Analistii ING, citati de Mediafax, sustin ca BNR a cheltuit intre 700 si 900 milioane de Euro pentru interventii in piata valutara, care au avut ca scop mentinerea cursului actual al Leului. BNR a facut aceste interventii in mod discret insa observatorii atenti ai pietei valutare au remarcat interventiile care au avut loc prin intermediul bancilor locale. Jurnalistii portocalii care-l venereaza pe Mugurel Isarescu au denumit acest comportament “strategia prudenta a BNR”. Apelativul inventat de propaganda portocalie suna bine, dar nu are nicio legatura cu realitatea. Comportamentul Bancii Nationale nu este nici pe departe unul prudent din punct de vedere economic, din contra, este foarte riscant si se va solda cu consecinte grave pentru economia nationala.
Personajele care au beneficiat din plin de distrugerea ramurilor productive ale economiei nationale, adica politicienii, bancherii si importatorii incearca, prin intermediul mass-media, sa convinga opinia publica de faptul ca un Leu mentinut cu orice pret la un nivel artificial este necesar pentru evitarea unui dezastru economic si social. Cu cateva luni in urma, sustinatorii unui Leu supraevaluat aveau un singur argument pentru apararea politicii interventioniste a BNR. Argumentul forte tine de teoria ca deprecierea Leului ar insemna o crestere extraordinara a ratelor la creditele in Euro ale populatiei si, prin urmare, trebuia sa fie evitata cu orice pret. Acum, acest argument isi pierde eficienta, pentru ca tot mai multi romani, printre care si unii politicieni, inteleg ca un curs ridicat al Leului care, teoretic, mentine ratele la un nivel tolerabil nu are nicio relevanta atunci cand salariile scad, iar mii de romani isi pierd locurile de munca. Ce importanta are dimensiunea ratei la banca atunci cand nu ai bani pentru alimentele de baza?
Acum, lista de argumente vehiculate in spatiul media pentru mentinerea unui Leu supraevaluat s-a extins si a fost completata cu o serie intreaga de “perle”. Sustinatorii mentinerii sistemului economic actual sustin ca devalorizarea Leului ar avea urmatoarele efecte negative: 1. Explozia preturilor la carburanti si la toate marfurile accizabile. 2. Cresterea costului vietii si al alimentelor de baza. 3. Scaderea profiturilor exportatorilor care prelucreaza materii prime importate. 4. Scaderea profiturilor sau chiar falimentarea bancilor care au portofolii mari de credite in valuta.
Niciunul dintre argumentele invocate de sustinatorii imprumutarii pentru mentinerea unui curs artificial nu este valid, pentru ca fiecare incalca premizele de baza ale unui rationament economic normal. Cei care doresc mentinerea cursului artificial isi inchipuie sau doresc ca publicul larg
sa-si inchipuie ca exista o modalitate magica de a mentine nivelul de viata la nivelul dinaintea crizei prin manipularea cursului valutar. Aceasta idee este o iluzie deosebit de periculoasa pentru populatie, dar in acelasi timp, deosebit de profitabila pentru bancherii straini care obtin marje ridicate la credite in Lei, pentru ca BNR mentine o dobanda de referinta la un nivel artificial de inalt, pentru a “proteja” cursul.
In cazul in care cursul de schimb inceteaza sa reflecte realitatea economica, atunci cursul se ajusteaza datorita influentei fortelor din piata. Daca statul, prin intermediul BNR, incearca sa lupte impotriva manifestarii realitatii economice prin intermediul cursului, scaderea nivelului de trai si inrautatirea conditiilor economice se vor manifesta prin alte cai. Cursul Leului a fost mentinut la un nivel artificial, dar conditiile economice se inrautatesc in continuare, creditarea in Euro este in stagnare, creditarea in Lei este in scadere, consumul nu se reporneste, iar exporturile nu pot contribui la cresterea PIB-ului, din cauza unui curs prea inalt, care le face necompetitive. Am castigat ceva? Nu! In schimb, vom avea de platit bani grei pentru iluzia unui Leu stabil, pentru ca interventiile in piata valutara sunt facute cu banii imprumutati de la FMI. Castiga Fondul, castiga bancherii care obtin in continuare dobanzi la Leu care sunt exagerat de mari din cauza mentinerii de catre BNR a unei dobanzi de referinta exagerat de mari, castiga importatorii, iar poporul roman va plati pentru aceste castiguri prin taierea de pensii si salarii, corelata cu cresterea preturilor administrate si marirea taxelor.
Daca Leul va fi devalorizat in mod controlat, romanul de rand nu va avea de suferit mai mult decat are de suferit acum, insa in acest caz, aceste sacrificii ar fi avut sens din perspectiva economica. Exporturile ar putea creste si oferi noi locuri de munca. Importatorii de alimente ar deveni necompetitivi, oferind astfel o sansa pentru producatorii agricoli interni. Exportatorii care utilizeaza materii prime importate nu ar suferi deloc, ba din contra, ar beneficia
de pe urma scaderii costurilor operationale. Cine ar avea de pierdut? Importatorii, dar nu cred ca cineva le plange de mila. Vor suferi bancile, care ar pierde din profitabilitate sau ar da faliment, dar statul roman le poate prelua si chiar ar fi o chestiune benefica pentru recastigarea controlului asupra sectorului bancar. Vor suferi politicienii, care sunt pe statul de plata a bancherilor si importatorilor, dar poporul roman nu are nevoie sa fie condus de astfel de “lideri”. Concluzie: avem nevoie de un Leu slab pentru a avea o Romanie puternica. Polonia, Ungaria, Cehia, China, Japonia, Vietnamul, Brazilia au inteles principiul mentinerii unei monede nationale slabe pentru stimularea exporturilor si cresterea economiei. Inseamna ca putem sa o facem si noi.
sursa: cronicaromana.ro
asa trebuie facut dar cu o conditie si anume ca toate contractele din romania si cele trecute si cele prezente si cele viitoare sa se faca prin lege in lei ; numai asa se pot stavili importurile si proteja populatia in acelasi timp.