Timpuri grele

Asa cum declaram la un post tv in urma cu o luna de zile, tinta de crestere economica preconizata la inceputul acestui an va fi revizuita in negativ. Din fierbinte, exercitiul bugetar va deveni incandescent in lunile care urmeaza.

Dupa doar un trimestru, atit Comisia Europeana cit si Fondul Monetar International au anuntat ca prognoza de crestere economica a Romaniei pentru 2010 nu va mai fi de circa 1,5 la suta, ci undeva in jurul a 0,8 la suta.

Unii observatori interni si internationali o vad chiar mai modesta, in jurul valorii de 0,5 la suta din PIB. Sunt doua posibilitati: sau am fost nepermis de optimisti la finele anului trecut/inceputul acestui an, sau evolutiile interne/internationale luate in calcul nu s-au confirmat.

Cred ca mai degraba ultima varianta este cea adevarata. Romania avea intr-adevar o fereastra de oportunitate in luna inauarie, insa a reusit sa o diminueze dramatic in doar trei luni.

Tensiunea provocata inevitabil de cei doi ani de alegeri politice interne (europarlamentare, locale, generale, prezidentiale) fusese depasita si se ajunsese la o formula de guvernare relativ stabila, chiar daca implica o coabitare a doua formatiuni cu agende nu neaparat copiate la indigo.

Acordul cu FMI si finantarea europeana asigurau deja o marja de manevra pentru a face fata platilor curente si a stopa o eventuala depreciere abrupta a monedei nationale. Contextul international era de asemenea mai favorabil decit pe parcursul anului 2009.

Zona de volatilitate provocata de criza economica mondiala nu era complet depasita – nu este nici astazi – insa era deja depasit punctul critic.

Asia a intrecut orice asteptari in privinta evitarii cu rapiditate a crizei si a reluarii unei cresteri economice robuste (mai ales China), SUA depasea la rindul sau recesiunea iar majoritatea tarilor UE – cu exceptia nefericita a Greciei, de pilda – ieseau la rindul lor din turbulentele anului 2009, chiar daca in timpi diferiti si cu performante diferite.

Toate astea puteau sa insemne inclusiv pentru tara noastra oportunitati sporite in privinta investitiilor straine directe, a cresterii exporturilor, etc, cu directe consecinte asupra insanatosirii economiei, in general. De ce am (semi)ratat aceasta sansa?

Probabil mai mult prin ceea ce NU am facut decit prin ceea ce AM facut. In situatii de criza, cea mai nefericita atitudine este pasivitatea.

Aparatul de stat a ramas nepermis de obez pentru potentialul bugetar, absorbtia fondurilor comunitare este modesta – nu face obiectul analizei de fata identificare cauzelor acestei din urma situatii – procesul de creditare s-a miscat foarte timid, etc, etc.

Semnele pozitive – o crestere usoara a exporturilor, de pilda – nu au fost suficiente pentru a le compensa pe cele negative. Dincolo de analiza cauzelor este importanta previziunea efectelor unei revizuiri negative a cresterii.

Macar doua consecinte sunt clare: exercitiul bugetar, oricum dificil, va deveni infernal in perioada urmatoare, pentru ca va fi nevoie de cel putin o rectificare negativa pina la finele anului; pe de alta parte, numarul de someri va fi mai mare decit era previzionat, deteriorind un climat social oricum tensionat.

Asta pentru ca o crestere economica mai redusa inseamna si incasari mai mici la bugetul public. Venituri mai mici – in conditiile mentinerii tintei de deficit – inseamna amputarea cheltuielilor.

Si nu este vorba (numai) de aruncarea peste bord a unor bugetari banuiti de a taia frunza la ciini prin ministere si agentii. Avind in vedere amploarea revizuirii tintei – cam la jumatate din cit se preconiza – inseamna mai mult decit atit.

Inseamna (iar) diminuarea potentialelor investitii (oricum deloc spectaculoase nici in varianta optimista). Inseamna stoarcerea bugetelor unor ministere care sunt aproape la fundul sacului deja, dupa citeva luni.

Inseamna in continuare imprumuturi costisitoare de la banci care te stiu la ananghie si percep dobinzi pe masura.

Si, pina la urma, inseamna continuarea unei spirale paguboase: daca tai ca n-ai incotro, reduci investitiile necesare ca aerul pentru relansare si diminuezi potentiala cerere de consum, fara de care relansarea devine si mai improbabila.

Iei si ultimii stropi de bezina dintr-un rezervor care odata golit, te lasa in pana prostului la marginea drumului.

Care ar fi solutia depasirii acestui moment? Scriam intr-un demers anterior ca Romania ar fi singura tara care ar depasi criza fara bani. SUA, China, Franta, Germania, etc au depasit criza datorita unui stat care s-a implicat masiv investitional in economie.

Cred ca in paralel cu economiile bugetare – prin reducerea aparatului birocratic, de pilda – trebuie gasite mijloace de finantare a motorului investitional. Franta a nascut un fond de investitii care, prin mijloace mai suple decit cele bancare, a reusit finantarea IMM-urilor in impas.

Absorbtia fondurilor europene trebuie sa devina intr-adevar, nu doar retoric, la talk-show-uri, un obiectiv de prim-rang national.

Putem sa imprumutam bani, dar cu conditia sa ii dirijam spre investitii, nascind premizele returnarii, nu spre consumul care duce doar la indatorare pe termen lung.

Economiile nationale incep sa-si revina din criza in urmatorii ani, iar lupta pentru atragerea capitalurilor investitionale va fi crincena, pentru a face cresterea sustenabila.

Daca tara noastra va “balti’ inca un an-doi in mlastina unei crize sau semicrize, fara un mediu de afaceri predictibil si atractiv, vom plati un pret greu. Pe care, fireste, nu ni-l permitem.

Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz