La nivel mondial cele mai multe ţări-ţintă pentru achiziţiile de teren agricol făcute de companii sau cetăţeni străini sunt în Africa şi America de Sud însă investitorii nu ocolesc nici Australia, Europa de Est sau Asia de Sud-Est.
În Africa în 20 din cele 56 de ţări ale continentului străinii deţin mai mult de 1% din suprafeţele agricole. În Liberia companiile cu acţionariat străin controlează 67% din terenul agricol, adică 220.000 de hectare de teren. La câteva sute de kilometri pe coasta de vest a Africii, în Siera Leone 15% din teren este închiriat pe termen lung sau se află în proprietatea companiilor cu acţionariat străin. În total investitorii străini deţin în această ţară 15% din total. O situaţie asemănătoare este şi în America de Sud, unde în ţări precum Paraguay sau Uruguay străinii au ajuns să deţină un sfert din terenurile agricole.
România este pe primul loc între ţările din Europa în funcţie de procentul de teren agricol controlat de companiile cu capital străin luate în considerare de analiza GRAIN. Pe piaţa locală investitorii străini deţin 7% din terenul agricol, adică 700.000 de hectare de teren. În Cehia nonrezidenţii au în posesie 4% din total, în timp ce în Ucraina deţinerile investitorilor se ridică la 3%.
Străinii deţin în România teren agricol în valoare de cel puţin 1,5 miliarde de euro, în condiţiile în care aceştia controlează peste 700.000 de hectare, potrivit calculelor ZF care iau în considerare datele de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) şi un preţ mediu de 2.000 de euro/hectar.
Investitorii exploatează terenurile din România prin intermediul companiilor înregistrate local. În prezent cetăţenii străini nu pot achiziţiona la liber teren, aceştia fiind obligaţi să aibă reşedinţă stabilă în ţară sau să facă achiziţiile ca persoană juridică. Aceste bariere nu le-au pus însă piedică celor interesaţi de investiţii în terenurile româneşti.
Cine sunt însă corporaţiile care cumpără teren agricol?
>Traderii de cereale, marile corporaţii multinaţionale din industria alimentară, băncile, dar şi fondurile de investiţii şi de pensii sunt printre cei mai activi investitori în teren agricol în ultima perioadă. Orientarea acestor jucători către plasamentele în terenuri a venit şi pe fondul crizei economice, aceştia considerând astfel de plasamente ca fiind mai sigure decât cele în acţiuni, obligaţiuni sau metale preţioase.
Spre exemplu, gigantul Hynduai a arendat recent 10.000 de hectare de teren în Rusia pe care intenţionează să producă cereale pe care să le exporte înapoi în Coreea de Sud.
În ultimii cinci ani ţările sărace au vândut între 15 şi 20 de milioane de hectare de teren arabil, o suprafaţă egală cu cea pe care Franţa o dedică agriculturii sau cu o cincime din terenul agricol al Uniunii Europene.
Cucerire prin cumparare de teren agricol…….mai cizelata dar la fel de periculoasa ca si cucerirea prin razboi!
Este rezultatul lipsei politicii agrare, combinata cu “politica liberala”. Ultima, in fapt, promovata de o “drepta” ( formata predominant din taranoi si toape) care a confundat, din ignoranta, libertatea, dreptul la proprietate si la initiativa, cu dreptul tumorii de a invada organismul. Blamarea statului si , practic, desfiintarea sa, au constituit principala politica a liberalilor si, mai apoi, a PDL-ului.