Conform statisticilor, România nu stă chiar rău din perspectiva îndatorării publice. Sunt alte state, destul de multe, care, procentual, datorează mult mai mult din Produsul Intern Brut. Este adevărat. Dar să nu ne facem deloc iluzii. Cele mai multe dintre statele care ne depășesc procentual au resurse economice mai puternice. Au capacitatea de a produce. Și de a recupera deficitul. Sau, cazul Greciei ori Italiei, sunt susținute puternic de UE, întrucât au adoptat moneda europeană. Pentru a nu fi zdruncinată moneda europeană, se fac infuzii financiare în statele respective. Dar fiindcă tot am făcut această comparație, să mai precizăm că atât Grecia cât și Italia, ca de altfel și alte state europene puternic îndatorate au economii mult mai bine consolidate. Mult mai puternice.
Economia României este în creștere doar statistic. În realitate, un număr foarte mare de societăți au dat sau sunt pe cale să dea faliment. Capacitatea noastră de răspuns la criză scade în loc să crească. Să vă mai dau un exemplu de statistici înșelătoare. România exportă din ce în ce mai multă energie electrică. Dacă ne uităm doar la cifre și nu vedem nimic dincolo de acestea, atunci putem să cădem într-o capcană. Să ne imaginăm sau iluzionăm fie că am știut să facem economii semnificative și ne-am ales cu un surplus, fie că surplusul provine de la faptul că ne-am fi mărit semnificativ capacitățile energetice. Dar nici una nici alta dintre ipoteze nu stă în picioare. Pur și simplu au dispărut o serie întreagă de consumatori. Prin faliment. De aici surplusul. Acest surplus nu ne duce la niciun rezultat pozitiv, dincolo eventual de bruma de bani pe care-i încasăm din exportul de energie. Las la o parte cinismul autorităților, care au procedat în așa fel încât pentru consumatorii români energia să fie mai scumpă decât pentru consumatorii din alte state.
Am căzut într-o groapă. Și nu avem adevărați bărbați de stat și nici competențe adecvate pentru a ieși din groapă. În aceste condiții, dăm bezmetic din mâini și din picioare și o facem tot mai adâncă. Datoriile nu mai pot fi rostogolite mult timp. Și fără costuri fatale. Creditorii ne-au mirosit. Le-a convenit și încă le mai convine puțin să ofere credite statului român, care încă sunt garantate și le aduc venituri grase din dobânzi. Acești creditori încă mai sunt dispuși, în condiții din ce în ce mai grele pentru noi, să finanțeze statul român. E mai convenabil și mai puțin riscant să finanțezi un stat, decât o societate comercială. Care poate da faliment mai ușor și poate rămâne datoare mai repede. Dar în felul acesta economia se poticnește. Fără credite, cele mai multe societăți comerciale sunt silite să tragă obloanele. Ori, în aceste condiții, la buget vin tot mai puțini bani sub formă de impozite.
Ar fi bine să nu ne mai luăm după fentă. Guvernații ne vor prezenta în continuare statistici și, deși am sărit la datorii de peste 50% din Produsul Intern Brut, ei ne vor liniști, mai ales acum, înainte de alegeri, amăgindu-ne că statistic stăm bine în comparație cu alte țări. Este cam aceeași cursă care ni se tot întinde legată de faimosul procent de 9,4% din Produsul Intern Brut, care este limita pentru bugetul de pensii. Ni se spune și ni se tot reamintește că acest procent este artificial. Un produs criminal, generat de USR, din vremea când acesta s-a aflat la guvernare. Este incorect. Nu am niciun motiv să apăr USR. Dar cu atât mai puțin am vreun motiv să îmi imaginez că setul de propuneri ale României pentru Planul Național de Redresare și reziliență cade exclusiv în responsabilitatea acestui partid. Acest program a fost aprobat de întreaga coaliție. Și abia apoi prezentat Uniunii Europene și bătut acolo în cuie. Nu exclud posibilitatea ca PNL și UDMR să fi aprobat în orb acest program. Dar dacă au dat dovadă de o asemenea inconștiență, atunci vina cade asupra lor. Astăzi, chiar astăzi, suntem amăgiți spunându-ni-se că membri ai Executivului României tocmai negociază la Comisia Europeană creșterea acestui procent. E adevărat că s-au dus acolo. Dar este un simplu voiaj de plăcere. Sau de curtoazie. Nu au nici cea mai mică șansă de a reuși ceva. Și mesagerii Executivului de la București știu foarte bine acest lucru. Atâta doar că nu ne spun și nouă. Viceguvernatorul Băncii Naționale a României, Florin Georgescu, care a fost și Ministru al Finanțelor, știe bine ce spune atunci când afirmă că „ne îndatorăm mai mult dect producem”. Dar eu adaug că asta se întâmplă zilnic.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
sursa: corectnews.com
Adauga comentariu