Sorin Faur: “Victoria lui George Simion este factura binemeritată a ultrastupidei campanii cu temă unică: rușii.”

Cu contribuția unor mass-media complet compromise, taberele politice mainstream care i-au susținut pe Crin Antonescu și Nicușor Dan au contat de două ori, de fiecare dată cu consecințe catastrofale, pe teoria abulică a conspirației fantasmagorice potrivit căreia, dacă nu cîștigă al lor, România își mută capitala la Moscova.

Electoratul (prost, desigur) a fost atît convins de realitatea acestei halucinații încît în decembrie 2024 a fost nevoie de anularea alegerilor cîștigate de “proputinist”, iar în mai 2025 nou/vechiul “proputinist” cîștigă cu 20% în fața celor doi beneficiari ai respectivei teorii a conspirației, teorie care, prin extremismul ei năuc, a sufocat orice eventuală dezbatere serioasă a unor oameni zdraveni la cap despre problemele reale din realitatea pardon reală a României reale.

Greutatea celor aproape 4 milioane de voturi, obținute la 4 mai de George Simion în ilustra prezență a unei puzderii de observatori străini care vor valida scorul, a năruit cu stropi toată șandramaua mincinoasă, improvizată și practicată compulsiv de cei care, după alegerile de anul trecut, cică înțeleseseră mesajul votului românilor. L-au înțeles atît de bine încît au făcut întocmai, ba și cu un supliment de abnegație, exact ce deja făcuseră pentru scorurile lor submediocre de la europene, prezidențiale și parlamentare.

De fapt, n-au înțeles absolut nimic, iar singura lor grijă a fost să-și securizeze puterea cu prețul, uriaș, al compromiterii însuși sistemului democratic.

Cît privește entuziasmul secundarilor încă fericiți la această oră pentru medalia de argint calp reușită de Nicușor Dan, acesta e cu atît mai jenant cu cît încă entuziaștii știu foarte bine că, spre deosebire de candidatul lor secundifer, Antonescu ar fi avut cu mult mai multe șanse și calități să-l învingă pe Simion. Iar cînd entuziaștilor li se va evapora de pe chipuri – repede – curenta fericire vor redeveni furibunzii ventilatori ai mereu aceleiași teorii a conspirației, de la care vor aștepta, pentru a treia oară, un rezultat festivo-apoteotic după ce primele două le-au fost cataclismice.

Or, exact aceasta e definiția de almanah popular a debilității mintale: să faci, mereu și mereu, exact același lucru, sperînd de la fiecare altă dată rezultate diametral opuse. Ce-i drept, marele cîștigător al locului 2 pare o extrem de convingătoare întruchipare a respectivului gen de nădejde debilă.

Dans!!!

Autor: Sorin Faur