Motto: Răbdarea este tovarăşul de drum al înţelepciunii. (Sfântul Augustin)
Nerăbdarea este o mare piedică în calea succesului. (Napoleon) Va învinge cel care are răbdare să aştepte fără să se lase ispitit de orgoliul de a acţiona, când timpul nu e favorabil acţiunii. (Marin Preda)
Eu, în general, sunt de acord cu Mircea Badea în judecățile politice pe care le face. Și nu cred că se întâmplă asta doar datorită influenței comune a logicii matematice asupra creierelor noastre ci și pentru că încercăm să fim raționali.
Sunt de acord cu el, dar nu întotdeauna. De data asta, iată, venind vorba de Tudorel Toader și de decizia acestuia de a întârzia cu câteva zile publicarea documentului compromițător din dosarul lui Augustin Lazăr, părerile noastre se despart.
Mircea s-a arătat extrem de iritat că Tudorel Toader nu a făcut public, din primul moment, acel document ce a iscat o adevărată isterie în presă și printre cei ce ar avea legături cu apariția lui într-un dosar în care nu avea ce să caute.
Eu cred că Tudorel Toader a procedat bine întreținând tensiunea și nelăsându-se împins de nerăbdare.
Cum cred că a procedat bine și atunci, cu un an în urmă, când nu a declanșat imediat procedura de revocare a Laurei Kovesi după prima evaluare, invocând o lipsă de oportunitate. Când s-a făcut a doua evaluare, cu propunerea de revocare bazată pe 20 de acuze argumentate „beton”, adversarii au fost dezarmați. Reacția lor de împotrivire nu a mai avut nicio vlagă.
Avantajul menținerii suspansului într-o situație extrem de sensibilă precum aceasta, cu Augustin Lazăr, este unul imens. Vulcanicii apărători ai statului paralel nu știu de ce, exact, să se apere. Și atunci, din panică, din dezorientare, devin haotici. Fac greșeli după greșeli. Trag rafale la nimereală, pentru că nu văd deloc ținta. Obișnuiți să execute ordine gândite de un stat major organizat pe ideea comenzii unice, nu se pot coordona atunci când ordinele lipsesc. Se trezesc să acționeze de capul lor și asta le este fatal. Dezmințirea, improvizată la febră, a secției de procurori a CSM: o gafă de proporții! Interviul arogant al Ralucăi Prună: o autoincriminare de slugă fudulă! Bălmăjelile lui Augustin Lazăr: niște tertipuri de pungaș alunecos prins cu ocaua mică!
Poate că dacă Tudorel Toader publica din prima clipă documentul, nu am mai fi aflat că dosarul lui Lazăr de la MJ a fost diferit de cel transmis CSM, că, pe traseul dintre instituții, oculții sistemului au introdus și au scos file din dosar după bunul plac, în funcție de interesele lor de gașcă. Poate că nu am mai fi aflat nici că la parchetul Alba, condus de Augustin Lazăr, primarul Sibiului din perioada 2007 – 2014 a fost albit în nu mai puțin de 9 cauze penale. Poate, poate, poate…
Și mai este un avantaj spectaculos în tactica negrăbirii aplicată exasperant și aproape ironic de Tudorel Toader. Autoincriminarea, prin muțenie și capul la fund, a țanțoșului nostru președinte prins la mijloc. Faptul că domnul Klaus Iohannis nu are, de 5 zile, nicio reacție la oribila acuză ce i s-a adus, demonstrează mai bine decât o mie de cuvinte sau de documente că ceva – ceva este adevărat în toată tărășenia asta cu dosarul lui Lazăr.
Aproape că devine derizoriu, în demonstrația finală, dacă documentul invocat de Tudorel Toader va fi prezentat sau nu. Chiar dacă, raționând prin reducere la absurd, documentul nu ar fi confirmat prin publicare (sau prin conținut), atitudinea dezonorant – defensivă a președintelui Iohannis, lașitatea lui dovedită prin refuzul de a se apăra cu bărbăție, din prima clipă, măcar principial, de bănuiala că ar fi fost șantajat (deci șantajabil) va rămâne să-l bântuie cât va mai fi politician.
Închei aceste gânduri (formulate înainte de dezvăluirea promisă pentru această seară de Tudorel Toader) amintind un verb drag unui prieten de-al meu: a fezanda.
Acest prieten m-a sunat acum vreo două ore, după săptămâni bune de necomunicare și, parcă știind telepatic despre ce scriu, mi-a spus râzând cu poftă:
„Extraordinar ce mi ți-i mai fezandează Tudorel!”
Sursa: Contele de Saint Germain