“De ce le e frică nu scapă.”
Din cauza acestui slogan am refuzat să votez la referendumul convocat în 2009 de Băsescu pentru un legislativ unicameral cu 300 de parlamentari. Analfabeții puseseră virgulă după “frică”. Însă nu ortografia de Gîgă m-a ghidat către boicot, ci unicul substantiv din enunț: frică. Frica era substanța enunțului, deci și a demersului.
Frica.
Instrument propagandistic clasic de tortură societală, cu care operează în beneficiu propriu toți cîrmuitorii cu veleități, aspirații și apucături dictatorial-absolutiste.
UE la vîrf utilizează azi , din plin, instrumentul.
Frica de ruși, desigur. Contrabalansată ca suport afectiv indus de o dragoste inexplicabilă pentru ucraineni. Că emo-narativa e aberantă nu prea deranjează. Nu deranjează că vinzi frică susținînd că rușii vor să refacă URSS în timp ce ordoni iubire pentru o altă republică a URSS. Detalii…
Tot așa cum proiectul ReArm Europe e o aberație antieuropeană, începînd cu numele. Comunicațional, Bruxelles-ul Ursulei nu face dinadins diferența dintre Uniunea Europeană și Europa.
Or, Uniunea Europeană nu se poate REînarma pentru că 1. nu s-a înarmat niciodată ca Uniune, 2. organizația e fondată cu scopul precis de a nu mai înarma vreodată ofensiv statele de pe un continent cu mari performanțe istorice în materie de sălbăticie militaristă.
Contează? Deloc!
De fapt, actuala cupolă de putere din Uniune încearcă să fructifice absolut tot ce poate oferi criza din Ucraina pentru a face pasul decisiv spre federalizarea de jure a continentului.
Cupola vinde abundent frică pentru a prelua sub comandă unică armatele statelor membre. Domeniul apărării, ultimul atribut al suveranității statelor naționale din UE, trebuie centralizat, comunizat, preluat la Centru. Din momentul îndeplinirii acestei misiuni operative, SUE devine realitate geostrategică. Adică stat.
Nu degeaba “neeuropeana” Mare Britanie a lui Starmer e tot mai acordată pe frecvența difuzorului principal de frică unională, Franța. Iar Germania lui Mertz tocmai a schimbat Constituția pentru a se putea înarma peste plafonul deficitului înscris pînă adineaori în legea fundamentală a Republicii Federale.
Pentru SUE ai nevoie de două ingrediente principale: un dușman și frică. Dușmanul e desemnat deja. Iar frica este unicul liant social pe care o construcție artificială cum ar fi SUE îl poate genera și de care ar putea beneficia. Cu condiția ca frica să fie mare și bine întreținută.
Doar azi, pînă la ora la care postez aceste rînduri, am aflat că în Franța se va distribui populației un manual de supraviețuire în caz de război (nu e o premieră în Europa), iar UK vrea autonomie absolută în utilizarea armelor nucleare împotriva Rusiei, independent de poziția SUA (pe cale a deveni al doilea dușman desemnat).
În final, doar o întrebare: cele 800 de miliarde de euro pentru ReArm sînt destinate contribuțiilor naționale la NATO sau unei noi armate europene? Cred că răspunsul ar merita dat, măcar pentru că, din cîte înțeleg, Trump vrea cîte 5% din PIB pentru NATO. Cele 800 de miliarde or fi peste?
De frică întreb.
Autor: Sorin Faur
Adauga comentariu