Sorin Faur: „Băgarea Guvernului Marelui Prieten de la Apus în afacerile justiției românești nu-i vreo noutate”

Da, băgarea Guvernului Marelui Prieten de la Apus în afacerile justiției românești nu-i vreo noutate. Celebrele fotografii ale Codruței alergînd cu zîmbet de o despletire adolescentină către Ambasadorul sînt numai una dintre probele ceva mai flagrante ale recidivelor. Totuși, de data asta, Embăsii se băgă mult prea impertinent, dar și inadmisibil, fix în treburile specifice Justiției, pentru a cărei independență Ambasadorul, încorolat permanent cu Valorile Statului de Drept, bocea ades, în diverse game stilistice și atitudinale.

Cu ce drept, în ce calitate și cu ce obiective se bagă Embăsii în afacerea asta? Ea, Embăsii, are voie să interfereze? Numai ea? De ce nu s-ar pronunţa pe marginea evacuării lui Vasilică și Ambasada Sudanului? Ea e mai proastă? Sau a Albaniei? M-ar interesa și îngrijorările vasilice ale Bosniei Herțegovina și Emiratelor Arabe Unite, precum și ale kurzilor din nordul Irakului (chiar dacă știu că n-au, dar mă interesează). De ce n-ar fi de interes ce cred despre criza vasilică Ambasadele Rusiei și a Chinei, nu? Sau, spre deosebire de Iuesei, ăstora le e interzis să se amestece în treburlii noastre interne, deci cu atît mai puțin în deciziile garantului independenței Justiției românești, care este CSM-ul? De ce ăstora le e interzis? Oare nu e China e un exemplu ideal în combaterea corupției? Regimul Xi execută corupții pe stadioane. Oare nu-i exact ăsta visul umed al anticorupților neaoși? Atunci de ce nu ne-ar interesa ce cred chinezii despre mîrșava mazilire a celui mai caratist local anticorupție cu cărare pe mijloc?

Cum să nu depistezi, totuși, penibilul repetitiv al dublei măsuri în relație cu intangibila Justiție? Cînd e ciuma roșie la putere, nenorociții ăia n-au dreptul nici să-și plimbe gîndul peste vreo sentință sau decizie ce ține de puterea judecătorească. Nimica-nimicuța!!! Klar? Nu ok!!! În schimb e foarte ok cînd un alt partid politic, în frunte cu președintele sau Nepreche, șterge pe jos cu o decizie a celui mai important for național judecătoresc, la unison cu diverși interpreți de muzică lejeră civic și alți userizatori to be ai justiției, sub bagheta mîngîietor tutelară a lui Embăsi.

În mai puține și mai clare cuvinte: asta e o bătaie de joc. O mare bătaie de joc în obrazul statului. Care stat, dacă ar avea ceva care să aducă vag cu un președinte, ar reacționa. Ferm, demn și mai ales scurt. Cu o tăiere de macaroană. Însă n-o să vedem. Deoarece, dacă ne ascuțim o țîră ascultarea, vom auzi de la o altitudine semeață cum alunecă liniștite niște schiuri scumpe facînd cristiane. Ușoare. Nepericuloase. Aproape tihnite.

Autor: Sorin Faur