Nu mi-a fost niciodată atât de rușine că sunt profesor în țara asta ca în timpul guvernului Bolojan. Și am muncit mult, permanent, pentru educația și cultura de la noi. Da, sună patetic, dar am muncit enorm. Am muncit și cu români, și cu străini, și am făcut împreună lucruri foarte frumoase pentru educație – conferințe, colocvii, arhive, reviste, am creat împreună un sistem de la 0 aproape în multe din cazuri în ultimele decenii. N-a fost ușor niciodată, a trebuit să aplicăm mereu la finanțări ca să putem aduce tineri în sistem, ca să putem lucra la un nivel bun european și internațional. A fost greu, că totul e subfinanțat și a trebuit să ne descurcăm pe cont propriu să aplicăm la proiecte, să facem rost de bani pentru colocvii studențești, să ne facem bibliografiile etc. A fost foarte foarte greu să devenim profesioniști în domeniul nostru. Am făcut un doctorat cu bursă de 1000 de lei când în toată Europa era bursa 2000 de euro.
Dar așa rușine nu mi-a fost niciodată. Am făcut exact ce ni s-a spus să facem, am publicat în reviste de top din SUA, din Europa, cu minim de finanțare. Am făcut cursuri ca în universitățile occidentale și ne-am ocupat de tinerii de aici. Am aplicat și la 20 de proiecte pe an ca să luăm 2. Ne-am luat burnout ca să construim împreună instituții. Fără să primim nimic la educație, de fapt. Și fără ca studenții noștri să aibă condiții reale de educație sau motive reale să spere. Și acum vine asta. Asta e marea viziune economică a României: niște ciupeli. Nimic despre dezvoltare, nimic despre creștere. Ăsta e un guvern care va da țara cu ani buni înapoi, să ne înțelegem. Ceea ce au făcut Bolojan și David sistemului de educație ne va costa generații întregi.
Dar, dincolo de asta, priviți reformatorii economiei: habar nu au nimic despre nimic, dar fac tăieri. Așa facem economia românească: 200 lei de la muzeografi care iau 3000, 300 de la un profesor care ia 4000, 300 de la cine are doctorat, 300 de la câte o mamă din indemnizația de creștere a copilului, 200 de la o persoană cu dizabilități.
Autor: Ștefan Baghiu
Adauga comentariu