Suspendarea lui Klaus Iohannis – o necesitate istorică

Suspendarea trebuie pregătită de pe acum printr-o poziție de maximă înțelepciune din partea PSD în cazul premierului!



Ceea ce prevedeam în comentariul anterior s-a întîmplat: Klaus Iohannis a refuzat s-o desemneze premier pe Sevil Shhaideh. Şi nu oricum, ci măcănind doar atît, că n-o desemnează, după care a plecat, întorcînd fundul naţiunii, uluite că aşa-zisul preşedinte, cel pe care Traian Băsescu îl cîntă, întrecîndu-l la acest capitol chiar pe Rareş Bogdan, nu catadicseşte să-şi justifice cît de cît decizia.

Dacă mai era vreo îndoială asupra caracterului provocator al acestui comportament incredibil, dezvăluirile lui Călin Popescu Tăriceanu le-au spulberat.
Invitîndu-l pe pînă mai ieri Penalul Călin Popescu Tăriceanu, Klaus Iohannis s-a dat mare faţă de acesta, zicînd că nu va pune în veci un premier de la PSD, că e gata de un război total cu cîștigătorii alegerilor.
Ce mai încolo şi-ncoace, Omul vrea război!

Îl împinge la asta şi Sistemul instituţiilor de forţă, conştient că PSD+ALDE au mandat de la poporul român să taie ghearele generalilor corupţi, îmbuibaţi şi setoşi de putere, astfel încît aceştia să se întoarcă acolo unde le e locul, în cazărmi.

Desigur, Klaus Iohannis va trebui suspendat.
Şi nu doar pentru astfel de cauze politice artificiale create din cauza aroganţei sale neroade, ci și pentru că în cei doi ani de mandat n-a făcut nimic.
Nimic, dar absolut nimic.

Guvernului Zero al lui Dacian Cioloș îi corespunde un mandat prezidențial zero.
Și pentru că din mandatul lui Klaus Iohannis se apropie de jumătatea duratei, putem vorbi de o jumătate de zero.
Cealaltă jumătate urmează să vină.
Ca şi cum ar fi blestemată de soartă, România a mai pierdut doi ani din destinul ei istoric.
Un an cu toaletele Răvăşitoarei.
O jumătate de ani, întrebîndu-se de ce tace Klaus Iohannis.
O jumătate de an întrebîndu-se de unde poate scoate omul ăsta atîtea prostii cînd deschide gura.
Cînd nu face nimic, Klaus Iohannis face nerozii.

În postdecembrism n-am întîlnit un președinte în stare de atîtea nerozii costisitoare pentru țară.
Ca urmare a neroziilor sale am pierdut Republica Moldova.
Ca urmare a neroziilor sale, premierul bulgar și-a permis să-i dea peste gură în direct, la o conferință de presă, refuzînd născocirea numită Flota de la Marea Neagră.

Nu cred că e momentul suspendării.
Suspendarea lui Klaus Iohannis, care se impune ca un act salvator pentru ţară, trebuie pregătită minuțios, astfel încît plecarea de la Cotroceni a nerodului să fie un avertisment pentru toți președinții viitori că trebuie să se supună legilor coabitării atunci cînd parlamentarele dau un alt rezultat decît cel pentru care au uneltit ei.
Şi din pregătirea Suspendării face parte cîştigarea Războiului politic cu Klaus Iohannis.

Fireşte, Klaus Iohannis şi-a ridicat poalele pantalonilor şi s-a bătut cu palma peste fund la vestea că românii au votat împotriva lui, de fapt, cînd au votat împotriva PNL.
Au votat împotriva lui Klaus Iohannis şi cînd au votat ca mine, PMP al lui Traian Băsescu.
N-aveam de unde să ştiu că Traian Băsescu va fi în scurt timp un fel de Elena Udrea a lui Klaus Iohannis.

Dincolo de demonstraţia prostească de putere a lui Klaus Iohannis stă şi imensa greşeală făcută de Liviu Dragnea în felul în care a prezentat opțiunea pentru Sevil Shhaideh.
Liviu Dragnea a primit un CEC în alb de la Comitetul Executiv Național pentru a desemna un premier doar la consultările de la Cotroceni.

Felul în care a explicat el decizia – ca expresia voinţei sale – a făcut vulnerabilă opţiunea PSD-ALDE în faţa maşinăriei de manipulare a Serviciilor Secrete din România, moştenitoare ale fostei Securităţi.
Desemnarea lui Sevil Shhaideh a apărut în ochii opiniei publice drept desemnarea de către un om, Liviu Dragnea, şi nu de către o coaliție de partide, PSD-ALDE.
Altfel ar fi stat lucrurile dacă propunerea Sevil Shhaideh era votată de CexN, cel mai important for înainte de Congres.

După mănuşa aruncată de Klaus Iohannis, PSD+ALDE trebuie să acţioneze cu maximă înțelepciune politică.
Asta înseamnă:

1. Evitarea unei adînciri a Crizei politice prin Suspendarea lui Klaus Iohannis. Nu e momentul Suspendării nu numai pentru că românii nu sunt pregătiți să accepte așa ceva, dar și pentru că Sistemul Instituțiilor de forță a rămas la fel de puternic ca și pe vremea Suspendării lui Traian Băsescu.
2. Supunerea oricărei decizii privind politica față de Klaus Iohannis organismelor colective de conducere.

Trebuie convocat un Comitet Executiv Național lărgit căruia trebuie să i supună două opțiuni:

1. Suspendarea.
2. Desemnarea a unei alte persoane.

Presupunînd că nu e momentul pentru Suspendare, premierul trebuie votat de CExN.
La fel trebuie să se întîmple şi în cazul ALDE.
Noua propunere nu mai poate să apară cum s-a întîmplat cu prima, drept decizia exclusivă a unui singur om, fie el Liviu Dragnea.
Astfel în faţa naţiunii noua propunere trebuie să fie a Partidului şi nu a lui Liviu Dragnea.

Dacă Klaus Iohannis o respinge şi pe asta, va însemna c-a angajat un război făţiş cu două Partide – PSD şi ALDE – şi nu cu un singur om, Liviu Dragnea.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog