Sorin Rosca Stanescu: Contrablocarea și deblocarea

Astăzi, începând de la ora 17:00, ora României, conform amenințărilor lui Donald Trump, va fi instituită o blocadă asupra tuturor navelor iraniene din proximitatea Strâmtorii Ormuz. Practic, acestea nu vor mai putea bloca, la rândul lor, strâmtoarea. Există multiple consecințe ale acestei decizii în plan diplomatic, militar, economic și nu mai puțin în planul dreptului internațional. Pe de altă parte, Iranul amenință cu contramăsuri. Ce se poate întâmpla?

Se simplifică sau se complică situația? Sub aspect diplomatic, această decizie, anunțată și care urmează să fie pusă în operă, aruncă la lada de gunoi acordul de armistițiu temporar convenit între cele două părți. În plan diplomatic, prima consecință poate fi aceea că, în viitor, Iranul va deveni mai circumspect în eventualitatea în care Statele Unite vor propune un nou acord de sistare a operațiunilor militare. Dar, cum precizam mai sus, consecințele sunt multiple și nu se circumscriu doar domeniului diplomatic.

Forța militară deplasată de Statele Unite în zona Golfului și în proximitatea Strâmtorii Ormuz permite, sub aspect militar, instituirea cu succes a unei blocade, dar pentru o perioadă limitată de timp. Blocada înseamnă, în ultimă instanță, aducerea în zonă de către Statele Unite a unei forțe navale copleșitoare, capabilă să închidă în mod absolut navigația pentru iranieni, în scopul de a garanta libera navigație pentru alte țări și a debloca 20% din comerțul mondial cu petrol. O asemenea decizie poate fi pusă sub semnul legalității, în măsura în care Statele Unite se află în război declarat cu Iranul. Dar Administrația Donald Trump a evitat să facă o declarație de război, din simplul motiv că, în acest scop, ar fi avut nevoie de acordul Congresului Statelor Unite. Invocând o operațiune militară specială, Donald Trump nu poate institui, în condiții de legalitate, sub aspectul dreptului internațional, această blocadă. O altă posibilitate juridică ar fi motivarea acestei decizii drastice în temeiul dreptului mărilor. Dar, obiectiv vorbind, niciun asemenea pretext nu stă, din multiple motive, în picioare. În al treilea rând, Statele Unite ar putea invoca, pentru o asemenea operațiune, o decizie a Organizației Națiunilor Unite, pe care însă nu o pot obține, întrucât este de presupus că, cel puțin, Rusia și China își vor utiliza dreptul de veto.

Cum poate răspunde Iranul acestei provocări? În primul rând, el are posibilitatea de a mina în totalitate Strâmtoarea Ormuz, făcând-o nenavigabilă și, în consecință, blocada nu își mai poate atinge obiectivele scontate. În al doilea rând, își poate utiliza vasele mici și rapide, adecvate „terenului de luptă”, pentru a pune în pericol flota militară americană. Consecința ar putea fi un măcel.

În baza aceleiași logici militare care a determinat Teheranul să ia decizia violării brutale a dreptului statelor de a circula liber prin Strâmtoarea Ormuz, o contramăsură aproximativ la fel de dramatică ar putea fi blocarea de către Iran a Strâmtorii Bab el-Mandeb, prin care este traficat între 10 și 12% din comerțul mondial. Este „poarta” spre Canalul Suez, principala legătură între Europa și Asia. Blocarea acestei strâmtori ar obliga toate navele să ocolească Africa prin Capul Bunei Speranțe, costurile fiind, în acest caz, foarte mari, comparabile cu cele generate de blocarea Strâmtorii Ormuz.

Prin urmare, Iranul, in extremis, are o soluție care însă ar putea genera o nouă măsură similară adoptată de Statele Unite, printr-o a doua blocadă, cea a vaselor militare iraniene din zona strâmtorii Bab el-Mandeb.

Firește, atunci când se pune în discuție legitimitatea deciziei lui Donald Trump, în prealabil ar trebui să fie analizată legitimitatea Teheranului de a bloca Strâmtoarea Ormuz, de a nu lăsa să treacă, cu încărcături de petrol, nave decât în mod selectiv și contra unei taxe de protecție de două milioane de dolari pe trecere. Chiar dacă Iranul invocă, din postura de stat atacat, supus unei agresiuni aeriene și navale, dreptul la autoapărare, nici măsura instituită de regimul de la Teheran nu se poate susține din perspectiva dreptului mărilor și a celorlalte jurisdicții internaționale. Ne aflăm cu certitudine în situația în care principalele două state combatante încalcă, în mod flagrant, normele de drept și lezează interesele altor state. Ajungând în acest punct, trebuie să ne punem întrebarea, pe de o parte, ce justificare are Iranul de a percepe taxe asupra trecerii printr-o strâmtoare unde toate navele ar trebui să beneficieze de libertatea de navigație și, pe de altă parte, cum anume vor proceda concret Statele Unite, cu alte cuvinte, care vor fi efectele blocadei asupra statelor neimplicate în război. Dacă intrăm în detalii, vom vedea că materializarea deciziei luate de Washington este atât de complicată încât devine și parțial imposibilă.

Iată cum un viol în materie de drept internațional generează un alt viol. Iată cum blocarea liberei circulații poate fi motivația măsurilor de contrablocare, după care ambele părți vor invoca, cu certitudine, necesitatea deblocării.

Autor: Sorin Rosca Stanescu