Pentru băsiștime, războiul civil din fosta Uniune Sovietică căzu precum mana cerească. Mai ales pentru băsiștimea hiperintelectuală, războiul (sfînt) de la Răsărit e giugiuc. Papa bun. Prăjitură.
Lor tocmai ce le-a explodat canalizarea pînă în tavanul pe care scrie cu pete maro “Petrov”, dar ei acușica sînt mult prea ocupați deoarece luptă de se-ndoaie cu criminalul Putin, cu otreapa Kiril, cu orcile masacrant-invadatoare (ucrainenii folosesc “orci” pentru descrierea dușmanului), cu rușii în general, precum și cu putiniștii dinlăuntru. Care nu se mai poate pentru a se continua așa, măi!
Din tavanul maro picură lipicios, de te trăznește la nări. Însă băsiștimea își umple estimp plămânii cu aerul tare al principiilor și Valorilor (conservatoare, of course), al milei, al ultragierii, al moralei, al eticii și echității geopolitice corespunzătoare etc. Cu cît mai urlat-angajant, cu atît mai aplaudabil. Slavă! Căci, dacă n-ar fi fost Slavă, cum scamatorea băsiștimea erupția-i maro? Ce husă putea zvîrli ea peste? Greu, deci Slavă!
În pofida norocului slăvirii, petele din tavanul maronizat continuă să picure, calde si duhnitoare. Iar aspectul general e de inundație. Adică nu pare a da semne că s-ar usca. Și dacă se usucă, tot rămîn urmele. Maro intens. Vîrtos. Abundent. Și tot pute, de te rupe. Deci va trebui zugrăveală nouă, după dezinfectare cu jet. Însă pentru astea se necesită, înainte de orice, smerenie. Dar băsiștimea nu știe ea d’astea. Mai ales aia megaintelectuală nu le are ea p’astea.
Așa că (gutural): Slavă!
Totuși: aerisiți! Cum? Tăcînd. Măcar o vreme.
Autor: Sorin Faur
Adauga comentariu