Câștigând alegerile, aparent la limită, dar în realitate în mod decisiv, Donald Trump devine cel mai puternic președinte al Statelor Unite din ultimele decenii. Și, ca atare, cel mai important lider politic al lumii. A anunțat în ultima și spectaculoasa sa ieșire la rampă o profundă resetare a Americii. La pachet cu resetarea lumii.
O teribilă undă de șoc a fost generată pe parcursul și la capătul consistentei și spectaculoasei conferințe de presă, ultima ieșire publică de acest fel înainte de preluarea oficială a mandatului, care se va petrece peste câteva zile, pe 20 ianuarie, printr-o ceremonie dintre cele mai fastuoase pe care le-au cunoscut Statele Unite. Se va scrie și se va vorbi mult despre obiectivele, unele extrem de ambițioase și îndrăznețe, pe care și le-a fixat Donald Trump pentru acest al doilea mandat al său. Mă voi opri în cele ce urmează asupra câtorva, care mi se par mai relevante și în același timp mai șocante.
Președintele ales al Statelor Unite bate cu pumnul în masă și dă un ultimatum organizației teroriste Hamas, care expiră peste numai 12 zile. Vor trebui predați toți ostaticii israelieni până la ultimul, iar în cazul celor decedați vor trebui predate autorităților israeliene rămășițele acestora. Dacă nu, Donald Trump anunță că, citez, „Iadul se va dezlănțui”. El sugerează astfel cât se poate de răspicat faptul că dacă Hamas nu se conformează, cea mai puternică armată a lumii va intra în acțiune și va face prăpăd în rândul a ceea ce a mai rămas din luptătorii Hamas. Și, implicit, prin acest conflict dinainte anunțat, Statele Unite vor face ordine în regiune. În Orientul Apropiat. În felul acesta, dacă angajamentul său va fi dus până la capăt, unul dintre cele mai grave focare regionale de conflict și de destabilizare va fi stins. Desigur, această operațiune vine la pachet cu angajamentul aceluiași Donald Trump de a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina. Care va fi calea de compromis, ce va avea de câștigat și de pierdut fiecare parte, vom avea prilejul să dezbatem într-una dintre zilele următoare, după ce proiectele lui Donald Trump în această regiune învecinată cu România se vor cristaliza și vor deveni publice.
O surpriză de mari proporții, legată de instabilitatea politică din lume, care a creat o instabilitate geopolitică și implicit militară, este solicitarea lui Donald Trump de tip ultimativ adresată fără excepție tuturor statelor NATO de a aloca nu 1%, nu 2% ci 5% din PIB pentru întărirea capacităților militare. Saltul este uriaș. Și, ca atare, și eforturile pe care statele NATO trebuie să le facă pentru a nu rămâne cumva în afara umbrelei de apărare. Donald Trump presează la acest capitol, utilizând Rusia drept levier. Cine nu se conformează nu va mai fi apărat, America refuză să mai plătească pentru cei care nu-și aduc propria contribuție și, ca atare, vor fi lăsați la cheremul lui Vladimir Putin. În această situație se va putea afla orice stat din Europa. Problema celor mai mulți dintre membrii NATO, între care și România, este că întreaga regiune – mă refer în special la Europa – este lovită de una dintre crizele economice și financiare ciclice , criză puternic amplificată de costurile Covid și apoi de costurile războiului din Ucraina. Cele mai multe guverne s-au achitat deja de obligația pe care o au față de proprii cetățeni, au elaborat bugetul pentru 2025 și l-au legiferat. Guvernul Ciolacu 2 a întârziat. Poate ca o consecință a incapacității coaliției de a negocia și stabili principalele capitole ale cheltuielilor și veniturilor până la finele anului precedent. Sau poate această întârziere, ea însăși costisitoare, a fost deliberată. Și mă gândesc că există contacte strânse între reprezentanții Guvernului României și cei ai președintelui ales al Statelor Unite, dat fiind parteneriatul strategic consolidat româno-american. Dar pe unde își va scoate cămașa coaliția celor trei partide aflate la guvernare legat de cei 5% din PIB este, pentru mine cel puțin, un mare mister. În condițiile în care și fără o asemenea cheltuială exorbitantă Guvernul României a fost obligat să instituie, fără să o recunoască deschis, primele măsuri ale unei curbe de sacrificiu. Noi ne-am angajat să alocăm până una alta doar 2% din produsul intern brut pentru înarmare, dar în realitate am alocat până în prezent doar 1,5%.
Un proiect de-a dreptul grandios și șocant pentru lumea întreagă, anunțat cu același aplomb de Donald Trump, vizează două baze considerate extrem de importante din punct de vedere strategic de către viitoarea administrație americană. Panama, pe care Statele Unite sunt decise la nevoie să o cucerească cu ajutorul forțelor armate – s-a mai întâmplat așa ceva în 1989, culmea coincidenței, fix atunci când s-a mai dat o lovitură de stat în România – și Groenlanda. Despre Groenlanda până în prezent nu prea s-a vorbit. Este cea mai mare insulă a planetei, plasată exact la jumătatea distanței dintre Moscova și New York, are numai 56.000 de locuitori, este bogată în minerale rare, deci critice, și se află sub jurisdicția Danemarcei. Din punct de vedere geostrategic, Donald Trump vizează Groenlanda drept una dintre bazele militare cele mai importante de pe planetă și își anunță intenția ca în calitate de președinte să facă toate demersurile necesare pentru a o cumpăra. Fiul său deja se află acolo pentru a testa atmosfera, vezi Doamne în calitate de turist. Va fi un obiectiv extrem de dificil de atins de către noua administrație.
Pentru aceste demers editorial aș mai adăuga printr-o simplă enumerare câteva măsuri spectaculoase de politică internă. Fluxul de imigranți în Statele Unite va fi oprit de către administrația Trump, iar imigranții ilegali urmează să fie deportați, cu costurile și cu traumele aferente. Această operațiune fără doar și poate va genera mari tulburări în rândul progresiștilor neomarxiști, care încă sunt foarte puternici și bine infiltrați în structurile de comandă ale societății americane. Dar poate și mai spectaculoase sunt alte două operațiuni. Renunțarea la cenzură, atât în presa audiovizuală cât și sau mai ales pe rețelele sociale, este prima dintre acestea. Cea de-a doua este eradicarea discriminării pozitive din interiorul instituțiilor de stat și a marilor companii. Mai pe românește, instituțiile și companiile vor fi obligate să renunțe la o serie întreagă de măsuri de incluziune, de „diversitate”, și de „egalitate de gen”. După ce a fost grav debalansată din acest punct de vedere, America dă semne că își revine la normal.
Toate aceste măsuri, la care se adaugă multe altele despre care se va mai vorbi, generează un efect de domino care se va face puternic resimțit și în România. Mai ales începând din momentul în care întreaga garnitură de la Ambasada Statelor Unite din București, în frunte cu ambasadorul, va fi schimbată.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
sursa: https://corect-news.ro/efectul-de-domino-al-resetarii-americii/
Adauga comentariu