Să fii nebunul orașului sau fraierul lui
Contează? Cred că da. Să spui lucrurilor pe nume, să nu-ți fie teamă de ce vor crede ceilalți. Oricum nu contează ce ai făcut! Contează doar ce cred ei că ai făcut! Tu ești nebunul și ei sunt ăia “sănătoși “.
Tu ești nebunul pentru ca la tine contează tradiția, credința, libertatea, loialitatea, dragostea duhovnicească. Pentru ei, cei “sănătoși” nu mai contează decât banii, poziția socială, hainele de firmă, “ascensiunea” socială. Lucrurile materiale, în general. Restul nu mai au valoare.
Vei vedea cum vor arunca în tine cu pietre, pentru ca îndrăznești să fii altfel, să ai alte priorități. Cum îți permiți așa ceva?! Dacă spui ceea ce crezi, ceea ce simți și mai ales să și faci, este finalul. Ești catalogat nebun! Ești oaia neagră care nu se supune. Nu ești din turma lor.
Turmă lor e corectă politică și are drepturi! Tu, ca și nebun, nu ai nici măcar un drept. Tu ai doar obligații. Să te supui! Unei minorități de “sănătoși”!
“Sănătoșii” ăștia conduc, fac legi, le aplică, ne bagă pe gât toate smintelile. Nouă nu ne rămâne decât să-i aplaudăm! Pentru că și-au bătut joc de un neam, pentru că și-au bătut joc de pruncii neamului, pentru ca au un dispreț total față de seniori, față de credința ortodoxă și în general de tradiție. Nu trebuie să mai existe!
Este suficient ca ei, “sănătoși i” sunt spirituali! Le știu pe toate. În general, ei dețin adevărul absolut despre tot. Pentru ei nu mai există altă autoritate în afara de rețelele sociale și de ce se spune la latrinele tv. Nu mai contează nimic în afara acestora. A, da! Au drepturi! Mai ales drepturi fără obligații! Sunt cei mai importanți și urlă pe spațiile virtuale. Dacă e vorba să facă ceva, mai greu! Sunt obosiți, sunt surmenați, au nevoie de validare externă la fiecare pas, au nevoie de “viața socială”. Care viață?!
Ca să ai viață trebuie să o și trăiești. Cu bune, cu grele, cu hârtoape, cu bucurii, cu tristeți. Când au dat de greu, cei cu “viața socială” fug de rup drumurile. Fug unde văd cu ochii, numai să nu fie nevoiți să facă ceva. Cat despre responsabilități nu poate fi vorba.
Tu, nebunule, îți iei viața în serios. Faci ce se cuvine să faci, și ești acolo unde trebuie să fii. Nu lași lucrurile neterminate, nu dai cu fuga, nu te gândești că responsabilitățile tale îți mănâncă timpul. Uneori faci și ceea ce trebuie să facă “sanatosii”. Dar tu, nebunule, ești retrograd, învechit, ai grijă de cei din jur, te lepezi de tine, de ego-îl tău, de mândrie, de trufie, de iubirea de stăpânie și de iubirea de arginti. Știi ca e în firescul lucrurilor să faci! Iar când și reușești devii dușmanul lor.
Așa ceva nu se poate ierta de cei “sănătoși”! Cum să îndrăznești să fii altfel?! Cum să ieși din turma lor?!
Simplu!
Să faci! Să crezi! Să spui! Să-ți asumi!
Chiar și cu toată turma împotriva ta!
Să stai în genunchi doar în fața icoanelor, în biserică! În rest, în fața nimănui!
Să fii tu mai mic, în genunchi în fața Domnului și ei să fie în picioare!
Să te faci tu, nebunule, mic, ca să te facă Dumnezeu mare. Să te smeresti și să știi că pentru cei “sănătoși” smerenia e să-și cumpere haine fără etichetă de firmă! Habar nu au despre ce înseamnă cu adevărat starea de smerenie. Dar ei folosesc termenul că “sună bine”!
Să fii nebunul orașului decât fraierul lui, e cea mai mare sfidare față de ei! De cei ce se cred “sănătoși”.
Tu, nebunule, să mergi mai departe ca să ajungi pe vârful muntelui! Și de acolo, să vezi tu lumea, nu lumea să te vadă pe tine!
În haine de firmă!
Fii nebun până la capăt!
Și dacă faci asta, Crucea te duce pe tine, nu duci tu Crucea! Pentru că El își iubește nebunii! Pentru El!
Domnul să vă miluiască!
Autor: Zoe Dantes
Adauga comentariu