Potrivit art 107(2) din Constituție, “Președintele Romaniei nu îl poate revoca pe primul-ministru.” Cu excepția lui Iohanhis, nimeni n-a cerut demisia premierului Ludovic Orban, adică a întregului guvern. România de azi nu are “guvern interimar”. România de azi nu are guvern. Există niște cetățeni care se duc încă pe la ministerele pe care le-au condus, dar ei nu sînt miniștri din clipa în care prim-ministrul a demisionat.
Situația aberantă este consecința încă unui episod din producția de serie B-C sugestiv intitulată Paltonul pe capotă. Orban nu i-a livrat parlamentul Lui, deci la Cotroceni S-a turbat, S-a aruncat iarăși Partonul și S-a decis ca lui Ludovic să i se zică, cu evacuare, Șică.
6 decembrie 2020 a fost de-al doilea mare(!) proiect politic eșuat al lui Iohannis din totalul singurelor lui două.
Primul a fost eliminarea guvernului PSD condus de Ponta. Unde Ponta nu era atît pesedist cît nesimțitul ăla care a îndrăznit să-l contracandideze pe El în 2014. După implicarea de-o agresivitate sinistră prin “a fost nevoie să moară oameni…” cu cocoțare pe morții de la Colectiv, soluția lui Iohannis s-a numit guvernul Cioloș. Soluția a dus PSD-ul după numai un an la scorul astronomic de peste 45%.
Proiectul nr.2 a început imediat după alegerile din 2016. S-a numit Revoluția Muii, pe care Iohannis a patronat-o personal începînd cu secvența descinderii pe stradă în fîș roșu și pînă la ultima silabisire pe_se_dee dintr-o campanie electorală scăpată total din hățurile legii și care i-a uluit în scris pînă și pe ultrapoliticoșii soli de la OSCE. La capătul acestui nou proiect de mare angajament, PSD-ul lui Dragnea, Dancilă, Ciolacu&Dâncu cîștigă primul loc în niște alegeri al căror singur atribut memorabilă a fost recordul de 70% al absenteismului. Fix în contra îndemnurilor de a se merge la vot ale “șefului statului”.
Astea au fost, repet, singurele două proiecte “politice” în care Iohannis s-a implicat ostentativ și despre care a vorbit mai mult decît îi permit lexicul și obiceiul.
Tragem linie și constatăm că marea performanță politică a celor două singure mari proiecte politice ale politicianului Iohannis se desăvîrșește cu numirea unui militar în fruntea unui guvern pe care l-a demis fără să fi avut dreptul s-o facă și ale cărui decizii tembele îi aparțin fără să fi avut dreptul să i le impună. Iar turbarea post-electorală tip Palton pe capotă a lăsat inutil România fără guvern într-unul dintre cele mai complicate momente din istoria ei modernă.
Iresponsabilitate, țifnă, incompetență și mai ales incapacitate mut-isterică de a-și asuma eșecurile personale – culmea! – nesolicitate și nedatorate. Iar dacă n-ar fi cel mai înalt funcționar ales al statului, n-ar fi vorba decît despre încă un trist și foarte banal rateu al unui destin de persoană fizică.
Autor: Sorin Faur
Unde a aruncat paltonul ca sa facem ceva pe el (pe palton bineinteles),.Cred ca paltonul lui va intra Guinness Book . Merita.
primul om in stat nu da doi bani pe legea fundamentala a tarii si apoi zice ca psd e corupt si trebuie sa dispara… ce pretentii sa mai ai de la un biet cetatean sa respecte legile tarii? opozitia tace malc, las. nu stiu daca romania se mai poate chema stat in conditiile astea…
Cand vreodata ne-a dat senzatia KWJ ca-i pasa de Constitutie ? Si oricum , n-a fost chiar primul…