Bine ar fi să nu uităm vreo clipă data asta: 6 decembrie 2024. E ziua în care a fost detonată întreaga structură de rezistență a organizării democratice a României, cu tot cu fundația sa constituțională.
Pentru că niște zgribuliți degeaba s-au speriat de un cetățean cărunt în pantaloni roșu-mulat cu discurs guruiesc și de perspectiva, fantezist-copilărească, a mutării capitalei României de la București la Moscova (la Bruxelles era ok, ba chiar de sperat), cea mai puternică instituție națională a optat deschis contra democrației în aplauzelele furtunoase ale speriaților.
N-ar conta deloc dacă toată descrisa balamuceală ar rămîne un accident istoric izolabil, cauterizabil, uitabil. Din păcate, nimic din dezvoltările ulterioare nu indică într-acolo. 6 decembrie 2024 face pui. Monstruoși. Probabil că acesta a și fost obiectivul de termen lung, dincolo de evacuarea discursului guruiesc și a personajului aferent: demontarea ordinii juridice prin încălcarea demonstrativ-ostentativă a legislației în vigoare începînd cu nivelul președintelui țării și amputarea oricărei logici, începînd cu cea a bunului simț, în materie legislativă, în așa fel încît, atît timp cît va mai exista ca atare, statul român să poată fi cîrmuit cu ghioaga arbitrariului și a abuzului expusă la vedere deasupra porții de intrare în cetate.
Dacă România ar mai fi azi măcar o democrație șchioapă, cel puțin jumătate din aberațiile respective n-ar trece de filtrul instituțiilor acelei democrații. Însă bine ar fi să nu uităm nici că România nu mai e democrație. E doar un regim.
Poftă bună!
Autor: Sorin Faur
Adauga comentariu