. În vederea valorificării constatărilor şi concluziilor, raportul va fi transmis PÎCCJ, pentru cercetarea posibilelor aspecte de natură penală, Ministerului Sănătăţii, Secretariatului General al Guvernului şi Cancelariei primului-ministru spre informare.
Personajul principal în acest scandal este controversata funcţionară constănţeană Georgeta Bumbac. Potrivit oficialilor Guvernului, Bumbac intenţiona să acorde contractele de mentenanţă a licenţelor oferite MS de către Adi Com Soft SRL prin încălcarea legii privind achiziţiile publice. Concret, Georgeta Bumbac, în calitatea sa de director în cadrul MS, impunea structurilor din teritoriu încheierea contractelor de mentenanţă cu firma Adi Com Soft. Foarte interesant este faptul că Georgeta Bumbac are o colaborare veche cu această societate, care a oferit softuri similare de contabilitate şi Ministerului de Finanţe, unde constănţeanca este, de asemenea, director.
Ministrul Sănătăţii se spală pe mâini de Georgeta Bumbac: zice că funcţionara a acţionat de capul ei!
Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a spus ieri că Georgeta Bumbac a trimis în nume personal circulara către instituţiile publice din subordinea MS pentru încredinţarea serviciilor de mentenanţă către Adi Com Soft şi a spus că s-a declanşat o anchetă împotriva funcţionarei. Adi Com Soft are sediul la marginea satului Bradu, din judeţul Sibiu, şi este deţinută de Maria Prund, în calitate de unic asociat şi Ioan Prund, director general. Ioan Prund susţine, potrivit presei centrale, că suspiciunile de corupţie care planează asupra firmei sunt neîntemeiate, în condiţiile în care Adi Com Soft a încasat o sumă infimă de la MS pentru licenţele de contabilitate livrate, în timp ce alţi jucători de pe piaţa de profil rulează afaceri de milioane de euro. Afacerea a fost încheiată pe timpul fostului ministru Vasile Cepoi, iar acum se discutau condiţiile de asigurare a mentenanţei respectivelor licenţe. A fost momentul în care Georgeta Bumbac n-a mai aşteptat proceduri legale de achiziţii publice şi a trimis o circulară instituţiilor din subordinea MS prin care le impunea să ofere serviciile de mentenanţă firmei din Sibiu, după cum a constatat Corpul de control al primului ministru.
A mai fost implicată într-un scandal de corupţie
Şefa Direcţiei de Contabilitate din Ministerul Sănătăţii, care, printr-o coincidenţă (!), are funcţii de conducere şi la Ministerul de Finanţe, adică exact singurele două ministere care au contracte cu Adi Com Soft, a mai fost implicată în scandaluri de corupţie. Alături de Sorin Blejnar, fostul şef al ANAF, dar şi de alţi membri ai Comisiei de Autorizare a Antrepozitelor Fiscale din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, constănţeanca Georgeta Bumbac a fost cercetată penal pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată. La acea dată, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a scos-o nevinovată. Acum, Georgeta Bumbac a fost dată de premier direct pe mâna procurorilor de la Parchetul General.
O funcţionară orientată încă din 2010, când preda la Spiru Haret!
De asemenea, amintim că, în 2010, când la acea vreme Georgeta Bumbac era funcţionar în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Constanţa, cotidianul „Replica” prezenta activitatea acesteia. Mai exact, „Replica” de Constanţa atrăgea atenţia că Georgeta Bumbac se află în incompatibilitate, având în vedere că deţinea şi o firmă de contabilitate. În paralel, Bumbac figura şi pe statele de plată ale unei universităţi, acest lucru conducând la suspiciunea că funcţionara „chiuleşte” de la DGFP pentru a-şi onora cursurile cu studenţii. Urmare a verificărilor, a rezultat că programul de lucru de la DGFP este de la 8.30 la 16.30, iar cursurile pe care le preda Georgeta Bumbac aveau loc tocmai în acest interval. Mai exact, miercurea, în intervalul orar 12-14, Georgeta Bumbac preda „Proiecte financiar bancare”, la Universitatea Spiru Haret. Suntem curioşi, în aceste condiţii, dacă Georgetei Bumbac îi sunt tăiate orele lipsă de la celălalt serviciu sau, dacă nu cumva, recuperează miraculous, în extra-program, deşi aşa ceva nu există la DGFP. (Cristian ANTON, Replica, 2013)

Poate, după lectura acestui articol, veți înțelege de ce Rezerva de stat era goală, de ce licitațiile sunt cîștigate de trusturi de pe la sate, de ce se zbate Cristian Bușoi să aibă un secretar de stat la Ministerul Sănătății. Și de ce vrea Vlad Voiculescu să revină la Sănătate.
Cum a fost posibil ca sub amenințarea de pandemie, transmisă oficial de organisme internaționale, guvernul Orban să nu se pregătească de nici un fel? Și să insiste cu menținerea aceluiași ministru, total străin de sistemul public de Sănătate?

Vaca de muls a bugetului public intră în agonie. Nu știu de ce, dar discreția DNA-ului din aceste zile mi se pare un semn de contaminare. Dar nu cu noul coronavirus COVID- 19!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro

COVID-19: Straniile premoniții ale lui Bill Gates și ale CIA

Pandemia de coronavirus a readus în memorie o conferință din 2015 a lui Bill Gates, în care fondatorul Microsoft avertiza: „Nu suntem pregătiți”. Acum cinci ani, Bill Gates explica într-o conferință TED că umanitatea ar trebui să se teamă mai mult de viruși decât de rachete nucleare. „Viitoarea epidemie? Nu suntem pregătiți”, spunea miliardarul.
„Când eram mic, catastrofa de care ne temeam cel mai mult era un conflict nuclear”, explica el. „Dar dacă există ceva care să omoare 10 milioane de oameni în deceniile următoare, probabil că va fi vorba mai degrabă de un virus extrem de contagios decât de un război (…)


Am investit mult în descurajarea nucleară și foarte puțin într-un sistem pentru stăvilirea epidemiilor. Nu suntem pregătiți.”
În 2015, filantropul globalist, angajat în cercetarea științifică printr-o fundație pe care a înființat-o împreună cu soția sa, evoca apariția unui „virus necunoscut care ar putea provoca moartea a milioane de persoane și pierderi financiare de 3000 de miliarde de dolari în toată lumea”.

Bill Gates afirma atunci că epidemia Ebola care făcea ravagii în Africa de Vest, dar a fost stăvilită grație mai multor factori, cum ar fi natura însăși a acestui virus, care nu se propagă prin aer, a echipelor de sănătate aflate la fața locului și a faptului că Ebola nu a lovit zonele urbane.

„Data viitoare s-ar putea să fim mai puțin norocoși”, avertiza Gates. „Imaginați un alt virus cu care majoritatea oamenilor se vor simți suficient de bine pentru a lua avionul sau a merge la supermarket (…) Alte variabile ar putea înrăutăți de o mie de ori lucrurile: de exemplu, un virus capabil să se propage prin aer, cum a fost gripa spaniolă în 1918.”

Bill Gates pleda pentru stabilirea unui „sistem de sănătate mondial”, cu unități medicale mobile și rezerviști.

„Nu am un buget precis, dar el ar fi minim în raport cu pagubele potențiale. Banca Mondială estimează că o epidemie mondială de gripă ar diminua bogăția mondială cu 3000 de miliarde de dolari, pe lângă milioane de morți.”

În octombrie 2019, cu o lună înainte de a se depista primul caz de infecție cu coronavirus în China, la New York Fundația Bill și Melinda Gates organiza o simulare a unei pandemii cu coronavirus care ar ucide 65 de milioane de oameni la nivel mondial.

În 2009, și CIA avea o premoniție legată de o pandemie devastatoare: în raportul său despre starea lumii în 2025, analiștii agenției de spionaj imaginau apariția unei „noi maladii respiratorii umane virulente, extrem de contagioase”.

CIA a prevăzut cu multă acuratețe circumstanțele în care virusul ar putea apărea:

„Dacă se declară o maladie pandemică, aceasta se va petrece neîndoios într-o zonă cu o foarte mare densitate a populației, cu o mare apropiere între oameni și animale, așa cum există în China și în Sud-Estul asiatic, unde populațiile trăiesc în contact cu animalele”.

Or, specialiștii apreciază că epidemia cu COVID-19 a apărut într-o piață din Wuhan, unde exista o puzderie de animale exotice.

Autor: Adrian Pătrușcă

Sursa: evz.ro

 

Tot mai bine cu nemții decât cu românii!

Oricât ar părea de incredibil și neonorant – dar supersemnificativ pentru cartea de vizită a României coloniale actuale –, singura împotrivire  nu doar declarativă, ci și practică, la încercarea concesionarilor străini ai gazului românesc din Marea Neagră de a lua absolut toate roadele, fără să se aleagă măcar cu ceva și românii, cei cărora le-a lăsat Dumnezeu aceste resurse, a venit din partea „pușcăriabilului” PSD-ist Dragnea! Denumit „pușcăriabil” pentru că, la orice „pas greșit” făcea, îl păștea pușcăria, întrucât era condamnat deja la închisoare cu suspendare pentru aiuritoarea incriminare că ar fi obținut foloase necuvenite botezate „nemateriale” constând în voturi, în urma îndemnului adresat oamenilor de a participa la referendumul din 2012.

După ce „pușcăriabilul” inițiase niște reglementări în Parlament vizând menționatele obiective, concesionarii străini au pornit o adevărată cruciadă de revocare a respectivelor reglementări. S-au folosit șantajele oficiale și nu doar presiunile de culise. Unii concesionari au amenințat că ei pleacă! Iar OMV – principalul concesionar – a tot intervenit public, de mai multe ori, declarând că, din cauza reglementărilor cu pricina, nu va mai trece, după explorări, și la faza de exploatare, blocând investițiile în acest sens.

Dinspre „partea română” – mai precis a acelora ce se erijează în români și care oricum au cutezanța de a-i reprezenta și acționa în numele lor – s-a cedat cât ai zice pește! Esența reglementărilor – respectiv impozitarea suplimentară a veniturilor concesionarilor în funcție de prețul de vânzare – a fost eliminată încă de pe vremea premierului PSD-ist Dăncilă. Nu era clară soarta prevederii referitoare la obligația concesionarilor de a desface în România măcar 50% din eventualele cantități de gaze exploatate. Vai, ce pretenție și asta: să ajungă ceva și la români, cărora le lăsase Dumnezeu gazele, și nu să se ducă tot la export, așa cum doresc concesionarii străini, în numele desigur al „libertății” pieței!!! De fapt, al libertății stăpânilor și al oprimării nestingherite de către ei a sclavilor, iobagilor sau cum i-or mai numi ei în zilele noastre pe salahori.

Între timp, „pușcăriabilul” Dragnea, făcând nu o „greșeală” ci chiar două, a fost imediat băgat la pușcărie, montându-i-se un alt dosar, mai tare decât anteriorul, în care ar fi vinovat că a angajat pentru partid două femei plătite din bani publici. Nu că speța n-ar exista și n-ar fi de incriminat, ci implicarea împricinatului nu a fost dovedită cu probe clare! Dar, „pușcăriabilul” făcuse într-adevâr două greșeli. Una era chiar impozitarea în favoarea României a exploatării gazelor off shore! Și alta și mai și: sporirea tot pentru români a salariilor și pensiilor! Asta era prea de tot! Vai, măsură anticolonialistă! De a ajuns un modest politician al zilelor noastre – fie el și baron, de altfel al celui mai năpăstuit județ al țării – să fie proiectat aproape erou, indiferent dacă plăcea sau nu plăcea, de vreme ce era singurul care, prin creșterea de salarii și pensii promovată, a făcut ceva și pentru români în vremurile în care aceștia nu se mai gândesc la altceva decât să părăsească țara! Asta este probabil cea mai grotescă tragedie a României actuale: ca nu altcineva decât un derizoriu gen Dragnea să fie singurul care să se gândească a și da ceva și nu doar a lua ceva românilor, indiferent dacă aceștia l-au plăcut, l-au hulit sau chiar l-au pus la zid.

Întorcându-și fața de la Dragnea și vrând s-o facă pe „europenii”, precum Iohannis și Orban, românii riscă să se aleagă, fără să conștientizeze măcar, cu exact ce au votat, respectiv cu salarii și pensii nu în creștere ci în scădere și oricum cu nimic din roadele gazelor ce se vor exploata eventual prin Marea Neagră. Singurul lucru mai vesel este spectacolul absolut penibil din PSD în care pe bandă rulantă Dragnea este trădat de către ai lui și diferiți securiști de mâna a doua se străduiesc a intra în grațiile securiștilor de mâna întâi.

Deși mulți sunt probabil deranjați de atribuirea unei asemenea importanțe evenimentului, dar, în contextul arătat, scoaterea din joc a lui Dragnea prin vârârea lui la pușcărie a pus capăt PSD-ului (detaliile le operaționalizează trădările și securiștii din PSD) și, totodată, a deschis calea la guvernare a așa-numitei „drepte”, nu contează din cine formată, căci PNL-ul este doar o agentură a PPE-ului „european”, adică a Germaniei, ca și Iohannis!

Simțind cum se spune miros de sânge, odată cu formarea guvernului Orban, colonialiștii din exploatările de gaze din Marea Neagră s-au năpustit să nu scape cumva nici cea mai mică ocazie, cu toate că obiectivele lor erau deja satisfăcute. Și-au crescut vrerile. Guvernul liberal s-a conformat la comandă. Ultimele rămășițe ale OUG 114 au fost lichidate.

Și, în spațiul public, CEO-ul OMV Petrom a rostit în gura mare minciuna că România nu oferă încă garanții pentru investitori de a porni exploatarea din Marea Neagră, deoarece, atenție – o să vă bată Dumnezeu doamnă Verchere! – „România are printre cele mai mari redevențe din Europa”. Poate doar dacă se iau în considerare acele țări fără resurse, care fixează, firesc, redevențe mici, căci redevențele n-au obiect! Să precizăm doamnei Verchere că Scoția domniei sale, ca și alți europeni deținători de resurse, nu le exploatează cu străini în sistemul „pur” de redevență, precum fraierii de români, tocmai pentru a se alege cu ceva și nu cu nimic!

Marota dlui Iohannis cu alegerile anticipate – comandată de la Berlin – a complicat puțin lucrurile pentru „europeniști” în problema gazelor. Devenit, prin forța lucrurilor, interimar, guvernul Orban a fost blocat. Iar ordonanța de revocare a OUG 114, ajunsă în Parlament, a fost respinsă de Senat. Orban a început să strige, iar concesionarii străini și-au ieșit din țâțâni! De la Viena a venit grabnic la București însuși șeful suprem al OMV, neamțul (nu austriac ci chiar din Germania), Rainer Seele.

I-a convocat la ordin pe Orban și ai lui. Totul nu în culise, ci la vedere, să ia aminte toată lumea cine este stăpânul și ce acesta cere! Săracu’ Orban n-a mai avut ce face decât să strige în continuare. Bineînțeles, tot la PSD! Asta în loc de a-i spune dlui Seele că mai bine lăsăm îngropate gazele acolo sub ape, decât să le dăm altora gratis, gratis! Iohannis nu poate face un asemenea demers! Dânsul este etnic neamț. Și obligații are față de nația germană, nu față de altcineva. Și onest fiind, domnul Iohannis își respectă scrupulos obligațiile!

Când am mai spus asta public, mulți mi-au replicat că Iohannis a fost votat de milioane de români. Corect, dar asta este problema celor care l-au votat, nu este problema dlui Iohannis! Dl Orban nu este însă neamț. Ei și, și-o zice dl Orban: tot mai bine cu nemții decât cu românii! Asta ca să știți, stimați români, atunci când va fi trecut coronavirusul ce se întâmpla când coronavirusul vă acapara toată atenția!

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: romanialibera.ro

Acuzații: un purtător de cuvânt al guvernului chinez sugerează că virusul din Wuhan ar fi putut fi adus de armata SUA

Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe chinez a sugerat joi că virusul din oraşul Wuhan ar fi putut să fi fost adus de armata americană, intensificând un război al declaraţiilor între Beijing şi Washington, transmite Reuters preluat de news.ro.



China este foarte nemulţumită de comentariile unor oficiali americani care au acuzat-o că a reacţionat prea lent la virus, care a fost detectat prima oară la Wuhan la sfârşitul anului trecut, şi pentru că nu a fost suficient de transparentă în oferirea de informaţii.

Miercuri, consilierul pentru securitate naţională al SUA Robert O’Brien a spus că viteza de reacţie a Chinei la urgenţa reprezentată de coronavirus a costat probabil lumea două luni în care ar fi putut să se pregătească pentru epidemie.

Într-un tweet în care a folosit cuvinte aspre, scris în engleză, pe contul verificat de Twitter, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Zhao Lijian, a afirmat că Statele Unite nu dau dovadă de transparenţă.

”Când a apărut pacientul zero în Statele Unite? Câţi oameni sunt infectaţi? Care sunt numele spitalelor? S-ar putea ca armata americană să fi adus epidemia la Wuhan. Fiţi transparenţi! Faceţi publice datele! Statele Unite ne datorează o explicaţie!”, a scris Zhao.

Zhao, un utilizator avid şi deseori combativ al Twitter, nu a oferit nicio dovadă pentru sugestia sa că armata americană ar putea fi vinovată de epidemia din China.

Tot joi, un alt purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Geng Shuang, i-a criticat pe oficialii americani pentru comentariile ”imorale şi iresponsabile” care au acuzat că reacţia Chinei la coronavirus a înrăutăţit impactul global al pandemiei.

Întrebat despre comentariile lui O’Brien, Geng a declarat la un briefing zilnic din Beijing că acest tip de remarci din partea oficialilor americani nu ajută eforturile americane împotriva epidemiei.

Eforturile Chinei de a încetini extinderea virusului au oferit lumii timp să se pregătească pentru epidemie, a adăugat Geng.

”Am dori ca un număr de oficiali americani să îşi fi concentrat în acest moment energia pe reacţia la virus şi promovarea cooperării şi nu pe a da vina pe China”, a spus acesta.

Coronavirusul a apărut la sfârşitul lunii decembrie în oraşul Wuhan şi provincia înconjurătoare Hubei, unde s-au înregistrat două treimi din cazurile totale la nivel mondial. Dar în ultimele săptămâni marea majoritate a cazurilor noi au apărut în afara Chinei.

Autorităţile chineze afirmă că măsurile adoptate în ianuarie şi februarie, inclusiv închiderea aproape totală a Hubei, au prevenit extinderea epidemiei în alte oraşe chineze la un nivel similar cu cel din Wuhan şi au încetinit răspândirea în străinătate.

Administraţia Trump s-a apărat de criticile că a reacţionat prea încet la epidemie, făcând referire la decizia de a limita traficul aerian către China, la sfârşitul lunii ianuarie. Criticii mai susţin că Trump a minimizat în public pericolul epidemiei şi că guvernul federal a reacţionat prea încet cu efectuarea de teste.

Peste 119.000 de oameni au fost infectaţi la nivel mondial cu noul coronavirus şi 4.298 au murit, marea majoritate în China, potrivit datelor deţinute de Reuters. În Statele Unite sunt confirmate 975 de cazuri şi 30 de decese.

Autor: Denisa Miron

Sursa: Stiri pe surse

STRATEGIA surpriză adoptată de britanici în lupta cu COVID – 19 prevede ca lumea să ia boala! Se vrea încetinirea răspândirii epidemiei, nu stoparea acesteia

Guvernul Boris Johnson are strategia încetinirii răspândirii epidemiei de coronavirus, nu stoparea acesteia, cu obiectivul atingerii imunităţii comunităţii, notează agenţia de presă Bloomberg preluat de Mediafax.



“Guvernul Boris Johnson nu a spus direct acest lucru, dar planul de contracarare a coronavirusului este clar: încetinirea răspândirii epidemiei, nu stoparea acesteia. Cei mai mulţi oameni se vor îmbolnăvi, mulţi se vor simţi rău, dar aproape toţi îşi vor reveni”, comentează agenţia Bloomberg într-un articol intitulat “Strategia anti-virus a lui Boris Johnson prevede ca lumea să ia boala”.

Obiectivul este imunitatea comunităţii – punctul în care o proporţie mare a populaţiei a luat boala şi s-a imunizat, însă imunitatea nu li se va transmite celor care nu au avut boala. Scopul este să se întâmple aceste lucruri în lunile de vară, înainte de instalarea iernii următoare.

“Nu se poate opri în totalitate această epidemie, astfel că nu trebuie să încerci să o stopezi în totalitate. Ar fi oprită doar până când va apărea din nou, la sfârşitul anului, iar Serviciul britanic pentru Sănătate (NHS) este mai vulnerabil iarna şi apar alte probleme”, afirmă Patrick Vallance, consilier guvernamental britanic pe tema ştiinţifice.

David Halpern, şeful Echipei guvernamentale de studiere a comportamentelor şi membru al Comitetului britanic de reacţie, a explicat că planul este atingerea imunităţii comunităţii la un nivel care să îi protejeze pe cei vulnerabili. “Va fi un moment – în contextul în care epidemia se va extinde şi probabil aşa va fi – în care vrem să protejăm grupurile de risc, iar cât timp îi protejăm se va atinge imunitatea comunităţii pentru restul populaţiei”, a explicat David Halpern, citat de BBC.

Autor: Denisa Miron

Sursa: Stiri pe surse