Ministerul Afacerilor Europene a transmis la Bruxelles argumentele Primăriei Sector 3 privind acordarea unui contract de reabilitare a infrastructurii în valoare de 110 milioane de euro în 2009 unui grup de firme “de casă” ale lui Negoiţă, format din Axela Construcţii, AB Construct, Tehnologica Radion şi Pro Cons XXI.
Partea română tratează cu foarte mare rezervă motivaţiile primăriei, considerate insuficiente, asumându-şi chiar riscul unei condamnări a ţării noastre la Curtea de Justiţie a UE. Procedura de licitaţie a fost contestată la CNSC şi la CE de societăţile de construcţii Mari Vila şi Straco Grup, dedesubturile fiind prezentate de preşedintele Mari Vila, Marin Mândrilă.
● Jurnalul Naţional: De unde a pornit toată această sarabandă de contestaţii, decizii, Curtea Europenă, pericol de infringement?
● Marin Mândrilă: Eu sunt cel care am fost păgubit în acest dosar, eu am făcut reclamaţie la UE şi am să povestesc pe scurt câteva dintre dedesubturile acestui contract. De fapt, el era pregătit pentru acel grup de firme. Sunt câteva care fac toate lucrările din Sectorul 3 cu locuri de joacă, cu parcuri, cu panseluţe etc.
Prietenii de casă ai lui Negoiţă. De fapt, absolut tot ce se întâmplă în Sectorul 3 este numai şmangleală. Negoiţă n-a făcut o licitaţie corectă. Dacă el are curajul să spună cu mâna pe inimă că a făcut o licitaţie corectă, eu îi dau firma mea gratis. Revenind la acest contract care a ajuns la UE, la a cărei licitaţie am avut ghinionul să particip şi eu, aceasta, ca de fapt toate, erau pregătite pentru anumite firme. Când am văzut asta, în primă fază am contestat caietul de sarcini. CNSC ne-a dat dreptate, anulează decizia de câştigător a asocierii de firme şi trimite înapoi la primărie pentru reevaluare, Negoiţă a modificat ceva, nu foarte mult, şi apoi în trei zile l-a scos din nou. Fără să mai anunţe, fără nimic… Se întâmpla asta în vinerea Paştelui 2009. Atunci a făcut el (n.n. – Negoiţă) licitaţie.
● Şi ce vi s-a părut cel mai ciudat?
● Faptul că, atunci când se făceau toate astea, plimbările astea pe la CNSC, Curtea de Apel etc., lucrările erau deja făcute. O parte mare din lucrările trecute în caietul de sarcini era executată cu câteva luni înainte de a începe licitaţia! Am depus dovezi cu fotografii, cu ore, cu zile la dosar. Ei lucrau în draci când noi ne jucam de-a licitaţiile, un lucru foarte grav, care ar trebui verificat.
● De ce s-a stabilit licitaţia în ajunul Paştelui?
● Pentru că interesul era ca nimeni în afara celor cărora le era dedicat contractul să nu vină la licitaţie. Cine era să participe când erau la dispoziţie numai trei zile pentru întocmirea documentelor? Firma trebuie să scoată certificate fiscale, o gramadă de documente de la Camera de Comerţ, de la Fisc etc., recomandare, care poate dura şi două săptămâni. Deci cum îţi poţi face în trei zile dosarul de licitaţie? Ghinionul lor a fost faptul că eu aveam toate documentele făcute pentru că participasem la alte licitaţii, aveam şi oferta făcută pentru aici şi, surpriză! Le-am pus pe toate grămadă şi am participat la licitaţie în vinerea Paştelui, lucru ce le-a dat toate aranjamentele peste cap.
● Cum era întocmit Caietul de Sarcini? Ce neregului aţi constatat şi le-aţi sesizat?
● Păi foarte simplu. Lucrările, operaţiile (circa 150 la număr) care urmau să nu se facă niciodată erau evaluate (notate) foarte bine, punctaj mare, pentru ca băieţii deştepţi să dea preţuri foarte mici, suspect de mici. Iar pentru lucrările care urmau să se facă – asfalt, beton – se dădeau puţine puncte, băieţii băgau preţuri de zece ori mai mari şi acolo pierdeau puncte, dar foarte puţin. Asta era şmecheria, astfel că băieţii au câştigat la puncte. Mai mult, proiectarea, avizarea, autorizarea, studiul de fezabilitate le-au obţinut în 24 de ore. Cum să se poata aşa ceva? Mânărie pe faţă.
● Puteţi da un exemplu de operaţii care nu s-au efectuat niciodată, dar care erau bine punctuate?
● Pentru înlocuitul unei guri de canal ei o dădeau până într-o sută de lei, în condiţiile în care numai gura de fontă costa vreo 8 milioane. Cu inelul de beton, cu manopera se duce la 1.200 de lei cel puţin, iar băieţii deştepţi o punctau pe aia cu 120 de lei. Bineînţeles. Exemplele sunt multe. Şi vreau să fac o paranteză. Am documentat foarte bine acest caz, altfel nu era acceptat la Comisia Europeană. Acelaşi documente le-am prezentat DNA, preşedintelui Băsescu, Curţii de Conturi, Parchetului General. Dacă aceste instituţii ale statului român îşi făceau treaba nu se mai ajungea la Comisia Europeană.
● Ce şpăgi se dau pentru obţinerea unor astfel de contracte?
● Domne, au înnebunit de tot. S-a ajuns la 40%. Dacă înainte erau 3-5 procente, acum s-a ajuns la 40%. Vă daţi seama ce însemnă un 5% din 100 de milioane? Cinci milioane de euro… Iar azi se ajunge la 40-50 de milioane. Doar 20% este suma care se alocă pentru lucrări. E strigător la cer!
Autor: GABI GOLEA
sursa: jurnalul.ro
Adauga comentariu