De cine sunt organizate protestele fata de planurile de austeritate? Cine sunt de fapt cei mai nemultumiti? Ei bine, revista britanica The Economist constata ca aceste proteste sunt organizate nu de catre cei care pierd cel mai mult din criza economica, nici de catre cei mai saraci, ci, culmea, de cei privilegiati.
Cei care striga cel mai tare nu sunt intotdeauna cei care sufera cel mai mult.
Imaginati-va doi veri. Unul vine din Europa continentala, Franta, poate. Un ipohondru, care se plange de viata lui, de oboseala si de dureri misterioase, desi ia pastile. Varul sau este american (sau britanic, cum doriti), caruia ii place riscul si este dedicat sporturilor extreme. Se simte puternic, desi consuma alcool si se supraalimenteaza de ani de zile.
In cele din urma, in 2008, americanul moare in urma unui atac de cord, in timp ce face jogging. In schimb, varul sau francez in cauza, ajunge la un adevar profund, confirmat de decesul celuilalt: faptul ca exercitiile nu-ti fac bine.
In Europa, ipohondria este mult mai extinsa decat se crede, mai scrie The Economist, si se regaseste pana si in sectorul locurilor de munca. Angajatii din pozitii privilegiate, inclusiv cei din sectorul public, lupta si tipa cel mai mult in apararea beneficiilor lor.
Revista britanica mai observa ca nu somerii, imigrantii, tinerii care abia intra pe piata muncii protesteaza, ci cei cu slujbe bine platite, hiperprotejate, din sectorul public, si cu viitoare pensii mari.
Asta se intampla in primul rand pentru ca unele tari obisnuiesc sa protejeze locurile de munca, nu oamenii care sunt angajati. Suprareglementarea creeaza in practica un dublu sistem de angajare. Primul sistem include joburi cu contracte permanente, protejate de tot felul de bariere din administratie care creeaza artificial stabilitate, salarii mari si alte beneficii.
In cultura sudica statul protejeaza joburile, oamenii se agata de beneficii create artificial prin legi. Rata somajului in Spania este de aproape 20%, dar cel mai tare protesteaza cei care au un job la stat si care sunt impotriva ridicarii varstei de pensionare la 67 de ani.
Insa, scandinavii au o filosofie diferita: protejeaza omul, nu locul de munca. Desi se stie ca traditional ei cheltuie mult pentru asistenta sociala, o fac si in mod destept. Adica daca un suedez poate fi concediat relativ usor, el primeste in schimb, imediat, beneficii de somaj generoase, si este ajutat activ de stat sa se reangajeze.
Si totusi, cine protesteaza cel mai vocal in Grecia si Spania? Tocmai cei care au contracte permanente de munca si sunt foarte protejati. De ce? Explicatia este simpla: ei se pot organiza in sindicate, care devin grupuri de aparat privilegiile oferite de stat.
De exemplu, in Grecia functionarii publici au pensii mai mari decat cei care muncesc la privat, dar tot ei se opun reformelor. S-a ajuns chiar la situatii aberante in care taximetristii din Grecia protesteaza pentru ca Guvernul le cere sa rupa chitante si sa plateasca impozite pe castiguri.
Beneficiile acordate pe baza statutului – plata pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce faci – au creat cultura privilegiului. Acest lucru se intampla si in Romania, deci si noi ne numaram printre popoarele ipohondre din Europa.
Anca Bundaru
sursa: ziare.com
Adauga comentariu