Într-o democrație funcțională, din când în când, de câte ori este necesar, electoratul este invitat să decidă. Asupra modului în care urmează să se dezvolte societatea. Asupra celor desemnați să îndeplinească această sarcină. Într-o democrație nefuncțională, acest proces este mimat. Într-o non-democrație, procesul este pur și simplu obturat. Oare noi unde ne aflăm?
Milioane de români din țară și din străinătate au fost chemați la urne. În acest scop, de la un buget și așa destul de sărac, au fost alocate sume impresionante. Pantomima a costat. Timp, energii și bani. Obiectivul declarat era cel pe care l-am enunțat mai sus, atunci când am sintetizat termenii democratici. După ce milioane de oameni au fost deranjați pentru a se prezenta la urne, ne-am ales cu același guvern. În linii mari, aceeași alianță aflată la guvernare. Aceeași majoritate parlamentară. Același premier. Aceeași retorică politică. În linii mari, același program de guvernare. A intervenit un mic accident. Accidentul de la prezidențiale.
Atunci când cetățenii au fost invitați să se pronunțe în legătură cu persoana viitorului președinte, sistemul reglat ca un ceasornic s-a defectat. Au ales, ce să vezi? Pe cine nu trebuia. Statul subteran s-a pus instantaneu în mișcare. A reacționat cu brutalitate. Și astfel au fost anulate alegerile prezidențiale printr-o lovitură de stat executată prompt și fără ezitare. Românii trebuie să se învețe minte. Să vină din nou la urne. Atunci când li se va permite acest lucru. Și să voteze pe cine trebuie.
Până atunci, se joacă o întreagă comedie. Prin care în schemă apar și dispar diverse personaje. Cum s-a întâmplat cu Crin Antonescu. Cum se pare că se va întâmpla și cu Victor Ponta. Până când din joben va fi scos cel mai convenabil personaj al sistemului intern și extern. Din perspectiva factorului intern, omul va fi un produs autentic al celui de-al doilea stat subteran. Din perspectiva factorului extern, viitorul șef de stat al României va fi un om dispus să execute ceea ce i se va dicta de la Washington și de la UE. Fix în această ordine.
Disperați, cetățenii români care încă aspiră la libertate își imaginează că, după 20 ianuarie, odată cu depunerea jurământului de către Donald Trump, lucrurile se vor schimba în bine. Se vor schimba cu certitudine în bine în ceea ce privește interesul național al „marelui licurici”. Donald Trump este un om de afaceri pur sânge. Va lupta din răsputeri, mai profesionist decât a făcut-o în primul mandat, pentru a sluji interesul național al Statelor Unite. Va pune frână migrației. Va cenzura la sânge intrările de persoane în Statele Unite. Va crea locuri de muncă. În acest scop, va pune taxe mărite pe toate importurile. Pe importurile din Uniunea Europeană, dar și pe importurile din statele non-UE. Va determina marile companii non-americane, pentru a scăpa de taxele mărite, să-și deschisă afaceri în Statele Unite. Să investească acolo. Nu la ei acasă. Și, desigur, în ceea ce privește politica de apărare, le va solicita tuturor aliaților să pună bani pentru a achiziționa armament american. Și poate din vârful buzelor și de dragul solidarității, va încuraja măsuri asemănătoare și în alte state aliate. În rest, lui Donald Trump îi va fi indiferent cine face jocurile la București.
Să nu ne amăgim! Lumina de la capătul tunelului nu o vom vedea după 20 ianuarie. Stăpânul nu este acasă! Când stăpânul nu e acasă, șoarecii joacă pe masă! Asta se va întâmpla la București. În România. Și în general în întreaga lume.
Cine vor fi până la urmă actorii care vor defila în alegerile prezidențiale, atunci când se vor desfășura ele? Se vehiculează deja scenarii conform cărora alegerile vor fi încă o dată amânate. Până când sistemul va fi suficient de pregătit pentru a trișa la greu.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
Adauga comentariu