Nu despre acești tineri „protestatari” din Iași, sau de pe unde vor fi fost, care, pe 9 mai 2019, au aruncat mărunțiș pe jos, de dincolo de barieră, către simpatizanții de stânga, strigând „M**E PSD! și umilindu-i în fel și chip, vreau eu să scriu. Din punctul meu de vedere, ei sunt doar un „personaj colectiv” odios, un monstru cu multe mâini, un bancomat infect și rătăcit aruncând cu monede în cetățeni, un miriapod grotesc, uriaș și decerebrat. Căci eu am văzut multe membre dar n-am văzut nici un creier… știu și eu? poate că le este mai simplu așa. Și nu poți cere de la scolopendră nici gândire logică, nici simțire…
Dar, cum în fotografie chipurile acestor fragmente umane rebutate sunt explicite și circulă, din data de 9 mai 2019 pe tot NET-ul, în lung și-n lat, mă gândesc că ei pot fi ușor de recunoscut de părinții, de profesorii lor sau de bunici- că și bunicii, vai , ce surpriză! au cont de FACEBOOK. Pe mine mai ales părinții și profesorii mă interesează. Aș vrea să știu reacția acestora la fotografia în care, mândri de ceea ce fac și rânjind satisfăcuți, copiii sau elevii lor încearcă să umilescă niște oameni în vârstă, care nu au altă vină decât că, pur și simplu, votează diferit. Un oarecare Sorin Simion, din Iași, ne explică, de la fața locului, cum a fost:
„…Și eu am participat la această umilire, nu sunt foarte mândru de asta. I-am huiduit, am urlat la ei, le-am strigat «rușine». Meritau asta? Greu de spus. Îi vedeam cum merg, unii cu capul în pământ, alții speriați iar cei mai multi pur și simplu nu înțelegeau ce se întâmplă, de ce țipă lumea la ei în halul asta….Umilința supremă: România inteligentă aruncă în dispreț bani României proaste și needucate, iar aceasta din urmă îi culege de pe jos.”
Sorin Simion crede că ROMÂNIA INTELIGENTĂ și educată era în afara țarcului de protecție. M-am întrebat și mă întreb și acum ce anume a făcut cu inteligență ROMÂNIA INTELIGENTĂ a lui Sorin Simion? E vorba, poate, de grobianismul acestei expuneri publice? De infatuarea grețoasă și absurdă a gestului? De cinismul dezgustător al unor tineri concepuți în eprubeta noii epoci, tineri care nu mai au nevoie de părinți și bunici?
Căci asta sunt aceste mici mecanisme imature și defecte: niște hominizi crescuți fără bunici. De aceea nici nu știu cum arată această față blândă și ridată a lumii. Și de aceea nu vor înțelege astăzi ce anume a vrut să spună, acum mulți ani, Adrian Păunescu cu „repetabila povară”.
Dar tot de aceea, cu atât mai greu și mai dureros le va fi să afle, mult mai târziu și cu un cost teribil, înțelesul devastator al cuvântului REPETABILĂ.
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Adauga comentariu