Bun, am înțeles că putiniștii și trumpistii sunt oameni răi și vor pace, dar una injustă – cum spun europenii.
Da’ te uiti un pic și la ăia de-s disperați să fie război/înarmare etc. Dacă erau niste lideri iubiți de propriul popor, dacă făceau minuni economice la ei în țară și dacă se dovedeau a fi echilibrați, mai ziceai că au dreptate. Dar sunt catastrofe. De la Macron, cu încredere de 20%, cu țara năpădită de migranți, de-a facut Parisul negru, care n-a fost în stare să organizeze nici măcar o Olimpiadă ca lumea, de s-a zgârcit să le dea ălora paturi și mâncare, ne așteptăm noi să fie mare strateg? De la Ursula, băgată în tot felul de combinații? De la Keir Starmer, cu probleme cât casa în Regatul Unit? Adică să dăm credit unora care au pârjolit tot la ei în țară.
Ca în cazul lui Cioloș, în intern. O sfidare – să prezinți ca mare achiziție pe unul care a avut rezultate zero ca premier, e reprezentantul neoficial al intereselor altei țări și care a avut ca unică temă de campanie punerea reprezentanților lgbtq pe listele de la parlamentare.
În condițiile astea, mai ușor cu războiul pe scări… Pe oaia care nu-și duce blana, o manâncă lupii.
Autor: Valentina Serbanescu
Adauga comentariu