„România va ramâne o tara subdezvoltata, fara putere externa, buna pentru manopera sa de calitate si extrem de ieftina… Bineînteles, veti avea câtiva papagali care se pretind intelectuali care cânta în slujba capitalismului si a liberalismului de balta la comanda stapânilor lor… E adevarat ca intelighentia româna are de demult un sens al slugarniciei exceptional de bine dezvoltat“ (Claude Karnoouh).
Nici nu a apucat bine presedintele Traian Basescu sa-si termine discursul sinistru în care comunica românilor maretele „idei“ economice menite sa ne salveze de la criza ce ne bântuie si de la falimentul statului, ca s-au si gasit repede o seama de slugarnici (acei lingusitori care ar fi facut cariera fulminanta în orice perioada istorica, fie comunism sau nazism, nu conteaza, ei sa se simta bine) care sa laude actul declansator, chipurile, al reformarii statului. Asa încât pe bloguri, în presa, au început insultele la adresa birocratilor puturosi, angajati la stat care nu merita nici un ban pentru ca nu fac nimic si oricum daca vor bani mai multi pot merge la privati.
Schizoidie de la vârf
Iata asadar cum Traian Basescu si cei care-i cânta în struna au reusit perfect vizibil sa scindeze societatea româneasca, cele doua tabere opozante fiind, pe de o parte, aceea a oamenilor care muncesc din greu si duc greul economiei (cei din privat, la care se adauga desigur si cântaretii prezidentiali), iar, pe de alta parte, cea a lenesilor, cei care se îngrasa insolent, cu aflarea în treaba ca activitate de baza (ne referim la categoria perfect ineficienta a aparatului administrativ, la care se adauga dupa caz pensionarii, asistatii sociali si lista poate continua în ordinea silei prezidentiale).
Cu aceasta ocazie am reusit sa ne convingem de-adevaratelea ca România nu are guvern decât asa, cu rol decorativ (Traian Basescu poate cumula cu brio cele doua functii, cea prezidentiala si cea de stapânitor peste guvernul marionetelor). La Palatul Victoria nu se întâlnesc ministri, ci doar niste onerosi oameni de afaceri aflati la comanda marelui cârmaci (o postura care nu-i deranjeaza câtusi de putin atâta vreme cât propriile afaceri se simt bine, chiar si asa, în vremuri de restriste).
Sa pui de-a valma toate categoriile bugetare, ei bine, iata masura unui cinism incredibil ce trebuie contabilizat. Sa declari ca nu este posibila o eventuala diferentiere în ceea ce reprezinta taierile salariale pentru diferitele categorii de bugetari pentru ca o sa ne încurcam în calcule, da, aceasta este declaratia presedintelui Basescu, ei bine, iata zâmbetul hâd al unei administratii debile si corupte, al unui presedinte iresponsabil care nu reforma face, ci doar batjocoreste categorii largi de oameni.
Reforma imposibila
Nu este normal sa pui pe aceeasi treapta un salariat cu 8 milioane de lei si unul cu 100 de milioane. Sa îi reduci salariul cu 25% pentru cel din prima categorie înseamna 2 milioane (va ramâne cu 6 milioane), pentru cel din a doua 25 de milioane, va ramâne cu doar 75 de milioane, un fleac acolo, l-au distrus iremediabil, ce mai poate face el doar cu aproape 2 000 de euro? De fapt, aici este toata esenta masurilor funeste basesciene, pretul dezastrului orchestrat de politicieni timp de 20 de ani nu va fi platit de adevaratii grasi ai sistemului bugetar, ei bine, da, ei vor ramâne în continuare nu grasi, ci obezi, pretul va fi platit de acea armata de spoliati, tot aceia care au fost invitati sa se sacrifice si cu ani în urma (pe vremea aiuritorului cavaler al tristei figuri Emil Constantinescu) pentru a vedea la final, mântuiti economic, luminita de la capatul tunelului.
Este o batjocura fara margini, întrucât noi stim bine ca cei care trebuie sa plateasca pretul falimentului statului postdecembrist nu vor plati, ei vor fi bine mersi în functii si îsi vor lua pensiile si salariile uriase de spoliatori de meserie. Cine sa plece din sistemul bugetar excesiv dimensionat? Clientela politica, asa cum încerca sa sugereze, de forma, presedintele? Bineînteles ca vor pleca cei fara de putere, cei aflati în voia sortii, acei „îmbuibati“ cu 6 milioane salariul. Poate veti spune ca ma pripesc si ca ar trebui sa asteptam disponibilizarile. La ce bun sa mai asteptam, atâta vreme cât presedintele românilor declara fara strângere de inima ca nu se pot face reduceri salariale diferentiate. Suntem pe deplin lamuriti.
Daca vrea sa faca reforma, actualul guvern sau oricare guvern ar ajunge la putere ar trebui sa regândeasca totul, sa reinventeze România. Actuala configurare administrativa este absolut aiuritoare, cele 41 de judete si imensul aparat birocratic ce le înconjoara (aici sunt angajati cei din clientela politica) sufocând practic financiar bugetul. De ce nu se poate face reforma la acest nivel? De ce trebuie sa avem judete cu 200-300 de mii de locuitori si nu regiuni, luându-se, spre exemplu, ca punct de reper fostele regiuni istorice? Pentru ca nu se doreste de fapt nici o reforma, este vorba doar despre a gasi tapi ispasitori, când e bine stiut ca de fapt adevarati praduitori si cei care au distrus orice urma de civilitate, moralitate, etica, stat de drept se afla pe baricadele puterii si dau lectii unor cetateni extenuati si permanent ridiculizati.
Nu, românii nu trebuie sa se lase amagiti de aceste mincinoase vorbe, ei trebuie sa ia atitudine în fata unui astfel de delir de putere, dar la ce putem sa ne asteptam când românilor li se repeta obsesiv ca sunt niste lenesi si ca, daca nu sunt rasplatiti cum trebuie, este numai si numai din vina lor? Un desert de indiferenta se lasa peste România, iar categoria larga a bocilor, bercenilor, videnilor îsi poate vedea linistita de treaba la care s-a înhamat: falimentarea României.
Modelul rusesc
Ar fi poate nedrept sa nu amintim si de minunatul nostru sistem de impozitare. Ce tari din Europa sunt la acelasi nivel de impozitare cu noi? Doar tari din spatiul fostei URSS, aici se simt bine si prospera oligarhii. Noi nu putem avea impozit diferentiat, nu avem cum, am risca sa ajungem pe aceeasi treapta cu „bolnava“ societate suedeza sau, cine stie, ne vom putea asemana cu Germania, Franta, Marea Britanie si, Doamne fereste, am ajunge de râsul lumii. Asa ca de ce sa nu copiem noi modelul rusesc, georgian, lituanian, slovac si sa nu avem impozit unic?
Am putea pune aceasta întrebare domnilor ministri, presedintelui Traian Basescu, societatii în general? Nu, pentru ca am risca sa fim categorisiti drept ridicoli comunisti si nu ne place postura asta. Iata tipul de societate construit de politicienii români la unison (PSD-ul ca partid de stânga s-a ferit ca dracul de tamâie în campania electorala sa discute despre acest impozit unic si sa le explice alegatorilor cum sta treaba cu el si cui aduce avantaje).
În „Politica“ Aristotel scria ca statele usor de administrat sunt acelea în care categoria larga a clasei mijlocii este predominanta, iar cetatenii sunt îndeajuns de înstariti încât sa nu cada în cele doua extreme sociale. Atunci când putini poseda mult si multi nu poseda mai nimic, ei bine, aceasta este forma democratiei extreme, a purei oligarhii. Mai scria Aristotel ca în democratiile unde legea este suprema, cei mai buni cetateni sunt în prim-planul societatii si nu exista demagogi. Dar acolo unde legea nu este suprema, demagogii se ridica brusc. Sa ne întrebam în care categorie putem încadra România de azi si parca dintotdeauna?
AURELIAN GIUGAL
sursa: revistacultura.ro
Romania poate fi incadrata in categoria unei ferme de vite. Adica o ferma de vite, unde stapanii au inceput sa dreseze vitele sa stea la grajd si sa astepte fanul, ei punandu-le marcaj de tabla la ureche. Vitelor recalcitrante nu li se da fan si apa, iar acestea vin spasite la stapan, acesta le marcheaza cu tabla la ureche, si gata. Aceasta este Romania. Ferma animalelor. S-a dat la televizor de multe ori filmul Ferma animalelor, dar a fost dat in mod intentionat, ca sa se vada reactia romanului de rand. S-a vazut ca nu a existat nici o reactie.Romanii in marea lor majoritate erau transformati in vite fricoase de catre comunisti. Astia de acum nu a trebuit decat sa le puna lumina la grajd, sa bage apa curenta si sa le puna tabla la ureche.