C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Adevaruri ?!

Alexandru Petria: Teroriștii și fața urâtă a adevărului

Share Button

Hai, să nu ne ascundem după copac și să dezvelim fața urâtă a adevărului!



Terorismul islamic își are cauza principală în politicile colonialiste ale marilor puteri, în jefuirea de resurse a unor țări. Este comparabil, ca reflex al împotrivirii, cu mișcările de guerrillă, ale secolului trecut, din America Latină. Am în vedere împărțirea teroriștilor pe celule, cu un număr relativ mic de indivizi, pentru ca, în cazul capturării unui grup, să nu fie prinși și alții din organizație.

Sigur, determinarea lor e cu mult peste cea a luptătorilor din junglele de la tropice, și nu luptă în patrie, ci acasă la cel catalogat dușman. Ei sunt mai periculoși pentru că își asumă moartea în momentul acțiunii. Ceea ce depășește orice nivel al rezonabilității, motiv pentru care sunt enorm de greu de preîntâmpinat atentatele. Strategiile militare tradiționale gândesc acțiunile inamicului în termenii în care și acela nu-și riscă prostește viața, iar aceste calcule sunt calpe în cazul islamiștilor radicalizați. Ca să prevezi atentatele, cum să gândești cu mintea unui om care vrea să moară, în același moment ucigând și pe alții?

Cum să prevezi imprevizibilul? În cazul atentatorilor islamiști, religia e doar flamura după care se aliniază rezultatele catastrofale ale politicilor imperialiste de exploatare organizată. E un coagulant al nemulțumirilor, al disperării, o posibilitate să se regăsească și să se simtă utili. În mintea lor, sunt patrioți și credincioși, într-un război deosebit de murdar. Se consideră soldați. Și dacă sunt la a doua generație, dezrădăcinați și neintegrați în Anglia sau Franța, de exemplu.

E de mirare că am ajuns aici, după ce, numai în ultimii ani, au fost date peste cap o serie de state din Orientul Mijlociu și de pe coasta de nord a Africii? Nu ați obsevat că atentatele se țin lanț doar în țările care și-au făcut un obicei din implicarea brutală în viața unor semeni de pe alte paralele și latitudini ale globului?

Călcând cu un picior pe un mușuroi de furnici roșii, nu ești prost, de nu ipocrit, dacă te pretinzi surprins că ești înțepat de nu știu câte ori? Pentru înțepătură, e de vină furnica sau tu? După opinia mea, singura metodă de stopare a terorismului islamic este neamestecul puternicilor planetei în soarta altor țări. Sub niciun pretext, fiindcă lozinci de amețit oamenii s-au inventat cu nemiluita. Mai credibile ori mai cusute cu ață albă.

Autor: Alexandru Petria

Sursa: Alexandru Petria

Share Button

Ninel Peia: Şi gura lui Cărtărescu a început să pută a cur de Iohannis!

Share Button

Pe cuvânt dacă mai înţeleg ceva. Mircea Cărtărescu,  scriitor supraapreciat şi mare vedetă a momentului, condeier înhămat pe post de bou la căruţa cuplului Liiceanu-Pleşu-via SOROS, nu s-a lecuit.



De ceva vreme (destul de multă), Cărtărescu adept înfocat al multiculturalismului progresist de tip neobolsevic are o apetenţă deosebită la a pupa-n cur preşedinţi.

La început a fost Băsescu. Aici, limba lui Cărtărescu şi-a făcut ucenicia. În plus, a fost volintir, s-a băgat în seamă că aşa făceau şi ceilalţi slugoi din binomul Pleşu-Liiceanu şi sateliţii lor. Trebuia să fie şi el într-o gaşcă, că, nu-i aşa, te mai plictiseşti de scris, şi te mai uiţi şi la televizor, pe români. După un număr serios de exerciţii de admiraţie pentru Băse, limba lui Cărtărescu luase deja formatul şezutului prezidenţial.

Cred că şi preşedintele i-a apreciat în mod deosebit răvna demnă de un mujic către Ţarul său. O vreme, apoi iubirea s-a destrămat, căci Băse s-a trezit înapoi printre pământeni, deci nu mai prezenta mare interes pentru scriitor şi talentul său lingual. Mai nou, lumea a ieşit în stradă şi s-a dat antigraţiere. Printre mărşăluitori-Iohannis, prezidentul. Atât i-a trebuit îngălatului Cărtărescu. Ochii săi tociţi pe litere şi pe opuri-gigant au detectat imediat noul cur pupat momentan doar de alţii. Imediat a pornit la cucerirea dosului săsesc, aruncând ode către Iohannis. Dintr-o dată, Dulapul Mut de sub cucuveaua lui Iliescu a devenit, în optica lui Cărtă, un mare om de stat.

Aici a nimerit-o, dacă vorbim la propriu. Mare este, oricine poate vedea. Şi de stat, că nu se prea mişcă, să nu-şi strice dunga la brăcinari, dar „mare om de stat” n-o să fie săsică nici când o exploda Pământul. Ceea ce îl caracterizează i-ar putea aduce o nouă poreclă: Oportunică. Dar, părerea lui Căcărescu e părerea lui, că are dreptul la aşa ceva. Nu ştim încă dacă declaraţia de dragoste a scriitorului i-a săgetat inima lui Klaus, vom vedea dacă nu-i plasează vreo distincţie, zilele viitoare. Pe scurt, Mircea se dovedeşte că e chinuit de o obsesie orală. Limba-i vie şi vârtoasă nu poate să nu se dea la popoul care se aşează la Cotroceni. S-a ţinut, el, Cărtărescu cât s-a ţinut, dar limba l-a trădat din nou.

Acum gura lui Cărtărescu nu mai miroase ca dosul lui Băsescu, ci ca dosul lui Iohannis.

Autor: Ninel Peia

Sursa: Ninel Peia Blog

Share Button

Ilie Șerbănescu: ”Unde merge România? Cine o conduce înspre neant?”

Share Button

Tot mai ades este întâlnită în spațiul interuman întrebarea „cine conduce România?“. Din motive bănuibile, întrebarea ajunge rar în spațiul public. În general, nu se răspunde în mod semnificativ și lămuritor la această problemă.



În practică, lucrurile se desfășoară aparent în tipare asociate țărilor cu etichetă de democrație. Se organizează alegeri. Pe baza rezultatelor acestora, partide politice constituie alianțe. Se alcătuiesc guverne și consilii locale. Se aleg primari. Dar, când să se continue în normalitatea lăudată, începe circul. Manevre de culise sunt derulate pentru înlocuirea structurilor alese cu structuri numite. Mase de oameni complet neinformate, sau mai precis dezinformate, sunt scoase în stradă. Diferite mașinațiuni politice sau parlamentare sunt inițiate spre a împiedica îndeplinirea programelor guvernamentale, bune sau rele, după cum se întâmplă să fie. Justiția intervine masiv. Se spune, împotriva corupților!

Un fel de luptă surdă se desfășoară de fapt între justiție și politică. Mai nou, însă, conflicte vizibile au loc între procurori și judecători! Un întreg arsenal de încălcări reale, presupuse sau inventate, între atributele și domeniile de competență ale instituțiilor statului ajung în judecarea Curții Constituționale, care a devenit un fel de arbitru în probleme normale, dar și dincolo de normalitate. În spatele tuturor acestor încurcături și mișculații se simte răsuflarea grea a serviciilor secrete, care sunt și puternice și foarte multe și care, în plus, se mai calcă în picioare și între ele. O încercare apăsătoare de repudiere a structurilor alese și de înlocuire a lor cu unele numite este sesizabilă la tot pasul. Oricum, se vede de la o poștă că cineva acționează sistematic pentru a-și impune voința, recurgând la orice mijloc, inclusiv la ignorarea sau anularea indirectă a scrutinurilor electorale, când rezultatele nu-i convin.

Unde merge România? Senzația este că spre neant! Cine o conduce înspre acolo? Aceasta este întrebarea!
Logica, standardele capitaliste în care se află România ne spun clar și răspicat că o țară nu poate fi condusă decât de proprietarii ei. Ca în orice structură politică și economică din aproape orice orânduire socială, darămite în capitalism, unde proprietatea este sfântă! Răspunsul net este că România este condusă de capitalul străin. Deoarece acesta este proprietarul actual al României. Acesta deține majoritatea activelor, realizează peste jumătate din cifra de afaceri și, mult mai important, reprezintă jumătatea care înglobează toate punctele strategice și de decizie, în timp ce capitalul românesc constituie jumătatea care pune pingele în economie și deci, în politică.

Din motive pe care nu le face publice, capitalul străin nu vrea să recunoască deschis acest fapt și de aici încurcăturile! Probabil că nu se dorește a se învedera că România nu mai este o țară suverană, că a devenit o biată colonie la dispoziția străinilor și că, dacă s-ar recunoaște statutul ei de colonie, responsabilitățile ar trebui asumate de proprietar, în timp ce, lăsate în seama fostului proprietar devenit acum chiriaș, toate relele pământului pot fi puse în continuare în cârca românilor! Vai, vai de mama noastră!

Asta este situația în privința conducerii României. Trăim în capitalism, și în capitalism proprietarul decide. Iar proprietarul României este acum străin. Nu poate fi altfel, chiar dacă se dorește a se prezenta situația altfel! Din când în când, dar mereu mai ades, situația își arată adevărata față, oricât ar ascunde-o unii sau alții! De îndată ce proprietarului străin nu-i convine ceva, atunci inventează dușmani, rezultate ale alegerilor sunt ignorate, câștigători ai acestora sunt făcuți vinovați de te miri ce, structuri ale procuraturii, care și așa nu descoperă vreun străin corupt, ci numai români corupți, intervin spre a-i delegitima pe nefericiții victorioși, demonstranți apar ca la un semn în stradă etc. etc. Și toate cele asemenea sunt puse în mișcare atunci când salariile sunt într-un fel sau altul crescute, căci instrumentul principal de împilare a României de către stăpânul străin este salariul colonial, unul de multe ori mai mic decât în țările de origine ale respectivului capital străin la productivități ale muncii egale sau chiar superioare în subsidiarele din România.

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: Cotidianul

Share Button

Etică individualistă sau etică colectivist-utilitaristă?

Share Button

Societatea contemporană este o societate secularizată, pragmatică și conflictuală. În aceste condiții și sistemul actual de sănătate este mai conflictual ca niciodată. Cele mai frecvente sunt conflictele etice.



Eticile medicale tradiționale funcționau pe principiul moral „să faci bine – să nu faci rău”, iar posibilitatea conflictului etic era foarte îndepărtată. Astăzi, există, însă, principii și valori morale diferite în societăți diferite care trebuie respectate în fiecare situație specifică. Deseori, aceste principii intră în contradicție unele cu altele și de aici conflicte potențiale între ele.

Problema nu este existența conflictelor; problema este dorința de a le detecta și de a le rezolva. Un exemplu este politica de vaccinare.  Vaccinarea atinge toate principiile etice fundamentale:

  • Autonomie: Vaccinare obligatorie versus vaccinare voluntară.
  • Datoria de a face bine: bine pentru pacienți, nu pentru societate.
  • Non-vătămare: Sunt vaccinurile sigure?
  • Dreptate distributivă: Sunt vaccinurile accesibile pentru fiecare cetățean?

Astfel apare un conflict între etica individualistă și etica colectivistă.

Etica individualistă este bazată pe jurământul lui Hippocrates. Trebuie să satisfacă două condiții:

Plasarea intereselor pacientului deasupra considerațiilor financiare ale terțelor părți și deasupra considerațiilor financiare sau personale ale medicilor;

Plasarea intereselor individuale ale pacienților deasupra intereselor colective ale societății și ale statului.

Programele de vaccinare obligatorie permit violarea acestor două condiții și astfel subordonează în mod deliberat relația medic-pacient intereselor statului.

Cele mai multe politici de sănătate referitor la vaccinări tind să urmeze o etică colectivistă și utilitaristă care contrastează semnificativ cu etica individualistă care ghidează medicina. Obligativitatea vaccinării este conflictul principal deoarece cei nevaccinați pot suferi pedepse sociale precum:

  • Copii ar putea să nu fie primiți în școli;
  • Părinții copiilor ar putea fi acuzați de abuz parental;
  • Familiilor li s-ar putea lua alocațiile pentru copii;
  • Adulții ar putea fi excluși din universități/colegii;
  • Interzicerea practicării anumitor profesii.

Dilema este și pentru medici: recomand vaccinuri pacienților mei pentru că astfel acționez în interesul lor sau pentru că trebuie să fiu compliant cu politicile statului de vaccinare universală și obligatorie?

Este, deci, necesară o reconciliere a eticii utilitariste – colectiviste cu etica individualistă care se poate realiza la nivel individual pe baza următorilor pași:

  1. Asculta și evaluează.
  2. Recunoaște legimitatea îngrijorării persoanelor.
  3. Furnizează informații contextuale.
  4. Furnizează informații bazate pe dovezi științifice și abține-te de la opinii personale.
  5. Recunoaște că unele programe de vaccinări au avut efect decisiv în scăderea morbidității și controlul epidemiilor.
  6. Recunoaște că este decizia persoanei sau a părinților în cazul copiilor de a decide dacă se vaccinează.
  7. Educă persoanele despre potențialele consecințe ale vaccinării sau a lipsei vaccinării.
  8. Fă o recomandare clară.

În concluzie: în rezolvarea problemei, în primul rând, trebuie să stabilim dacă respectăm drepturile cetățeanului sau le limitam în interesul statului. Individualism sau abordare comunitară?

Autor: Vasile ASTĂRĂSTOAE

Sursa: Vasile Astărăstoae

Share Button

Paradoxul democrației: voinţa celor mulţi este aceea de a îngroşa rândurile sclavilor, de a se răzbuna pe cei care vor să-i elibereze

Share Button

Când ridici în slăvi noţiunea de democraţie o faci în necunoştinţă de cauză, fără să înţelegi cu adevărat nimic. Şi spun asta deoarece uiţi că democraţia a fost un concept învins de vremuri. Uiţi că originea sa se află în Grecia antică şi că, după o scurtă perioadă de manifestare, a fost înlocuită mai bine de două mii de ani cu alte forme de guvernare. Şi asta nu pentru că a fost uitată ci, pur şi simplu, pentru că era inaplicabilă.



Dincolo de promisiunile sale măreţe, dincolo de sloganuri şi propagandă, există un amănunt asupra căruia nu ne apleacăm, pe care îl trecem sub tăcere: democraţia ateniană era o societate care se baza pe sclavi. Fără sclavi, democraţia ateniană nu putea exista. De-aceea, pe măsură ce sclavia a dispărut, a fost înlocuită de alte forme de guvernare.

Realitatea e că a fost nevoie să treacă mai bine de două mii de ani pentru a se reveni la democraţie. Şi s-a întâmplat asta deoarece s-a reuşit refacerea condiţiilor de atunci, adică reinstaurarea sclaviei. Cum s-a făcut e mai greu de explicat în câteva cuvinte, însă realitatea pe care o ignori este aceea că, în timp ce pentru unii democraţia există în adevăratul sens al cuvântului, pentru alţii ea se manifestă doar la nivel declarativ. Faptul cu adevărat democratic este acela că, în ziua de azi, ieşirea din rândul sclavilor este mai uşoară decât atunci, nefiind necesar acordul stăpânului, ci doar cel al propriei voinţe. Însă tocmai aici e partea paradoxală: voinţa celor mulţi este aceea de a îngroşa rândurile sclavilor, de a împărtăşi idealurile lor şi, mai mult, de a se răzbuna pe cei care vor să-i elibereze.

De-aceea afirm că există două categorii de oameni care ridică în slăvi democraţia: cei care o fac inconştient din cauza ataşamentului lor mecanic la idealurile sclavilor şi cei care-o fac conştient, de pe poziţia stăpânului de sclavi. Desigur, niciunii nu au dreptate, dar pe cine mai interesează asta?

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Dan Diaconu

Share Button

Căsătoria sau familia? „Despre ce vorbim aici?”

Share Button

În țara în care toată lumea vorbește, iar cei care știu despre ce vorbesc sunt atât de rar de găsit…



Toată lumea vorbește despre „redefinirea familiei” ca și cum asta s-ar cere prin inițiativa cetățenească care a strâns peste 3 milioane de semnături, pe când este vorba despre altceva, poate nu cu totul altceva, dar sigur altceva, și anume „redefinirea căsătoriei” în Constituție. Așa stând lucrurile, discuția comportă niște diferențe care până în final schimbă cu totul datele și duc toate dezbaterile aiuristice care s-au îngrămădit prin presă într-un derizoriu absolut.

Nu știu dacă ați sesizat noul clișeu al analiștilor și comentatorilor. „Despre ce vorbim aici?” e noua formulă polemică redundantă la care se ajunge acum tot mai des după o acumulare de cuvinte care nu folosesc decât la menținerea contactului dintre interlocutori și la mascarea pauzelor de gândire. „Despre ce vorbim aici?”, care „redefinire a familiei?! Cine și-a propus să redefinească familia?! Cum s-ar putea redefini familia?! E, într-adevăr, o pauză de gândire…

„Familia” e o realitate cu o întindere necontrolabilă, într-adevăr, așa cum au subliniat detractorii întemeierii sale pe formula „un bărbat și o femeie”. Ce se poate „controla” este întemeierea sa… prin căsătorie. Deci, doar despre căsătorie poate fi vorba!

Dar despre „redefinirea familiei” și nimic altceva se pronunță politicienii și produc adânci cugetări „marii gânditori”. Ba CTP s-a apucat să povestească pe un ton hotărât, ca de obicei, dar mai dramatic decât de obicei, cum a crescut ‘nealui într-o familie strict feminină, mamă și bunică, și cum viitoarea Constituție i-ar fi adus niște „obstrucțiuni” în dezvoltarea intelectuală, sau i-ar fi făcut un ceva ireductibil… Ce legătură are cu subiectul?! Noua prevedere ar putea cumva interzice copiii din afara căsătoriei dintre un bărbat și o femeie?! Nu, mai ales că ei „se bucură” chiar de o prevedere constituțională aparte: „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie”. Și atunci despre ce vorbea CTP…?!

Să spui că nu despre „redefinirea familiei” e vorba aici, ci despre „definirea căsătoriei” este acum o adevărată nebunie, pe când ar trebui ca mai degrabă să fie exact invers. Cu toate astea, lucrurile sunt destul de clare pentru cine vrea să le vadă în adevărul lor, și nu potrivit predispozițiilor și marotelor proprii. Nu „definiția familiei” face obiectul acestei revizuiri sau a viitorului referendum, ci căsătoria.

Mai mult, este iarăși pe dos decât se prezintă: nu noua prevedere a Constituției va duce la modificarea legilor existente, ci Constituția este cea care este adaptată la o legislație existentă și, și mai mult, la o decizie a Curții Constituționale.

Potrivit art. 48 alin. 1 din Constituția în vigoare, căsătoria este definită prin termeni ca „liberul consimțâmânt între soți”, ori art. 259, alin. 1, din Codul Civil în vigoare vorbește despre o uniune liber consimțită „între un bărbat și o femeie”.

Apoi mai este avizul constituțional dat de către Curtea Constituțională prin Decizia 580/20.07.2016 despre care nu vorbește nimeni și care spune că „prin înlocuirea sintagmei între soți cu un bărbat și o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”.

Concluzia e una singură: Constituția, adică tocmai acele prevederi generale care au valoare de principiu, este cea care e adaptată la niște prevederi legale efective, deci care fac norma în societate, dar care, după cum am putut vedea în jurul nostru până mai ieri, nu au lezat deloc, și cu atât mai puțin scandalos, pe nimeni. Și atunci de unde toată nebunia asta?

Iar nebunia merge mai departe…

În „sensibilitatea” caracteristică, „homo-feel-ii”, cei care varsă sânge pentru cauză, s-au văzut jenați de „poleiala” constituțională, de ceea ce nu permite Constituția, dar nu sunt câtuși de puțin intrigați de ceea ce interzice expres Codul Civil. Cum să înțelegi asta?! La art. 277, denumit „Interzicerea sau echivalarea unor forme de convieţuire cu căsătoria”, se spune „(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex. (2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România. (3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România”.

Nu trebuie să ai studii aprofundate de drept ca să realizezi că toate discuțiile despre „redefinirea familiei” sunt în afara subiectului. Având în minte toate aceste lucruri și punându-le cap la cap nu poți să nu te întrebi: „Despre ce e vorba aici?” Oare despre ce vorbesc toți acești oameni?!

Raluca Turcan însă poate să spună: „În momentul în care prin Constituția României restrângi familia doar la căsătoria dintre bărbat și femeie înseamnă că automat va trebui să se opereze modificări și pe celelalte legi în vigoare”.

„Vom încerca să facem amendamente pe textul inițiativei cetățenești astfel încât să definim foarte clar cât de mult poate fi sprijinită familia prin Constituția României și să încurajăm garantarea întemeierii familiei prin Constituția României, să clarificăm și instituția căsătoriei (o chestiune secundară pentru ea – n.), iar dacă aceste amendamente nu vor fi acceptate probabil că unii senatori vor vota, așa cum s-a întâmplat și la Camera Deputaților, pentru referendumul și inițiativa cetățenească cu textul propus de ei, alții probabil că se vor abține”, spune Raluca Turcan.

Ea spune că cetățenii au dreptul suveran de a iniția referendum pe această temă, iar parlamentarii au dreptul de a opera modificări. Câte modificări poți să aduci într-o formulă ca „între un bărbat și o femeie” fără a schimba sensul?! Iar nebunia va merge mai departe…

Autor: Cristian Pătrașcu

Sursa: Anonimus.ro

Share Button

BancPost, spălare de bani prin EFG de aproape 2 miliarde de euro în perioada 2008-2014! Președintele băncii și un fost ministru, implicați

Share Button

La promoție! Noua mașină de spălat, marca Bancpost! Folosește detergent SRI și are toate agrementările tehnice ANAF! ”Mașina ta de spălat. Și a ta. Și a ta.” 



Pentru a intelege acuzatia de spalare de bani pe care o aduc celor de la BancPost, trebuie inteles mecanismul imprumuturilor de tipul celor fara garantie, “cu buletinul” si mecanismul “provizioanelor” impus de politica de prudentialitate a BNR prin norme emise de BNR si aplicate bancilor comerciale.

Din bilantul anual al BancPost (2008) observam ca banca a acordat in 2008 credite cu risc mare de rambursare in cuantum de 704 milioane euro.

Conform normelor bancare de prudentialitate aplicate de BNR, BancPost a fost nevoita sa depuna provizioane  in cuantum tot de 704 milioane euro, etapizat functie de intarzieri in rambursare, etc.

Procesul acesta intra in functiune atunci cand banca creditoare declara creditele neperformante. Din declaratiile lui Mihai Bogza, presedinte BancPost, aflam ca aceste portofolii de credite au avut o intarziere ce a generat concluzia privind neperformanta creditelor, dar si obligatia bancii de a depune provizioane care au un rol de garantii dar si de franare a acordarii creditelor cu risc foarte mare.

Un calcul final spune ca BancPost a blocat la nivelul anului 2008 1,4 miliarde euro in credite neperformante si provizioane pe o perioada medie de 10 ani.

Un calcul simplu arata ca BancPost ar fi obtinut un profit maxim de 210 milioane euro pe 10 ani raportat la o “investitie” de cca 1,4 miliarde euro.

Situatia a fost fara iesire pentru BancPost, pentru ca declararea creditelor ca neperformante, executarea lor, provizioanele blocate, au dus in iunie 2008 la o lipsa de lichiditati majora cu risc de faliment.

Din activitatea reala a BancPost la nivelul anului 2008, primele 6 luni, putem trage concluzia unui dezastru pentru actionarii bancii.

Fata de lipsa de lichiditati a BancPost si a celorlalte banci comerciale s-a sesizat BNR in aprilie 2008(interventie prudentiala, preventiva):

BNR atrage atentia in aceasta interventie asupra riscului de faliment pentru bancile cu lipsa de lichiditati si invita bancile sa-si curete bilanturile si sa imprumute urgent capital de lucru de pe piata interbancara la dobanzi preferentiale(mult mai mici ca in piata bancara reala).

Totusi BNR a impus reguli stricte privind imprumuturile de acest tip. Cea mai importanta regula este si astazi “SOLVABILITATE BUNA”, BILANT CURAT!

Din acest moment incepe SPALAREA DE BANI realizata de BancPost in disperarea de a ajunge la imprumuturi interbancare pentru capital de lucru, un fel de recapitalizare a bancii pe banii statului. Mai exact 11 iulie 2008. Vom restrange discutia asupra unui portofoliu de credite de 43 milioane euro declarat IN FALS de catre BancPost ca neperformant, pentru care detinem dovezi indubitabile.

In realitate, probleme privind solvabilitatea in 2008 au avut patru banci.

Aceste probleme au legatura si cu atacul asupra leului de la finalul anului 2008.

FAPTELE BANCPOST PRIVIND SPALAREA DE BANI SUNT PREMEDITATE.

Inainte de 2008, BancPost infiinteaza firma de recuperare EFG New Europa Funding II B.V. – SRL, firma nebancara cu sediu social in Oland ace nu se supune legislatiei bancare-normelor BNR.

EFG New Europa Funding II B.V. – SRL la infiintare si pe toata perioada de functionare a detinut un capital de 90000 euro din care 90% a fost detinut de BancPost(firma mama – greceasca). Cu alte cuvinte EFG New Europa Funding II B.V. – SRL este tot BANCPOST dar ca structura juridical, nebancara, un fel de lup in piele de oaie, pentru a evita legislatia impusa de BNR privind prudentialitatea sistemului de creditare.

In 11 iulie 2008 BancPost vinde fictiv catre EFG New Europa Funding II B.V. – SRL, catre sine, portofoliul de credite de 43 milioane euro(consemnam déjà fapta de evaziune fiscala).

Vanzarea a fost reglementata de un ACT CERTIFICAT NOTARIAL DE VANZARE CUMPARARE. Deci ies din discutie speculatiile juridice de tip cesiune creante vs. vanzare. Codul de procedura civila reglementeaza actul de vanzare-cumparare ca fiind o “TRANSLATIVITATE” a proprietatii in care, la semnarea actului, cumparatorul devine proprietar fara alta posibilitate de interpretare chiar daca plata obiectului cumparat nu se face la semnatura.

EFG New Europa Funding II B.V. – SRL(BancPost nebancar) cumpara fictiv portofoliul de 43 milioane euro cu suma de 800000 euro( cumpararea este indubitabil fictiva pentru ca, pe de o parte, EFG New Europa Funding II B.V. nu detinea acest capital, pe de alta parte, daca pana in ziua de azi(2017) s-ar fi produs tranzactia ar fi trebuit sa fie imediat raportata la OFICIUL NAŢIONAL DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR.

Pana in anul 2017 nu exista astfel de raportari si putem vorbi de SPALARE DE BANI IN FORMA CONTINUATA! 

In temeiul L656/2002 – PREVENIREA SI SANCTIONAREA SPALARII BANILOR, BancPost si EFG pot fi acuzate de spalarea banilor.

Art. 8 – (1) Oficiul va proceda la analizarea şi prelucrarea informaţiilor, iar atunci când se constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, va sesiza de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Art. 10 – Intră sub incidenţa prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice: a) instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine; b) instituţiile financiare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine; c) administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu şi pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenţii de marketing autorizaţi/avizaţi în sistemul pensiilor private; d) cazinourile; e) auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă; f) notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfăşurarea, potrivit legii, a altor activităţi fiduciare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile; g) furnizorii de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice, alţii decât cei prevăzuţi la lit. e) sau f), aşa cum sunt definiţi la art. 2 lit. k); h) persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare; i) agenţii imobiliari; j) asociaţiile şi fundaţiile; k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri şi/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.

ALTE OBSERVATII

BancPost, dupa vanzarea portofoliului de credite in cuantum de 43 milioane euro, a continuat sa perceapa rate si dobanzi la creditele vandute, in forma continuata, pana in ziua de azi, 2017.

Unele dintre creditele declarate in fals de catre BancPost ca neperformante au fost incheiate in data de 28 mai 2008 si declarate neperformante in 11 iulie 2008, la nici 45 zile de la semnarea contractului, contrar clauzelor contractuale.

In spatele faptelor penale ale BancPost remarcam disperarea si febrilitatea cu care au actionat fara sa tina cont de incalcarea grava a legii.

In acest moment se contureaza a doua acuzatie de SPALARE A BANILOR.

Dupa vanzarea fictive a portofoliului de credite, BancPost a constituit o SOLVABILITATE FALSIFICATA IMBUNATATITA si s-a indreptat urgent in doua directii:

  1. Catre BNR care a fost obligata sa elibereze provizioanele. Sau, mai grav, o parte din credite declarate in mod fals ca neperformante intr-un timp foarte scurt, nici macar nu au mai fost declarate entitatilor de tip BNR evitand depunerea de provizioane cu rol de garantie.
  2. Catre creditorii interbancari(in principiu tot BNR) cu scopul de obtinere credite la dobanzi foarte avantajoase.

In acest moment intra in joc un alt jucator important: ANAF care avea obligatia de a raporta si avertiza BNR si ceilalti creditori interbancari de faptul ca tranzactiile BancPost sunt fictive.

Aducem aici ca argument o COINCIDENTA datorita careia noi credem ca ANAF a protejat BancPost sip e cei care rulau/spalau sume consistente de bani prin BancPost(banuim SRI de implicare).

Coincidenta este data de data de finalizare a contractului de vanzare fictiva portofolii de credite, respective 22.12.2008 identica cu data la care conducatorul ANAF si-a dat demisia(Daniel Chitoiu).

Noi interpretam aceasta coincidenta  ca pe ceva de genul: “VA ACOPAR PANA LA 22.12.2008, ATAT VOI PUTEA”.

Trebuie inteles ca intre institutiile vitale ale sistemului bancar exista un sistem de raportari care sa previna spalarea banilor. Acest sistem a fost interrupt de catre ANAF dar si de catre actorii financiari si aici ma refer in primul rand la BancPost dar si la EFG New Europa Funding II B.V. si nu in ultimul rand la notarul public DORINA MITREA(prima sotie a lui Miron Mitrea) care avea obligatia sa raporteze tranzactia conform L656/2002.

Cred ca putem trage concluzia unui GRUP INFRACTIONAL ORGANIZAT constituit din persoane foarte importante.

MIHAI BOGZA – Presedinte consiliu de administratie BancPost, fost viceguvernator care cunostea foarte bine mecanismul BNR de control si de plati avand in subordine departamentul de plati cat timp a exercitat functia de viceguvernator.

LUCIAN ISAR – Vicepresedinte BancPost si trezorier care detinea controlul tuturor fluxurilor de numerar

GEORGE GEORGAKOPOULOS – care a semnat documentul ce sta la baza spalarii banilor si care, dupa parerea noastra, nu realizeaza ce a semnat.

DANIEL CHITOIU – Presedinte ANAF

DORINA MITREA – notar public cu specificatia ca totul s-a facut in asa fel incat in actul notarial care a devenit public toate persoanele semnatare sunt omise si inlocuite prin sintagma “semnatura indescifrabila” cu scopul de a nu fi cunoscute.

Astfel, dupa vanzarea creditelor catre EFG New Europa Funding II B.V. schema circuitului financiar prezentata la inceputul articolului se modifica substantial.

Vom observa ca BancPost dintr-un credit fara garantii(30000 eur) a generat prin spalare de bani si evaziune fiscala incasari potentiale de 165000 eur = un profit ponderat de cca 200%. Fata de dezastrul initial prezentat la inceputul articolului acum avem de-a face cu o adevarata fabrica de bani.

Mare parte din profit este facuta in aceasta schema de EFG New Europa Funding II B.V., care nu intamplator are sediul social in Olanda si va exporta tot capitalul obtinut cu prejudicii majore pentru statul roman.

La acest moment discutam de a treia acuzatie de SPALARE DE BANI care poate veni de la aspecte procedurale privind eliberarea de provizioane sau control preventiv al bancilor comerciale exercitat de catre BNR.

Exact spus, BancPost a procedat la o contabilitate falsificata, CONTABILITATE DUBLA!

PRIMUL ASPECT: Revenim cu informatia ca, dupa vanzarea fictiva a portofoliului de credite, BancPost a continuat sa incaseze, sa solicite si sa execute neintrerupt, pana in ziua de azi(2017), credite pe care le vanduse deja.

Sunt probe care fac dovada ca esaloane inferioare de angajati ai BancPost nu aveau si nu au avut vreodata cunostinta de vanzarea creditelor pentru care solicitau debitorilor telefonic si prin adrese oficiale sa achite creditele(vandute déjà) catre BancPost.

De asemenea nici debitorii nu stiau de vanzarea propriilor credite pentru ca aceasta vanzare a fost facuta de catre EFG New Europa Funding II B.V. incepand cu anul 2013. Au ascuns spalarea de bani timp de 5 ani!!!

BancPost a regizat practic o crima impotriva statului roman.

Dupa obtinerea documentelor si a dovezilor care contureaza o certa spalare de bani, m-am indreptat cu denunt penal catre:

  1. DNA – dosar in curs de cercetare, nu avem informatii
  2. ANAF – departamentul “mari contribuabili” – un raspuns evaziv, o revenire cu dovezi noi si nu am mai avut informatii
  3. Parchetul General care a trimis spre “competent solutionare” Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova.
  4. Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova care a emis ordonanta de clasare refuzand sa cerceteze cazul cu toate ca sunt depuse la dosar dovezi clare de spalare de bani si evaziune infaptuite de BancPost.(Dosar 54/P/2017)
  5. D.I.C.E. – Prahova care a emis o ordonanta de clasare fara sa ancheteze cauza.
  6. Parchetul de pe langa Judecatoria Sinaia(unde s-a produs fapta) care a dat ordonanta de clasare pe baza ordonantei D.I.C.E. desi initial propusesera inceperea urmaririi penale din cat ne-am dat seama.
  7. OFICIUL NAŢIONAL DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR – nu avem raspuns.
  8. In particular am initiat si dosare civile la Judecatoria Sinaia in care apare acuzatia de spalare de bani si in care instant de judecata ar fi trebuit sa se autosesizeze.

D 372/310/2016 – castigat la prima instanta impotriva EFG New Europa Funding II B.V.

D 371/310/2016 – pierdut/respins la prima instanta impotriva BancPost

Atasam la prezenta o serie intreaga de adrese si raspunsuri.

Initial am fost dezamagiti de felul in care autoritatile trateaza probe evidente de spalare a banilor care in 6-8 ani au adus prejudicii statului roman de cca 2 miliarde euro(estimarea noastra).

Ulterior am inteles fenomenul din informatii indirect:

  1. SRI a spalat bani prin BancPost. Este acuzatie grava dar trebuie cerut organelor abilitate sa declasifice lista ofiterilor SRI sub acoperire ce activeaza in sistemul bancar si ANAF.

Banuim legitim ca Mihai Bogza, Lucian Isar, Daniel Chitoiu, Aspasia Negotei(presedinta judecatoriei Sinaia) si multi altii indeplinesc calitati duble adica sunt ofiteri SRI sub acoperire in incompatibilitate cu functiile civile ce le detin.

In privinta judecatoarei Aspasia Negotei veti remarca faptul ca toate procesele in care apare BasncPost ca parte sunt judecate 100% doar de catre Aspasia Negotei in favoarea BancPost.

De asemenea dosare de la judecatoria Sinaia, in care sunt prezente interese imobiliare ale diferitilor ofiteri(unii dintre ei ofiteri SRI declarati), sunt de asemenea judecate tot de Aspasia Negotei. Orice contestatie, orice demers ce vizeaza interesele ofiterilor SRI sunt judecate de catre judecatoarea Aspasia Negotei.

Caz particular D 850/310/2016 in care exista documente falsificate ale unui grup infractional organizat condus de ofiteri SRI cu interese imobiliare in Sinaia. In acest dosar exista probe dovedite chiar de sistemul ECRIS prin care se face dovada unor abuzuri in serviciu de neimaginat ale judecatoarei Aspasia Negotei. CSM a refuzat in nenumarate randuri sa ancheteze prestatiile judecatoarei respective din cauza protocolului incheiat cu SRI, credem noi!!!

Intr-un final va descriem ce credem noi ca se intampla in Romania de ceva timp.

SRI a deviat de la propriul statut, a implicat ofiteri in diverse afaceri(foarte multe), a numit cu ajutorul CSM presedinti de judecatorii ce au calitatea de ofiteri sub acoperire cu scopul de a fi protejati prin sentinte favorabile acolo unde societatea contest ace se intampla.

SRI a finantat fapte de evaziune si spalare a banilor, in special in sistemul bancar romanesc iar cu banii negri obtinuti(sume uriase) au finantat campanii electorale si au manipulate votul.

Avem banuiala ca din spalarea de bani prezentata s-au finantat alegerea lui Traian Basescu ca presedinte in mandatul 2 dar si alegerea lui Klaus Iohanis.

Trebuie sa intelegeti ca reteaua de spalare de bani este mult mai vasta( 4 banci comerciale) si la data respectiva s-au pus bazele unei colectari de bani negri cum nu cred ca exista sau a existat vreodata in Europa.

De asemenea avem banuiala ca fenomenele de strada, manipularea grupurilor, s-au facut de catre SRI din aceleasi surse financiare.

Autor: B.E.C.

Share Button