Calitatea propagandei definește foarte precis percepția propagandistului și a grupului căruia îi aparține despre electoratul/poporul căruia i se adresează.
Dacă ești chiar convins că te adresesezi unor organisme foarte puțin dezvoltate cerebral, unor analfabeți funcțional, unor cumpărabili cu ulei, zahăr sau găleți, unor plante de seră incubate pînă adineaori de lumea în care ar trebui să trăiască și cărora “nu le place politica”, deși habar n-au că nu despre gust a fost vorba vreodată în politică, și dacă ești, ca orice populist, un catch-all party, atunci e firesc că propaganda ta va fi primitivă, simplă, violentă.
Pentru proști vei opera cu cel mult două culori de stimulare emovizuală – de pildă roșu și albastru -, vei evalua absolut totul cu numai două adjective – “bine/bun” vs “rău/răi” -, vei ventila exclusiv spaime și vei urla la propriu în dodii prin piețe. Îți vei proiecta/panota liderii distribuiți în rolul salvatorilor în exact aceleași posturi eroice ale lui Marx și Lenin scrutînd bravi viitorul mujicilor sovietizați, dar mai ales al copiilor mijicilor sovietizați. Copiii fiind o sculă de mare efect în strategiile scenariilor de stradă, dar și în comunicarea emoțională a grijii fierbinți pentru viitorul lor, care a fost compromis iremediabili de răi și va fi garantat 100% de bunii salvatori.
Cînd bolșevicii au luat puterea, Rusia era cea mai puțin alfabetizată țară europeană. Axul central al propagandei sovietice a fost, deci, Știința. Cînd naziștii s-au instalat la putere, Germania era cea mai educată țara europeană. Unor oameni cu niște știință de carte Goebbles nu le putea vinde “știință”. Deci le-a vîndut cu succes mitologie. Nici bolșevicii nu credeau în știință, cum nici naziștii în mituri. Ba sînt convins că le disprețuiau la pachet cu popoarele cărora le administrau tratamentele. Însă propaganda este exclusiv despre cucerirea și gestionarea puterii. Din fericire, ea definește cu mare exactitate și caracterul personajelor implicate în afacere.
Autor: Sorin Faur
Sursa: Sorin Faur Facebook