1. De cel puțin două decenii, românii s-au autoflagerat pînă ce s-au convins că ar fi atît de proști încît nu se pot guverna singuri.
2. De cel puțin două decenii, toată clasa politică românească se compromite prin rotație cu automutilare, urlînd din opoziție, cu entuziasm, că ăia de la putere “fură de la popor în ultimii … de ani”.
3. De cel puțin două decenii, discursul public românesc înnegrește și retrogradează în categoria “complet neserios” tot ce ține de politic. “E o declarație politică” se traduce prin “N-ai zis nimic serios.” Deci politicul este neserios, inutil, mincinos, toxic.
Fie și numai aceste trei ingrediente (mai sînt) au lucrat în timp exact ca drojdia care umflă aluatul. Și au produs:
1. Poziția ghiocel, adică inexistența vreunui profil al României în relațiile intraeuropene și internaționale;
2. Populismul fioros și generalizat pe care s-au bazat uralele care au făcut din Kovesi Maica și Taica neobolșevismului autohton “de driapta”.
3. Actuala clasă politică, a cărei calitate scofîlcită constant a reușit pînă la urmă să pulverizeze chiar ultimul gram de autoritate și credibilitate al tuturor instituțiilor statului. Pe lîngă destule altele, acesta din urmă este cel mai grav efect al deciziei CCR din 6 ianuarie.
În istorie, soluțiile (foarte puține) de ieșire dintr-un marasm de o asemenea magnitudine au fost sinistre.
Autor: Sorin Faur
Adauga comentariu