Sunt tot mai criticat în ultima vreme pentru că „nu spun” sau „nu vreau să spun” diverse lucruri care pentru unii dintre cititorii mei par foarte limpezi. Am observat inclusiv un șablon: prima dată mă trag de mânecă, după care mi-o spun pe un ton mai apăsat, sfârșind prin a mă înjura. Motivul? Nu reușesc să scoată din gura mea modul în care cred ei că funcționează lumea.
În mod cât se poate de logic, n-am cum să le confirm teoriile deoarece se vede de la o poștă că ei rulează într-o perpetuă eroare ale cărei cauze provin din modul distorsionat în care văd lumea: ori o văd prea simplist, ori prea complex. Cei care-o văd simplist – și care reprezintă majoritatea covârșitoare – au impresia că prin două-trei măsuri rezolvi totul, în timp ce ceilalți, indiferent de evenimentul la care asistă, caută tot felul de elemente care complică situația atât de mult încât, la final, orice-ai spune – indiferent de cât de nebunesc sau cât de corect ar fi – e în aceeași măsură adevărat sau fals în conformitate cu logica respectivilor. Echilibrul e greu de găsit și niciodată precis.
Simplificatorii sunt peste tot deoarece modul în care ajung să reducă realitatea ține de elementul cel mai răspândit în mediul nostru, anume prostia. Prostia o găsești peste tot. Sunt indivizi atât de proști încât te minunezi că încă respiră. Asta nu exclude însă prezența prostiei în indivizi fini, care sunt cei din vârful cercetării sau de pe culmile spiritului. Marii oameni ai istoriei au avut, pe lângă calitățile incontestabile, doze mari de prostie. Exact ca-n zicala „unde-i minte-i și prostie”!
Înainte de a trece mai departe voi mai spune că oamenii se separă radical în ceea ce privește raportul lor cu prostia. Unii efectiv nu-s conștienți de prostia care-i domină, ceea ce-i face să și-o expună la modul absolut obscen, lăsându-te efectiv cu gura căscată în fața unei defilări atât de evidente a imbecilității. Cealaltă categorie e a celor conștienți de prostia lor, care caută să nu și-o expună. Asta nu-i face însă să nu pice și ei, uneori, victimă a prostiei.
Și-acum să revenim la subiect. Celor care sunt interesați despre modul în care judec lumea vreau să le spun că eu mă bazez extrem de mult pe ceea ce numesc „ipoteza prostiei”. Fiind „substanța” cea mai răspândită în mediul nostru devine cât se poate de logic că prostia e elementul care influențează indubitabil totul. Cine-a fost de vină pentru toate excesele pe care le-am văzut? Cine-a fost de vină atât pentru creșterea aberantă a prețului bulbilor de lalea, pentru aprecierea aberantă a acțiunilor tehnologice dinaintea crizei dotcom sau pentru actuala isterie AI? Cine a reușit să orbească atâta lume dacă nu prostia? Care-i cauza deteriorării marilor imperii, construite pe principii solide și distruse de măsuri arbitrarii? Cine altcineva în afara prostiei? Prostia e universal prezentă și poți evalua ceea ce urmează înțelegând gradul de prostie al celor implicați în desfășurarea evenimentelor. Iată acceleratorul și frâna de care nimeni nu ține cont. Ba, culmea, mai proștii confundă acțiunile proștilor cu deșteptăciunea. Și de-aici un circ absolut aberant în care unii proști îi acuză de prostie pe cei care văd adevărul!
Există conspirație? Cu siguranță! Există ticăloșie? Cât vezi cu ochii! Există minciună? Cât cuprinde! Da, există toate acestea, dar pentru a le înțelege trebuie să mergi la nivelul care le alimentează, iar nivelul respectiv este cel al prostiei. E o forță colosală care alimentează tot ce vedem. Inclusiv această obsedantă dorință de deșteptăciune facilă reprezentată azi de AI, ține tot de prostie.
Înțelegeți așadar motivul pentru care analiza prostiei este, de multe ori, mai importantă decât analiza altor elemente care aparent par științifice, raționale s.a.m.d. Inclusiv faptul că prostia nu e rațională îi conferă puterea de a rupe ritmul și de a genera vizibilitatea lebedei negre.
Mă rog, sunt multe de spus, dar nu mai am timp. Pe final vă încurajez să nu ignorați sub nicio formă prostia. Atât pe cea proprie, cât și pe cea a celorlalți și a societății în ansamblu. Iar dacă vi se pare că prostia lipsește din peisaj, indiferent de zona la care vă referiți, atunci e grav!
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu