C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Adevaruri ?!

Tudorel Toader poate declanșa un proces la capătul căruia statul român va fi însănătoșit!

Este domnul Tudorel Toader ministrul Justiției? Are el, în această calitate, obligația de a apăra statul român? A devenit public faptul că protocoalele au produs un imens rău acestui stat? A fost desecretizat de către SRI primul și probabil cel mai important dintre acestea? Nu ar fi oportun ca domnul Tudorel Toader să acționeze? Cum ar putea acționa?



Este de neînțeles de ce celelalte protocoale continuă să rămână secrete. Și poate sunt și aplicate. Mai discret. Un singur protocol, cel dintre Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost desecretizat. De către SRI. Cu puțin înainte ca o decizie a Curții Constituționale, care stabilea neconstituționalitatea respectivului protocol, să fi devenit publică. Dar chiar și așa, cu un singur protocol desecretizat, care nu se știe sigur dacă mai este sau nu aplicat, domnul Tudorel Toader are la îndemână atât un pretext, cât și un excepțional instrument, prin care poate declanșa o operațiune de apărare a intereselor statului român.

Ca reprezentant al Guvernului, ca cea mai înaltă persoană din Executiv responsabilă pentru mersul Justiției și fiind deținătorul acestui portofoliu, domnul Tudorel Toader poate solicita Justiției, pe calea unui proces intentat în numele statului român, să stabilească dacă respectivul protocol este sau nu legal.

Și ce va face instanța de judecată sesizată, indiferent care ar fi aceasta? Având în vedere poziția Curții Constițuționale, detaliată și printr-o motivare, instanța nu va putea face altceva decât să declare ilegal protocolul.

Care vor fi efectele unei asemenea decizii judecătorești? Primul efect vizează efectele respectivului protocol. Dacă protocolul este declarat chiar de către Justiție ca fiind ilegal, atunci toate actele săvârșite în baza acestuia sunt lovite de nulitate. Ceea ce deschide calea reparării, tot prin Justiție, a unui mare număr de nedreptăți. Iar, în final, Justiția își va redobândi credibilitatea pierdută.

Există însă și o a doua consecință. În sensul că, dacă principalul protocol este declarat ilegal, este limpede că și celelalte 70 sau mai multe protocoale, în epicentrul cărora s-a aflat tot Serviciul Român de Informații, condus de tandemul Maior-Coldea, devin ilegale, iar efectele lor vor fi și ele lovite de nulitate. Ceea ce înseamnă că instituțiile statului, în special cele de forță, care au fost legate în lanțuri, se vor putea elibera și vor putea opera în mod constituțional.

Tudorel Toader ar declanșa astfel un proces, printr-o simplă acțiune în Justiție, la capătul căruia statul român va fi însănătoșit.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Deutsche Welle: ”Denunțul lui Orban poate lichida democrația din România!”

În cazul în care denunțul lui Ludovic Orban va avea urmări, va trebui să ne așteptăm ca toate disputele politice să se rezolve pe calea justiției.



S-a remarcat repede că s-ar crea un precedent teribil. Nici n-au trecut trei zile și senatorul PNL, Florin Câțu, a spus că, dacă Guvernul va desființa pilonul II de pensii, va face o plângere penală împotriva membrilor Guvernului. Lăsăm acum deoparte faptul că nemulțumirile sale sunt justificate (e vorba de o desființare, de o suspendare temporară sau de altceva?) ca să vedem mai bine că, odată ce s-a deschis o cale, ea va fi urmată de fiecare dată.

E un fel de a desființa complet democrația atâta câtă mai există. Procurorul (căci până la judecător relația politică e deja tranșată) va deveni un actor politic de prim plan care va decide în problemele cele mai delicate care țin de echilibrul constituțional. Ne-am putea gândi că în cazul ambasadei din Israel avem de a face cu un conflict de natură constituțională între Guvern si Președinte, dar, mai înainte de a ne încheia gândul, un procuror oarecare (cu cât e mai oarecare cu atât mai bine pentru cine trage sforile) ar putea hotărî el cine are dreptate. Și o va face ignorând total problematica și nesocotind orice argumentație.

Și nu ar fi bine ca procurorii să decidă în politică? Impresia noastră este că, în România de azi, sunt deja prea mulți aceia care ar răspunde că ar fi bine, ba chiar că s-ar cuveni ca țara să fie dată total pe mâna procurorilor, așa cum sugeraseră aceia care, neîncrezători față de partide au anunțat ”că votează DNA”. Sigur, era un joc de cuvine, dar numai pe jumătate joc, căci altfel nu am fi asistat la episodul în care procurorii DNA au început o anchetă asupra modului în care membrii guvernului au emis o ordonanță de urgență, fiind aplaudați de o mulțime de manifestanți. Spre lauda DNA ancheta a fost totuși oprită înainte de a sosi o decizie a Curții Constituționale ca dovadă că mai exista totuși o cenzură a rațiunii. Separația puterilor rămâne, în cele din urmă, cea mai importantă achiziție a democrației. Un politician nu are dreptul să oprească o anchetă, dar niciun un procuror nu are voie să deturneze o decizie politică.

O să ni se obiecteze că dăm formei mai multă importanță decât conținutului. Să fim însă conștienți că, odată precedentul creat, nimic nu se va opune ca, ori de câte ori anumite interese o vor cere, membrii guvernului să fie înlăturați. Dar soarta e schimbătoare și fără instituții puternice – guvernate de proceduri și fair play – beneficiarii de azi vor cădea ei înșiși victime ale unei manevre ”justițiare”. Se va intra, fără scăpare, în cercul vicios al arbitrariului și abuzului.

În plus, Ludovic Orban se înșală grav și asupra conținutului. Dar despre acest lucru am tot discutat. El urmează orbește politica ”europeană”, în speță politica Germaniei și Franței, care în mod cert au alte interese decât România în Orientul Apropiat. Cel mai bun prieten al Germaniei de-ai fi și nu poți să nu vezi că distanța primejdioasă care se cască între Berlin și Washington – pentru care răspunzători nu sunt doar americanii – pretinde României să ia inițiativa și să urmeze îndeaproape cursul evenimentelor. Căci e mult mai rău să fii ignorat și lăsat deoparte (ca omul care spune ”da” din oficiu”) decât să fii controversat și în centrul atenției.

Am discutat mereu până acum de fondul problemei și de conștiința istorică care ar pretinde lumii să recunoască Ierusalimul drept capitală a statului Israel, dar chiar și interesele imediate sugerează României să nu stea pasivă și să vină în întâmpinarea evenimentelor care se prefigurează. Rolul SUA, în ciuda a ceea ce spun comentatorii din Europa occidentală, va crește și, încetul cu încetul, europenii se vor vedea nevoiți să țină seama de noile realități.

În loc să se baricadeze pe poziții de gelozie constituțională, s-ar cuveni ca președintele Iohannis să asume deschis această politică, căci, în virtutea relațiilor sale cu politica germană, s-ar putea face folositor nu doar României dar – de ce nu – și Germaniei, care ar putea descoperi că relația cu Rusia nu poate compensa ruptura de America. Numai așa, prin curaj și inițiativă, românii ar putea la un moment dat să conteze.

Autor: Horatiu Pepine

Sursa: Deutsche Welle

Dan Diaconu: ”Cine-i anchetează pe ticăloşii ăştia care au transformat România într-o colonie penitenciară?”

Întrebarea momentului: cine-i anchetează pe ticăloşii ăştia care au transformat România într-o colonie penitenciară? Cine-i condamnă la ani de ocnă pe toţi cei care au terfelit orice noţiune de justiţie, dreptate, adevăr, s.a.m.d.?



Achitarea lui Tăriceanu este un dezastru absolut pentru infernala maşina securistică de distrus oameni a cărei parte vizibilă e Koveşi. Pe moment el este ultimul dintr-un şir aproape incomensurabil de acuzaţi pe nedrept de „zeiţa cătuşelor”. Vă-ntrebaţi ce face ea? Mai nimic, se face că plouă în timp ce-şi încasează cu nesimţire solda. Şi, când se plictiseşte, mai comandă un material propagandistic pe la prietenii care-au medaliat-o pentru că s-a pus cu curul ăla mare pe dosarele care-ar fi putut genera un imens scandal de corupţie cu rezonanţe europene.

V-aţi întrebat vreodată ce-a făcut maşina securistică de omorât destine? Dacă vă imaginaţi că s-a luptat din greu cu corupţia suferiţi de naivitate, ca să nu-i spun prostie. Hai să vă dau exemple de dosare sforăitoare instrumentate de DNA. Aţi auzit de dosarul „naşilor” de tren care s-a lăsat cu trimiterea în judecată a unor controlori pentru uriaşe şpăgi de 3, 5, 7 sau 20 de lei? Sau despre cei doi ofiţeri de poliţie trimişi în judecată pentru c-ar fi favorizat doi fochişti, încălcând astfel legea privind funcţionarea în siguranţă a instalaţiilor sub presiune? Dar de proaspăt achitatul Diniţă, acuzat că ar fi luat o şpagă constând într-un miel, doi curcani şi-un păstrăv? Lista găinăriilor anchetate e imensă. O groază de găinării încadrate pompos în „abuz în serviciu”, „trafic de influenţă”, s.a.m.d. Poate c-ar fi de râs, dar e cel mai scump bilet de comedie pe care-l plătiţi: procuroraşii noştri care se joacă de-a clovnii şi actorii de comedie încasează lunar sute de milioane de lei vechi. Iar dacă vă gândiţi că asta e singura notă de plată, iar vă înşelaţi întrucât, după toate aceste achitări sforăitoare urmează sume cocoşătoare cu titlul de despăgubiri morale pentru cei care-au trecut prin malaxorul neo torţionarilor securisto-juridici.

E cineva suficient de curajos încât să toarne gaz peste aceşti păduchi? Are cineva puterea să se ridice împotriva acestei mafii? Aceastea-s întrebările pe care-ar trebui să ni le punem dac-am fi întregi la minte.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Avem un An Centenar, ce facem cu el?!…

Eu unul ştiu că fiecare eveniment aniversar este în viaţa omului, pe lângă un binecuvântat prilej de bucurie, împlinire şi satisfacţie, şi un potrivit moment de analiză, meditaţie, reflecţie şi introspecţie!… Dincolo de nivelul uman, particular, eu cred că aşa este sau astfel ar trebui să fie şi la nivelul unei naţiuni, la nivel naţional, adică!… Prin urmare, acum, in acest an aniversar, special, centenar, cred că ar trebui să ne punem, ca neam, ca popor, câteva întrebări, esenţiale, fundamentale, poate chiar o sută, la care să găsim tot atâtea răspunsuri sau, mai ales, soluţii!…



Da, vin să întreb, aici şi acum: avem un An Centenar, ce facem cu el? Cum profităm, în sensul bun al cuvântului, de această oportunitate, de această şansă, cum tratăm, cum abordăm, cum gestionăm acest an special în şi din viaţa noastră şi a patriei noastre, cum ne raportăm la toate realităţile, altminteri, zilnice/cotidiene din viaţa noastră şi a naţiunii noastre, ce facem, scurt, concis şi concret, acum sau de aici înainte, cu viaţa noastră, cu soarta noastră, altfel spus, cu viaţa şi cu soarta acestei ţări?…

Dincolo de toate momentele aniversare şi evenimentele festive (unele, chiar festiviste) specifice acestui moment aniversar, ce mai rămâne din curgerea, consumarea şi petrecerea acestui an, adică cu ce ne alegem, la ce întrebări am răspuns ori ba? Bunăoară: ce merge în ţara aceasta şi de ce? Ce nu merge în ţara aceasta şi de ce? Ce este şubred, putred, ce scârţie în această ţară şi de ce? Care este boala ei adică a noastră, care este diagnosticul, care este remediul şi tratamentul pentru vindecarea, ei adică a noastră? Care sunt plusurile şi minusurile noastre? Căci ţara, patria, neamul şi poporul suntem noi, nu alţii, nu altcineva, noi, fraţilor?!…

Aşadar, ce-i de făcut sau ce nu trebuie făcut şi de ce, în mod concret, obiectiv şi punctual?…

Mai mult decât atât, noi, aici şi acum, trebuie să (ne) (re)cunoaştem foarte bine trecutul, să (ne) gestionăm, corect şi temeinic, prezentul şi, îndeosebi, să anticipăm, sincer şi obiectiv, viitorul, nostru şi, mai ales, al copiilor/urmaşilor noştri!…

Cu alte cuvinte, noi, aici şi acum, dacă suntem sinceri şi oneşti, vedem şi conştientizăm foarte bine ce moştenire am preluat de la înaintaşii noştri – marii noştri bărbaţi şi eroi – făuritori ai Marii Uniri şi ai Unităţii noastre Naţionale însă vin şi întreb, tot aici şi tot acum: cu noi cum rămâne, ce lăsăm noi în urma noastră? Ce zestre şi tezaur predăm noi urmaşilor noştri? În ce fel am cultivat şi consolidat noi unitatea acestui neam şi popor sau când anume am realizat aşa ceva?!…

În altă ordine de idei, în acest an special – Centenar 2018 aş dori să înţeleg, şi eu, mai mult şi mai bine ca oricând, cum funcţionează, cum trăieşte şi vieţuieşte un stat, relativ tânăr, de numai 100 de ani, de ce anume dispune el şi de ce anume mai are încă nevoie!…

Da, fraţilor, depinde de noi, de fiecare în parte şi de toţi laolaltă, în mod colectiv şi solidar, în spirit de echipă, cum tratăm această ţară, cum abordăm acest popor şi cum cinstim sau preţuim acest neam!…

Probabil că acum ar trebui să înţelegem, mai mult şi mai bine ca oricând, menirea noastră, misiunea noastră, locul, rolul şi rostul nostru în interiorul acestui stat, asumându-ne, în mod responsabil, toate aceste atribuţii, misiuni ori chemări!…

Da, avem misiunea de a contribui la bunul mers al acestui popor, avem chemarea de a cinsti, respecta, cultiva şi consolida această ţară, prin tot ceea ce suntem şi facem, avem datoria de a preţui acest neam, avem obligaţia morală de a apăra şi de a sluji această ţară!…

Cum? Prin împlinirea datoriei noastre sociale, materiale şi profesionale, atunci şi acolo unde ni se cere!… Prin apărarea/cultivarea valorilor, principiilor şi tradiţiilor acestui popor, bimilenar, apostolic şi voievodal, nu colonial!… Prin preţuirea, cu recunoştinţă sinceră, a tuturor semenilor/conaţionalilor noştri, care, prin toată activitatea lor, exemplară şi remarcabilă, au contribuit la afirmarea şi recunoaşterea ţării noastre în panoplia tuturor celorlalte state europene şi, nu numai!…

Da, oameni buni, România este (în) fiecare dintre noi, şi după cum suntem noi, fiecare în parte, aşa este şi această ţară, corectă sau nu, umilă, umilită sau nu, demnă sau nu, onestă sau nu, cinstită sau nu, ignorantă, arogantă şi superficială sau nu, mutilată, integră, întreagă sau nu, sinceră, responsabilă şi serioasă sau nu!…

Într-un cuvânt, noi alcătuim/formăm neamul, naţiunea, poporul, statul şi ţara, adică, să nu (mai) aşteptăm de la alţii, de oriunde şi de aiurea, să ne facă nouă ordine şi curăţenie, în casă şi în ţară, să ne pună nouă în bună rânduială şi dreaptă cuviinţă viaţa şi vieţuirea, zilnică şi cotidiană, altfel zis, să avem noi puterea, tăria, capacitatea şi, chiar, competenţa, să ne stabilim singuri, proiectele, regulile, principiile şi, în special, priorităţile, să fim în stare a spune da (numai) acolo şi atunci când trebuie spus da şi nu acolo şi atunci când situaţia o cere, adică „ce este da să fie da iar ce este nu să rămână nu!” Atât şi nimic mai mult sau nimic altceva!…

Altfel spus, acest an deosebit An Centenar ar putea genera, din toate punctele de vedere, un nou şi bun început care să asigure, apoi, o continuitate, o permanenţă, trainică, solidă şi stabilă ori statornică!…

Cu alte cuvinte, subliniez şi insist că, între şi printre multe altele, în acest an special, pentru noi, românii, anul nostru Centenar, poate ar fi tare bine, mai mult ca oricând, să ne reîntoarcem la exemple, la modele, la valorile caracteriale umane, adică la oamenii frumoşi, sinceri, curaţi, cinstiţi, drepţi şi oneşti din această ţară!…

Adică, ar fi tare folositor dacă i-am respecta mai mult, dacă i-am studia mai temeinic, dacă i-am întreba şi cerceta mai des, într-un duh al recunoştinţei şi al preţuirii, al respectului şi responsabilizării noastre, peste tot şi întotdeauna, raportându-ne la înaintaşii noştri, la dascălii, învăţătorii şi profesorii noştri, la părinţii şi fraţii noştri, la colegii şi duhovnicii noştri, însă toate acestea să le facem, nu doar de ocazie sau de conjunctură, nu doar de moment sau din interes ci, cât mai des şi cât mai serios ori sincer, fără ipocrizie sau făţărnicie!…

Mai mult decât atât, în şi din acest an începând poate ar fi minunat dacă am mai lăsa la o parte toate hachiţele şi cusururile noastre, personale şi interpersonale, toate urzelile şi bârfele dintre noi, toate apucăturile sau gesturile pline de egoism, individualism, mânie, frustrare, dezbinare, erodare, răutate şi invidie, ajungând să fim, în mod consistent şi eficient, mai altruişti, mai solidari, mai adunaţi, nu atât de împrăştiaţi şi de risipiţi, şi la propriu şi la figurat, într-un cuvânt, în sfârşit, mai uniţi, cu adevărat uniţi, abandonând toate gândurile şi faptele noastre, care au dus la zicala, dureroasă şi tristă că noi abia aşteptăm, nu să moară capra vecinului ci, mai abitir, să moară vecinul şi să ne rămână nouă capra, fără să înţelegem că, de fapt, în atare condiţii, nu facem altceva decât „să defilăm separat şi să pierdem în comun!” sau, datorită orgoliului şi vanităţii noastre, mai ajungem la o situaţie, anume: „ai dreptate şi tu, şi tu, nu te lăsa nici tu, nici tu!”, şi o ţinem tot aşa, într-un conflict permanent şi o contradicţie continuă!…

Poate că, măcar acum, în aceste momente şi în acest an deosebit trebuie să ne aducem, mai mult ca oricând, aminte că „tatăl minciunii este tatăl dezbinării” şi că duşmanul nostru atâta aşteaptă: „să împartă, să dezbine şi să stăpânească!”

De aceea, urmând exemplul şi pilda oamenilor serioşi, sinceri, competenţi, eficienţi şi responsabili din această ţară, de ieri şi de azi, indiferent de vârsta lor, de statutul lor material, social, cultural sau intelectual, cred că ar fi timpul să ne punem serios pe treabă, să ne ocupăm de lucruri realiste, adevărate, autentice şi profunde, uitând/ignorând, cu desăvârşire, zicala că „merge şi aşa!”, să începem să cultivăm, valoarea, demnitatea, onestitatea şi onoarea, abordându-le/transformându-le în adevărate principii sau norme, călăuzitoare, de viaţă, după cum au procedat toţi oamenii, discreţi dar concreţi, ai acestui neam românesc, care nu au făcut „din mila sfântului doar umbră pământului”, ci au lăsat realizări, împliniri, fapte, activităţi şi acţiuni care, pe bună dreptate, le conferă aura de sfânt sau efigia de erou!…

Cu alte cuvinte, la toţi aceşti oameni, funcţiona îndemnul, conform căruia „ce poţi face astăzi nu lăsa mâine!” spre deosebire de unii dintre noi care, credem că, dacă amânăm pe mâine, poate nu mai trebuie făcut!…

Şi, mai mult decât atât, ei făceau, lucrau împreună, în echipă, în acelaşi spirit şi duh, într-o singură/comună suflare!…

Bineînţeles, au mai fost şi alte multe, variate şi diverse, momente/evenimente, lucrări, împliniri şi realizări, toate grăitoare, relevante şi elocvente, în acest sens, însă vin să întreb eu, unul, aici şi acum: ce am învăţat/ce am reţinut, noi toţi, din toate acestea, cu ce ne-am ales, care sunt foloasele/rezultatele, culturale, spirituale şi duhovniceşti, pe care le-am deprins noi din toate acestea?…

Există, au rămas/s-au păstrat/tezaurizat ele, undeva, cu adevărat?…

Vom fi, şi noi, de aici înainte, mai curajoşi, mai uniţi, mai demni, mai corecţi, mai oneşti, mai cinstiţi, mai altruişti decât până acum, ca neam, ca popor, adică vom reţine şi asimila ceva de la toţi aceşti înaintaşi şi eroi ai noştri, între care şi protagoniştii acestei lucrări, sau vom reveni la vechile noastre metehne, defilând separat şi pierzând în comun, ca până acum!…

Altfel spus, acum, în anul special, Centenar – 2018, al unităţii noastre naţionale, când tânărul nostru stat românesc împlineşte/aniversează primii 100 de ani, vom învăţa, oare, să nu mai fim atât de dezbinaţi, atât de frustraţi, atât de complexaţi, atât de încrâncenaţi, atât de invidioşi, atât de egoişti, atât de răzbunători, atât de fragili şi atât de vulnerabili!…

Da, fraţilor, adevărat, multă lume, din toate colţurile lumii, a admirat şi admiră, în continuare, spontaneitatea noastră, din unele momente ale istoriei, generozitatea sau ospitalitatea noastră, cultura, spiritualitatea şi civilizaţia noastră, ca neam/ca popor, însă, din păcate, de cele mai multe ori, sunt nevoiţi să se oprească, astăzi, cel puţin, numai la atât, fiindcă de purtare constantă, perseverenţă şi consecvenţă, susţinută şi întemeiată, nu (mai) poate fi vorba!…

De ce oare?…

Deoarece, între altele, ne trezim/ne revenim prea târziu, uneori mult prea târziu, având, printre altele, această slăbiciune ori neputinţă de a-i aprecia/admira pe conaţionalii/concetăţenii noştri, fie după ce nu mai sunt printre noi pământenii, fie după ce au ajuns în exil sau în refugiu – cum, iată, a fost (şi) cazul Regelui Mihai I al României, fie după ce au ajuns în puşcăriile comuniste, în progrom-uri, gulag-uri şi holocaust-uri, fie după ce s-au perindat în tot felul de peregrinări şi emigrări pe întregul mapamond, pentru obţinerea/câştigarea unui respect, cuvenit şi binemeritat, a unui venit mai bun/a unui trai mai decent şi a unei pâini mai bune/mai albe sau mai proaspete, când şi pe ei de noi şi pe noi de ei îi cuprinde şi ne cuprinde dorul, regretul şi jalea, mai cu seamă atunci când conştientizăm faptul, trist şi dureros, că au lăsat acasă, copii supăraţi, marcaţi şi afectaţi şi, poate, chiar familii îndurerate şi destrămate şi, nu doar atât, ci au (mai) lăsat o ţară fără forţă de muncă, calificată şi chiar necalificată, de am ajuns să-i angajăm, în locul lor, pe alţii, de pe alte meridiane?!…

În concluzie, vin, iarăşi, să întreb, aici şi acum: care este proiectul nostru de ţară pentru Anul Centenar – 2018 şi nu numai, afară de aniversări/comemorări şi manifestări cultural – spiritual – naţionale, pline de festivism, desigur, binevenite şi ele, adică mă gândesc la un demers/deziderat concret şi punctual, fiabil şi viabil, eficient, consistent şi suficient, complex şi complet?!…

Avem. Există oare aşa ceva?!… Dacă da, unde este şi cum arată acest proiect?! Dacă nu, ce mai aşteptăm, oameni buni, sau, mai bine zis: de ce mai amânăm/întârziem acest lucru, atât de important şi atât de necesar?!… Căci dacă nu, dacă încă nu ne-am trezit din beţia această cotidiană şi nu ne-am revenit din amorţeala aceasta, generalizată, apoi să ştim cu toţii, fraţilor, că zadarnic a fost curajul şi bărbăţia eroilor, zadarnic a fost eroismul şi credincioşia mărturisitorilor, zadarnică a fost toată implicarea şi determinarea marilor bărbaţi de stat ai acestei ţări, altminteri dăruită şi binecuvântată de Dumnezeu, zadarnică a fost loialitatea şi fidelitatea voievozilor, domnitorilor şi regilor noştri, altfel spus, zadarnică toată această spontaneitate a noastră, altminteri minunată şi salutară, de-a dreptul spectaculoasă şi plină de entuziasm însă lipsită de substanţă, seriozitate, consistenţă şi consecvenţă, una argumentată, justificată şi determinată, corect asumată şi sincer responsabilizată!…

Aşadar, în încheierea acestui eseu, evocându-i, în continuare, pe eroi, pomenindu-i pe martiri, invocându-i pe mucenici, cinstindu-i pe toţi făuritorii Marii noastre Uniri/Unităţi Naţionale de la 1918, afirm/susţin că trebuie totuşi, să facem un pas, înainte, adică mai departe, dincolo de focul de paie, ajungând, deci, să ne respectăm între noi înşine, fără a ne mai sabota, şantaja, calomnia, descuraja, răzbuna şi marginaliza, în mod reciproc, cu alte cuvinte, haideţi fraţilor, să ne apucăm serios, asumat şi responsabil, de treabă, căci curajul, bărbăţia, credincioşia, patriotismul şi eroismul nu trebuie să fie nişte calităţi ori virtuţi trecute şi perimate ci, mai ales, prezente şi, îndeosebi, viitoare!…

Fiindcă numai în acest mod, vom putea vorbi, în viitor, aievea, de o Românie, a copiilor/urmaşilor noştri, nefurată, neminţită, netrădată, neprădată, nevândută şi necumpărată, nespeculată şi neconfiscată adică de o Românie integră, întreagă, onestă şi demnă, corectă şi prosperă, curată şi elegantă, responsabilă şi profundă, serioasă, sinceră şi autentică, altfel „rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi!”!…

Unirea şi unitatea noastră nu trebuie să constituie doar o referinţă simbolică, istorică, comemorativă şi omagială ci să ajungă a fi un proiect şi un demers concret, un deziderat continuu sau o permanentizare, consistentă, substanţială, durabilă, stabilă, statornică şi eficientă, căci numai astfel vom mai rezista, numai aşa ne vom mai putea menţine şi, salva!…

Prin urmare, haideţi oameni buni, să ştim bine şi precis ce avem de făcut, noi, aici şi acum, cu anul nostru Centenar!…

Până una alta, însă, dea Domnul Dumnezeu Preamilostivul, să trăiască România Anului Centenar în, cu şi prin noi, cât mai mulţi, frumoşi, rodnici, liberi şi binecuvântaţi ani!…

Autor: Stelian Gomboș

Sursa: Ziarul Natiunea

Schema penală a tandemului Iohannis-PNL: urmează să ne așteptăm la noi denunțuri și la noi sarcini trasate oamenilor de la DIICOT!

În toată nebunia acestor zile, există și un element pozitiv. În efortul său de a lovi cât mai puternic, cât mai repede și cât mai eficace în majoritatea parlamentară, PNL s-a dat de gol. Lucrează de acum fățiș printr-o schemă penală. Și astfel procurorii, împinși de la spate de liberali, își fac oficial intrarea triumfală în bătălia electorală. Cât de eficace va funcția schema penală?



După ce și-a făcut mâna cu premierul Dăncilă, pe care a denunțat-o pentru cele mai grave infracțiuni posibile, (încă) președintele PNL Ludovic Orban anunță, prin intermediul colaboratorilor săi apropiați, noi modalități prin care activează schema penală în bătălia politică. Așadar, urmează să ne așteptăm la noi denunțuri și la noi sarcini trasate oamenilor de la DIICOT de către tandemul Iohannis-PNL.

Din punct de vedere moral, e mai bine că se întâmplă așa. Era infinit mai imoral ca procurorii să fie împinși de la spate pe ascuns, pentru a se autosesiza și pentru a acționa împotriva adversarilor politici ai lui Klaus Iohannis și ai PNL. Acum știm cel puțin un lucru. Că, pentru a obține puterea politică cu orice preț și în afara mecanismelor democratice, care presupun întotdeauna consultarea electoratului, acești actori politici apelează la o instituție de forță. Mai știm că, după ce au compromis direcția Națională Anticorupțe, împingând-o în nenumărate operațiuni cu caracter politic, încearcă acum prin intermediul DIICOT același lucru, în speranța că, schimbând instituția, anchetele vor deveni mai credibile.

Și ce mai aflăm făcând o radiografie a acestei noi scheme penale? Că președintele Klaus Iohannis și opoziția, care are drept vârf de lance PNL, este disperată. Că acești actori politici au ajuns la concluzia că nu au nici cea mai mică șansă în intervalul care ne desparte de alegeri de a câștiga într-o luptă dreaptă europarlamentarele, localele, parlamentarele și prezidențialele. Și, din acest motiv, recurg la un artificiu.

În plan intern și extern, cei care doresc cu orice preț accesarea puterii, fără a beneficia de sprijin electoral, încearcă să-i discrediteze pe cât mai mulți reprezentanți ai Guvernului și ai majorității, punându-le, cu ajutorul procurorilor, ștampila de penali. Momentul, dintr-un anumit punct de vedere, este bine ales. Dacă în următoarele câtea luni poate fi regizată prin DIICOT, dar și prin DNA, o amplă operațiune prin care sunt deschise sute de dosare penale ale reprezentanților majorității de la nivel central și local, în plan propagandistic ar putea fi acreditată intern și extern ideea că PSD plus ALDE nu numai că înceracă să restaureze corupția, protejând-o legislativ, dar și săvârșesc în masă fel de fel de fărădelegi, care, prejudiciind banul public, îl lezează pe cetățean. Evident, până la alegerile la care mă refer, nu rămâne suficient timp pentru ca anchetele declanșate acum să fie finalizate prin rechizitorii și, în orice caz, ele nu au cum să fie soluționate în instanțele de judecată. Dar obiectivul este atins, chiar dacă cei aflați astăzi în vizorul procurorilor, după ce au fost luați la ochi de Klaus Iohannis prin intemediul liberalillor, nu vor ajunge niciodată după gratii.

În concluzie, Justiția, care înseamnă instanțele de judecată, va avea de făcut față unui uriaș val de dosare, generate de rivalitatea politică și se va descurca cu ele cum va putea. Vor exista multe achitări, vor exista numeroase victime colaterale și, pentru culoare, vor exista desigur și vinovați. Iar DNA este scoasă din prima linie, întrucât doamna Laura Codruța Kovesi a mototolit prea mult imaginea instituției pentru a o mai face credibilă. În etapa următoare, resursa pusă în joc sunt procurorii non-DNA. Pentru aceștia începe un greu examen. Procurorii non-DNA nu se pot credibiliza decât în măsura în care rezistă acestor presiuni politice.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Liviu Pleșoianu: ”Boala cea mai gravă de care suferim de prea multă vreme- boală care ne-a fost indusă cu bună-știință – este boala dezbinării. Dacă ceva ucide – DEZBINAREA UCIDE!”

Mă amuză teribil sondajele care dau următorul titlu: “Iohannis conduce detașat”. Desigur, toată lumea a înțeles că Iohannis e detașat… pe aici. El e detașatul doamnei Merkel și al altora… Cât despre procente… să-și producă liniștiți stări euforice toți cei care au impresia că necuprinderea mea în sondaje sau strategia “ignorăm” mă va opri. Nici gând!



Știu EXACT cine și ce a făcut cu țara asta și le recomand respectivilor să se pregătească. Eu NU merg alături nici cu cei din serviciile interne, nici cu cei din servicii externe, oricare ar fi ele! Eu merg alături doar cu OAMENII care înțeleg că vine timpul schimbării reale, că e vremea ca România să se descătușeze! În loc sa devină istorie, România va începe să facă ISTORIE!

Mă întreba cineva în privat de ce m-am hotărât să candidez. Pe scurt: pentru că mai am puțin și explodez văzând cohortele de impostori care ne țin captivi! Cred că e timpul să începem să umplem cu noi înșine spațiul trasat de granițele acestei țări. N-avem deloc nevoie să devenim un neam de clone. N-avem nevoie să devenim un popor-surogat, cu linia destinului trasată în laboratoarele altora. Boala cea mai gravă de care suferim de prea multă vreme – boală care ne-a fost indusă cu bună-știință – este BOALA DEZBINĂRII. Dacă ceva ucide – DEZBINAREA UCIDE!

Și cred că primul lucru pe care ar fi bine să-l facem este să începem un proces de VINDECARE, în plan individual și colectiv. Cred că putem reașeza România în ea însăși doar dacă ne reașezăm pe noi în noi. Cred că avem toate șansele să ne vindecăm. Însă cu condiția să începem să lucrăm împreună la un adevărat Proiect Național, nu la surogate de proiecte naționale… Cred cu tărie că, poate chiar de-acum, România – pe lângă faptul de a redeveni ea însăși – poate deveni pentru lumea cea mare ȚARA UNUI VIS POSIBIL… Acesta este MOTIVUL meu…

Autor: Liviu Plesoianu

Sursa: Liviu Plesoianu

Înaltă trădare, pas cu pas. Plângerea lui Orban, bucățică ruptă din declaraţiile preşedintelui Iohannis

Plângerea depusă de liderul PNL, Ludovic Orban, împotriva premierului Viorica Dăncilă şi a preşedintelui PSD Liviu Dragnea a fost prezentată în premieră, duminică seara, de jurnalistul Mihai Gâdea la postul de televiziune Antena 3. Politologul Alina Mungiu Pippidi a scris, ieri, că sesizarea ar fi trebuit făcută către Parchetul General de către Mihai Poliţeanu, liderul unui ONG apropiat de Cotroceni şi cel care a depus şi sesizarea împotriva Ordonanţei 13, la începutul anului trecut. Poliţeanu a refuzat să facă plângerea, aşa că s-a ajuns la varianta Ludovic Orban.



Liderul PNL a vorbit ieri într-o conferinţă de presă despre plângere şi a spus că s-a consultat cu oameni din afara partidului înainte de a depune sesizarea, negând însă că printre ei s-ar fi afl at şi preşedintele Klaus Iohannis. Contactată de Evenimentul Zilei, avocata Ingrid Mocanu a analizat plângerea depusă de liderul PNL şi a concluzionat că acesta a plecat de la trei premise complet eronate în demersul său.

Ludovic Orban o acuză pe Viorica Dăncilă că a efectuat vizita în Israel “în numele României, fără a avea mandat acordat de Preşedinte în acest sens”. Este unul dintre motivele pentru care liderul PNL consideră că premierul poate fi acuzat de „uzurparea funcţiei” definită de articolul 300 din Codul Penal ca fiind: „fapta funcţionarului public care, în timpul seviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale”. Această acuzaţie a lui Orban seamănă izbitor cu cea făcută de preşedintele ţării, Klaus Iohannis, în data de 26 aprilie, la o zi după ce Dăncilă plecase în Israel: „Această vizită pe care o face premierul şi, se pare, şi preşedintele Camerei Deputaţilor în Israel, are câteva ciudăţenii. Una dintre ele este că nu au venit la discuţii, nu a plecat doamna prim-ministru cu niciun fel mandat acolo”.

Acuzație: Dăncilă strică relaţiile cu Israelul

Liderul PNL mai acuză că prin adoptarea Memorandumului pentru mutarea ambasadei române din Israel „vătămarea Statului Român a fost realizată prin afectarea relaţiilor de politică externă în raport cu partenerii din Uniunea Europeană, cu Uniunea Europeană, cu Palestina şi în general cu statele arabe. Totodată, în situaţia în care Ambasada nu va fi mutată, prejudiciul ar putea fi creat şi în raport cu Statul Israel, ca efect al neonorării unor promisiuni realizate de către Primul Ministru al României”.

De asemenea, Orban acuză că Memorandumul a fost adoptat ilegal de către Guvern, aceasta fiind un atribut al preşedintelui. Şi aceste acuzaţii seamănă izbitor cu o declaraţie a preşedintelui Iohannis, făcută în data de 4 mai: „Guvernul nu trebuia să se apuce de o temă care este a preşedintelui fără să discute cu preşedintele. Greşeala a fost făcută. Ceea ce trebuie acum să facem în continuare este să o reparăm, fiindcă nu am absolut niciun interes şi România, ca stat, nu are absolut niciun interes să îşi strice relaţiile foarte bune de prietenie, de exemplu, cu Israelul, pentru nişte politicieni care nu au înţeles care este rostul lor”.

Consultanţii israelieni ai PSD-ului, o problemă

Orban îl mai acuză pe premier şi de Înaltă trădare, pentru că : „făptuitoarea Dăncilă Vasilica Viorica a realizat în perioada 25-26 aprilie 2018 o vizită în statul Israel. În cadrul acestei vizite, făptuitoarea a intrat în contact direct cu reprezentanţi ai statului Israel (putere străină). Mai mult, PSD a angajat drept consultanţi o serie de companii şi/sau persoane fizice din Israel. În acest sens, în presă au fost vehiculate informaţii în conformitate cu care, decizia de mutare a ambasadei din Tel Aviv la Ierusalim nu ar fi una întâmplătoare ci ar fi direct legată de consilierea pe care PSD ar fi primito de reprezentanţii unei agenţii străine”.

Şi aceste afirmaţii ale liderului PNL seamănă cu o declaraţie a preşedintelui României. În data de 26 aprilie Iohannis a vorbit despre vizita în Israel a lui Liviu Dragnea şi a Vioricăi Dăncilă: „Cine ştie ce înţelegeri secrete face domnul Dragnea cu evreii?! Îmi imaginez că domnul Dragnea a vorbit în faţa oglinzii şi s-a consultat. Dar, sper ca după revenire, să aibă bunul simţ şi să explice românilor ce au făcut acolo”. Interesant este faptul că Ludovic Orban citează, în plângerea sa, declaraţiile făcute de preşedintele Klaus Iohannis, dar cuvântul „evreii” a fost evitat, fiind înlocuit cu puncte de suspensie.

Orban s-a consultat cu oameni din afara partidului

Președintele PNL, Ludovic Orban, a declarat ieri că a depus, ca simplu cetățean, sesizarea împotriva premierului Viorica Dăncilă după ce s-a consultat cu mai multe persoane, unele din afara partidului. Întrebat dacă una dintre acele persoane este președintele Iohannis, liderul liberal a zâmbit enigmatic, dar a negat. De asemenea a infirmat că după depunerea sesizării a vorbit cu cineva de la Palatul Cotroceni. Orban afirmă că este susținut puternic de baza partidului, că „tot partidul manifestă solidaritate fără precedent”.

El a adăugat că era obligat să depună această plângere. „Dacă văd că intră hoţii în casa unui vecin, eu anunţ poliţia, nu mă uit în continuare la televizor”, a nuanţat politicianul. Referitor la textul plângerii depusă, Orban a afirmat că „eu sunt anti-Dragnea, nu împotriva statului Israel”. „În momentul în care mi-am pus semnătura, îmi asum ceea ce am scris și nu dau niciun pas înapoi chiar dacă sunt supus unui linșaj mediatic”, a declarat liderul liberal refuzând să intre în alte detalii ale conținutului plângerii. Ludovic Orban a mai declarat că acum este concentrat pe întocmirea textului moțiunii de cenzură pe care o pregătesc liberalii.

„Plângerea porneşte de la nişte premise complet greşite”

Avocata Ingrid Mocanu (foto) a analizat pentru Evenimentul Zilei plângerea penală depusă de liderul PNL Ludovic Orban. Fosta directoare din ministerul Justiţiei spune că plângerea porneşte de la mai multe premise complet greşite: „că Președintele ar avea rol exclusiv în procedura „mutării” sediului unei Ambasade, că prin decizia luată s-ar fi știrbit suveranitatea națională şi că că decizia mutării sediului unei ambasade ar submina politic, economic și a capacității de apărare a statului”.

Avocatul a explicat pentru EVZ de ce premisele sunt greşite: „Președintele nu are rol exclusiv în politica externă: potrivit art. 91 din Constituție – atribuții în domeniul politicii externe, la alin. 2 se menționează că: Președintele, la propunerea Guvernului, acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României și aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. Textul constituțional nu precizează că mutarea sediului unei misiuni diplomatice în interiorul aceluiași stat ar fi o atribuție a Președintelui. Chiar și dacă s-ar interpreta extensiv, atribuția Președintelui se exercită „la propunerea Guvernului”. Or, ca să poată propune sau nu mutarea sediului, Guvernul trebuie să analizeze situația și să discute cu reprezentanții statului în discuție. Numai după ce se ia decizia de „a propune” se demarează această procedură, care se poate finaliza de către Președinte cu soluția admiterii sau respingerii propunerii Guvernului”.

Ingrid Mocanu a vorbit şi despre ştirbirea suveranităţii naţionale, invocată în plângerea lui Orban: „presupune ca o putere externă își impune în mod forțat voința și forțează structurile naționale interne să acționeze într-un anumit sens. Or, acest tip de „știrbire” trebuie să se realizeze de o putere străină ostilă, de regulă în urma unor conflicte armate, iar nu pe cale amiabilă, prin negocieri bi/multilaterale”.

Donald Trump, în pericol

Cât despre acuzaţie de subminarea economiei şi siguranţei naţionale, avocata susţine că pe logica liderului PNL inclusiv Donald Trump, preşedintele SUA, ar putea fi acuzat de acelaşi lucru: „Pentru a se aprecia că mutarea sediului subminează politic, economic și militar Statul Român ar trebui invocate elemente concrete de subminare. Simpla împrejurare  că un stat de anvergura SUA a luat această decizie exclude orice formă de «subminare», pentru că, în această situație, și Președintele SUA ar fi pasibil de aceeași formă de tragere la răspundere, căci o formă similară de trădare este reglementată și în legislația SUA”.

La întrebarea EVZ dacă această plângere penală poate duce la începerea urmăririi penale împotriva Vioricăi Dăncilă şi a lui Liviu Dragnea şi, eventual, trimiterea lor în judecată, avocata ne-a spus că: „În România nici nu contează ce scrie în lege. Este doar o voinţă a unui procuror. Ca jurist, nimeni nu poate crede ca 90% din dosare pot fi dosare”.

Plângerea trebuia depusă de un ONG apropiat de Cotroceni

Politologul Alina Mungiu Pippidi (foto) a dezvăluit ieri, pe portalul România Curată, că Ludovic Orban nu a fost prima persoană contactată pentru de depune sesizarea împotriva premierului Viorica Dăncilă şi a liderului PSD, Liviu Dragnea.

Primul contactat a fost grupul Inițiativa România, însă liderul grupului, Mihai Polițeanu, a refuzat, motiv pentru care s-a ajuns la varianta Orban. „Plângerea de la șeful opoziției e o minge atât de stângaci ridicată la fileu, că până şi trupa fostului meu șofer, o microsocietate civilă anexată Cotroceniului, nu a vrut să se bage. Bine că s-a băgat Ludovic Orban, asta e ca și cum te-ai semna pe armă înainte să te lămurești dacă poți să faci și crimă”, a scris politologul.

Pippidi continuă într-o notă ironică şi scrie că premierul ar trebui condamnat pentru trădarea limbii române: „Domnul Orban mai are și candoarea să spună că a vorbit cu unii care l-au luminat să facă o plângere penală contra doamnei Dăncilă pentru înaltă trădare. Poate li se poate confisca pensia ălora, și numai lor? Câtă minte poate avea cineva să dea drumul la asemenea aberații, susținute așa de prost în presa securistă că ai impresia că doamna Dăncilă trebuie condamnată pentru trădarea limbii române, că doar de asta e vorba la toate orele, nu înțeleg unii ce spune ea, își vine să crezi că atunci cînd nu era o femeie prim ministru și erau ei pe acolo curgea claritatea de la palatul Victoria în cadența Clavecinului bine temperat. Trădătoarea!”.

Cine sunt consultanţii israelieni ai PSD

Cotidianul israelian de limbă engleză Jerusalem Post dezvăluia, pe 18 decembrie 2016, identitatea strategilor electorali care au gândit campania PSD de la ultimele parlamentare câștigate în mod zdrobitor de partidul celor trei trandafiri. Jerusalem Post anunța că strategii israelieni Moshe Klughaft și Sefi Shaked i-au ajutat pe social-democrații din România să înregistreze o victorie răsunătoare, grație unei campanii „agresive și creative”.

Unul dintre strategi, consultant al partidului naţionaliştilor din Israel

Potrivit Jerusalem Post, Moshe Klughaft (un apropiat al dreptei israeliene) era deja cunoscut datorită succesului său în calitate de strateg al Bayit Yehudi, formațiunea ortodocşilor naţionalişti sionişti. De asemenea, s-a ocupat și de un proiect al rezerviștilor, în 2006, după cel de-al doilea război din Liban, dar și de o campanie (lansată de fostul președinte Shimon Peres) care viza importanța studiului matematicii.

La rândul său, Sefi Shaked s-a ocupat de campaniile premierului Benjamin Netanyahu și ale președintelui Shas, Arye Deri. Este căsătorit cu o româncă, Luca Firănescu.Alături de Moshe Klughaft și Sefi Shaked, de campania electorală a PSD s-au mai ocupat Asad Eisin (fost strateg al Partidului Muncii din Israel, dar care a lucrat și pentru lideri politici din Serbia) și Lior Chorev, care a mai avut o experiență în România, alături de Eyal Arad.

O campanie atipică pentru România

Jurnaliștii Jerusalem Post susțineau că PSD s-a orientat spre strategii israelieni datorită reușitei și experienței acestora în domeniul campaniilor politice realizate prin intermediul noilor media: „Campania pentru PSD a schimbat imaginea partidului într-o alternativă mai tânără, patriotică”. În acest sens, ziariștii enumeră o serie de măsuri care au dus la succesul electoral al partidului celor trei trandafiri. Klughaft și Shaked au folosit mesaje care provin în mod tradițional de la partidele de dreapta, pentru a îmbunătăți imaginea PSD, formațiune de centru-stânga. Sloganul ales de ei a fost „Îndrăznește să crezi în România!”.

Au folosit videoclipuri cu tineri care spuneau că au încredere în România, în contrast cu anunțuri de tip negativ, care susțineau că alte partide nu cred în viitorul țării. În videoclipurile electorale, unii dintre tineri răspundeau în timp ce efectuau un test de detectare a minciunilor. Alte mesaje creative prezentau cetățeni în vârstă care îi invitau pe tineri să voteze viitorul țării. „Astfel de mesaje au fost foarte diferite de alegerile anterioare din România”, au explicat jurnaliștii Jerusalem Post, care au menționat că Moshe Klughaft și Sefi Shaked au refuzat să ofere un interviu publicației. (Răzvan Gheorghe)

Autori: Cora Muntean, Sorin Andreiana

Sursa: Evz.ro

Judecător Florica Roman: ”Mă disociez public de tabăra protestatarilor din Justiție care, prin rezoluții și alte acțiuni, desconsideră drepturile românilor, încalcă separarea puterilor în stat și atacă statul de drept!”

Protestul magistratilor de pe treptele Curtii de Apel Bucuresti, din data de 19 mai 2018, impotriva modificarii legilor justitiei si a codurilor, precum si “Rezolutia magistratilor romani pentru apararea statului de drept” adoptata de cei prezenti sunt o sfidare la adresa cetatenilor romani, un atac la adresa statului de drept si afecteaza in mod grav credibilitatea justitiei.



Sunt judecator de 25 de ani si nu as fi crezut vreodata ca unii dintre noi vor cobori justitia in arena politica, vor justifica abuzurile din justitie cu pretextul apararii independentei acesteia si vor sustine, intr-un mod de-a dreptul agresiv, incalcarea separatiei puterilor in stat, regula fundamentala dupa care functioneaza un stat democratic.

Ce fac judecatorii si procurorii in cauza, autointitulati aparatori ai statului de drept, nu doar ca nu are nimic comun cu ceea ce pretind ca apara, ci, dimpotriva, aduce grave prejudicii prestigiului si independentei justitiei, denotand totodata un veritabil dispret fata de statul de drept si cetatenii Romaniei.

Romania este stat de drept (adica “rule of law” – domnia legii), stat ce “se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale“, spune art. 1 din Constitutie.

Acest “stat de drept” functioneaza in mod real si sanatos atunci cand Parlamentul, ca putere legislativa, elaboreaza si adopta legi, Guvernul, ca putere executiva, se ocupa de administrarea tarii, iar autoritatea judecatoreasca, in care este inclusa si puterea judecatoreasca (adica instantele si judecatorii), interpreteaza si aplica legea.

Statul de drept este functional doar atunci cand fiecare dintre aceste trei puteri – legislativa, executiva si judecatoreasca – se pastreza in limitele lor constitutionale, isi gestioneaza autonom activitatea si, in acelasi timp, colaboreaza loial cu celelate puteri in beneficiul cetateanului cu scopul realizarii binelui comun in societate.

Este, de aceea, o interferenta inadmisibila in activitatea altor puteri si entitati constitutionale, ca unii magistrati sa aiba pretentia ca Parlamentul sa legifereze doar in maniera dorita de ei ori sa ceara Curtii Constitutionale sa suspende judecarea unor dosare.

Daca parlamentari ori ministri nu au dreptul sa dicteze judecatorilor si procurorilor ce solutii sa dea in dosarele cu care sunt investiti, similar, nici magistratii nu pot dicta nici Parlamentului ce legi sa adopte, nici Guvernului cum sa administreze tara si nici Curtii Constitutionale cum sa isi judece dosarele.

Reamintesc ca in luna octombrie a anului 2017 mii de magistrati si chiar Plenul CSM, prin votul majoritatii, s-au autoexclus de la dialog refuzand orice dezbateri cu puterea legislativa cu privire la modificarile legilor justitiei, dezbaterile fiind, in fond, masura maturitatii democratiei unei societati.

Cand a fost chemata la dialog, justitia a refuzat cu tafna participarea la discutii cu celelalte puteri din stat, iar acum aceasta tabara din justitie este ofuscata ca nu au existat dezbateri.

Nici nu pot exista dezbateri daca una dintre partile invitate conditioneaza dinainte participarea la dialog de adoptarea neconditionata de catre ceilalti parteneri a termenilor si conditiilor sale. In acest caz nu mai exista dialog si dezbateri, iar o astfel de atitudine nu este colaborare loiala intre puteri ci, din contra, incalca separatia puterilor in stat, deoarece autoritatea judecatoreasca isi aroga atributii de legiferare pe care Constitutia nu i le confera.

In data de 19 mai 2018, o tabara din justitie, incurajata si de pozitiile anterioare exprimate de unele ambasade si autoritati ale Uniunii Europene si Consiliului Europei, au incearcat, din nou, printr-o demonstratie de forta, sa impuna atat legislativului propriile pretentii cu privire la modificari legislative, cat si Curtii Constitutionale sa amane, sine die, judecata in dosare cu care este legal investita.

Guvernul, conform Constitutiei, raspunde politic numai in fata Parlamentului. Parlamentarii, la randul lor, raspund politic in fata alegatorilor pentru modul in care isi respecta promisiunile electorale si programele politice asumate si pentru care au fost votati.

Nici Parlamentul si nici Guvernul, insa, nu raspund politic in fata justitiei, si cu atat mai putin in fata unei tabere din magistratura care, se vede, nu are nici o problema sa tarasca autoritatea judecatoreasca in jocuri politice.

Daca intr-adevar aceasta tabara din justitie ar fi cu adevarat preocupata de independenta justitiei, stat de drept si libertati fundamentale, asa cum se pretinde, trebuia sa se delimiteze ferm si sa protesteze vehement fata de protocoalele secrete incheiate de catre reprezentanti de varf ai justitiei cu SRI, protocoale facute peste capul judecatorilor si procurorilor, care nu au fost consultati.

O astfel de reactie impotriva protocoalelor secrete cu SRI ar legitima aceasta tabara in ochii opiniei publice si ar dovedi cetatenilor ca acesti magistrati protestatari sunt cu adevarat preocupati de statul de drept pe care clameaza ca il apara.

In loc sa ceara socoteala clasei politice pentru felul cum legifereaza si guverneaza, implicand astfel autoritatea judecatoreasca in dispute politice, aceasta tabara din justitie trebuia sa ceara socoteala reprezentantilor justitiei care au semnat protocoale secrete cu SRI, vulnerabilizand si decredibilizand astfel justitia intr-un mod fara precedent.

Este, de aceea, surprinzator ca in cuprinsul Rezolutiei din 19 mai nu exista absolut nici o referire la acele protocoale secrete care sunt cel mai mare si grav atentat la statul de drept.

Se vede ca acesti judecatori si procurori, pretinsi “aparatori ai statului de drept”, nu au nici o problema ca justitia a fost administrata ani de zile in baza unor protocoale secrete, in dispretul total al legii, al Constitutiei si al drepturilor si libertatilor cetateanului.

In acelasi timp, insa, acestia se revolta impotriva Parlamentului, pe care-l acuza ca ataca statul de drept pentru ca adopta legi, adica exact ceea ce Parlamentul trebuie sa faca intr-o democratie.

Magistratii respectivi, in Rezolutia adoptata, au facut trimitere la mentiunile din Declaratia privind etica judiciara adoptata de Adunarea Generala a Consiliilor judiciare desfasurata la Londra in iunie 2010, conform carora “atunci cand democratia si libertatile fundamentale sunt in pericol, obligatia de rezerva a judecatorului devine subsidiara obligatiei de indignare“.

O astfel de trimitere este gratuita cat timp nicaieri in alta parte din cuprinsul Rezolutiei nu sunt mentionate drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, nu se detaliaza care este pericolul pentru acestea si nici modul cum protestatarii inteleg sa le apere.

Justificarea actiunii acestei tabere din justitie prin textul de mai sus este chiar absurda, cata vreme aceasta protesteaza impotriva unor proceduri perfect democratice dar, in acelasi timp, pastreaza tacerea cu privire la adevarate monstruozitati care au subminat independenta justitiei, cum sunt acele protocoale cu SRI.

In Rezolutie nu se precizeaza care ar fi avantajul pentru cetatenii acestei tari daca se mentine, asa cum doreste aceasta tabara, actualul mod de administrare a justitiei, in conditiile in care aproape nu exista zi in care sa nu fie devoalate abuzuri si incalcari grave ale drepturilor fundamentale in cursul procedurilor judiciare.

Sistemul judiciar pastreaza o discretie absoluta asupra modului in care justitia i-a abuzat pe unii romani, refuzand cu indaratnicie sa admita fapte notorii, incalcari ale drepturilor fundamentale, erori grave si disfunctionalitati majore in functionarea justitiei.

Orice expuneri ale abuzurilor sau critici pe deplin justificate formulate de catre demnitari publici, presa, societatea civila, cetateni sunt socotite de unii magistrati ca fiind atacuri la adresa judecatorilor si procurorilor, si, implicit, la adresa independentei justitiei, ceea ce este aberant.

Astfel, sunt acuzate in Rezolutie “actiunile de manipulare a opiniei publice si atacurile fara precedent la adresa a numerosi judecatori si procurori care instrumenteaza inclusiv cauze de mare coruptie, dar si a celor mai importante institutii ale statului, cu rol de aparare si siguranta publica, inclusiv Directia Nationala Anticoruptie…”.

Unii dintre magistrati, asa cum am spus, refuza sa accepte evidenta si sa admita ca justitia a facut erori si abuzuri foarte grave, acestia respingand vehement orice critici, calificandu-le “atacuri” si “manipulari”. Acestia, in loc sa se preocupe de corectarea acestor derapaje, isi folosesc puterea si influenta pentru conservarea unui sistem care a permis incalcarea grava a drepturile si libertatile fundamentale ale unor romani.

Refractari la evidente si abuzuri, aceiasi magistrati spun in Rezolutie “ca Ministrul Justitiei isi permite sa atace public pe toti procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie, speculând faptul ca acestia administreaza probe cu incalcarea legii, apreciind asupra intrunirii elementelor constitutive ale unor infractiuni, stabilirii vinovatiei sau nevinovatiei unor persoane, solicitând liste cu solutiile de achitare pronuntate de instantele judecatoresti (numai in Uzbekistan numarul de achitari este zero, in statele democratice achitarea reprezentând expresia unui sistem judiciar sanatos)“.

Aceasta e o alta sustinere contrara evidentei. Procurori DNA chiar au administrat probe cu incalcarea legii, existand hotarari judecatoresti definitive prin care astfel de incalcari s-au constatat, prin urmare o astfel de afirmatie nu este o “speculatie” a cuiva.

Pe de alta parte, in care “justitie sanatoasa” oameni sunt urmariti penal de procurori si ofiteri ai serviciilor secrete, constituiti, in baza unor protocoale secrete contrare legii, in “echipe mixte” ce-si desfasoara activitatea conform unor planuri comune secrete de actiune, echipe care administreaza probe pe baza carora oameni au fost condamnati?

Iar a compara urmarirea penala si judecata din Romania cu urmarirea penala si judecata din statele cu democratie consolidata este pura ipocrizie.

A fi urmarit in Romania de catre DNA, de exemplu, inseamna a fi prigonit de catre un stat atotputernic care, cu resurse uriase, il ataca pe cetatean cu scopul de a-l strivi si distruge.

Statul, prin DNA, incepe prin a-l umili pe cetatean facand publice detalii din urmarirea penala cu incalcarea grosolana a prezumtiei de nevinovatie si a dreptului la viata privata, dupa care continua cu incalcarea drepturile procesuale elementare. Daca cetateanul se plange unei institutii a statului, reclamand aceste abuzuri, nu este ascultat de absolut nimeni.

In final, daca este nevinovat, pentru a fi achitat cetateanul trebuie sa aiba sansa sa ajunga in fata unui judecator cu adevarat impartial si independent, pentru ca astfel functioneaza justitia in Romania, ca o loterie, cum iti este norocul si cum da Domnul.

Iar daca cetateanul a reusit sa treaca prin toate aceste furci caudine, suferind costuri imense personale si profesionale, a supravietuit oprobiului public, pierderii afacerilor, prietenilor si chiar familiei, achitarea nu il mai bucura sau elibereaza. Destinul i-a fost schimbat definitiv iar pentru asta nici un procuror abuziv nu a raspuns vreodata.

A-i spune, asadar, unei astfel de persoane ca experienta devastatoare prin care a trecut dovedeste ca Romania are “un sistem judiciar sanatos” este pur si simplu ipocrizie, cinism si iresponsabilitate, dovada lipsei de compasiune si umanitate.

In Rezolutie se mai spune: “Indemnam pe toti cetatenii Romaniei sa se alature acestei Rezolutii, in calitatea lor de pastratori ai unor sperante si aspiratii de insanatosire morala a tarii si de mentinere a ei pe coordonatele Europei civilizate“.

A-i indemna pe cetateni sa sustina o justitie care comite, tolereaza si justifica abuzuri este o lozinca gaunoasa asemenea celor din perioada comunista.

Numai statele totalitare isi abuzeaza arbitrar cetatenii, ii dau exemplu pe unii pentru a le impune celorlalti frica si autocenzura, cu scopul de a prezerva si perpetua un sistem de privilegii pentru cei putini in detrimentul celor multi.

Nici un stat de drept, civilizat si democratic, nu s-a construit vreodata pe abuzarea propriilor cetateni ori pe complicitatea celor care tolereaza asta, ci pe asumarea cu curaj a libertatii si dorintei de a impartasi aceasta valoare suprema cu ceilalti oameni.

Pentru a deveni, ca magistrati, credibili in ochii romanilor trebuie, in primul rand, sa incetam a mai respinge orice critica ascunzandu-ne dupa principii, iar apoi sa ne luam un timp de autoreflectie, sa recunoastem erorile si derapajele din justitie si sa dovedim societatii ca suntem capabili sa ne corectam. Asa ar trebui sa inceapa “insanatosirea morala a tarii”, pe care o clameaza aceasta tabara din justitie.

Magistratii care, cu cinism, neaga fapte, ignora derapajele ori refuza schimbari imperios necesare in justitie nu au cum poza in aparatori ai statului de drept si nu sunt indreptatiti sa dea ordine ori sa traseze sarcini altor puteri din stat, mai ales cand o fac batand cu pumnul in masa.

In concluzie, imi exprim profundul dezacord fata de aceasta Rezolutie care ignora drepturile si libertatile cetatenilor acestei tari si sfideaza normele constitutionale, motiv pentru care ma disociez PUBLIC de actiunile acestor magistrati care pretind ca vorbesc in numele justitiei.

Afirm categoric ca pe mine aceasta tabara din justitie nu ma reprezinta!

Autor: Florica Roman

Sursa: Florica Roman Blog