În 23 februarie 2017, site-ul luju.ro a publicat o notă a generalului Coldea către Laura Codruța Kovesi, în care o firmă românească era pârâtă că obține avantaje economice în concurența liberă cu firme din UE.
Nu există acolo informații despre o eventuală concurență neloială (coruptă) a firmei românești pârâte. Ar fi fost vorba despre o astfel de concurență dacă firma românească ar fi fost suspectată că mituiește autorități de stat. Nota generalului nu vorbește decât despre faptul că firma românească reușește să fie mai competitivă decât firmele europene similare pe piața din România.
Implicația-cheie din nota aceea spune tot ce nu am vrut să vedem până în prezent: SRI și DNA au fost puse (de cine?) să protejeze interesele economice străine în dauna celor românești. Și dacă n-ar fi decât o singură astfel de notă, faptul se numește trădare. Presa care a comentat această notă (Antena 3) n-a avut curajul s-o considere parte dintr-un modus operandi. Dar – să repetăm – chiar și dacă n-ar exista decât o singură notă de acest fel, acest fapt singular este unul de trădare.
Acuzația este cea mai gravă cu putință. Lupta de culise care se dă acum pentru menținerea în ocultare a acestui presupus modus operandi dă argumente indirecte asupra faptului că teama față de o asemenea acuzație este enormă și ar putea fi întemeiată. O asemenea luptă de culise, care a încercat în februarie 2017 răsturnarea rezultatelor alegerilor, n-ar avea o motivație cu adevărat plauzibilă dacă n-ar fi cauzată de frica unor șefi extrem de influenți că ar putea fi acuzați de ceva extrem de grav, și anume pe bună dreptate.
În clipa de față, partidul de guvernământ, care era suspectat că ar urmări devoalarea acelui modus operandi, a căzut la pace cu șefii operațiunilor de trădare. PSD a acceptat să renunțe la Ministerul Justiției în favoarea unui apolitic. Bătălia pentru devoalare nu o mai duce decât presa (o parte a ei). Fără cooperarea voinței președintelui, a celor de la CSM, a Parchetului General, a șefei DNA, a conducerii SRI, această bătălie devine donquijotică, instituțiile de stat susmenționate știu ce riscă elitele lor dacă s-ar proba acel modus operandi al trădării de țară.
Dacă documentul publicat de luju.ro ar fi un fals redacțional (dar nu este așa ceva), n-am avea niciun indiciu material care să explice susținerea internațională excepțională de care se bucură șefa DNA și, mai ales, n-am putea susține credibil că ne aflăm într-o situație greu de descifrat, în care anticorupția a devenit un risc pentru securitatea națională la fel de mare pe cât era corupția când a fost declarată astfel în strategia de apărare a țării.
Ne aflăm într-o situație ciudată, în care cei care văd acest nou risc riscă să fie considerați nepatrioți, în pofida faptului că dacă ei s-ar înșela, nimic din lupta față de corupție nu s-ar opri, doar prin faptul că ei s-ar afla într-o eroare de înțelegere a situației naționale.
Și mai straniu este că această bătălie internă pentru adevăr poate fi folosită spre a plasa România în rândul țărilor de rangul II din UE, în ceea ce se numește acum Europa vitezei a doua.
Iar supremul paradox poate fi dat de faptul că, odată plasați între țările vitezei a doua, am putea dobândi libertatea de a ne opune mai eficient protecției nelegitime de care se bucură în prezent interesele economice străine de la noi, în dauna celor românești.
Autor: Ioan Buduca
Sursa: Cotidianul
Cine hotaraste rangul unui neam?!