Agricultura este noul „petrol“, insistă analiștii, iar Europa de Est are toate șansele să fie beneficiarul principal al fondurilor de investiții în căutare de plasamente cu risc minim.
„Sunt convins că terenurile agricole vor fi una dintre cele mai bune investiții ale timpurilor noastre“. Afirmația, care pare să fie susținută de interesul recent pe care investitorii îl acordă agriculturii, apar ține lui Jim Rogers. O legendă între investitori, Rogers a prezis corect explozia prețurilor materiilor prime de la începutul deceniului trecut.
În anii ’70 și ’80 a fost partenerul lui George Soroș în celebrul Quantum Fund, portofoliul său de investiții înregistrând o creștere de 4.200% într‑o perioadă în care indicele S&P 500 a crescut cu doar 47%. Acum Rogers pariază pe agricultură, considerând că fermierii vor fi în curând mai bogați decât bancherii. „Încă o dată lumea trece printr‑o perioadă în care oamenii care produc lucruri reale vor face bani și nu plimbătorii de hârtii din New York sau Londra.
Dacă aveți cumva MBA‑uri, v‑aș recomanda să vă grăbiți să le schimbați pentru diplome în agricultură. Toți tipii ăia de pe Wall Street care au condus până acum Maserati vor trebui să învețe să conducă taxiuri, iar cei mai deștepți vor învăța să conducă tractoare. Asta pentru că în următorii 20 de ani fermierii vor fi aceia care vor conduce Maseratiurile“, spunea Jim Rogers la un forum financiar de anul trecut.
Și pentru că de obicei vorbele unor „guru“ ai investițiilor precum Rogers nu trec nebăgate în seamă, investițiile masive au început deja.
Iar cumpărătorii cei mai avizi sunt națiunile arabe, care folosesc banii adunați din boomul petrolului pentru a cumpăra terenuri în promi țătoarea Europă de Est.
INVAZIA ARABILOR. Pharos Financial Group, o companie de management al activelor cu sedii în Rusia și Dubai, a anunțat, în noiembrie 2009, lansarea unui fond de investiții dedicat agriculturii, în valoare de 350 mil. dolari și cu o maturitate de între cinci și șapte ani. Pharos este prezent pe piața din Rusia încă din 1997, capitalul inițial provenind de la George Soroș și CS First Boston, și este unul dintre performerii locali, primind chiar titlul de cel mai bun manager de fonduri din Rusia și țările foste sovietice.
Din 2008, Pharos și‑a extins activitatea în Emiratele Arabe Unite, iar noul fond de investiții în agricultură țintește atragerea investitorilor arabi. „Până acum interesul a fost mare din partea investitorilor internaționali, în special din partea fondurilor suverane din regiunea Golfului și a fondurilor de pensii din toată lumea“, declara la începutul anului John Papesh, Managing Director al Pharos Financial Group, pentru Reuters.
Fondul, denumit Pharos Miro Agriculture Fund, beneficiază de expertiza partenerilor de la Miro Holdings International, o companie londoneză specializată în managementul activelor agricole și forestiere. Inițial, fondul anunțase ca target direct Europa de Est, în special România, Bulgaria și Republica Moldova, însă prima mare investiție s‑a făcut în Africa.
„Suntem în plin proces de concesionare a 50.000 ha de teren agricol în Tanzania. Concesiunea va fi finalizată până la sfârșitul anului, iar terenul va fi folosit pentru producția de orez“, spunea Oliver Barnes, CEO la Miro Holdings, la sfârșitul lunii ianuarie 2010. Însă, mai nou, „atracțiile“ africane, prețurile mici și permisivitatea legislativă nu mai cântăresc atât de greu în alegerea destinațiilor investițiilor.
REORIENTARE EST‑EUROPEA NĂ. Națiunile arabe din zona Golfului și‑au recalibrat in ves tițiile în agricultură spre Europa de Est și spre țările dezvoltate, după ce în ultimii trei‑patru ani au cumpărat și concesionat masiv în țările subdezvoltate din Africa subsahariană și Asia de Sud‑Est. Potrivit cotidianul liba nez „Daily Star“, explicația fenomenului este aceea că investitorii nu mai sunt atât de interesați de prețuri, pe cât sunt interesați de siguranță și de stabilitate politică.
La început, țările vizate de investiții erau Sudan, Irak, Pakistan, Thailanda și altele de genul acesta. „Dacă ne uităm cu atenție la țările țintite până acum, vom vedea că toate au un anumit grad de risc politic. (…) Însă sunt și alte opțiuni atractive comercial, justificabile etic și mai sigure juridic“, spune Sudhakar Tomar, Managing Director la Hakan Agro, unul dintre cei mai importanți traderi agricoli din regiunea Golfului. Argumentul prețului scăzut al terenului agricol în țările sărace este de cele mai multe ori unul fals.
S‑au lămurit și cei de la Pharos Miro. „Mulți oameni cred că terenul în Africa este ieftin, însă nu este așa pentru că trebuie să investești în infrastructură, iar costurile ajung la 1.500–2.000 dolari pe hectar“, spune Oliver Barnes. Asta înseamnă prețuri asemănătoare cu cele din Europa de Est, unde prețul mediu este, potrivit managerului Miro, în jur de 2.000 dolari/ha, o diferență insignifiantă având în vedere riscurile.
Gigantul sud‑coreean Daewoo Logistics, de exemplu, a ratat concesiunea unui teren agricol în Madagascar după ce populația a votat împotriva politicienilor care erau în favoarea acordului. De asemenea, oficialii ONU și ONG‑urile cu viziuni de stânga au început să vorbească despre „neo‑colonizarea“ lumii a treia.
RAȚIUNI DE BUSINESS. În principiu, in ves tițiile în agricultură au două mari rațiuni de business. În cazul națiunilor arabe bogate, motivația este una strategică, pentru că lumea arabă nu‑și poate asigura necesarul de hrană, estimându‑se că în jur de 100 mil. locuitori ai țărilor arabe suferă din lipsa mâncării. Problema se va agrava în următorii 20–30 de ani, pe fondul creșterii populației. Doar în 2008, importurile de alimente în lumea arabă au fost de 20 mld. dolari.
Din 2006, o bună parte din veniturile obținute din petrol au fost folosite pentru un fel de outsourcing agricol. Arabii cumpără terenuri în străinătate, le cultivă și preiau toată producția. Potrivit unui raport al International Food Policy Research Institute din SUA, citat de „The Economist“, în perioada 2006–2009 au fost cumpărate între 15 și 20 mil. ha de teren agricol în țările sărace, cu o valoare de până la 30 mld. dolari. Însă nu toate investițiile au o rațiune strategică.
Ceea ce a intuit Jim Rogers pare a fi o opinie la modă între analiști: terenul agricol este cea mai stabilă și rațională investiție din următorii 15–20 de ani. Logica este simplă. Până în 2050 populația lumii va crește de la 6 mld. la 9 mld. locuitori. În acest timp, suprafața totală a terenurilor agricole disponibile va scădea, datorită schimbărilor climaterice, rezultând o creștere masivă a presiunii asupra pro ducției actuale și asupra prețurilor alimentelor.
De fapt, investițiile în agricultură sunt profitabile de multă vreme, companiile din domeniu obținând rezultate medii mai bune decât investițiile în acțiuni sau obligațiuni. Un studiu al companiei australiene Agribusiness Group arată că cele mai bune 25% dintre fermele australiene au obținut în ultimii 12 ani profituri medii anuale de 11%, mai mult decât investițiile bursiere în aceeași perioadă. Pe lângă posibilitatea unor câș tiguri operaționale lipsite de risc, terenul agricol are și un mare potențial de creș tere în ceea ce privește prețurile.
„Suntem convinși că, din moment ce va reveni încrederea pe piață, prețurile terenurilor agricole își vor reveni. Agricultura nu mai este sectorul plictisitor din urmă cu 30 de ani. Estimăm că va avea aceeași traiectorie ca industria petrolieră din ultima decadă“, spune Peter Halloran, CEO la Pharos Financial, al cărui fond agricol descris mai sus își propune un câștig anual de 25% din valoarea investițiilor pentru următorii șapte ani.
Catalin Alistari
sursa: moneyexpress.money.ro
Adauga comentariu