Am constatat cu stupoare că Piedone, care probabil nici n-avea habar pe unde se află clubul Colectiv, a intrat la puşcărie pentru spectacolul macabru instrumentat de oamenii Plăvanului acolo. Ca de fiecare dată, istoria ne va spune adevărul, doar că ni-l va spune atunci când nu va mai valora nimic din punctul de vedere al martorilor evenimentelor.
De asemenea, n-am să pot înţelege niciodată de ce, pentru o presupusă mită de 20 000 EUR, lui Sorin Oprescu i-a fost dublat „câştigul în ani de puşcărie” între fond şi apel. Dar nu doar asta, ci i s-au mai confiscat şi toate proprietăţile într-un stil care aminteşte de stalinismul cel mai crâncen. Păi ce facem, frăţioare? L-am prins pe unu’ că a trecut pe roşu şi-i luăm până şi femeia de-acasă? Pe bune, are vreo logică?
Într-un fel are. De fapt are chiar foarte multă logică şi asta dacă vă uitaţi unde trebuie. Credeţi că flexările aşa-zisei justiţii au rolul de-a face dreptate? Aiurea, tovarăşi! Păi dacă ar fi vorba de dreptate, un procuror sau un judecător nu ne-ar costa pe lună cât un ochi din cap, ca să nu mai vorbim că, dacă o punem cap la cap, un procuror pensionar costă mai mult decât unul în activitate. Nu-i scandalos? Nu, deloc! Statul plăteşte bine actorii care pun în scenă spectacolele stupid de derizorii menite a atrage atenţia prostimii.
Cum, ce-am spus? A atrage atenţia prostimii? Da, exact aşa! E vorba despre prostimea care trebuie obligatoriu să se uite către orice altceva în afară de ceea ce contează. Iar spectacolele jalnice ale aşa-zisei justiţii, cu toate că nu mai beneficiază de PR-ul din perioada Cicloapei, continuă să fie o sursă de spectacol derizoriu, menit în exclusivitate unor îndelungi şi sterpe discuţii post factum. Dar ce înseamnă ceea ce contează? Păi cam absolut tot ceea ce se face de câţiva ani încoace sub ochii noştri mult prea proşti pentru a pricepe. Hai să vedem!
Ne dăm ochii peste cap şi ne întrebăm cu perplexitate de ce se împrumută România aşa mult şi aşa scump. Iar discuţia rămâne la stadiul ăsta. Totuşi, de ce se împrumută? Mai ţineţi minte pandemia? Mai ţineţi minte cum s-a furat ca-n codru? Izoletele lui Arafat care-au intrat în legendă şi niciodată pe culoarele parchetelor? Ventilatoarele Plăvanului care cică ar fi fost rechiziţionate de către nemţi? Fabrica de măşti a lui Orban? Miile de tonele de măşti neconforme care refuză să putrezească în depozitele închiriate pe bani grei? Licitaţiile cu cântec? Aţi uitat? Pistoalele pentru miliţieni achiziţionate „la urgenţă” în ultima zi a stării de necesitate? Aţi uitat toate aceste furturi mizerabile? De unde credeţi că s-au plătit? Ştiţi care-a fost dimensiunea jafului, comis doar în cele două luni de stare de urgenţă? Peste 10 mld EUR! Da, da! Frecaţi-vă la ochi deoarece nu spun prostii. În plus, ca să omoare definitiv purceaua-n coteţ, plăvănimea, în loc să lase oamenii să meargă la lucru, a preferat să plătească de la Buget salarii pentru tot felul de aberaţii: ba pentru mămicile care stăteau cu copii acasă(întrucât şcoala trebuia oprită!), ba pentru angajaţii ai căror angajatori au fost artificial blocaţi, ba pentru una, ba pentru alta. În total, la sfârşitul anului am numărat ca proştii încă 30 mld. EUR adăugate la datoria ţării. Unde-s banii? Iată-i!
Dar asta nu e tot întrucât a plecat Orban şi-a venit Cîţu. Care, de asemenea, a dat drumul cu nesaţ baierelor pungii, continuând jaful bugetar. S-ar putea spune că Cîţu(nu e cacofonie, ci realitate) ar fi fost mai modest deoarece pe vremea sa datoria a crescut doar cu un mizilic de vreo 6 mld EUR. E o iluzie însă deoarece pe vremea lui Orban el a fost Ministrul Finanţelor, post de pe care a instrumentat la fix marile tunuri bugetare date. În plus, Florinel cel bălbâit, a mai făcut una, întrucât a rearanjat datoriile la dobânzi la care un cetăţean simplu al ţării ar refuza să se împrumute pentru sine. Ştiu, s-au întrebat mulţi în ce buzunare au ajuns diferenţele de dobânzi între normalul perioadei şi hiperdobânzile la care România s-a împrumutat pe termen lung.
Las’ c-a venit „Ciucă-al nostru” să pună ordine în treburi! Păi şi pune întrucât ăsta jăpcuieşte bugetul mai mult decât toţi înaintaşii săi! Ciuma lui Caragea se va dovedi o glumă faţă de Ebola lui Ciucă. Să privim îndeaproape ce face „ieroul nostru cu doftoratul plagiat”. În primul rând face fix ce i-a ordonat stăpânul de Ambasada SUA, etajul 1, biroul al treilea pe dreapta. Hai, Ciucă, nu te supăra că dau datele exacte, dar mie-mi rezultă că fix de-acolo, din biroul ăla, ţi se telefonează pentru a te informa asupra necesarului de echipamente al Armatei. Staţi liniştiţi pentru că „vă apără americanii”? Păi cum să nu vă apere în condiţiile în care Ciucă a acceptat creşterea cu 30% a costurilor de găzduire a melitarilor americani? Deh, e război, astfel încât de la 1 milion de dolari pe zi pe cap de soldat, acum se plătesc 1.3 milioane $. Dar te apără, frate, nu-i de joacă! Nu m-ar mira dacă nu mută ăia SUA în România ca să-şi rezolve datoriile şi deficitele imense. Pe bune, la banii ăştia mai bine ne rugăm să ne cucerească ruşii şi să ne pună să plătim tribut. Indiferent cât de ghiolbani ar fi ăia, nici nu s-ar gândi să ceară atâta purcoiul de bani. Însă mai e ceva!
Ciucă se gândeşte şi la buzunarul amărâtului român, plafonând preţul energiei. Vedeţi, băiat bun fiind a găsit soluţia câştigătoare cam la fel cum a găsit-o în cazul propriului doftorat: a copiat-o, frăţioare, că dacă „aşa face tuată(sic!) lumea, dă ce n-am face-o şi noi”? Şi uite-aşa, împreună cu asasinul economic Vergilică Popescu – acoperit impecabil de faţa aia de pizdă-plânge – au pus la cale o schemă de căpătuire a românilor care, prin plafonare, sunt în sfârşit mulţumiţi că plătesc cel mai scump gaz din Europa!
Ce-ar fi să înţelegeţi cum e cu gazele? În România acestea sunt produse de două companii: OMV şi Romgaz. Ele îşi trag gazul din pământul ţării. Aţi simţit vreo schimbare de relief care-ar îngreuna circuitul ţevilor din pământ ale celor două companii? Evident că nu, astfel încât nu există niciun motiv pentru care companiile româneşti ar trebui să mărească preţul! Punct. NU EXISTĂ! Dacă eşti stat, baţi cu pumnu-n masă şi spui că, ţinând cont de criză, ăia n-au voie să vândă gazul cu mai mult de X% peste costuri. V-am mai spus cam care ar putea fi procentul ăla astfel încât gazul să coste la jumătate faţă de cât costă acum: undeva de peste zece ori mai mult decât costul de producţie. Să-mi spuneţi în ce business se câştigă atâta purcoi de bani!
Nu, statul plagiatorului Ciucă şi-al asasinului Verginel a găsit o soluţie magică, anume compensarea. Cum se face asta? Îi lăsăm p-ăia să-şi pună cât vor, iar noi, statul, compensăm de la Buget diferenţa de factură faţă de aşa-zisul „preţ plafonat”. Cu alte cuvinte statul îi invită p-ăia să pună orice adaos, iar proştilor, ca să le închidă gura, le plăteşte diferenţa de factură. Aţi mai auzit o asemenea prostie? Dar nu e totul. Aţi fi tentaţi să spuneţi că, până la urmă, cam 60% din bani ajung la Romgaz, adică tot la stat. Aiurea, cocoşeilor! Pentru Romgaz plagiatorele şi asasinul au pregătit cadoul ucigaş. V-am mai spus doar că i-au obligat p-ăia să cumpere cu 1 miliard de EUR concesiunea din Marea Neagră, concesiune pe care statul român o făcuse cadou hoţilor de la Exxon!!! Mai mult, platformele de extracţie de-acolo vor fi construite şi operate prin contract de către … Exxon. N-aţi citit bine? Păi v-am spus-o de atâtea ori şi tot refuzaţi să înţelegeţi! Da, Exxon va construi şi opera platformele pe concesiunea pe care tocmai a vândut-o către Romgaz. Şi cine va plăti? Turcul, adică, în cazul nostru, Romgaz care-i în fapt statul român. La ce preţ va plăti serviciile statul român? La preţul fixat de Exxon. Păi nu-i frumos capitalismul? Exxon va pretinde, spre exemplu, că serviciile sale costă 10 EUR pe metrul cub de gaz extras, iar Romgaz îl va vinde de 1000 de ori mai ieftin. Deh, business-ul e business, iar Romgaz are de unde să dea, nu-i aşa?
Şi, până la urmă de unde se plătesc toţi aceşti bani? De la Buget, desigur, de unde se plătesc în continuare cele 120 milioane de doze ale lui Cîţu! Şi de unde Ciucă, în stilul său melităresc, urmează să mai detoneze vreo 20 mld. $ pentru înarmare! La banii pe care-i dăm pe armată poţi rămâne lejer cu impresia că România e vreun imperiu vast, nu o biată ţară amărâtă de la marginea Ioropii! Sau, la fel de bine, te poţi iluziona că la câte echipamente s-au luat poţi lejer să-i cucereşti pe ruşi până la Urali. Asta aşa, ca un „sprint de sănătate” că dacă-ţi pui mintea iei la pachet nu doar toată Rusia ci şi Mongolia şi China. Cine să-ţi facă faţă la atâta purcoi de arme? Doar că, dacă ne uităm mai atenţi la dotările armatei române, s-ar putea să avem surpriza să găsim în continuare pluguri de prin Primul Război Mondial. Şi ar mai trebui să înţelegem că dacă – printr-o dezastruoasă dezlănţuire a istoriei – ne-am trezi atacaţi de San Marino, ar trebui să capitulăm rapid ca să reducem pierderile umane şi materiale. Ce sens are să pui avioanele americane să zboare? Îţi vor cădea în capul propriilor trupe de la sol. Iar echipamentele „de ultimă generaţie” cumpărate cu dărnicie de Ciucă la preţuri de nabab s-ar putea să-ţi explodeze în mână. Aşa că, nu mai bine cedăm şi ne supunem noi benvol tiraniei imperiale a statului San Marino? Pe bulgari nu-i mai aduc în dicuţie că ne copleşesc, fiind pentru noi o ameninţare mai mare decât Imperiul Roman pentru vreun sătuc stingher de prin Nordul Africii.
Ia puneţi cap la cap şi vedeţi cât se strânge? De ce vă spun toate acestea? Ca să nu vă ia prin surprindere datoria de 100% din PIB! Şi, la urma urmei de ce v-ar îngrijora? Bine că l-au băgat pe Dracnea la bulău, bine că l-au băgat pe Piedone la bulău, bine că-l belesc pe Oprescu şi pe cine-or mai pune ei ochii. Şi, la urma urmei, bine că mă cenzurează şi pe mine că ne-am săturat de-atâţia putinişti în ţara noastră mult prea curată şi apretată. Ce caută ăştia de se trezesc aşa din senin să spună adevărul şi s-arate buba-n public? Păi ei nu ştiu că publicul e sensibil?
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu