Banca Centrală a SUA a anunţat la finele şedinţei FOMC din 5/6 august că a optat pentru menţinerea măsurilor de susţinere a economiei americane pentru a face faţă “riscurilor” care ameninţă prima putere economică mondială. Situaţie similară şi în cazul BCE care recunoaşte implicit situaţia delicată în care se află Europa arătându-se dispusă să ia orice măsuri s-ar impune pentru stabilizarea situaţiei.
– Printre rândurile comunicatelor celor două instituţii se poate citi cu uşurinţă îngrijorarea determinată de lungimea crizei şi mai ales de posibilitatea înregistrării unei evoluţii în “Double Deep”. Cu atât mai mult cu cât cele două instituţii bancare par a-şi fi epuizat pârghiile de resuscitare economică.
Bernanke visează la BNB
În cadrul discursului ţinut în Massachusetts de preşedintele FED, Ben Bernanke, în 7 august, în faţa Internaţional Association for Research în Income & Wealth, acesta a subliniat ameliorarea măsurilor economice cum ar fi cheltuielile consumatorilor şi revenirea bogăţiei în SUA.
Bernanke constată însă că în ciuda acestor elemente ce anunţă o revenire certă,există o serie de americani care “continuă să lupte” şi care nu au profitat încă de faimoasă şi presupusa “revenire”.
Bernanke, sublinia că statisticile sunt oarecum umflate şi că nu reflectă adevărul, iar în compensare ar trebui introdus un indicator similar cu cel din Regatul Bhoutan din inima Himalaiei unde PIB-ul a fost abandonat (ca indicator) în 1972 acesta fiind înlocuit cu “Bunăstarea Naţională Brută” (BNB).
În acest context, preşedintele FED a precizat că în momentul în care instituţia pe care o conduce va avea certitudinea că o nouă QE va duce la creşterea bunăstării naţionale ar iniţia indiscutabil o astfel de măsură.
“Chiar dacă unele date esenţiale, în special consumul privat şi veniturile disponibile, evoluează în direcţia bună, este evident că mulţi indivizi continuă să facă faţă dificultăţilor economice” sublinia Bernake. “Trebuie să căutăm indicatori mai buni” completa acesta.
Probabil că întrebarea firească este de ce acum, în actuala conjunctură preşedintele FED avansează ideea unei schimbări sensibile a indicatorilor care măsoară rezultatele economice ale unei naţiuni de forţă şi dimensiunea SUA?
Răspunsul poate fi găsit în raportul publicat pe 7 august de banca centrală americană care subliniază faptul că nivelul de trai ai consumatorilor americani este în continuare extrem de scăzut datorită crizei economice.
Astfel, conform anchetei trienale a FED în legătură cu finanţele consumatorilor, venitul mediu pe familie a scăzut, în 2010, la 45.800 $ în 2010 faţă de 49.600$ în 2007.
Aceste estimări sunt mult mai scăzute decât ale Biroului Federal de Recensământ, un organism statistic guvernamental, care avansa pentru 2010 un venit de 49.445 $ faţă de 52.823 $ în 2007.
În aceste condiţii, conform datelor FED scăderea veniturilor în respectivul interval de timp a fost de 7,7% faţă de o diminuare de 6,4% înregistrată de organismele guvernamentale.
În acelaşi timp, veniturile salariale au crescut în 2010 cu 68,1% (faţă de 64,5% în 2007) iar cele ale prestaţiilor sociale şi a pensiilor au crescut cu 12,0% (2010) faţă de 9,6% (2007).
Pe de altă parte, activele nete medii (patrimoniile fără datorii) au scăzut în aceiaşi perioadă cu 39%, la 77.300$, scădere explicată prin scăderea patrimoniului imobiliar care a pierdut în aceste trei ani nu mai puţin de 22%.
Ben Bernanke vs Mario Draghi
În spatele acestor cifre, Rezerva Federală pasează responsabilitatea acestor scăderi Europei, acuzând-o, prin vocea preşedintelui FED, că situaţia delicată în care se zbate UE de câţiva ani are repercusiuni şi asupra economiei americane.
Arătându-se îngrijorat de turbulenţele economice europene, Ben Bernanke (Fed) recomandă zonei euro să formeze o uniune bugetara care ar permite atacarea “multitudinii de probleme” recunoscând însă că un astfel de proces este “foarte complex”.
“Situaţia Europei este foarte dificilă. Problema fundamentală este că (ţările din zona euro, n.n.) dispun de o bancă central unică (…) dar că, spre deosebire de SUA nu există o singură politică bugetară” declara la Washinghton în cadrul unui colocviu.
Prin această declaraţie Bernake nu face decât să sprijine deschis politica Germaniei care militează fervent de aproape un an de zile pentru instaurarea uniunii bugetare.
Asta în contextul declaraţiilor făcute de preşedintele BCE, Mario Draghi. la finalul reuniunii Consiliului guvernatorilor BCE:
“Consiliul a examinat măsurile de politica monetară nonconvenţionale în funcţie de ceea ce este necesar pentru restabilirea transmisiei politicii monetare”. Fără a promite sau devoala pârghiile monetare pe care le-ar putea folosi BCE, Draghi s-a mulţumit să precizeze că “BCE ar putea pune în practică operaţiuni pe piaţa monetară de o amploare adecvată pentru atingerea obiectivului”.
În acelaşi timp, Rezerva Federală anunţa la finele reuniunii Comitetului de politica monetară că: “tensiunile de pe pieţele financiare mondiale continuă să reprezinte riscuri importante pentru perspectivele economice” preciza FED într-o aluzie transparentă la criza datoriei suverane din zona euro.
Printre altele, FED nu consideră a fi necesar, pentru moment, iniţierea celei de a treia ediţii a programului de relaxare monetară (QE) care a fost deja aplicat în 2008 şi 2010 şi care a permis achiziţionarea directă din piaţa de bonduri de trezorerie şi titluri emise de organismele de refinanţare ipotecare para publice în valoare de 2.300 miliarde $.
Analiştii economici nu exclud însă iniţierea unui nou QE în condiţiile în care FED şi-a arătat disponibilitatea de a lua toate măsurile necesare în cazul unei evoluţii defavorabile ale situaţiei economice americane, deşi aceştia consideră că o astfel de măsură este contraproductivă deoarece principala frână în calea economiei o constituie temerile legate de perspectivele bugetare ale SUA.
Reamintim că, în lipsa unui acord al Congresului până la finele anului, o serie de măsuri de relansare şi reduceri de impozite vor expira şi vor antrena în acelaşi timp scăderi automate ale cheltuielilor publice făcând să crească temerile legate de blocarea maşinăriei bugetare americane.
Cine va reporni primul tiparniţa?
Citind printre rânduri, cele două bănci centrale se studiază reciproc, niciuna dintre ele nedorind să mai pornească tiparniţa înaintea celeilalte.
Aflate în impas, cele două instituţii nu mai pot iniţia programele de salvare economică pentru simplul motiv că acestea nu ar mai fi eficiente.
Dacă în cazul SUA problema principală o constituie necesitatea prelungirii de către Congres a măsurilor de relaxare adoptate în momentul în care se întrevedea spectrul blocajului bugetar al ţării, în cazul UE dominoul datoriilor suverane continuă să se rostogolească, pe zi ce trece din ce în ce mai multe ţări reintrând în recesiune şi înscriindu-se în rândul celor care au nevoie de ajutor financiar internaţional.
Este cazul de ultim moment al Italiei care se află la capătul celui de al patrulea trimestru consecutiv de regres economic, ceea ce ar putea impune un ajutor financiar internaţional.
În plus, situaţia este complicată suplimentar de vehemenţa Germaniei care cere din ce în ce mai vocal eliminarea Greciei din zona euro. Deşi, răspunzând poziţiei intransigente a Germaniei preşedintele 0Eurogrupului, Jean-Claude Juncker, preciza că o astfel de operaţiune “ar fi un proces uşor de gestionat” adăugând că “acest lucru nu este de dorit”, este evident că solicitarea Berlinului începe să aibe din ce în ce mai mulţi aderenţi.
Rămâne de văzut în ce moment şi ceilalţi membri ai zonei euro vor accepta sacrificarea Greciei pentru a mai salva ce se poate salva din construcţia numită Uniune Europeană.
Dănuţ Dudu
sursa: financiarul.ro // 2blackjack1.wordpress.com
Adauga comentariu