Ursulienii militariști de la Paris, Londra, Berlin și din alte cîteva capitale ex-vikinge sînt îngroziți nu de planul trumpian de pace pentru Ucraina și nici de soarta ucrainenilor. Nu sînt îngroziți nici măcar de securitatea europeană, știind foarte bine că Rusia n-are interes nici putință să înainteze spre vest dincolo de, cel mult, actualele granițe ale Ucrainei.
Sînt îngroziți numai și numai de propriul lor viitor politic. Lui Starmer, lui Macron, ultimilor doi cancelari de la Berlin etc li se reproșează tot mai articulat atenția obsesivă, fără rest și mai ales fără pic de atenție la consecințele deja critice în plan economic, pe care au alocat-o unicei teme a guvernărilor lor: Ucraina.
Or, bine intuit, pericolul le vine tocmai din perspectiva încheierii unui conflict care i-ar lăsa și fără tema majoră a propriilor guvernări, dar și fără vreo firimitură, oricît de mică, a vreunui succes obținut în teatrul conflictului ucrainean, pe care s-o poată vinde ca atare propriilor electorate.
Piaristic, se știe încă din era preacapabilului Joe Biden că Rusia lui Putin a pierdut războiul. L-a pierdut nu oricum, ci doar cu ajutorul cîtorva borcane cu gogonele murate care au făcut praf și pulbere dronele ruseșt cîrpite cu cipurile extrase din mașinile de spălat prooccidentale furate de la ucraineni de prăpădita armată a unei benzinării dotate cu niște arme nucleare vechi, deci inutilizabile. O vreme, aceste desene animate au convins, ba au produs și niscaiva entuziasm în rîndurile publicului european de factură haipagigistică, miniCaramitruoasă și alte cîteva, tot mai puține, asemenea genuri ci(u)vice.
Doar că acum această coaliție de voință a niciunui compromis cu realitatea simte – corect! – că protejanta ceață a războiului începe a se subția, iar domniile lor riscă să rămînă în voința goală. Cu economii tîrîinde și cu încredere publică tinzînd către nul mulțumită felului în care domniile lor au proiectat, au gestionat și (nu prea au) finalizat “proiectul Ucraina”. Singurul proiect a cărui continuare acută le mai poate amîna o vreme tragicul finiș politic.
Pomeniții au fost și au rămas năuciți de propunerea de pace în 28 de puncte a lui Trump. N-au avut curajul s-o respingă ei înșiși, însă ansamblurile lăutărești pe care le-au tocmit de mult și care pe vremuri erau poreclite Presa bocesc la unison pe tema capitulării Ucrainei, forțată inadmisibil de tiranul de la Casa Albă, sluga putinului. Refren cocîrjat de trecerea numeroșilor ani de la inaugurarea lui de către victorioasa prezidențiabilă Hillary Clinton și care rivalizează ca notoritate cu Dansul Pinguinului compus mileniul trecut de finlandezul Rauno Lehtinen.
Pe lîngă unele angajamente ferme ale SUA în materie securitară pe care le conține propunerea americană, în cele 28 de puncte este inclus și un interes investițional concret al americanilor în Ucraina din banii, azi înghețați, ai rușilor. Or, interesele economice directe sînt cheia menținerii în continuare a americanilor în Europa, inclusiv ca angajare militară. Așa zice doctrina militară a SUA, fetelor!
Dar nu! Hotărît NU!!! Ursulienii militariști de pe seniorialul nostru continent nu pot pentru ca să fie de acord cu una ca asta! Ei nu sînt de vînzare. Ucraina lor nu e de vînzare, da?
De ce? Cum adică de ce?
Întîi deoarece Claritate Morală, chiar dacă ea sporește zilnic mormanul gigantic și deloc metaforic de cadavre.
Apoi – și cel mai important! -, ei nu sînt de acord deoarece ei sînt suveraniști. Suveraniști europeni, dragă! Care se scutură acum de jugul imperialismului american. Clar?
În fine, pe lîngă suveraniști, mai sînt și putiniști. Putiniști, deoarece nici ei și nici kremlinezul nu manifestă un prea mare entuziasm față de cele 28 de puncte ale planului de pace al tiranului de la Casa Albă.
Deci?
Autor: Sorin Faur
Adauga comentariu