VRETI O NOUA AVENTURA POLITICA? IATA, AICI O AVETI

Buna ziua domnule X!

Binenteles ca am sa va raspund. Nu numai ca nu voi fugi niciodara de “responsabilitatea” pe care mi-o asum cind fac orice fel de afirmatii, dar ma bucura enorm faptul ca reusesc sa generez un dialog cit de mic pe marginea temelor abordate. Spuneam Andei chiar azi, intr-un comentariu la un alt articol al meu aici pe site, “ALTE CONCLUZII ALE PUTERII”

http://gandeste.57studio-dev.com/general/alte-“concluzii-ale-puterii”/6589

ca dialogind “…este nu numai pasionant, dar si deosebit de util, caci si tu si eu si oricine ar face-o, ar descoperi lucruri noi, pe care el insusi le stia deja, dar pur si simplu NU STIA CA LE STIE. Asta in afara lucrurilor noi pe care le putem invata unii de la altii. Este marea aventura a cunoasterii, este marea aventura a insasi mintii umane.
Numai DIALOGIND pot iesi la lumina marile adevaruri. Insasi faptul ca citim o carte si scriem la rindul nostru o alta, sau pur si simplu o parere, un comentariu cit de mic, este tot o forma de dialog.”

Asadar:

“De cata pregatire credeti ca are nevoie cineva pentru a fi capabil sa conduca o natiune in folosul fiecarui cetatean al acesteia?”

Cred ca de MULT MAI MULTA pregatire decit poate o singura fiinta umana vreodata sa fie capabila.

Este si motivul pentru care nici un imperiu nu a reusit niciodata sa dainuie in istorie. Este si motivul pentru care nici un “conducator” fie el numit “dictator” sau “furer” sau “caudillo” sau “imparat” sau “lider” sau mai stiu eu cum, nu a reusit niciodata decit sa-si conduca supusii catre un “superb” DEZASTRU.

Fiinta umana este prin insasi natura ei o fiinta limitata. Fiinta umana insa este singura fiinta cunoscuta care isi poate depasi propriile-i limite printr-o pregatire adecvata. Insa complexitatea societatilor a luat-o de mult inaintea limitelor maxime pe care chiar si o pregatire adecvata poate permite unei singure persoane sa “conduca” sisteme deosebit de complexe cum ar fi acela al unui “stat national”. Iar eu tocmai asupra acestei realitati atrageam atentia, si anume ca sistemele de organizare actuale au ramas de mult in urma noilor realitati, care pe deasupra nici macar nu sint statice, sint dinamice, intr-o contuinua schimbare, scapata insa de sub orice control.

Ar trebui poate aici sa facem o mica sau o mare paranteza si sa incercam o diferentiere a conceptelor legate de “conducere”, care adesea se confunda, li se atribuie definitii false sau neadecvate, si ne pun in situatia de a vorbi de aceleasi lucruri dar pe care fiecare le intelege in mod diferit.
Astfel exista mari diferente intre “sef”, “lider” si “conducator”. Sint de altfel notiunile cele mai uzitate in aceste vremuri.
Un “sef” este, cel putin conform DEX-ului: “1. Persoană care conduce o organizatie, o institutie etc.; conducător”. Dar este si o “Persoană superioară în grad sau în functie altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior.” Cu alte cuvinte “sef”-ul este acela care ORDONA subalternilor. Sefia este deci mai mult legata de structurile de “comanda” de structurile “militare” decit de cele civile. Se presupune deci ca “seful” ar trebui sa aibe o pregatire adecvata, dar de cele mai multe ori aceasta se scapa din vedere si se recunoaste mai mult “autoritatea legitima” pe care functia sa, prin conventie sociala, o presupune.
Un “lider” este insa cu totul altceva, desi se confunda foarte des cu “seful”. Astfel, insasi DEX-ul cunfunda un “lider” cu un “conducător al unui partid, al unei organizatii, etc.” Sociologia insa defineste un “lider” ca fiind acea persoana capabila de a exercita “influienta” asupra celorlalti, capabila de “persuasiune”, capabila deci sa “convinga”, o persoana care are “CARISMA”. Liderul este deci acea persoana care prin calitati care nu au nimic comun cu “prgatirea” sa, reuseste sa se faca “iubit” si URMAT DE MASE. Notiunea de “lider” deci are o puternica componenta EMOTIONALA care de cele mai multe ori anuleaza orice criteriu de obiectivitate.
Pe de alta parte, “conducerea” in sine, este la rindul sau total distincta de activitatile tipice atit ale unui “sef” cit si ale unui “lider”. Activitatea de “conducere” este in general asociata mai mult aceleia de “management” desi la ridul sau “managementul” este mai mult legat de “administrare” decit de “conducerea in sine. De aceea poate americanilor le place sa vorbeasca mai mult de “administratia” Obama spre exemplu decit de “guvernul” Obama.
Pe de alta parte, “guvern” vine de la cuvintul grecesc “kubernao” care inseamna “a pilota o barca” sau “capitan de barca”, de “corabie”, iar activitatea de “guvernare” se refera la “controlul si adminmistrarea institutiilor statului”, la “conducerea politica”, si cum “politica” este “lupta pentru putere”, guvernarea deci se refera strict la “exercitiul puterii statului”. Oricit ni s-ar pare de straniu insa, “guvernarea” se refera mai mult la administrarea ei insisi si a propriilor interese ale guvernantilor, decit la administrarea “interesului fiecarui cetatean” la care va refereati in intrebarea dumneavoastra.
“CONDUCEREA” este deci o activitate deosebit de confuza, cel putin in acceptiunea generala, iar definitiile neclare si mai ales necunoscute, chiar si asa neclare, nu fac decit sa amplifice aceasta confuzie, in detrimentul cetateanului si in folosul “conducatorilor” sai.

Incheind aceasta lunga paranteza si revenind la intrebarea dumneavoastra, vorbind deci de “pregatirea” de care cred eu ca ar avea nevoie o persoana capabila sa conduca o natiune, va trebui sa clarific mai intii ce inteleg eu si consider ca ar trebui sa inteleaga fiecare, prin activitatea de “conducere”.
Spuneam in articolul meu “ALTE CONCLUZII ALE PUTERII” ca:

“Singurul model functional de organizare pe care umanitatea il cunoaste la ora actuala, este MODELUL ORGANISMELOR VII, indiferent de tipul genul sau “marca” acestor organisme. Iar natura a ajuns de mult la concluzia ca un organism este de fapt un sistem, observatie pe care Ludwig Von Bertalanffy o face inca din 1945 in celebra sa “teorie a sistemelor”. Iar natura a dotat aceste “organisme” cu un “CAP” in care se afla un CREIER”. Organismele vii, inclusiv organismul uman, sint structurate in baza unui COD GENETIC, (AND) si functioneaza in baza unei “cibernetici”, care nu este numai ceva legat de calculatoare si robotica, cum majoritatea oamenilor, chiar cu studii superioare stiu, ci este inainte de toate o “teorie a conducerii” sistemelor complexe, la care avem acces inca din 1948 prin cartea lui Norbert Wienner – “Cibernetica sau controlul si comunicarea in animale si masini”.”

Deci dupa parerea mea, o “TEORIE A CONDUCERII” suficient de bine pusa la punct exista, bazele ei au fost puse de Wienner inca din 1948, a fost suficient de dezvoltata si completata de atunci si pina acum, sta la baza unor industrii intregi cum ar fi robotica industriala, este intens si eficient folosita in cadrul marilor corporatii multinationale, dar ea nu se aplica in nici o societate la ora actuala de tipul “statului national” si cu atit mai putin in Romania noastra cea de toate zilele, care pare mai mult sa descopere abia acum feudalismul, decit sa mearga in pas cu stiinta.
Conducere deci inseamna pentru mine inainte de orice “asigurarea functionalitatii optime a unui sistem, prin decizii corecte si o comunicare corespunzatoare”. Deci un proces permanent de evaluare a situatiei reale si in timp real, un proces permanent de luare de decizii obiective si nu subiective, un proces permanent de evaluare corecta a efectelor deciziilor luate.

Legat de aceasta, cineva care publica la ridul sau aici pe site comentarii deosebit de interesante, Alexandru, observa intr-un comentariu al sau la articolul “TREZITI-VA ASTA NU E ROMANIA NOASTRA” pe data de 27 octombrie, un lucru remarcabil si anume acela ca “liderul nu trebuie nu trebuie sa fie un om, ci o idee”.

http://gandeste.57studio-dev.com/general/treziti-va-asta-nu-e-romania-noastra/4139/comment-page-7

Sint perfect de acord cu el si parerea mea este ca LOGICA REALITATII este aceea care trebuie sa determine procesele conduse, iar “conducatorul” nu trebuie decit sa fie capabil si atestat corespunzator in administrarea acestei logici.
Si pentru ca un proces complex nu poate fi corect analizat si evaluat in timp real de catre o singura persoana, singura solutie ramine aceea de a imparti sistemul complex in subsistemele care il compun, si fiecare subsistem considerat un sistem in sine impartit la rindul sau in subsistemele sale, si asa mai departe. Atunci “coordonarea” unui suprasistem, integrarea sa de catre un “conducator” pe care eu il numesc “INTEGRATOR” este deci posibila pentru o singura persoana, dar numai in conditiile in care subsistemele carte il compun “functioneaza” deja la parametrii lor optimi. In conditiile in carte “integratorii” acestor subsisteme sint suficient de pregatiti si atestati corespunzator, fiecare pe “bucatica lui” de realitate.

Referitor la a doua intrebare a dumneavoastra

“Credeti ca fiecare cetatean al acestei natii are dreptul la bucatica lui de proprietate privata inviolabila din resursele acestei tari, cu responsabilitatea asociata desigur, sau nu? Nu cumva asta inseamna ca proprietatea este in comun numai ca fiecare trebuie sa se foloseasca de ea in mod responsabil?”

Nu doar “cred” ci sint convins ca ca fiecare cetatean are dreptul la “bucatica lui de proprietate”. Mai mult decit atit, sint convins ca fiecare nou nascut are dreptul nu numai la “bucatica lui de proprietate” ci la intreaga cantitate de bunuri de stricta necesitate de care va avea nevoie de-a lungul intregii sale vieti. Astfel, statul in care s-a nascut fara ca el sa o ceara, ar trebui sa-i asigure fiecaruia, statul si nu parintii copilului, intreaga cantitate de apa, mincare, energie, etc., inclusiv locuinta si bunurile care nu mai sint un lux ci o necesitate, adica transportul si comunicarea la distanta. Asadar, statul si nu parintii noului nascut, ar trebui sa se asigure ca odata cu fiecare nastere, de cele citeva tone de carne, de piine, si alte alimente de baza din “cosul zilnic” necesare de-a lungul intregii sale vieti. Ca si cum din maternitate, mama copilului, ar pleca nu cu un taxi sau pe jos cu copilul in brate, ci cu o intraga “garnitura de tren”, care sa contina tot ce va consuma de-a lungul vietii sale copilul caruia i-a dat viata, nu pentru ca a vrut ea sau tatal copilului, ci pentru ca instinctele Ie-au ordonat si insasi nevoia de perpetuare a speciei umane.
Dar cum asta nu este posibil acum, asta nu inseamna ca asta nu ar trebui sa fie OBLIGATIA NUMARUL UNU a statului. Asta nu inseamna ca ASTA si nu altceva ar trebui sa cerem statului din care facem parte. Dar statul actual este compus dintr-un grup restrins de “privilegiati”, care oricit de stranie sau nebuneasca ar pare “pretentia” mea, acesti “privilegiati” isi asigura pentru ei si pentru familiile lor aceste “garnituri de tren” de care vorbeam, asigurindu-si “averile” care le vor permite de-a lungul vietii lor achizitia fara nici un efort a acestor bunurui si chiar mult mai mult decit atit.
“Pretentia” mea dec,i este nebuneasca numai daca vine din partea mea, sau a altor “oropsiti ai sortii”, nu si din partea celor care nu numai ca “pretind” aceasta, dar isi si “revendica” acest “drept” pentru ei si chiar si-l “asigura”, monopolizind toate pirghiile de control ale statului, care nu mai este nici pe departe “intreaga natiune” cum spuneati, ci doar un instrument in miinile acestei “elite privilegiate”, instrument prin care, intre altele, ne baga in cap aberatii de genul “proprietatii in comun”, menite sa anestezieze spiritul critic si sa le dea acestora “linistea” de a-si atinge scopurile si a-si consuma “garniturile lor tren” incarcate cu “bunurile” aflate in proprietatea lor si nicidecum a mea sau a dumneavoastra domnule X, oricit de convinsi am fi noi ca sintem partasi la aceasta “proprietate a lor”, orbiti de magia definitiei “proprietatii in comun”.

Referitor la ultima dumneavoastra intrebare
“Si in final, pentru ca tot vorbeati de integrare. Nu cumva singurul organism capabil sa conduca o natiunea este chiar natiunea insasi, prin contributia fiecarui membru al sau la luarea deciziilor?”

Ati observat excelent notiunea de “organism”. Dar un organism nu poate conduce nimic. Un organism nu se poate nici macar “autoconduce”. De aceea organismele vii au intotdeauna un “cap”. Care sigur, este parte din organism, dar este ceva diferit de un “cur”. Iar pina si organismele simple, au un “sistem nervos” adecvat lor, compus din “neuroni” la fel ca si creierul uman. Cel mai simplu organism viu, are in componenta sa, macar un singur neuron, daca nu mai multi organizati intr-o retea nervoasa, oricit de simpla.
Nici “organismul social” nu se poate “autoconduce” si el are nevoie de un “cap” si “capul” unui sistem social complex nu se poate confunda niciodata cu “capul” unei singure persoane.
“Contributia fiecarui membru al societatii la luarea deciziilor”, sigur ca suna frumos, suna “democratic”, dar e amagitoare si la fel de aberanta ca si conceptul “proprietatii in comuin”. E ca si cum pasagerii unui autobuz ar “contribui” la fiecare decizie pe care soferul o ia in trafic. Nici nu este posibil si nici de dorit. Nici daca toti pasagerii ar fi soferi experimentati nu ar fi posibila o asemenea aberatie.

Asadar si eu la rindul meu va rog sa va ginditi la toate acestea si astept cu mult interes sa ma combateti cu toata puterea dumneavoastra intelectuala. Repet inca odata, sint parerile si convingerile mele, sint convbins ca sint departe de a detine “monopolul adevarului” si ramin deschis oricarei argumentatii coerente.

Cu deosebit respect deci
Cristian Adrian Butusina

Buna seara domnule X!

Cred ca va trebui sa-mi dedic o noapte intreaga cel putin, raspunsului dumneavoastra, de aceea mi-am rezervat vre-o doua ore de somn si mi-am aminat si plecarea pentru miine. Dar metita tot efortul, si chiar mai mult, pentru ca problemele ridicate de dumneavoastra, atit aici cit mai ales in blogul pe care mi l-ati recomandat, sint de o importanta mai mult decit deosebita, de o importanta vitala chiar as spune.
In primul dumneavoastra comentariu la articolul meu, nu se punea inca problema unei colaborari. Era greu de dedus asta. Acum insa lucrurile au luat o intorsatura neasteptata. Sigur ca asteptam un astfel de moment inca de cind am hotarit sa ma “stabilesc” pe acest site, numai ca nu ma asteptam ca lucrurile sa evolueze cu o asemenea rapiditate. Stiam ca multa lume intra aici, stiam ca multa lume observa si nu participa, dar marturisesc ca nu mi-as fi imaginat nici eu sa gasesc intr-un timp atit de scurt conceptii atit de apropiate de ale mele, sau…ma rog, ale celor care participa deja la “proiectul Phoenix”. Insa mintea umana e una singura si e suficient sa se puna in miscare.

Sigur ca “creierul a evoluat din celule nespecializate din cadrul organismului.” “Specializarea” aceasta a celulelor este rezultatul unui un fenomen evolutiv de milioane de ani, dar in acelasi timp se repeta cu o precizie de invidiat in fiecare embrion care precede o noua nastere. S-a produs si in cele 9 luni de gestatie a embrionului care s-a nascut acum 47 de ani si avea sa capete numele de Cristian Butusina, si in embrionul care avea sa devina “domnul X” si in toate organismele vii.
Spuneam intr-un alt articol aici, ca natura si-a “notat intr-un carnetel” fiecare din “victoriile” sale, dar mai ales “CUM” a ajuns la aceste victorii, intre altele “invatind” din esecuri. Acest “carnetel” nu este altceva decit insasi “codul genetic” care nu are pagini de hirtie ci structuri moleculare complexe care insa se gasesc in fiecare celula care exista sau a existat vreodata, ADN-ul. “Calea” care e de urmat nu poate fi decit aceea pe care natura a batut-o deja.
Mai spuneam acolo ca este absolut necesar acel “set de instructiuni bazice” cum l-am numit eu, “ADN-ul SOCIAL”, in orice fel de demers de a imagina un sistem social, nu stiu daca nou, dar in orice caz FUNCTIONAL.

Sigur ca creierul este “un sistem complex, care este compus la randul sau din indivizi(neuroni) care colaboreaza pentru indeplinirea functiilor cognitive/decizionale”, cum foarte bine observati dumneavoastra. Sigur ca “putem presupune ca ar trebui sa aiba un “cap” care sa-i guverneze functionarea”. Numai ca asta nu este deloc “mai putin evident”. Atita doar ca acest “cap al capului” cum am putea sa-i mai spunem, nu mai este insa de natura materiala. Nu mai are “caracteristici fizice”. Acest “cap al capului” este insasi MINTEA. Cu variile ei componente: “constient”, “subconstient”, “ego” , “alter ego” etc. Nu intru acum aici in detalii psihologice, si nici neurologice, desi va fi necesar sa o facem alta data.
Ne este inca greu sa detectam “fiecare neuron” din acele “zone specializate” ale creierului de care aminteati, pentru ca asta reclama echipamente deosebit de complexe si mai ales scumpe, si exista mult dezinteres, ba chiar interese contrare in a scoate la lumina astfel de “adevaruri incomode” pentru cei care traiesc din “parazitism social”. Insa se fac progrese considerabile la ora actuala. Astfel, exista cercetari destul de avansate in acest sens si prin detectarea “zonelor active” ale creierului, s-a reusit performanta extraordinara si de mare viitor, de a “comanda mental” sisteme electromecanice. Adica, se poate in acest moment ca o persoana cu maduva spinarii complet sectionata, paralizata complet deci, sa poata comanda proteze inteligente, si se poate chiar actiona mental un calculator, inclusiv se poate scrie nuimai cu “mintea”, fara a se folosi mina sau orice alta ”extensie biologica” a creierului.
Sigur ca toate astea ne obliga la o reconsiderare a unor stiinte intregi care nu numai ca ramin in urma realitatilor, dar devin ele insele o frina in calea progresului, si ne lovim aici si de rezistenta “oamenilor de stiinta” de “moda veche” care de cele mai multe ori au in miinile lor insasi pregatirea teoretica a noilor generatii.

Referitor la:
“Nu cumva o natiune care se guverneaza prin contributiile individuale ale membrilor sai, mai mult sau mai putin specializati ( nu toti doar cei care vor sa contribuie ), seamana cu un organism simplu de care aminteam mai sus, care dupa ceva timp de evolutie va ajunge sa dezvolte “organe” precum creierul, ficatul, pancreasul, inima etc..?”

Ramin la parerea mea ca:
“…un organism nu poate conduce nimic. Un organism nu se poate nici macar “autoconduce””.
Numai ca aici va trebui sa explic mult mai amanuntit “argumentatia” mea care m-a adus catre aceasta “convingere”. (Nu este o convingere definitiva. Nici una din convingerile mele nu este definitiva. M-am ferit de mic copil de asta pentru ca de atunci am observat “rigiditatea” persoanelor care credeau ca “convingerile” lor sint “cele mai bune” si “definitive” si care mi-au facut de multe ori viata amara. Intre aceste persoane pot enumera anumiti “profesori” de liceu, (nu am mai mult de 12 clase, tocmai din cauza asta, am preferat sa ma auto-educ) si pe insasi Nicolae Ceausescu, pe care il admir in aceeasi masura in care il detest si am sustinut intotdeauna ca “judecati simpliste” nu pot defini personalitati atit de complexe ca a lui si este strict necesara o “judecata istorica” atit a “relelor” dar si a “bunelor” lui.)
Revenind deci la “argumentatia” mea, va trebui sa fac apel la un exemplu, cel putin ciudat la o prima vedere la care am apelat si eu ca si dumneavoastra, si anume, MUSUROIUL DE FURNICI.
Este incredibil cit de multe avem de invatat de la banala FURNICA. (Sau… ma rog, de la albina, dar sa raminem la furnicile noastre.
Avem falsa impresie ca deciziile cele mai dificile sint luate de lideri care coordoneaza activitatile, repartizeaza “sarcini”, Obama, Sarcoszy, Basescu, etc., pentru ca sint persoane “inteligente” si stiu exact ce fac. Aratam in comentariul anterior ca lucrurile nu stau asa si ca acele persoane, sau acele “creiere” oricit de “performante” ar fi ele nu mai pot de mult sa fie capabile sa coordoneze sisteme complexe. De fapt sistemele complexe nici n u au nevoie de o coordonare. Sigur ca afirmatiile mele necesitau multe completari si clarificari. Am sa incerc insa acum citeva din acestea.
Natura este de alta parere decit acei “liderii extraordinari” si chiar decit “supusii lor obedienti” sau nu. Natura insasi are o alta definitie a “inteligentei” decit aceea cu care ne-am obijnuit. Daca observam cu atentie musuroiul de furnici spre exemplu, observam ca acesta minuscula vietatate, furnica, este incapabila sa rezolve o “problema”. Nu stie nici macar sa gaseasca drumul cel mai scurt catre un aliment. Habar nu are cum sa se apere in fata unui invadator. Cind e de luat o decizie, habar nu are ce este de facut.
Insa desi individual par unele din cele mai “stupide” fiinte, desi par lipsite de orice fel de urma de inteligenta, IN GRUP lucrurile satu insa cu totul altfel. Oricit ni s-ar pare de straniu, de incredibil, un “musuroi de furnici” insa, pare sa aibe mai multa inteligenta decit chiar si o fiinta umana. Regina doar face oua. Regina nu comanda. Nimeni nu comanda nimic. Chiar si o colonie de un milion de furnici, sau mai mult, functioineaza perfect fara ca nici una din ele sa “faca ordine”. De ce depinde insa acesasta “functionare perfecta” ? Depinde de interactiunile individuale intre ele, fiecare di ele executa o serie de “REGULI SIMPLE”.
La fel se intimpla si cu albinele sau alte “insecte sociale”. Cu “turmele de oi” sau “bancurile de pesti”. Se misca “in bloc” ca si cum ar avea o “coordonare” perfecta.Dar nu o au. Sau de fapt o au, desigur, dar nu este nimeni, nici un individ din grup care sa o faca. Care sa comande. Pina si manifestatiile spontane, dispersate de politie si alcatuite din mase de persoane aparent “fara reguli”, se comporta uneori ca bancurile de pesti fara nici un fel de coordonare, fara nici un fel de “lider”. Care este explicatia acestor adevarate “miracole”? Ce se afla dincolo de acel “set minim de instructiuni bazice”? Este el “suficient” pentru a “explica” toate astea? Evident ca nu. Ceea ce explica insa in mod spectaculos enorm de multe din aceste lucruri este SISTEMUL EMERGENT. Ai pomenit dumneata insuti, domnule X, un exemplu de astfel de “sistem emergent”,o adevarata capodopera, o adevarata “minune a lumii” zilelor noastre. Un adevarat “miracol” al mintii umane: WIKIPEDIA.
Profesorul Alan Winfield, inginer in “robotica” si profesor la Universitatea “West of England” din Bristol, realizeaza acum niste experimente absolut extraordinare si la fel de “stranii”. Incearca sa demonstreze si sa afle detalii despre insasi geneza “culturii umane” , folosindu-se de niste… robotei. Sint micuti, putin mai mari decit un pachet de tigari. Sint de fapt cam cit o cana normala. Au doua roti care le permit miscare plana in orice directie. Au o camera de luat vederi simpla, deloc performanta. Mai au niste led-uri care emit semnale luminoase deci permit o “comuinicare” bazica, extrem de simpla. Si mai au un “procesor” cam de performantele unui “leptop” normal.
Acesti roboti nu au n ici un fel de coordonare externa. Se comporta ca niste indivizi, cu “decizii locale”, “detectie locala” si “luare de decizi locala”. Este incredibil cum ajung aceste masini extrem de simple, in relativ scurt timp sa descrie in grup, miscari deosebit de complexe si sa se dispuna in forme care ne par atit de “sofisticate”, de “inteligente”. Privindu-I iti provoaca uneori teama, ca daca ili lasi acolo singuri citiva ani buni, ar putea ajunge sa stapineasca lumea insasi. Sigur, daca ai in cap ideea de “stapinire” cu orice pret, si de care nu te poti debarasa usor.
In experimentele sale, Winfield a folosit trei tipuri de comportament:
Comportamente programate
Comportamente invatate sau copiate, imitate si
Comportamente evolutive.
Winfield a ajuns la o concluzie cel putin interesanta, si anume aceea ca la originea “culturii umane”, acel “big bang” cultural care a facut din “animalul social” OM un “animal cultural”, a fost nici mai mult si nici mai putin decit IMITATIA. Ca “inteligenta sociala” nu este suficienta pentru a genera cultura.
Sigur ca nici “imitatia”, chiar combinata cu “inteligenta sociala” nu sint suficiente pentru a genera “cultura umana” cum arata Eduardo Punset, un “divulgator stiintific” din Barcelona.
Steven Mithen de la “University of Reading” din Marea Britanie, pomenea in cartea sa de “Preistoria mintii” de un alt “tip de inteligenta” si anume “INTELIGENTA TEHNICA”, aceea care face posibila crearea de unelte complexe, dar si de ceea ce el numeste in ce priveste “omul primitiv”, “inteligenta asupra mediului natural” care consta in cunostinte despre aprovizonare, vinatoare, etc. (las aici pentru orice eventualitate un link, dar este in limba spaniola si nu stiu cit de mult va poate ajuta:)

http://www.smartplanet.es/redesblog/

(a se cauta documentarul “Aprender de los robots” din 13 octombrie 2009)

Lasind la oparte furnicutele, putem insa observa ca nici “neuronul” insusi nu este deosebit de “sofisticat”. Nu are foarte multe “caracteristici” care sa-l deosebeasca de celelalte celule. Sau mai bine zis, diferentele nu sint “spectaculoase”. Neuronul e format ca orice celula dintr-un nucleu, dar mai are in plus un axon, terminatiile axonice si dendritele care permit conexiunea cu alti citiva neuroni din imediata apropiere. De altfel s-a si reusit obtinerea unui “neuron artificial”. Conexiunile intre dendrite si terminatiile altor axoni nici macar nu sint “directe”. Neuronii nu sint legati intre ei in mod direct, ci prin “sinapse” adica printr-un spatiu in care se face de fapt transmisia de “neurotransmisori” specifici si nu a impulsurilor nervoase in mod direct. Putem deci vorbi fara nici o retinere de o “colonie de neuroni” cum foarte bine remarcati dumneavoastra. Insa in nici un creier nu exista un “NEURON SEF”, un “lider” intre neuroni. Nici un neuron nu comanda nici unui altui neuron nimic. Neuronii doar transmit impulsuri nervoase si atit. RETEAUA NEURONALA este cea care gestionearza informatia. Deci tot GRUPUL este responsabil de asta si mai apoi GRUPUL DE GRUPURI si asa mai departe.
Nici chiar un calculator nu este mai “sofisticat” si functionarea lui este la fel de simpla. Un calculator este “PROSTUL PERFECT” El nu stie nici macar sa numere mai departe de UNU. Un calculator electronic in “simplitatea” lui nu “stie” decit de existenta lui “UNU” sau de inexistenta lui “unu” care este ZERO. Nu s-a inventat inca un calculator care sa functioneze in alt sistem de numeratie decit BINAR: 0, 1, 10, 11, etc. El nu stie nici macar cifra “DOI”. Combinatia, gruparea intr-un mod anume a acestor elemente electronice atit de simple insa, poate ajunge la performantele extraordinare pe care le vedem azi si care vor fi “joaca de copii” pe linga ce ne vor vede ochii “miine”. Caci “INTERNET”-ul nu este alceva decit “constiinta mondiala” in devenire. Este doar o chestiune de timp.

Revenind acum la “sistemele emergente”, “EMERGENTA” nici macar nu este o descoperire de ultima ora. “Emergenta” se refera la acele “proprietati” ale unui sistem “IREDUCTIBILE” sau “bazice”. Stuart Mill atragea atentia inca din 1843 asupra faptului ca “legile homopatice” cum le numea el in “A System of Logic”, pot explica “compozitia de cauze”, in sensul in ca efectul comun al unor cauze diverse, este egal cu suma efectelor luate separat. Este cazul “mecanicii clasice”, newtoniene, in care efectul a mai multe forte care actioneaza asupra unui corp, este egal cu suma efectelor fiecarei forte in parte.
In natura insa acest principiu nu mai functioneaza. Legile care guverneaza natura si in general sistemele complexe, sint dupa Mill, “LEGI HETEROPATICE”. Adica rezultanta unei compozitii nu se mai poate formula prin “suma” elementelor componente. Cu alte cuvinte deci, proprietatile unui sistem nu pot fi descrise prin “suma” proproprietatilor elementelor componente, nici macar in sisteme simple cum ar fi molecula de apa. Apa are proprietati care sint cu totul atceva decit suma proprietatilor oxigenului si ale hidrogenului ce o compun.
Emergentismul a fost la mare moda prin anii ’20. Apoi a cazut in uitare, dupa care a revenit in atentie in special dupa “teoria generala a sistemelor” a lui Bertalanfy.
Emergentismul arata ca intre nivelele “micro” si “macro” exista un proces AUTOORGANIZAT. Adica din interactiunile locale intre componentele unei retele la nivel “micro”, emerge o structura, un “patron global” de comportament la nivel macro
In actualitate se iau in consideratie o “emergenta slaba” cum ar fi cea care permite cristalizarea moleculelor de apa si o “emergenta forte” o emergenta “puternica” cum ar fi aceea care permite “DEVENIREA” sau “emergenta vietii, plecind de la componente anorganice, sau insasi “devenirea mintii umane” pornind de la “sistemul nervos”.
Donald Campbel atragea atentia in 1974, asupra faptului ca proprietatile emergente ale unui sistem complex au efecte cauzale asupra proprietatilor de nivel inferior, aratind ca “organismul” ca un “tot” rezultat al evolutiei mai multor generatii are efecte cauzale asuprta moleculelor de ADN.
De la Campbel incoace, acest concept de “CAUZALITATE DESCENDENTA” se foloseste din ce in ce mai mult in “filozofia mintii” si se refera la puterea cauzala a unor proprietati mentale, cum ar fi “intentionalitatea” sau “dorinta” asupra proprietatilor fizice, cum ar fi modificarea pozitiei unui obiect.

Exista insa o emergenta DIACRONICA in care sistemele emerg de la un stadiu simplu catre unul complex, trecind prin stadii intermediare, corespunzatoare unor momente specifice de “timp”, dar si o emergenta SINCRONICA, conform careia, in emergenta de la un sistem simplu la unul complex, intervin asanumitele “VALORI COLECTIVE”, sau “PARAMETRII DE CONTROL”, care permit spre exemplu dezvoltarea FRACTALILOR sau FILOTAXIA, adica dispunerea frunzelor pe o tulpina de asa maniera incit sa primeasca energia maxima de la soare dispunindu-se cu minimul de interferente posibile.
Eu cind spuneam ca “proprietatea in comun” este o aberatie, ar fi trebuit sa completez ca singurul lucru care poate fi intr-o societate “comun” sint acele “VALORI COLECTIVE”, acele “instructiuni bazice” care pot permite o organizare optima si eficienta, acel ADN SOCIAL, care insa nici macar nu exista ca atare, si pe care eu ma chinui sa le pun de-o viata intreaga cap la cap si constat cu surprindere dar si cu o deosebita admiratie ca si dumneavoastra domnule X faceti acelasi lucru.
Ca “apa” dintr-o planta apartine acelei plante si nu poate apartine “tuturor” plantelor Poate apartine numai altei plante, dar numai dupa ce a fost eliberata de prima. Ca proprietatea poate fi FLOTANTA dar in nici un caz “comuna”. Ca hrana unei persoane apartine acelei persoane si nu poate apartine “tuturor”, si cu atit mai putin altor excroci care ne-o ofera spre “vinzare”. Ca nu poate apartine acelei persoane numai o “coaja de piine” aruncata pentru foamea de azi, contra cost, evident, ci TREBUIE sa-i apartina intreaga cantitate de piine pe care o consuma de-a lungul intregii sale vieti GRATIS. Ca mijloacele de a o obtine ii apartin in egala masura ca si “piinea” insasi, si ca toate astea nu pot fi supuse “schimbului comercial” intr-un sistem “de piata” si “libera concurenta”, oricit de mult ne-am indragosti noi de aceste concepte. Ca “proprietatea” in tot ce e legat de necesitatile bazice umane, nu poate fi decit privata, si asta trebuie recunoscuta ca un DREPT NATURAL asemeni dreptului de “a respira aer” si in nici un caz supusa nici unui fel de “tranzactii comerciale” sau de alta natura. Si asta ar trebui sa fie INDISCUTABIL.
Ca vrem palate sau castele in loc de un spatiu optim de locuit, ca vrem Lamborgini sau Ferari sau Jeep Hummer in loc de un mijloc modest si durabil de transport, un fel de “Wolks-wagen” ca acela inventat de Hitler, asta e cu totul altceva. Capitalismul, economia de piata sau orice fel de alta “inventie” de acest gen se pot aplica oricaror “excentricitati” ale fiintei umane, se pot aplica luxului, se pot aplica jocului, dar in nici un caz necesitatilor bazice de care depinde insasi supravietuirtea unuia. Punerea acestor “necesitati bazice” in dependenta de participarea la un sistem social, menit doar sa alimenteze dementa unor elite privilegiate, nu numai ca nu are nimic natural si normal in ea, dar este insasi o “tentativa permanenta de genocid”, la aderesa fiecarui cetatean al planetei, inclusiv a mea si a dumitale domnule X. Iar faptul ca nu stiu citi copii mor de foame in fiecare secunda in lume, nu este decit un genocid, care se produce sub ochii nostrii indiferenti, in mod continuu si care este dupa parerea mea mult mai grav decit cel comis de Hitler, Stalin, sau mai stiu eu ce dement, cel putin la fel de dementi ca toata aceasta clica mafiota care se afla la conducerea Romaniei in momentul de fata, ca toata aceasta mafie “avuta” care isi etaleaza cu atita aroganta propria lor dementa si opulenta in fata noastra, obligindu-ne sa ne consumam intreg timpul vietii, pentru a supravietui, nici macar decent.

Pe de alta parte, oricit ni s-ar pare de straniu, societatea romaneasca actuala functioneaza dintotdeauna prin autoorganizare. Regulile “emergentei” se aplica oricum. Atita doar ca exita doua sisteme suprapuse. Doua Romanii cum spunea Alexandra Svet. A lor, si a noastra. Romania noastra, adica un sistem influientat prin manipulari permanente, un sistem pus in dependenta de celalalt, de Romania lor, sistem care nu numai ca are ca unic scop urmarirea unor “interese de grup restrins si privilegiat”, dar este controlat de o “iresponsabilitate” crunta. Daca aceasta autoorganizare a noastra nu ar exista, s-ar fi produs de mult colaspsul. Daca iei dumneata tot guvernul, tot parlamentul, toata presidentia si toti super bogatii si ii incui pe un stadion un an de zile, ai sa constati cu surprindere ca nu numai ca nu se intimpla nimic rau, dar vor apare automat si nenumarate semne de “bine”.
Marea minciuna, una din cele mai mari minciuni ale tuturor timpurilor, marea mega-manipulare, este aceea pe care au bagat-o in cap oamemnilor si conform careia, guvernele si aparatele politice ar fi atit de necesare, incit fara ele viata sociala insasi nu ar exista. Ori lucrurile nu stau asa nici pe departe. Viata sociala nu numai ca ar exista, dar s-ar desfasura in conditii mult mai normale decit in conditiile in care este perturbata de acesti paraziti sociali.
De aceste “elemente” ale sistemului, care daca nu ar comunica cu noi, celelalte elemente, tot ar fi bine. Dar comunica FALS, ceea ce este si mai grav. Este exact cazul “CELULELOR CANCEROASE” din orice organism uman, care atunci cind ajung sa prolifereze peste masura, fara nici un control, declanseaza teribila boala. Da domnule X, Societatea noastra romaneasca sufera de CANCER in momentul de fata. Daca ar avea cit de putina minte in capetele lor seci, ar putea intelege ca este si interesul lor ca unul ca mine sau ca dumneata domnule X sa ajunga in cel mai scurt timp sa obtina ce si-a propus.

Iar aici am ajuns deja la articolele de pe blogul dumneavoastra.
Pe undeva dumitale iti dau dreptate cind spui ca “singurul organism capabil sa conduca o natiunea este chiar natiunea insasi, prin contributia fiecarui membru al sau la luarea deciziilor”. Numai ca aceasta “luare a deciziilor” nu poate fi facuta de persoane care nu au nici cea mai vaga idee despre asta. Ori “sistemele electorale”, pe care eu le-am numit in alte articole si comentarii ale mele aici “ritualuri de linistire”, absolut ineficiente si indreptate impotriva insasi a celor care le executa, adica a votantilor, nu vor putea dupa parerea mea niciodata sa produca mai mult decit au dovedit ca pot produce: indiferenta si “legiferarea delicventei” insasi. A delicventei “in stil mare”.
Un cetatean oarecare nu numai ca nu decide nimic prin vot, dar contribuie prin asta si la “legitimarea” unor excroci. Iar “sabotarea electorala” nu rezolva nici ea absolut nimic. Pasivitatea nici atit. Si daca am reusi sa gasim si sa punem in functiile de comanda “oameni competenti”, am aratat ca sistemul actual este unul “de comanda” si oricit de competente ar fi acele persoane, vor sfirsi in acelasi fel, prada “coruptiei generalizate” si se vor lovi de aceeasi inobedienta a micilor excroci din subordinea lor, care fie ca ii vor informa eronat, fie ca nu vor executa pur si simplu ordinele.
Si acestor “mici excroci” cum le zic eu acelora care alcatuiesc in mare parte “aparatul de stat” nici macar nu li se poate reprosa mare lucru, caci sint si ei in aceeasi situatie ca si noi, existenta, supravietuirea lor, depinde in mare masura pina si de “micile” acte de coruptie zilnice. Asa este conceput acest sistem. Asa este el facut.
Iar marii excroci nu vor permite niciodata schimbarea sistemului. Schimbarea nu poate veni de acolo. “Pestele de la cap se-mpute si se curata de la coada”. Schimbarea nu poate veni decit de la noi, si prin “instrumentele” legale pe care le avem la dispozitie, iar aceste instrumente nu pot fi nici “partide” nici “ong”-uri si nici “miscari protestatare” care vor fi reprimate extrem de eficient de sutele de “armate private” de genul BGS in schimbul unor sume de-a dreptul ridicole pentru posibilitatilor lor.
Dumneata crezi domnule X ca acesti avari si lacomi, care nu-si dau nici negrul de sub unghii, ar fi bagat cantitati atit de imense de bani in aceste veritabile “armate private”? Te-ai intrebat vreodata cit costa numai un Jeep Hummer din acelea care “vegheaza la linistea noastra” in fiecare din intersectiile mari ale oraselor tarii? Dotarile de ultima ora ale acestor masini si ale personalului care le deservesc? Pregatirea si mentinerea in functiune a acestui personal 24 de ore din 24?
La ce bun domnule draga toate aceste cheltuieli astronomice din partea unora care nu lasa pe trotuar nici o moneda de 1 ban daca le cade cumva din buzunare? Nu cumva unul ca mine sau ca dumneata sintem tinta acestor cumplite forte de represiune in cazul in care am reusi sa organizam proteste importante? Parerea mea este ca DA. Iar toate aceste “noutati” pe firmamentul romanesc, cum ar fi “miscarea gen Alexandra Svet” nu au alt scop decit sa scoata la iveala, in “bataia pustii”, spiritele nonconformiste, revolutionare, potentiale surse de “instigare” si aducatoare de “necazuri” din punctul lor de vedere.
Protestele masive care pot degenera usor in lupte de strada, sint un fapt deja probabil, nu numai posibil, din ce in ce mai evident in conditiile accentuarii crizei si a lipsei de perspectiva a Romaniei, care nu mai este un “partener de dialog” demn de luat in seama, de nici un organism international, dat fiind “caciulismul”, “avaritia”, “lacomia” si “iresponsabilitatea” acestor nemernici.
Si nimic nu ar fi fost poate atit de grav totusi, nici chiar “criza” oricit de mare ar fi ea, (si tineti cont ca adevarata criza inca nu a sosit, astea sint doar preludii), daca nu s-ar fi ajuns in situatia AMENINTARII GRAVE A INSECURITATII ALIMENTARE A POPULATIEI. Peste orice s-ar fi putut poate trece, dar peste asta nu se va putea trece. Si daca faceti numai niste socoteli simple, veti constata ca pentru rezolvarea unei astfel de probleme sint necesare sume atit de imense, incit nici un organism financiar international nu le poate nici in vis asigura. “Capsunarismul” s-a incheiat, “investitiile straine” sint deja o amintire”, cele deja facute sint pe picior de plecare, banii imprumutati de la FMI s-au consumat in “favoruri electorale”, sau s-au scurs incetisor in buzunarele lor sub acoperisul scandalurilor false gen “Udrea”, “agricultura” si “industria alimentara” practic nu mai exista, nici o industrie care sa ne permita sa visam macar la exporturi nu mai exista, sau exista dar in “conturile” lor din “paradisurile fiscale”, si abia din ianuarie incolo, vom intelege cu adevarat si la ce bun toate aceste “armate private” si de ce o atit de acerba lupta pe viata si pe moarte pentru “putere”, pentru a ramine “in caruta” si nu “de caruta” in acest an electoral atit de special dar mai ales de “scump”.

Asadar domnuile X, ca noi doi si toti cei de pe-aici, sa cadem de acord si sa ajungem la un “consens” nu numai ca este de dorit, dar este si absolut necesar. Eu incerc sa explic asta aici inca de pe 30 august.

Ca un fel de “concluzie” deci, gresiti evident atunci cind spuneti ca “propun o guvernare de tip piramidal dar mult mai eficienta”. Dar nu este vina dumneavoastra ci a mea, caci nu m-am exprimat suficient de corect dar mai ales de “complet”. Dar nu mai am acum nici timp si nici energie sa explic asta. O voi face alta data, caci sint la fel de convins ca si dumneavoastra ca sistemele “piramidale” nu pot functiona, si cu atit mai putin cel in care “piramidele” sint alcatuite dupa criteriul atit de fals al “posesiei de bunuri”.
Propun in linii mari aproape exact ceea ce propuneti dumneavoastra in articolele la care faceti referire. Numai ca atrag atentia asupra faptului ca “guvernarea” acestui sistem socio-economico-politic din Romania actuala, nici macar nu este posibila, pentru ca este un sistem NEGUVERNABIL. Si este asa pentru ca asa a fost conceput. El se poate guverna numai limita interioara a propriilor frontiere ale sferelor puterii si numai in masura in care isi guverneaza realizarea propriilor interese. Acest sistem nu are nimic comun cu restul populatiei, in afara exploatarii acesteia ca pe o oarecare alta resursa naturala, petrol, minereuri, paduri, etc. Acest sistem nu poate fi nici ameliorat si nici inlaturat prea curind.
Guvernarea acestui sistem actual insa, nici macar nu este necesara. Unica solutie mi se pare a fi crearea unui SISTEM ALTERNATIV, fara nici un fel de legatura cu actualul sistem bolnav, care nu trebuie decit lasat sa moara pe “limba lui” de cancerul de care s-a ingrijit cu atita meticulozitate si cu atita cheltuiala.
Actualul sistem, “Romania lor”, sa nu credeti ca are mai mult de citeva mii de persoane si nici ca se intinde pe o suprafata mai mare de citeva zeci de kilometri patrati. I-am facut noi o analiya aproximativa si nu este nici pe departe atit de “monstruos” cum vrea sa para. Este doar “urit mirositor”. Asta da.
Un “sistem alternativ”, va trebui creat, cu instrumentele legale pe care sistemul actual le permite si pe care nu are cum sa inceteze a le permite. Acest lucru este perfect posibil acum. La un astfel de sistem se refera “Proiectul PHOENIX” care este deja o realitate. Sistemul “alternativ” la care se refera acest proiect, este un sistem AUTOSUFICIENT, un sistem care se retroalimenteaza, un sistem care poate asigura supravietuirea in orice fel de conditii. Chiar si de “razboi”. Un sistem care se autocontroleaza si care se extinde, se multiplica, printr-o maniera similara “diviziunii celulare”. “Proiectul Phoenix” se refera la un sistem, care deja si-a lasat “semintele” in sufuicient de multe locuri ca sa mai poata fi anihilat. Si stiti de ce? Pentru ca este “jignitor” de simplu. Si pentru ca deja FUNCTIONEAZA.

Va las acum, dorindu-va toate cele bune si cu speranta ca vom ajunge in cel mai scurt timp sa colaboram si practic, nu numai “virtual”.

Pe curind deci
Cu acelasi respect, al dumneavoastra
Cristian Butusina

PS
Imi cer scuze pentru eventualele greseli, dar nu am mai revenit asupra textului, caci sint deja foarte obosit si l-am postat direct. Miine (adica deja azi) trebuie neaparat sa plec la Alexandria.

Recunosc in foarte multele cuvinte care umplu parca singuratatea unui personaj printre miliarde de oameni care sunt doar un decor care se misca perpetuu,un Cristian Butusina care poate desena la fel de frumos bucatele din ceea ce putem vedea sau gandi dar mult mai simplu si mai inteligibil decat multele pagini pe care dintotdeauna ii place sa le umple de mii de cuvinte…Sper ca esti bine,Cristi.

“TREBUIE SA CONSTRUIM O LUME NOUA,O LUME CU MULT MAI BUNA,O LUME IN CARE DREPTUL FUNDAMENTAL LA DEMNITATE AL TUTUROR OAMENILOR SA FIE RESPECTAT.”_Harry TRUMAN Asemenea multora,presedintele Truman a crezut ca omul poate invata din greselile trecutului si sa realizeze o “lume noua”,incare demnitatea tuturor sa fie respectata.Din nefericire,realitatea esta cu totul alta.Au trecut de atunci 64 de ani. “Ignoranta nu este mai presus de cunoastere”,spunea Laura Fermi,sotia renumitului fizician Enrico Fermi.Dar unii sustin ca daca nu stii,nu suferi. Ignoranta,inteleasa ca necunoastere a adevarului,a lasat secole la rand omenirea prada intunericului intelectual,moral si spiritual.Crezi ca ceea ce simti,asadar gandurile si sentimentele,sunt ” un ghid demn de incredere in acest imens labirint al conceptiilor omenesti “,asa cum afirma Rousseau?

Domnule X,PROBABIL A RAMAS PRIN aLEXANDRIA SA CAUTE BIBLIOTECA…CRISTI IUBESTE SI CARTILE ALTORA DACA MAI ARE TIMP DUPA CE SCRIE PE BLOG.IL GASITI PE FACEBOOK.EU CHIAR DORESC SA NE RASPUNDA CHIAR DACA TREBUIE SA NE LUAM O ZI LIBERA PT A-I CITII ESEUL!ESTE UN OM SENSIBIL…

Buna seara tuturor!

M-am intors in sfirsit. Imi cer scuze pentru indelungata mea absenta aici, pe site, dar desi am fost la doar citiva km de Alexandria (mai precis comuna Calomfiresti, unde exista o “unitate integrata” in cadrul “Proiectului PHOENIX”), nu am avut timp nici macar o secunda sa caut un “internet café” sau ceva similar, iar acolo “la tara”, in “Romania profunda”, care ma preocupa enorm in ultima vreme, exista locuri unde nu s-a inventat inca nici macar “apa calda”, cu atit mai putin deci “internet”-ul. Asadar am facut o baie adevarata imediat ce am ajuns acasa si iata-ma aici “la datorie” in fata tastelor.

Am sa va raspund in ordinea aparitiei pe site si-mi cer scuze pentru asta Adrianei, desi doamnele ar fi trebuit sa aibe intiietate. Sper ca ma va intelege. Asadar:

Domnule X

Foarte corecta observatia dumneavoastra referitoare la “sclavii performanti” si la “gindirea critica” si cea “creativa”. Ati atins aici un subiect deosebit de “delicat” si am sa ma refer ceva mai detaliat la asta.
Gindirile noastre “critice” pot iesi relativ usor in evidenta in internet. Este un lucru extraordinar de bun si mai ales necesar in orice demers care vizeaza schimbarea. Marea schimbare. Este un fenomen relativ nou si extrem de imbucurator. Si este incredibil cit de mare este numarul persoanelor care ajung sa critice sever realitatea asta “cu susul in jos” in care ne ducem existenta, mai ales in rindul oamenilor care nu au acces la internet.
“Gindirea critica” insa nu este suficienta. Sint multe “tipurile” de gindire ca si cele de inteligenta. Dar “gindirea creativa” este dupa parerea mea atit cea mai “vitregita a sortii” dintre toate tipurile gindirii umane, dar in acelasi timp si cea mai IMPORTANTA. Si nu este “intimplatoare” situatia asta cum de altfel nimic nu este intimplator in acest univers.
Gindirea creativa m-a atras de mic copil. Probabil ca de aceea m-am si relationat in mod special cu persoane de acelasi gen, cum ar fi spre exemplu domnul Iustin Capra, ca sa dau un nume putin mai sonor.
Este bine cunoscut faptul ca fata lumii a fost schimbata radical de cel de al doilea razboi mondial, dar este mai putin cunoscut ca fata “razboiului” in sine incepind cu al doilea razboi mondial si implicit a lumii care i-a urmat, a fost schimbata de tancul Panzer, de automobilul Jeep sau de celebra “inventie” inspirata din sistemul de orientare in spatiu al liliecilor, numira “radar”, intre multe alte inventii.
Dau aceste exemple pentru ca in general oamenii sint mai preocupati de aspectele conflictive ale vietii decit de cele creativ pacifice si sint exemple mai cunoscute, mai sonore, mai mediatizate cel putin. Insa tot ceea ce vedem in jurul nostru, tot, dar ABSOLUT TOT ce ne inconjoara si a fost creat de “mina omului”, tot acest “mediu artificial” pe care ni l-am creat si in care ne ducem existenta de zi cu zi, in realitate nu a fost creat de noi toti, ci de putini, de extrem de putini “vizionari”, extrem de putini, adevarati “curajosi”, adevaratii “eroi” ai lumii intregi.
Ne urcam cu atita naturalitate intr-o masina de parca ne-am fi nascut deja in ea sau de parca universul insusi cind a aparut acum 14 miliarde de ani ar fi aparut intr-o masina. Citi dintre noi mai stiu insa, sau au stiut vreodata, ca fara inventatorii “motorului cu aburi”, sau ai “motorului cu ardere interna” sau chiar si fara Henry Ford care a inventat linia de productie “in serie” poate nimic din tot ceea ce numim azi “trafic rutier” nu ar fi existat? Ca fara Thomas Alva Edison care a inventat banalul, atit de banalul “bec electric”, intreaga noastra viata nu ar mai fi fost aceeasi? Nimic, dar absolut nimic din tot ceea ce ne inconjoara nu “a picat din cer” ci este rezultatul efortului creativ al unor “deschizatori de drumuri”. Pina si banalele “cuvinte” pe care le insiram noi acum pe-aici, au fost si ele “inventate”, “undeva”, “cindva” in negura vremurilor, de mult uitate, de catre “cineva” pentru prima oara. Si astazi avem “pretentia” ca sintem fiinte “umane”, ca ne-am separat de animale si nu mai umblam prin pesteri si datorita acelui “anonim” uitat de toti si de toate.
De ce nu am eu “studii superioare”? Pentru ca am cautat in manualele de istorie, am cautat in enciclopedii inca de copil si nu am gasit nici un “erou” al nici unui “neam” care sa se evidentiat insa altfel decit prin numarul de litri de singe uman varsat. Cu cit a “ucis” mai mult cu atit si-a asigurat “dreptul” de a intra in eternitate pe un piedestal de statuie. Exista chiar si un fel de “cod” in lumea artistica: daca in statuia care-l reprezinta calul are doua picioare in aer, a murit in lupta ca un erou; daca are doar un picior in aer, a fost doar ranit; iar daca are toate picioarele pe pamint calul statuii sale, a murit de moarte buna. Toate astea mi-au produs intre multe altele un fel de sila ancestrala pentru asazisele studii superioare, despre care n-am inteles niciodata de ce sint “superioare” numai pentru faptul ca sint “confirmate” de un petic de hirtie si nu de cantitatea reala de cunostinte pe care unul le poseda. Asa cum nu am inteles niciodata de ce adevaratii “eroi”, acei “creatori” acei inventatori care au schimbat in realitate fata lumii, nu au nicaieri nici un fel de statuie.
Iata deci domnule X ca ar trebui sa vorbim daca intr-adevar avem pretentia de a “gindi critic” si de “ a pune corect problema”, mai degraba de o “gindire distructiva” care ne domina mintile uneori fara ca macar sa ne dam seama de asta si mai putin de o “gindire creativa” daca vrem sa fim in “pas cu moda”, cu “zeigeist”-ul, cu “spiritul vremurilor” acestea “cu susul in jos” deci.
Insa propun sa raminem totusi in afara “modelor” si a “mentalitatilor mometului”, in zona nonconformismului daca vrei, in zona “gindirii creative” unde eu cel putin, ma simt mult mai “in largul meu” si sper ca si dumneata ca si toti cei care poposesc pe-aici. Caci un alt “paradox” al fiintei umane, este acela ca fiecare din noi este mult mai “inventiv” decit ne-am fi putut imagina vreodata. Daca ne-am analiza fiecare activitate zilnica cu putin mai multa atentie, am trai o adevarata revelatie: aceasta activitate, este adevarat, este alcatuita din foarte multa “rutina”, din acte reflexe, automate, pe care le realizam inconstient, dar si dintr-o cantitate impresionanta de “inventica”. Pina si un cersetor este in realitate “un inventator”. Modul in care el cerseste este unul poate imitat, dar acest mod de a cersi a fost cu siguranta “inventat” de un alt cersetor inaintea lui, sau poate chiar de el insusi. Faptul ca o luam pe un “drum mai scurt” sa ajungem mai repede intr-un loc, este de fapt “o inventie”. Viata noastra este alcatuita din milioane si milioane de “inventii” carora nu le dam insa nici un fel de atentie. Eu insa da si constat ca cu cit o persoana este mai constienta de asta cu atit devine mai creativa, mai constienta de valoarea ei, mai apta de a participa la procesul “schimbarii”.

Initial am ajuns la Calomfiresti, linga Alexandria, minat de o “idee”. De un “experiment” in cadrul “Proiectului PHOENIX” de care am vorbit mai inainte. Sigur ca lumea m-a privit la inceput cu retinere si teama chiar, de parca le-ar fi vorbit un extraterestru. Am detectat insa acolo spiritul acela “creator”, pentru care as putea spune ca am deja “nasul format” si asta mi-a dat foarte multa incredere. Nu in mine ci in ei, in oamenii de acolo, In Vali, in Nelu, in Aurica si in toti cei care au participat intr-un fel sau altul la acest experiment extraordinar. Curios este ca Ilinca, (mama lui Vali, prietenul meu pe care l-am cunoscut in timp ce lucram in Spania), a fost cea mai increzatoare si mai curioasa de rezultatele experimentelor. A fost, (cine-ar fi crezut?) cea care se intrista cel mai putin si ii incuraja pe toti ceilalti, cind ceva “nu mergea” si trebuia sa stricam tot si s-o luam de la capat, folosind ce se mai putea folosi din materiale.
Aceste doua saptamini cit am fost plecat, au fost saptamini extrem de intense, dar victoria cea mai mare nu a fost insa reusita “experimentului” in sine, ci aceea ca oamenii din acel sat uitat de lume, cazut de pe harta, nu numai ca au inteles ca SE POATE, dar mai ales au devenit mai creativi, mai increzatori in ei insisi, mai dispusi sa-si ia soarta in propriile lor miini si sa dea “cu flit “sistemului. Au inteles ca de ei si de nimeni altcineva depinde asta. Oameni simpli, oameni uitati de lume, dar oameni de care sint atit de mindru ca exista in tara asta. Si ca ei multe alte milioane.

Nu este vorba de un experiment “fulminant” sau macar apt de a fi mediatizat. Este insa vorba de un experiment care poate revolutiona viata oamenilor si nu numai in mediul rural, desi aparent doar la asta se refera. Este vorba despre un tip de “sera”, realizat din materiale ieftine, existente din abundenta pe piata si care poate scoate metrul patrat de perete de sera, sub pretul unui metru patrat al unui perete de “solar”. Iar pentru cine este cit de cit in tema cu asta, este cunoscut faptul ca un “solar” nu poate fi folosit decit in preajma verii pe cind “sera” poate produce legume romanesti tot timpul iernii. Si cum preturile actuale ale unei sere sint practic inaccesibile, majoritatea taranilor abia isi puteau permite un amarit de solar. Acum isi pot prmite o “sera adevarata” la un pret mai mic decit al unui solar.
Mai este vorba si de un tip de “soba”, pe care am numit-o “cu ardere controlata”, care contrar chiar si asteptarilor mele, a reusit sa dea in sera pe care am reusit sa o realizam in numai doua saptamini, din materiale neconventionale, cu o suprafata similara unei camere de locuit, o temperatura de 36 de grade Celsius timp de mai bine de 12 ore cu numai doua galeti de rumegus amestecat de talaj rezultat din timplarii. Dar lucrul cel mai important este acela ca a functionat si cu matreial vegetal, macinat la moara cu ciocanele, rezultat din coceni de porumb, buruieni de pe cimp si chiar cu frunze uscate, atit de “deranjante” in orase si a functionat la fel de eficient. Functioneaza pina si cu gunoi menajer daca nu contine lichide, chiar daca nu este suficient uscat. Si inca ceva, toate astea s-au realizat intr-un “grajd”, cu scule absolut normale si accesibile oricui, intre care o bormasina, un flex si un aparat de sudura normal, au fost “utilajele” cele mai complexe. Deci nu necesita nici un fel de masinarii complicate, scumpe si nici un fel de “fonduri europene” sau alte prostii de genul asta.
Ieri noapte, spre dimineata, am reusit sa semanam in “rasadnita” deja functionala, (“minunea dumnezeiasca” cum au numit-o niste femei in virsta, comentind Duminica la biserica), 200 de fire de rosii si 200 de castraveti, cu care speram ca in jur de anul nou, in plina iarna, sa iesim pe piata si sa amortizam “investitia”. Mai este nevoie de vreo 4000 de lei noi pe care nu-i am, pentru a definitiva sera mare de productie. (Am cheltuit toti banii pe care ii aveam, oricum nu aveam prea multi, iar ceilalti pe acolo nu sint niste “bogati” totusi). Sper sa reusesc sa imprumut de undeva acesti bani rapid. De asta m-am si intors de fapt mai mult in Bucuresti. Daca nu reusesc, va trebui sa apelez la “camatari” sau sa imi vind masina caci altceva nu am ce vinde. Sper sa nu fie nevoie de astfel de masuri “extreme” si sa gasesc intelegere, mai ales ca e vorba de un imprumut doar pina la 15 februarie sau cel tirziu la 1 martie anul viitor, cind pot contracta o lucrare in constructii, o a doua jumatate a unei lucrari a carei prime jumatati am realizat-o in vara aceastui an (faiantarea a sase bai, trei bucatarii si teri holuri mari intr-un fel de bloc) si pentru care pot conta cu mai bine de dublul sumei de care am acum atit de stringenta nevoie .
Am sa profit de aceasta reintoarcere ca sa si inregistrez la OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) toata povestea asta.
Asadar draga domnule X daca doriti ma puteti insoti la Alexandria cind ma voi duce din nou acolo, ca sa vedeti cu ochii dumneavoastra toate astea. Lasati-mi un numar de telefon pe adresa de email a proiectului:

proiectulphoenix@yahoo.com

si va voi contacta pentru eventuale detalii.
Nu va pot da acum aici detalii constructive cel putin pina nu inregistrez asta la OSIM, dar asta nu inseamna ca este vre-un mare secret, din contra, ma preocupa cum sa fac sa ajunga in cit mai multe case rurale si nu numai, “planurile” si “detaliile constructive”. Deci nu va voi da detalii nici prin mesaje private, preferind sa dau ce se poate da, in mod public, aici pe acest site, cu exceptia cazului in care va veti exprima dorinta de a adera la proiect, de a intra deci in sistem. In acest caz, corespondenta privata va fi deja o chestiune de “lucru operativ”, concret, si nu de generalitati.
Sinteti deci binevenit acolo, la Calomfiresti, atit ca ivitat, ca oaspete deci, cit si ca participant la experiment.

Acest “experiment” face parte dintr-un program mult mai amplu. Am folosit denumirea de “sera” pentru ca seamana mai mult cu o sera, dar l-am numit de fapt “BIOTRON”, pentru ca urmeaza sa faca parte dintr-un model experimental de “unitati integrate” in cadrul “Proiectului Phoenix” la al caror proiect structural lucrez de citava vreme cu citiva prieteni de-ai mei arhitecti si chiar juristi, care desi au asazise studii superioare sint cel putin la fel de nonconformisti ca mine, sint firi creative, visatoare dar in acelasi timp realiste si cred in reusita proiectului, care se bazeaza in mare masura pe ideile la care ati ajuns si dumneavoastra in paralel cu noi. Atita doar ca noi am reusit sa ajungem un pic mai departe si sa realizam practic cite ceva din proiect.
Proiectul se bazeaza in mare masura pe ideea de AUTOSUFICIENTA. S-a plecat de la “productia agricola” pentru ca situatia o impune, data fiind “insecuritatea alimentara” la care am fost adusi si de care pomeneam in comentariul meu anterior. Ideea de “autosuficienta” insa nu este o idee menita sa supravietuiasca perioadei actuale de criza ci este o idee mult mai complexa, menita sa stea la baza unui sistem alternativ ca raspuns la sistemul social actual.
Astfel, “musuroiul nostru de furnici” va fi format din aceste “unitati integrate autosuficiente”, unitati capabile sa-si asigure prin eforturi proprii si fara nici un “ajutor” extern propria supravietuire. Unitatile acestea integrate sint structurate pe de o parte pe “ranguri” cele de “rangul unu” spre exemplu fiind acele unitati, acele “celule”, capabile sa se organizeze in grupuri mici care sa nu depaseasca limita proprie de suportabilitate si autocontrol si al caror “liant” sa fie afinitatile, pasiunile comune, preocuparile asemanatoare etc. dar si aptitudini apropiate. In general acele “elemente psihologice” care sa permita formarea unui fel de “familii”, nu familii nucleare ca in era industriala si post industriala, dar nici patriarhale ca in epoca feudala. A unor “familii mari” cu alte “reguli” decit familiile obijnuite, dar nu cu mult diferite. “Unitati integrate” care pot functiona asemeni organsmelor vii fara nici un effort de “control”, care se pot autocontrola, care pot intelege ca “seful” este “ideea”, “logica insasi” si nu “o persoana. O astfel de “familie” spre exemplu functioneaza si acolo in Calomfiresti desi aceasta nu are inca acea “constiinta” a acestor “unitati integrate” de care va vorbesc. Aceste “unitati integrate” pot functiona, si este un lucru verificat.
Aceste unitati de “rangul unu” vor avea insa capacitatea de a se auto-multiplica, vor avea constiinta de sine proprie si interese comune. Multiplicarea se va face printr-un fel de “diviziune celulara” cu pastrarea “codului” de instructiuni bazice, functionale si verificate, instructiuni care vor sta la baza noilor unitati create prin desprinderea unor persoane din unitatile initiale si aderarea de noi membrii precum si a pregatirii acestora. Insa atit noile unitati cit si cele initiale vor face parte dintr-un sistem coerent, nou creat, un fel de suprasistem, un fel daca vrei de “familie de familii” si asa mai departe.
Proiectul urmareste intre altele sa demoleze complet ideea de “lume rurala” care ii sperie enorm pe “oraseni”, si sa introduca o idee noua, dar folosita deja in lumea zisa “civilizata”, un fel daca vrei de “urbanizatie extraurbana”. In lumea occidentala mai ales, aceste urbanizatii exista si vad ca s-au pripasit intr-o oarecare masura si pe la noi, desi nu sint alcatuite in mod special pe ideea de “familie mare” desi au elemente din “constiinta” unei astfel de familii. Sint “urbanizatiile private”, zonele “rezidentiale” cu acces limitat in mod strict riveranilor, de regula insa nu tocmai saraci. Deci nu inventam din nou “roata”, numai ca ii dam o alta forma, o alta functionalitate, dar mai ales o alta accesibilitate.
Sigur ca pina la achizitionarea sau concesiunea unor terenuri si constructia unor edificii noi intre care si aceste contructii de tip “biotron” de care vorbeam mai inainte, mai este ceva cale de parcurs, insa asta nu impiedica cu nimic crearea de unitati de rangul unu in spatiile locative existente, sau casele in care locuieste deocamdata fiecare. Pentru constructia unui “biotron”, (care nu va fi specializat numai in productie legumicola ci si in cresterea de pasari, pui de carne sau gaini outoare spre exemplu), nu sint necesare suprafete mari de teren, iar acestea pot fi si concesionate constructiile fiind de tip “usor” si demontabile (un alt avantaj al inventiei peretilor modulari deja experimentati). Pe de alta parte legislatia in vigoare permite constructia chiar si pe terenuri extravilane a maximum 200 de metri patrati construiti si care pot fi si spatii locative daca deservesc ceea ce ei numesc “productie agricola” actuala.
Aceste “constructii”, aceste “spatii locative” si “utilitati”, nu este neaparata nevoie sa fie constructii conventionale. Tehnologia actuala permite tipuri noi de constructii neconventionale, usoare si demontabile sau nu, realizabile la preturi incomparabil mai mici, mai accesibile decit constructiile actuale, care dupa parerea mea sint o risipa inutila de materiale grele si fonduri. Putem discuta enorm de mult si pe aceasta tema. Lucrez cu arhitectul Nicolaescu la planurile unei astfel de constructii standard, ale carei materiale, pentru o suprafata locuibila de 70 de metri patrati nu pot depasi pretul de 5.000 de €. Sigur ca este vorba aici de o adevarata “revolutie” in lumea constructiilor si nu numai, dar asta e mai putin important acum.
Tehnic vorbind, o “unitate integrata de rangul unu” va trebui in mod obligatoriu sa aibe spatiile de locuit necesare membrilor sai, in forma unor constructii neetajate, care sa asigure standardele de calitate a vietii, (apa calda sanitara, energie, aer conditionat etc,) Dar vor mai trebui sa aibe in afara acelor biotroane si zone recreative, sera de flori, spatii de “discutii” si “informare” un fel de biblioteca, etc. E prea putin spatiu aici pe site acum sa va dau toate detaliile acestea, si asa m-am intins destul de mult. Insist insa asupra unui detaliu care nu exista in planul nici unui tip de locuinta si anume “camera de lucru” care pe linga dormitor si camera de zi, baie, bucatarie, etc, va trebui sa faca parte din planul locuintei in mod obliatoriu. Este “camera de hobby” cum ii place s-o numeasca Titel, arhitectul de care-ti vorbeam, sau “de meditatie” cum imi place sa-i spun eu.
Biotroanele, sau “serele” daca vrei, vor fi dimensionate astfel incit sa asigure consumul propriu dar si un surplus mic, dar constant de productie, a caror valorificare se va face in cadrul unor retele de distributie a alimentelor la domiciliu, ale caror clienti vor fi unici si stabili, dar si potentiali viitori membrii ai unor alte unitati integrate rezultate prin multiplicare. Exista deja rezervat un domeniu de internet “alimenteladomiciliu.com”. Din valorificarea acestor surplusuri de productie, se vor asigura “rezervele strategice” ale unitatilor precum si achizitia de bunuri a caror productie nu va fi posibila in cadrul acestora desi sistemul va fi atit intensiv cit si extensiv dar pina la anumite limite, nu-si va propune niciodata spre exemplu sa produca navete spatiale si nici tehnica militara.
Design-ul acestor unitati, se bazeaza in primu rind pe asigurarea conditiilor optime a vietii de zi cu zi a oamenilor, in conditiile situarii lor in teritorii extraurbane, chiar si pe cimp, dar nu neaparat in zone rurale. Mesajul nu este acela al “reintoarcerii la tara” ci acela al ascensiunii catre un viitor, o noua trapta de progres, de evolutie, in special sociala, un viitor sigur, accesibil dar mai ales realizabil. Ideea ca “asa ceva nu e posibil” este o idee indusa, in special de acele persoane care si-au propus sa detina monopolul asupra vietii altor persoane. Asa ceva nu numai ca este posibil, dar este chiar mai mult decit probabil, devine pe zi ce trece din ce in ce mai mult o realitate.
Design-ul acestor unitati, nu se bazeaza pe tehnologii nemaivazute si nemaiauzite, ci pe lucruri simple, la indemina oricui, cu o pregatire profesionala medie sau usor de dobindit.
Spuneam in comentarii anterioare ca “exista suficiente instrumente legale necesare”. Ma refeream la formele de organizare “legala” ale acestor unitati in cadrul noului sistem. Ele pot fi oricare din formele permise de legislatia in vigoare de creare si functionare a unei “personalitati juridice”. De la persoane fizice autorizate, sau persoane inregistrate cu “carnet de producator” pina la societati comerciale cu raspundere limitata, societati pe actiuni sau organizatii non guvernamentale. Se vor adopta formele optime necesare si cerute de conditiile locale sau de moment. Nu exista nici o obligativitate in acest sens.
In cadrul acestor forme de organizare, in cazul srl-urilor spre exemplu, nu vor exista “lucratori angajati cu contracte de munca” ci toti membrii unitatilor vor fi asociati si participanti in acelasi timp la activitatile curente. Nu vor exista “orare de lucru” si nici obligativitatea nici unei activitati care sa nu fie impusa de functionalitatea sistemului. Gurile rele vor acuza de “comunism”, dar credeti-ma, sint un bun cunoscator al ideologiilor de “stinga” si al sistemelor sociale derivate din ele si acest sistem nu are nimic din comunism si nici din alte ideologii de dreapta, sau capitaliste si cu atit mai putin religioase. Daca i se poate da o denumire la toata povestea asta, daca este cineva indragostit de aceste “…isme” i-as sugera mai degraba pe aceea de “integralism”.
Mai spuneam tot in comentarii anterioare ca acesti “domni respectabili” dar care ne fac viata amara si ne-o otravesc cu tot felul de “otravuri mentale” vor trebui adusi in situatia de a “vorbi singuri” si ca asta nu se poate face nici prin actiuni de protest si nici prin “revolutii” sau alte actiuni violente, ci cu “cap”, cu foarte mult “cap”, mergind catre cauzele “raului” si nu catre reforme cosmetice. “Politicul” este o zona “de evitat” cu multa grija, caci nu poate da solutii concrete. Politicul nu poate decit sa perturbe aceasta activitate.
Asa cum bine sesizati, “problema nu a fost corect pusa” si de aceea nu puteau rezulta nici solutii corecte. “Proiectul PHOENIX” se vrea o solutie nu neaparat corecta dar perfectibila, a unor probleme reale, un alt punct de vedere, o alternativa in conditiile lipsei oricarei alte alternative viabile la ora actuala.

V-am dat asa cum mi-ati cerut citeva “detalii”, ca sa va puteti face o idee. Restul depinde insa numai de dumneavoastra domnule X. Proiectul este insa mult mai complex, si este pus la punct, teoretic cel putin, in cele mai mici detalii. S-au “simulat” diverse scenarii, mai ales in conditii de ostilitate din partea celor care vor vede in toate astea un fel de “fuga a terenului de sub picioare” desi acest sistem nu este indreptat impotriva nimanui. Esenta lui insasi, nu este una conflictiva ci constructiva si mai ales neutrala.
Sigur ca nu este nici timp si nici spatiu acum si aici pentru aceste “detalii” si sigur ca sistemul este perfectibil si ca este absolut binevenita contributia dumneavoastra si a oricui va fi dispus sa o faca. Este de altfel si unul din motivele pentru care supun atentiei dumneavoastra si a tuturor celor care poposesc pe aici pe acest site, toata aceasta “problematica” in speranta ca voi reusi sa canalizez “dezbaterile” pe chestiuni concrete si realiste .

Cu deosebit respect deci, al dumneavoastra, acelasi,
Cristian Butusina

Aha!
Acum m-am dumirit…

Buna din nou Adriana!
Buna ziua Giurgiu

Am citit email-urile si am gasit si mesajul tau care a facut lumina. Acum stiu cine esti. Nu stiu de unde ai adresa mea de email dar nu conteaza asta. Au trecut 19 ani de cind nu ne-am mai vazut si 25 de cind ne cunoastem. O viata de om, nu-i asa?
Ti-am citit si comentariul la articolul “… AVEM TIMP PENTRU TOATE”. Asa este. Trebuie “sa nu lasam niciodata sa se astearna uitarea”

Pe curind deci (sper sa ne putem revedea)
Cristian

Buna ziua domnule Ionescu!

Sigur ca aveti aceasta “sansa” domnule Ionescu. Oricine o are. Eu chiar as numi-o mai degraba “DATORIE” decit “sansa”.
Romania nu numai ca “isi poate reveni” dar a si inceput deja sa-si revina, si sinteti deja unul din cei care contribuie deja la asta, alaturi de ceilalti implicati in mod concret de care va vorbeam in comentariul anterior si de acesti oameni minunati care ne-au gazduit pe acest minunat site, “gandeste.org”, unde incepe sa se nasca sub ochii tuturor, noua istorie a Romaniei. Cindva manualele de istorie vor vorbi despre asta si despre aceasta zi de 17 noiembrie 2009.
Asadar BUN VENIT IN SISTEM alaturi de noi domnule Ionescu. Am primit mesajul dumneavoastra pe adresa de email a Proiectului Phoenix si va voi suna chiar in seara asta pentru a stabili detaliile plecarii noastre la Alexandria. Va trebui sa rezolvam insa inainte citeva probleme aici in Bucuresti.
Pe maine deci, al dumneavoastra acelasi
Cristian Adrian Butusina

Rusine mi-e c-am scris ACEIASI in loc de ACEEASI !!!!!WHAT A SHAME !I BURN WHITH SHAME

SI TUSCRII VRE-O!
ATTENZIONE,BELLO!

Se pare ca Dl.Ionescu ma incurajeaza.Dar eu sunt convinsa de pozitivitatea acestor coincidente pt ca sigur in ce ma priveste partea negativa se apropie de 0.Greselile gramaticale a unor oameni care cunosc nu doar regulile limbii materne,denota emotivitate.Multumesc.

Buna din nou si aici amintire!

Avem doar “senzatia” ca vrem “sa inghesuim un elefant intr-un portmoneu”. Dar asta este doar la noi “in cap” nu si in lumea reala. In realitate, un elefant ar putea sta chiar lejer intr-un portmoneu, daca stim cum sa-l comprimam. Faptul ca noi nu stim asta nu inseamna ca nu se poate. America nu exista inainte de a fi descoperita. Acum exista, si aflam ca Cristofor Columb a ajuns chiar cam tirziu acolo. Ajunsesera altii cu mult inaintea lui. Dar si asa tirziu, atunci cind a ajuns, bastinasilor le-a trebuit ceva timp sa vada corabiile spaniole, desi le priveau incontinuu. Da, ai citit bine. Le priveau dar nu le vedeau. Si stii de ce? Pentru ca nu mai vazusera niciodata asa ceva.
Oricit ni s-ar pare de ciudat, nu vedem cu “ochii” ci cu “mintea”. Ochii sint sensibili la o banda ingusta de frecventa a radiatiei electromagnetice, pe care ne-am obijnuit sa o numim “lumina”, dar atit. Nici macar nervul optic nu are mai nimic de-a face cu “vederea” in sine. El transmite doar “impulsuri nervoase”, un fel de “semnale bioelectrice”, dar atit. Mintea noastra insa este cea care vede de fapt. Ea si nu ochii este aceea care de cind ne nastem construieste imagini, dupa care nu face decit sa le recunoasca, sau sa le combine pentru a obtine imagini noi, dar plecind de la cele deja existente.
De ce-ti spun toate astea? Pentru ca ne-am obijnuit sa credem ca nimic din ceea ce nu stim noi ca exista, nu exista de fapt. Ori lucrurile nu stau asa. Faptul ca nu stim cum sa comprimam un elefant nu inseamna ca el nu poate sa intre chiar si intr-o cutiuta cit un virf de ac, nu numai intr-un portmoneu.
Daca am putea sa ne facem mici mici de tot si sa intram intr-un atom de hidrogen, am avea o surpriza foarte interesanta. Acesta ar arata exact ca un teren de fotbal, in care, in mijlocul terenului, ceva cam cit o minge de tenis, ar fi nucleul atomului, iar un bob de griu ar fi electronul care ar alerga in jurul lui pe pista de atletism. Asta este “realitatea” care exista, fie ca o stim noi, fie ca nu o stim. Realitatii nu-i pasa foarte mult de ce stim noi si nici de ce nu stim.
Plecind de la aceasta, ne putem imagina toti protonii, toti neutronii, toti electronii si mai stiu eu ce alte particule din componenta unui elefant, adunati asa ca intr-o sacosa, pentru care si un virf de ac ar fi ceva imens.
Si jocul asta de imaginatie poate merge si mai departe chiar, caci materia insasi nu exista, este doar o “senzatie”, un “concept” pe care noi oamenii ni l-am inventat. Dar sa ne oprim aici caci nu asta este important acum, ci faptul ca asemeni elefantului, si informatia poate fi comprimata. La nimic nu folosesc un milion de pagini scrise, al caror mesaj poate fi rezumat la citeva rinduri. Eu la asta ma refeream cind vorbeam de faptul ca ne lipseste SINTEZA, si ne afundam poate prea mult in detalii, care nu spun ca nu sint utile, dar in lipsa unei sinteze, a unei structuri a informatiei, a unor nivele coerente, structurate de la macro la micro si de la micro la macro, detaliile nu fac doi bani. Ne dau doar senzatia “elefantului” tau si a “portmoneului”, si doar a unei singure “vieti”, scurta si aia, in care avem voie sa incercam sa bagam bietul elefant unde aparent nu intra. Dupa care nu mai avem voie.
Dar repet, elefantul, crede-ma, nu-si pune deloc problema asta. Nu cunosc nici un caz in care un elefant sa incerce sa intre intr-un portmoneu si sa se dea cu capul de pereti constatind ca nu incape. Noi insa da. Deci problema e la noi in cap. Acolo trebuie facut ceva. Poate ar trebui sa lasam elefantii in pace si sa bagam altceva in portmoneu. Nu stiu.

Despre “casatoriile mele” as prefera sa vorbim in privat pe email. Nu am nimic de ascuns si pot da oricui imi cere explicatii. (Sigur, daca pastreaza limitele bunului simt). Insa faptul ca noi doi ne cunoastem de multa vreme, schimba putin situatia, si acesta este totusi un loc “public” si nu stiu daca persoanele care intra aici, ar fi dispuse sa-si piarda timpul cu problemele noastre personale. Mi se pare mai corect sa le lasam pe ele sa decida asta si sa ne intrebe ele orice vor vrea sa stie, si nu sa le oferim noi ceea ce poate ca nu intereseaza.
Sigur, tu ai dreptate in aproape tot ce spui. (Mi-a placut tare mult citatul din Garry Neuman. Marturisesc ca nu am citit nimic din el si m-ai facut chiar curios). Sint si unele lucruri in care mi se pare ca n-ai avea dreptate, dar hai sa clarificam toate astea in privat, si sa pastram aici orice fel de discutii, mai putin cele cu nuante ceva mai personale. Deal?

Cu mult drag
Al tau, acelasi
Cristian Butusina

A TA

precum comunismul si CPUN-UL