Sorin Roşca Stănescu: Plângere penală împotriva mamei

Niciodată nu mi-am putut imagina că este posibil ca un copil să formuleze împotriva mamei o plângere penală, declanșând astfel o anchetă, care se poate finaliza printr-o condamnare cu închisoare. Și totuși s-a întâmplat. S-a întâmplat în Oradea. Iar provocarea lansată procurorilor este extrem de relevantă. Sunt aceiași procurori care au intrat literalmente cu bocancii în viața unor copii și, în loc să-i apere, i-au traumatizat peste 11 ani. Așa că nu voi face altceva în continuare decât să public extrase din plângerea penală.

Înainte însă, voi preciza că Andor Dariana, autoarea plângerii penale, a atins de curând majoratul și este studentă la Medicină și concomitent studiază și Dreptul. Viața pe care a fost silită să o ducă a maturizat-o rapid și o determină, iată, ca astăzi să ceară în justiție socoteală pentru traumele pe care le-au îndurat ea și fratele ei din partea propriei mame. Citez: „Talpoș Alexandru (tatăl meu) și numita Andor Teodora (mama mea) au fost căsătoriti din august 2002- până in iulie anul 2014, căsătorie din care au rezultat 2 copii, fratele subsemnatei și subsemnata Andor Dariana Laura devenită majoră in cursul anului trecut. În anul 2014 părintii mei au divortat iar domiciliul meu si al fratelui meu a fost stabilit la mama, urmand ca tatăl nostru să aiba dreptul la un program de vizitare de 15 zile pe lună. După divortul dintre părintii mei, mama și-a schimbat total atitudinea față de mine si fratele meu, atmosfera in casă era una tensionată, mama era vesnic nervoasă atat pe mine cat si pe fratele meu, ma supunea la munci zilnice nepotrivite pentru un copil de 9 ani la vremea respectivă, ne agresa fizic si verbal atât pe mine cât si pe fratele meu. În anul 2016, la 2 ani după divortul părintilor mei nu am mai rezistat să locuiesc cu mama mea și am hotărât să ma mut la tatal meu. Eram atât de afectata psihic de tot ceea ce am trait in acei 2 ani cu mama mea in casă incât nu imi doream sa o mai vad vreodată. În anul 2017, după o vizita la domiciliul tatalui meu, fratele meu a hotărât ca nu mai vrea nici el sa se intoarca la mama, fiind speriat de gandul ca ar putea veni să-l ia și sa-l bata iar.

Făcând o scurtă analiză cronologică a faptelor săvârșite de mama mea asupra mea si asupra fratelui meu, voi aminti o parte din ele, pe care urmează sa le dezvolt in fața organelor de cercetare penală odată cu audierea mea in calitate de persoană vătămată. Arat ca ceea ce m-a determinat sa imi doresc sa locuiesc impreuna cu tatăl meu au fost conditiile de acasa, mai exact faptul ca mama ne batea des și era vesnic nervoasa, eram mai mult pe la bona sau pe la bunici deoarece o incurcam și nu gasea nicio placere in a-și petrece timpul cu noi, desi aveam doar vârsta de 10 ani, mama ma lasa acasa noaptea cu fratele meu ca sa plece in oras sa se distreze. Nu o interesa daca eram bolnavi, nu avea grija de noi, imi amintesc o situatie care m-a marcat, fiind foarte răcită și cu febra, mama a plecat in astfel că am avut noroc cu tata care a venit prompt și ne-a luat sa stam la el, mi-a luat mai multe medicamente si in 3 zile m-am simtit mai bine. Batăile și agresiunile atat fizice cat și verbale au fost nenumărate. Pe la vârsta de 10-11 ani mama juca Solitare pe laptop, mergând in fundal si muzica, si m-a pus sa spal pe jos, iar eu am inceput sa dansez pe langa mop. Atunci mama m-a plesnit ca nu m-am miscat destul de repede cu munca, mi-au cazut ochelarii pe jos, iar când m-am aplecat sa ii ridic m-a lovit cu mopul peste spate. Eram un copil speriat și mereu ma intrebam cu ce o deranjez pentru a ma trata in aceasta maniera. Am avut momente in care ma jucam cu fratele meu, iar deranjata fiind de galagia pe care o faceam ne agresa fizic pe amandoi, un astfel de moment a fost o situatie in care eu ma jucam cu fratele meu de-a fantomele, iar mama nervoasa l-a luat si l-a pus in vana cu cerceaful pe el, apoi a luat cerceaful si a dat cu apa rece pe el si i-a dat o palma, astfel ca fratele meu s-a dezechilibrat si era cat pe ce sa se loveasca cu capul de perete sau de chiuveta, dacă eu nu interveneam. Nu arata niciun gram de compasiune față de noi și nu o pot numi mama pentru modul in care s-a comportat, de subliniat este faptul că fratele meu la acel moment avea doar 4 ani dar asta nu a oprit-o să il agreseze. Intr-o alta situatie mama era intr-o videoconferinta, iar fratele meu striga insistent dupa ea si întrucât i s-a pornit microfonul toata lumea a auzit cum striga, iar mama nervoasa a mers in baie si l-a lovit, l-a zgariat, dupa care a iesit din casa spunându-ne sa dormim pâna vine ea ca altfel ne ia dracul, eu fiind nevoită sa il scot pe fratele meu din apa, sa ii pun scutec si sa il imbrac. Prietena mea D.S. pe care o voi propune ca martor, era la noi in acel moment insa prezenta unei terte persoane nu a impiedicat-o pe mama sa il loveasca pe fratele meu când s-a enervat. Un alt episod de agresivitate fata de mine a fost dupa ce am inceput sa locuiesc cu tatal meu, mama m-a invitat la ziua lui fratele meu si eu m-am dus de dragul lui ducându-i cadou. Arat ca la un moment dat in timp ce prietena mea(D.S., cu care am mers la ziua fratelui meu deoarece imi era frica sa merg singura) mânca in bucatarie am mers si eu acolo si, deoarece eram frustrata de faptul ca nu primesc raspunsuri la intrebarile mele de ce am fost batuta, de ce mama s-a comportat umilitor cu mine, de ce nu m-a ingrijit, cred ca eu am pornit discutia cerindu-i mamei explicatii insa ea s-a enervat si m-a amenintat ca ma bate de fata cu toata lumea. Când i-am raspuns ca nu ma poate bate ca merg la politie m-a scos afara din casa. În clasa a 6-a de asemenea a avut loc un episod de agresivitate din partea mamei mele la care au asistat diriginta mea și colegii mei de la scoala. Mama mea s-a prezentat la scoala sub pretextul că doreste să imi dea un cadou cu ocaziei zilei mele de nastere(deși nu o interesa să imi faca cadouri de ziua mea de nastere, nefacand asta inainte de a ma muta la tatal meu), iar eu suparată fiind pe ea deoarece stiam ca totul este un teatru i-am aruncat cadoul la cosul de gunoi, moment in care m-a lovit peste față și mi-a spart ochelarii de vedere. Trecând atatia ani și inaintând in varsta am realizat ca mama mea nu a avut un comportament normal, de mama grijulie si dedicata copiilor. De cand am decis sa ma mut la tatal meu am realizat ce inseamna caldura unui cămin și linistea pe care o poate oferi o familie normală pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil. De cand am plecat din casa ei s-a ocupat doar sa ne faca mie si fratelui meu viata un infern, formulând plangere penală impotriva tatalui meu si a actualei sale sotii Talpos Diana, jucand rolul de victimă eterna in fața autorităților și inoculând ideea ca tatal meu si Diana ar fi avut o contributie la modul in care eu si fratele meu respingem orice legatură cu ea. Acest fapt nu corespunde adevărului, fratele meu si cu mine din momentul in care ne-am mutat la tatal nostru avem o viata linistită și lipsită de griji, am avut de la inceput activitati specifice vârstei, ni s-a oferit toata ingrijirea si iubirea de care mama noastră ne-a privat, nu am stat un moment bolnavi fara a primi ingrijire corespunzatoare, nu am fost agresati fizic sau psihic. Consider că la această vârstă sunt capabilă să vad adevărul fără a putea fi influentată de cineva, si singurul adevăr pe care il pot relata este ca mama noastră nu a fost o mamă bună, am trait in teroare alături de ea, nu s-a ingrijit de noi, ne-a agresat in nenumărate rânduri și continuă să ne facă rău punându-ne piedici in toate activitatile noastre si sicanându-l pe tatal meu si pe Diana. Din anul 2019, eu si fratele meu avem domiciliul stabilit de instanta la tată, mama având un program de vizită stabilit tot de instanță pe care nu a avut niciun interes să il execute. Sicanarile si stresul psihic la care ne supune in continuare prin numeroasele actiuni in instanta pe care le initiaza impotriva tatalui meu nu se vor termina niciodata atata timp cat ea pozează in fata organelor judiciare ca fiind o victimă, cand de fapt ea este călăul nostru. De subliniat este faptul că, atat eu cat si fratele meu, chiar daca aveam domiciliul stabilit la tată, nu ne-a dat nici macar odată acordul pentru a iesi din țară, nici macar cand fratele meu a avut nevoie de tratament medical in Ungaria. Ambitia ei personală de a-i face rau tatalui meu este mai importantă decat sănatatea propriilor copii”.

În această situație, cu totul și cu totul ieșită din comun, studenta Dariana Andor, repet, studentă și la Drept, ajunge la concluzia că mama s-a făcut vinovată în mod repetat de rele tratamente aplicate minorului, faptă prevăzută și pedepsită prin articolul 197 din Codul Penal. Articol care precizează: “Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

Culmea este că pentru a-și face dreptate ei și fratelui ei, încă minor, Dariana s-a văzut silită să apeleze la serviciile Procuraturii din Oradea, respectiv instituția care de-a lungul a 11 ani, în loc să-i protejeze pe minori, a luat o serie întreagă de măsuri care au condus la agravarea situației în care se aflau, practic la creșterea nivelului de traumatizare a lor. De aceea, plângerea penală din care am citat pe larg este o reală provocare pentru magistrații din Oradea, și mă gândesc acum și la judecătorii la care ar putea să ajungă, odată finalizată solicitarea, rechizitoriul împotriva mamei acuzate de rele tratamente. În ceea ce mă privește, voi urmări până la capăt acest caz.

Autor: Sorin Roşca Stănescu

Sursa: corectnews.com