Mă refer, desigur, la obiectivele enunțate de șeful executivului american la unison cu Benjamin Netanyahu. În acest moment, situația este mai complicată decât înainte de declanșarea operațiunii militare speciale, care s-a dorit a fi un război fulger, la fel cum și-a dorit și Vladimir Putin atunci când a atacat Ucraina, imaginându-și că poate ocupa Kievul cât ai zice pește. Ieri, președintele Statelor Unite, citind de pe prompter, un fapt în sine neobișnuit, ne-a informat că această confruntare ar putea să mai dureze cinci săptămâni. Sau chiar mai mult. Și să se dezvolte și în direcția unui război terestru.
Să facem o socoteală simplă. Obiectivele comunicate opiniei publice din statele respective și opiniei publice mondiale de către tandemul Trump–Netanyahu, cele pentru care a fost pusă în mișcare operațiunea militară specială, sunt următoarele:
- Oprirea pentru totdeauna a programului nuclear al Iranului, a cărui continuare s-ar transforma într-o provocare existențială atât pentru Israel, cât și pentru întreaga lume;
- Oprirea programului de dezvoltare și de producere a rachetelor balistice, a căror rază de acțiune pune în pericol atât Statele Unite, cât și întreaga Europă;
- Decapitarea regimului politic de la Teheran și instaurarea unui guvern democratic.
Niciunul dintre aceste obiective nu a fost atins. Este adevărat, conducerea statului islamic, cu Khamenei în frunte, a fost decapitată, dar fără ca obiectivul, în esența lui, să fi fost atins, întrucât, instantaneu, conducerea a fost preluată de un alt nucleu de reprezentanți ai statului totalitar, și mai radical, de vreme ce a declanșat o întreagă nebunie prin multiplele atacuri inițiate împotriva altor state. Prin urmare, până una alta, Statele Unite și Israelul s-au ales cu „praful de pe tobă”, dar și cu un război care poate deveni de uzură și care riscă să inflameze, atât în plan militar, cât și în plan economic, întreaga planetă, într-o măsură mult mai mare decât războiul din Ucraina, care durează de patru ani.
În subsidiar, după ce au lăsat la o parte statele UE, pe care nu le-au consultat în prealabil, și, la fel, statele NATO, alianța americano-israeliană a mai avut drept țintă oprirea pentru totdeauna a finanțărilor de către Iran a entităților statale ori non-statale cunoscute generic sub denumirea de proxy. Efectul, până una alta, este contrar, respectivele state și organizații mobilizându-se împotriva alianței americano-israeliene și declanșând operațiuni periculoase. Ceea ce a determinat, până una alta, Israelul să se aventureze într-un nou război, atacând în forță Libanul, cu intenția declarată de a distruge Hezbollahul.
Așa cum arătam și în analiza pe care am publicat-o ieri, situația se complică și mai mult prin punerea într-un pericol grav a întregii economii mondiale, dependentă în mare măsură de tranzitul de mărfuri, în special de produse petroliere, prin strâmtoarea Ormuz. Care, Doamne ferește, de la o zi la alta, poate fi definitiv închisă.
Iar bomboana pe colivă o pune Donald Trump, anunțând o intenție aproape sinucigașă, în condițiile în care o va materializa. Și anume, trimiterea de trupe pe teritoriul statului iranian, pentru a declanșa un război terestru. Și asta în condițiile în care Uniunea Europeană nu agrează acest război și nu va participa la el, la fel cum nici NATO, cea mai puternică alianță militară din toate timpurile, nu s-a implicat în conflict și nici nu se poate implica, în condițiile în care o serie de state, cu mari comunități musulmane, în frunte cu Turcia, se opun implicării lor.
Și mai neliniștitor este efectul acestui război, în bună măsură scăpat de sub control, asupra populației din statele implicate. Începând cu Statele Unite, unde, în urma unui sondaj cu rezultate comunicate ieri, un procent majoritar al cetățenilor chestionați dezaprobă acest război și dorește ca el să fie sistat. Este adevărat că în Statele Unite trăiesc comunități de arabi, de musulmani, dar acestea nu sunt majoritare sub aspect numeric, ceea ce înseamnă că opoziția față de războiul declanșat de Statele Unite și Israel este susținută și de o bună parte a cetățenilor americani, non-arabi și non-musulmani. Iar ceea ce se întâmplă în Statele Unite, fără a mai fi necesare sondaje de opinie, se întâmplă și în întreaga lume occidentală. Va fi extrem de interesant să vedem, în următoarele zile, care este opinia cetățenilor din statele lumii arabe, atacate zi de zi de drone și rachete iraniene, sub pretextul existenței pe teritoriul lor a unor baze militare americane, atacuri în care sunt vizate și/sau, în special, facilitățile de transport aerian, naval și terestru ale acestora. Această operațiune de anvergură a Teheranului va ostiliza, în cele din urmă, executivul statelor respective? Și care va fi, până la urmă, reacția populației? Mă refer la populația autohtonă și mai puțin la populația de turiști sau alcătuită din cei care, din diverse motive, s-au stabilit temporar, cu arme și bagaje, în respectivele țări.
Din orice unghi am privi lucrurile, posibilitatea anunțată de Donald Trump de a invada Iranul pe cale terestră, dacă va fi materializată, se va dovedi o decizie catastrofală, care va genera cheltuieli uriașe, mari sacrificii în plan financiar și uman și nu se va putea solda cu nicio victorie semnificativă. Și să nu uităm că Donald Trump a intrat în cea de-a doua parte a ultimului mandat pe care îl poate deține în calitate de președinte al Statelor Unite, puterea republicanilor care îl susțin începând, așa cum este logic să se întâmple, ținând cont de ciclicitatea politică, să se clatine.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
Sursa: https://corect-news.ro/toate-obiectivele-lui-donald-trump-au-fost-ratate/
Adauga comentariu