Nicușor Dan, încă din timpul campaniei electorale, așa-zis prezidențiale, s-a pronunțat critic în privința justiției. În sensul ei larg. Referindu-se, deci, și la activitatea procurorilor. Iar acum se implică în mod direct. În paralel, premierul Ilie Bolojan a anunțat și a emis, în acest sens, și un document oficial, că executivul a decis să reformeze justiția. Probabil că din temelii. Care este semnificația celor două enunțuri?
Președintele României, conform Constituției, este obligat să medieze între puterile statului. Desigur, atunci când acestea intră în conflict. Tot Legea Fundamentală îi dă permisiunea ca, în măsura în care între diverse instituții importante sau între instituții și sindicate sau între instituții și societatea civilă se naște un conflict major, să asculte părțile implicate și să încerce, împreună cu acestea, în măsura în care este posibil, să identifice o soluție. Iar Nicușor Dan nu a transpirat până în prezent în niciuna dintre situațiile definite mai sus. S-a rezumat doar să-și dea cu presupusul. Abdicând de la obligațiile constituționale, morale și politice pe care le are, iată că el a decis, tam-nesam, să se implice în disputa din interiorul sistemului de justiție. În disputa dintre judecătorii care s-au așezat pe neașteptate de-o parte și de alta a unei baricade. Și anunță că purcede la discuții cu grupuri alternative de magistrați, după ce, în prealabil, ar fi primit nenumărate sesizări scrise. În ce calitate? Nu are nicio calitate în acest sens. Obiectivul pe care îl urmărește, chiar dacă este pozitiv și nu e cel presupus de cei mai mulți analiști politici, nu numai că excede în mod periculos atribuțiile pe care le are în calitate de Președinte al României, nu numai că este imposibil de realizat, întrucât nu poate lua nicio decizie în calitatea pe care o are și nu poate sub nicio formă, oricât de profund s-ar implica, să schimbe starea de lucruri existentă, dar generează și o imixtiune extrem de periculoasă, care va afecta viitoarele acte de justiție.
La rândul său, și Ilie Bolojan a anunțat că simultan urmează să implice guvernul în reașezarea justiției din România pe baze noi. Și, în acest sens, el a creat un așa-numit grup de lucru alcătuit din membrii aparatului său de la Guvern, concret din consilieri, la care va adăuga probabil, de umplutură, și experți de la nivelul Ministerului Justiției. Premierul nu mediază nimic. Și nici nu a anunțat vreo decizie în acest sens. El pur și simplu intenționează, după cum spune, să reformeze justiția. Aceeași justiție care a mai fost o dată reformată, cu binecuvântarea lui Traian Băsescu, de tandemul Monica Macovei și Cătălin Predoiu. Și, de bine ce a fost reformată, în codurile revizuite de aceștia, penal și de procedură penală, civil și de procedură civilă, oamenii din sistem, judecători, avocați și procurori, au descoperit nenumărate capcane, în disonanță cu Legea Fundamentală și cu bunul simț, au sesizat Curtea Constituțională de nenumărate ori, au descoperit sute și sute de neconcordanțe pe care le-au amendat prin decizii. Cele patru coduri au devenit astfel un adevărat șvaițer sau un ghiveci sau un talmeș-balmeș cu care este greu de lucrat și care permite nenumărate abuzuri. Nu este deloc exclus ca inițiatorii acestei așa-zise reforme a legilor justiției să fi urmărit tocmai acest obiectiv. Creându-se premisele pentru abuzuri, s-au creat bazele declanșării vânătorii de vrăjitoare. De oameni politici, de oameni de afaceri, de jurnaliști, de reprezentanți ai societății civile care nu s-au conformat ordinelor venite de sus.
Iar acum, în toată această nebunie, care a condus la criza din sistem și care, până la urmă, a generat recentul război intern, fără precedent în istorie, premierul Ilie Bolojan, cu sau în absența unei conivențe cu Nicușor Dan, anunță că a decis să ia taurul de coarne. El este un reprezentant de marcă al unei alte puteri în stat, puterea politică, și intervine, după cum spune, în forță, în rezolvarea crizei interne din puterea judecătorească, care se pare că excede competenței și voinței magistraților de a se confrunta intern unii cu alții, de a-și rezolva ei înșiși conflictul, războiul intern și de a propune legislativului modificările care se cuvin aduse în scopul îndreptării celor patru coduri.
Asupra acestui subiect extrem de important voi reveni, încercând să fac cuvenita distincție între intervențiile de bun-simț și cele abuzive, care pot tulbura și mai mult apele tulburi ale justiției.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Adauga comentariu