“Cazul Bogdan Olteanu” nu este decat varful aisbergului. Adevarata tema de reflectie este cat de mult isi mai tot intinde tentaculele politicul si politicienii in conducerea economiei si a societatii romanesti. Spatiul intim al Bancii Nationale a Romaniei (BNR) a fost violat. Bogdan Olteanu, un politician, si atat, a fost validat de comisiile de specialitate ale Parlamentului si apoi chiar de plen pentru functia de viceguvernator al BNR. Olteanu nu are pregatirea profesionala care sa justifice alegerea sa ca viceguvernator, nu are experienta necesara pentru a lucra intr-o functie atat de complexa cum este cea din banca centrala si nu detine nici bagajul stiintific care sa-i permita sa aiba o functie executiva de nivel inalt in Banca Nationala.
Bogdan Olteanu a avut insa o singura calitate care l-a calificat pentru a accede in BNR: este politician. Olteanu nu este nici macar un politician cu preocupari in domeniul economic. De fiecare data cand a aparut in mass-media sau in spatiul public, Olteanu a avut doar discursul unui politician.
Economia nu a fost pentru Olteanu decat ceea ce este pentru studentii politehnisti: o materie secundara, de umplutura, o tema de la capitolul “si altele”. De multa vreme nu am mai vazut in mass-media o solidaritate atat de evidenta impotriva alegerii lui Bogdan Olteanu.
Analisti, reprezentanti ai oamenilor de afaceri, oameni din sistemul bancar, toti au criticat ideea alegerii lui Olteanu. Parlamentul a tinut-o insa pe-a lui.
Aceasta reactie de respingere a lui Olteanu vine din faptul ca ne obisnuisem ca in BNR sa gasim doar profesionisti, oameni care lucreaza acolo datorita competentei lor profesionale, datorita experientei pe care o au si nu, in primul rand, pentru ca sunt apropiati de un partid sau altul.
Intrarea politicului in “turnul de fildes” al BNR i-a oripilat pe cei care au tangenta cu mediul economic si, in egala masura, pe simpli observatori. In ultima instanta, nu este neaparat vorba despre Bogdan Olteanu, ci despre dezamagirea ca politicul a mai daramat o reduta.
Dupa impartirea piratereasca a tarii (prin celebrul algoritm de distributie a functiilor in institutiile statului si in companiile cu capital de stat), dupa umilirea profesionistilor de catre politicieni, care au totdeauna prioritate la functiile de conducere in locul celor fara carnet de partid, a venit si vremea bancii centrale. Este vorba, pana la urma, despre propulsarea Politicianului in prima linie si aruncarea in derizoriu a specialistului.
Socul a fost cu atat mai mare, cu cat Politicianul a fost ales in functia de viceguvernator. Poate ca daca s-ar fi multumit doar cu o prezenta in consiliul de administratie, gestul patrunderii in BNR nu ar fi fost atat de dezagreabil si atat de hulit.
Toata lumea a inteles insa ca pentru Politician functia de viceguvernator este o caciula prea mare. O functie executiva de acest nivel in BNR presupune competenta, cunostinte manageriale, implicare. Regula de aur a unei organizatii, aruncata la cos in ultimii ani, este ca un sef trebuie sa fie mai bine pregatit profesional decat subalternii sai.
Directorii din Banca Nationala, subordonati viceguvernatorului Olteanu, vor continua sa-si faca meseria, dar ne putem imagina cu usurinta cum vor decurge sedintele de lucru pe care Politicianul le va tine cu subalternii sai.
Putem sa ne inchipuim nivelul discutiilor pe care il vor avea in astfel de intalniri de lucru si cat de complicat va fi pentru specialistii din banca centrala sa gaseasca un limbaj comun cu liderul lor. Cum s-a ajuns aici?
Alegerea lui Bogdan Olteanu in functia de viceguvernator a fost prima colaborare din noul sezon politic dintre PNL si PSD. Fara aceasta intelegere, candidatura lui Olteanu nu ar fi avut nici o sansa sa fie aprobata.
Cu atat mai socanta a fost optiunea pentru Olteanu si respingerea unor specialisti precum Daniel Daianu sau Lucian Croitoru. Daniel Daianu s-a aflat initial pe lista de propuneri a PNL.
A urmat o discutie mai aprinsa intre Daianu si reprezentantii partidului care a scos la iveala o diferenta de viziune (PNL isi dorea neaparat postul de viceguvernator, Daianu propunea doar o simpla prezenta in consiliul de administratie).
Rezultatul a fost scoaterea de pe lista PNL a fostului ministru de finante. Finalul a fost ca Daniel Daianu a candidat ca independent pentru a obtine un loc in consiliul de administratie, dar nu a fost validat de comisiile de specialitate ale Parlamentului.
Cazul lui Lucian Croitoru este la fel de curios. Dorit in mod expres de guvernatorul Isarescu, sustinut de PD-L, Croitoru n-a fost admis ca viceguvernator. Intelegerea politica a primat, noua coalitie PSD plus PNL alegand un alt viceguvernator.
Intre omul politic Bogdan Olteanu si specialistul Lucian Croitoru i-a fost dat castig de cauza Politicianului. Cine sunt cei care au luat decizia? Membrii comisiilor de specialitate (Buget-finante) din Senat si Camera Deputatilor.
Aproape toti acestia sunt niste no name, niste fetze-blanc. De fapt, partidul a dispus, iar soldatii credinciosi au executat ordinul. Nu le-a tremurat mana pe vot, ba chiar au executat si un ritual de audiere care avea drept concluzie ca Bogdan Olteanu este potrivit pentru functia de viceguvernator.
Au aparut deja o serie de speculatii care se refera la rolul pe care il va avea Olteanu in BNR. S-a spus ca le-ar oferi informatii lui Calin Popescu Tariceanu, cel care se pare ca l-a propulsat acolo, si lui Dinu Patriciu.
Replica lui Patriciu a fost prompta: omul de afaceri l-a facut cu ou si cu otet pe Bogdan Olteanu si a terminat spunand ca partidul l-a trimis acolo ca sa scape de el. In paranteza fie spus, Patriciu face si o dezvaluire care intr-o economie civilizata l-ar descalifica.
Este vorba despre povestea ca, trimis la Rompetrol de un prieten pentru a fi angajat, Bogdan Olteanu este supus unui test la Departamentul “Resurse umane”. Olteanu este vazut, conform testului, ca fiind un tip lipsit de competente si loialitate, iar concluzia este data chiar de seful departamentului care ii spune, teatral, lui Patriciu ca daca “il angajeaza pe asta, el isi da demisia”. Problema este ca un astfel de test este si ar trebui sa ramana confidential.
De acum incolo, cine vrea sa se mai angajeze la companiile lui Dinu Patriciu va trebui sa se astepte ca, peste un timp, patronul sa-i faca publice rezultatele testului pe care l-a sustinut la “Resurse umane”. In esenta, insa, Patriciu se delimiteaza dur de Bogdan Olteanu si ne convinge ca partidul poate scapa de un om promovandu-l.
Ce ar trebui invatat din “cazul Olteanu”? Ar trebui sa reflectam serios daca nu este nevoie de schimbarea modului de alegere a consiliului de administratie si a echipei de conducere a BNR. Sunt state in care Parlamentul face acest lucru (ca si in Romania), sunt tari in care presedintele statului ii numeste pe cei din conducere si in fine sunt state in care guvernatorul isi alege echipa cu care doreste sa lucreze.
Desigur, cea mai rationala optiune a fost, pana acum, pentru Romania, varianta parlamentara. Ea, insa, a fost aruncata in ridicol anul acesta. Raul a fost facut si este posibil ca pe viitor aliantele politice sa aleaga nume tot mai exotice de politicieni, in dauna specialistilor. (A propos de exotism, ar trebui spus ca mai exista un candidat, validat, al PSD, care ar merita mai multa atentie, Dinu Marin. Acesta a fost mai putin in lumina reflectoarelor pentru ca nu este decat un simplu membru al consiliului de administratie.)
O varianta de luat in seama este ca guvernatorul sa-si poata alege, dintre cei validati in consiliul de administratie, macar oamenii care vor lucra in functiile executive. Orice varianta poate genera discutii. Asa cum s-a intamplat si anul acesta cu candidatura lui Lucian Croitoru, care se stie ca este o persoana mult prea apropiata de Mugur Isarescu.
Esential este insa ca implicarea abrupta a politicului a reusit sa deranjeze pe toata lumea, cu exceptia clasei politice, evident. Mai trebuie observat, de asemenea, ca Parlamentul isi aduce aminte de BNR doar cand vine vorba de impartirea functiilor de conducere.
In rest, in plenul forului legislativ nu s-a mai discutat de ani de zile raportul anual de activitate al BNR. Va aduce insa cazul Olteanu un alt mod de functionare a consiliului de administratie, in sensul ca Isarescu va fi nevoit sa tina seama si de directivele care vin de la partide prin vectorii pe care acestea le au in consiliu?
Vor fi dobanda cheie sau nivelul rezervelor minime obligatorii dictate de partide? Mai degraba, nu, dar este un fenomen care va trebui urmarit.
Cazul Olteanu ne aduce aminte din nou ca partidul e-n toate. Inainte de anul 1989, era partidul unic, astazi este partidul sau alianta sau coalitia aflata la guvernare. Algoritmul, politicianul, carnetul de partid sunt parghiile prin care se conduce economia romaneasca in toate structurile sale. Din pacate, si acum, ca si inainte de 1989, competenta nu are neaparat carnet de partid.
Constantin Rudnitchi
sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu