Chiar dacă marea majoritate a cetăţenilor României (mă refer la cei care nu s-au lăsat încă spălaţi pe creier de presa S.R.I.-D.N.A.-Preşedinţie) erau de multă vreme lămuriţi în legătură cu mizeria indescriptibilă şi atmosfera de teroare care se ascunde cu adevărat în spatele “statului de drept şi al justiţiei reformate” (de clica Băsescu-Macovei-Maior-Coldea-Kovessi-Daniel Morar-Livia Stanciu şi compania şi preluat la cheie şi folosit în beneficiu propriu de Iohannis), evenimentele de dată recentă, într-o succesiune rapidă şi densă au produs stupefacţie în opinia publică şi au provocat un adevărat cutremur.
Mă refer la încercările lui Taica Lazăr şi ale baschetball-istei cu breton de la D.N.A., sprijinite de procurorii membri în C.S.M. şi de câţiva judecători din Consiliu de a executa conducerea Inspecţiei Judiciare din C.S.M. pentru raportul devastator rezultat din controlul efectuat la D.N.A. la solicitarea ministrului Tudorel Toader, revolta majorităţii judecătorilor din C.S.M., în frunte cu preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna Tarcea, care a dus la blocarea din lipsă de cvorum în C.S.M. a tentativei de execuţie, intervenţiile publice din ce în ce mai ferme ale celor două asociaţii profesionale ale magistraţilor, refuzul conducerii Inspecţiei Judiciare din C.S.M. de a face pe plac capilor sistemului terorist, demisionând.
Au urmat cutremurătoarele declaraţii publice ale fostului colonel SRI Daniel Dragomir, confirmate şi amplificate prin prima sa depoziţie în faţa Comisiei de Control al S.R.I. din Parlamentul României, când a dat şi liste de nume, promiţând că în următoarea audiere va aduce şi documente care să confirme afirmaţiile şi acuzaţiile sale, urmate de reacţiile absolut halucinante ale preşedintelui Iohannis, ale lui Augustin Lazăr, atacurile furibunde ale bretonatei de la D.N.A. asupra tuturor-Inspecţia Judiciară a C.S.M., oameni politici etc. Într-o ţară cu adevărat normală şi în care ar mai exista urme funcţionale ale instituţiilor statului de drept, până la ora actuală ar fi trebuit ca cei trei capi ai parchetelor-Augustin Lazăr, Kovessy, Horodniceanu-să fie revocaţi şi să fi fost începută deja urmărirea penală, fie şi doar in-rem, pentru început, pentru a se clarifica amploarea mecanismelor anticonstituţionale şi ilegale prin care S.R.I. a ajuns să controleze într-o asemenea măsură justiţia încât să se ajungă la situaţia fără precedent în vreo democraţie-aşa cum a fost ea descrisă de Daniel Dragomir şi cum, de fapt, am avut ocazia să intuim şi, în ultimul an să avem şi din ce în ce mai multe dovezi în acest sens-în care conducerea operativă a serviciului să influenţeze şi determine (după caz şi docilitate, în sensul promovărilor spectaculoase sau al distrugerii, mergând până la arestare şi condamnare) traseul profesional şi carierele magistraţilor, rechizitoriile în dosarele penale să fie întocmite de către ofiţeri SRI, iar procurorii de caz doar să le semneze, instanţelor să li se dicteze sentinţele stabilite dinainte, asupra magistraţilor să se exercite şantaje, presiuni psihologice, ameninţări, voalate sau directe.
În loc ca aceste evenimente să producă un şoc şi să-l trezească pe preşedintele Iohannis din adormirea întreruptă doar de naveta săptămânală Bucureşti-Sibiu, alternată foarte des cu navetele intercontinentale teribil de costisitoare pentru poporul roman (şi nu mă refer la costul transportului, cazării, al altor cheltuieli ale cuplului prezidenţial şi ale liotei de însoţitori, ci la miliardele de euro anual pe care i-a angajat primul turist al României pentru achiziţia de arme de la “partenerii strategici”, care par a fi preţul plătit de toţi românii pentru ca ambasadele acestora la Bucureşti să se amestece brutal în afacerile interne ale ţării noastre şi să asigure liniştea absolută şi necondiţionată şi somnul profund ale dlui Iohannis-şi, poate, şi un al doilea mandat-şi a protejaţilor acestuia care asigură conducerea şi supravieţuirea mascaradei de “stat de drept” din România), am luat cunoştinţă uluiţi de reacţia sa incalificabilă, transmisă de peste ocean, la imensul scandal în care sunt antrenate la acest moment SRI şi justiţia română:
“Mie mi se pare o campanie ciudată, nu am urmărit în detaliu fiindcă nu urmăresc astfel de cancanuri, dar nu cred că afectează credibilitatea vreunei instituţii. Ba chiar, când am rugat pe cineva să se informeze cine este acest fost angajat al SRI, mi s-a spus că omul a plecat din SRI din cauza unor probleme penale, dosare penale, şi aşa mai departe. Deci, nivelul de credibilitate, după părerea mea, este foarte mic”, a spus Iohannis[1].
Din nefericire, ştim deja, de când se manifestă ca preşedinte, că nu agerimea de minte este calitatea definitorie a dlui Iohannis. Dar, oare, atât de jos să fie nivelul de înţelegere de către domnia sa a ceea ce se petrece în ţara pe care se face că ar conduce-o? Sau trebuie, mai degrabă, să înţelegem că nu era o simplă speculaţie ceea ce a circulat prin unii vectori media la izbucnirea scandalului imens provocat de primele dezvăluiri, cele ale lui Sebastian Ghiţă, despre sistemul ocult, paralel, care conduce, de fapt, România de mai bine de 12 ani, că la un prim impuls al locatarului cu intermitenţe de la Cotroceni, de a-l îndepărta pe Coldea de la conducerea SRI şi, eventual, de a da undă verde procedurilor legale împotriva abuzurilor sale inimaginabile ajunse la cunoştinţa opiniei publice, năbădăiosul general i-a transmis că şi dacă vechiul dosar, din anii ’90, privind implicarea sa în traficul internaţional de copii români nu mai există, nu ar fi foarte complicat ca mare parte din el să fie reconstituit din documente puse cu grijă la păstrare, pentru „zile negre”. Vorba nemuritorului nenea Iancu: „Pac, la Răsboiu’!”. După cum o explicaţie a stupefiantei declaraţii ar putea fi şi fiorii pe care îi simte, periodic, cuplul prezidenţial numai la amintirea actelor false cu care dobândise acest cuplu un bun necuvenit. Deciziile părţii din justiţia română care nu s-a lăsat călcată în picioare de bocancii generalului Coldea şi ai acoliţilor lui, inclusiv două sentinţe definitive şi irevocabile a două Curţi de Apel (Braşov şi Piteşti) dovedind nu doar falsitatea deplină a respectivelor acte, dar şi faptul că familia Iohannis a fost din start conştientă că actele folosite pentru dobândirea necuvenită a imobilului în cauză erau falsificate! Ceea ce, în mod normal şi fără rechizitorii măsluite ar fi generator de cătuşe şi de ani grei de puşcărie! Numai că dl Iohannis şi soţia, ca şi cei din…cealaltă parte a justiţiei române care, în faţa acestor dovezi, au stat imobili, inactivi, în loc ca cele două sentinţe să fie urmate de cuvenitul dosar penal pentru fals şi uz de fals etc., cu condamnare, par a considera că, în această ţară, condusă nu de instituţiile democratic alese şi de expresia lor guvernamentală de la un anumit moment, ci, în mod ilegitim, de instituţiile de forţă, unii sunt mai egali în faţa legii decât restul populaţiei.
A propos, domnule Iohannis. De ce aţi renunţat subit, după lovitura de măciucă a sentinţei definitive şi irevocabile a Curţii de Apel Piteşti, la organizarea referendum-ului? Nu cumva tocmai de aceea? Şi care era, oare, întrebarea la care poporul roman era solicitat să răspundă? Nu cumva una despre… integritatea funcţiei publice? Vorba lui Ghiţă Pristanda. Curat integritate, domnule preşedinte!
Cutremurător este faptul că mâna de fier a SRI, ameninţările şi şantajele aferente sunt încă atât de prezente asupra justiţiei române şi chiar şi asupra noii componenţe a Consiliului Superior al Magistraturii încât, pe lângă episodul deja amintit de mine anterior, care ar trebui să dea de gândit, chiar şi după îndepărtarea din CSM după alegerile de anul trecut a unor personaje sinistre, precum Vasile Dănileţ sau Alina Ghica, în noua formulă a Consiliului au reuşit să se strecoare suficienţi susţinători ai sistemului pe care eu îl consider şi numesc terorist. O dovadă elocventă în acest sens o constituie şi dezvăluirile, care ar trebui să cutremure conştiinţe, făcute la Antena 3 de curajoasa şi demna judecătoare Gabriela Baltag, fost preşedinte al uneia dintre cele două asociaţii profesionale ale magistraţilor din România, despre atmosfera din Consiliu, din care domnia sa face acum parte[2].
„Ameninţările şi jignirile curg de la începutul anului”, a spus Gabriela Baltag, precizând că unele persoane din C.S.M. jignesc în mod constant alte persoane din cadrul Consiliului. „Am ales să vin în această funcie pentru că am simţit că pot să fac ceva. În fiecare zi, mă gândesc că nu poate fi mai rău decât în ziua respectivă şi a doua zi e mai cumplit”, a mai afirmat judecătoarea. Gabriela Baltag susţine că ameninţările la care sunt supuşi membrii C.S.M. sunt variate. „De la cuvinte aruncate, de la mail-uri pe care le poţi primi pe grupul membrilor C.S.M…. Eu le păstrez, pentru că dacă într-o zi o să mi se întâmple ceva… […]. Când am plecat de acasă i-am lăsat soţului câteva date ca în cazul în care mi se întâmplă ceva să poată contacta un coleg, un apărător”, a afirmat magistrata.
La aceeaşi televiziune, judecătoarea Gabriela Baltag a susţinut, referitor la înregistrarea în care apare inspectoarea Mihaela Focică, că aceasta este parte dintr-o „poveste”, iar Inspecţia Judiciară este o „miză mare”.
„Am ascultat-o (înregistrarea – n.r.) în acelaşi moment în care a apărut şi în presă. A doua zi dimineaţă am primit o altă sesizare de la inspectorul judiciar. Chestiunea aceasta urmează să fie analizată, potrivit votului de ieri (joi – n.r.). Eu pot să vă spun că Inspecţia Judiciară în această poveste, în acest plan, a reprezentat o miză. O miză mare, începută din primăvară, cu propuneri ciudate, venite din partea unor membri ai C.S.M.. Ei voiau să se modifice fie modalitatea de selectare a inspectorilor, fie chiar o procedură de schimbare din funcţie a conducerii Inspecţiei. Prima dată am crezut că e un mesaj sau e dorinţa unor membri din Consiliu de a împlini aşteptările colegilor noştri pentru că, într-adevăr, I.J. poate, trebuie reformată. Eu, personal, am simţit acest lucru. Dar nu vorbesc despre mine aici, vorbesc despre colegii mei, despre ce aşteaptă sistemul. Nimic din ce aşteaptă sistemul nu este în acele propuneri. Nicio revizuire a mandatelor ca durată, ca modalitate de ocupare, ca număr, ca procedură de selecţie”, a explicat Gabriela Baltag.
Atunci când un om de talia şi calitatea doamnei Baltag descrie atmosfera de teroare instituită în C.S.M. de multă vreme şi care continuă să se manifeste şi în noua sa componenţă, toţi cei cu responsabilităţi nu doar morale, ci decizionale şi legislative din această ţară ar trebui să se sesizeze şi să treacă la măsuri imediate şi radicale. Mai ales atunci când doamna Baltag face cutremurătoarea mărturie pe care mă simt obligat să o reiau şi subliniez: „De la cuvinte aruncate, de la mail-uri pe care le poţi primi pe grupul membrilor C.S.M…. Eu le păstrez, pentru că dacă într-o zi o să mi se întâmple ceva […]. Când am plecat de acasă i-am lăsat soţului câteva date ca în cazul în care mi se întâmplă ceva să poată contacta un coleg, un apărător”.
Atunci când un membru al C.S.M. simte că asumarea acestei calităţi, în care a fost aleasă de colegii săi judecători, să le reprezinte conştiinţa profesională, onoarea şi demnitatea, simte că această poziţie poate fi o capcană şi că membrii oneşti, nepromovaţi de S.R.I. în Consiliu pot face obiectul unor presiuni, şantaje, sau, şi mai grav, al unor înscenări care să-i ducă la distrugerea carierei şi să-i arunc, posibil, nevinovaţi în spatele gratiilor (şi nu este nici primul şi, cu siguranţă, încă nici ultimul magistrat care face astfel de mărturisiri şi afirmaţii!), înseamnă că lucrurile au ajuns la un stadiu de-a dreptul periculos, inacceptabil, iar acestei atmosfere şi acestui sistem terorist trebuie să li se pună neîntârziat capăt.
P. S. Traian Băsescu, ticlosul care, la inspiraţie străină, a Statelor Unite a creat acest sistem criminal, nu se potoleşte şi cu tupeul nemăsurat şi limbariţa caracteristică unui matelot needucat iese periodic la drumul mare pentru a da lecţii ba de etică, ba de cinste şi corectitudine, ba de patriotism. (Trebuie făcută precizarea-care explică faptul că am ataşat acet
P. S. tocmai acestui text – că idea protocoalelor secrete S.R.I.-Parchete şi, ulterior Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a venit din senin. Ele au fost iniţiate de C.S.A.T. şi semnate după vizita făcută la Bucureşti de Robert Mueller, la acea dată director al F.B.I. şi întâlnirile acestuia cu Băsescu, Monica Macovei, Laura Codruţa Kovessy şi compania şi instructajul făcut cu acest prilej, că doar dl Mueller nu se deranjase până în România nici din dorinţa de a o cunoaşte pe diva Macovei, nici de dragul ochiului frumos al lui Băsescu, ci pentru a se asigura de punerea în funcţiune în colonia de la graniţele răsăritene-deocamdată-ale N.A.T.O. şi Uniunii Europene a sistemului care să confere S.R.I. dominaţia absolută asupra justiţiei. O precizare suplimentară. Acest domn Mueller este una şi aceeaşi persoană care, după ce Donald Trump l-a concediat de la conducerea F.B.I. pe Jamesc Comey, pentru încercarea, până acum reuşită, de a o exonera pe Hillary Clinton de culpa-penală-de utilizare în vremea când era secretar al Departamentului de Stat a unui sistem de calcul şi a unei adrese de mail nesecurizate, de pe care s-au transmis şi pe care s-au primit mii, zeci de mii de mail-uri cu caracter secret a fost numit de procurorul general adjunct american-procurorul general Jeff Sessions, care potrivit legislaţiei americane este şi ministru al justiţiei, poate află şi dl Hans Klemm acest „mic” amănunt care pare a-i scăpa, s-a autorecuzat în acest caz… – investigator special al F.B.I. pentru cercetarea eventualelor implicări ale Federaţiei Ruse în alegerile prezidenţiale americane din 2016 şi posibilelor legături dintre Rusia şi Trump şi echipa lui de campanie).
Cum spuneam, pe Băsescu îl mănâncă nu doar limba, ci şi pielea. Fiindcă în mod normal ar trebui să fie fericit că încă nu putrezeşte la ocnă, cum ar merita din plin pentru nenumăratele ticăloşii comise. El s-a trezi[3] să dea lecţii de luciditate politică şi de patriotism (o culme a obrăzniciei, când vin de la el!) şi anume… exact în problema relaţiilor cu Ucraina. Se face că uită că, în perioada celor două mandate prezidenţiale, a avut de două ori, în 2007 şi 2012, posibilitatea ca, la expirarea celor 10 ani pentru care Emil Constantinescu şi Adrian Severin semnaseră odiosul Tratat de Bază cu Ucraina, un act de trădare de ţară, fiindcă a fost semnat fără a se restabili dreptul istoric asupra unor teritorii româneşti furate (Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei, Insula Şerpilor), să solicite, conform clauzei corespunzătoare a acestui tratat, cu şase luni înainte de expirarea celor 10 ani sau înainte de expirarea perioadelor de câte cinci ani de prelungire automată, renegocierea tratatului. Personal, în emisiunile mele de la Sigma TV, atât în 2007 cât şi în 2012, l-am atenţionat şi i-am cerut în mod expres să uzeze de clauza tratatului şi să solicite renegocierea. Nu a făcut-o. Motiv care mă îndreptăţeşte să-i spun: „Lăutare Lae Chioru’, mergi şi cântă la altă masă maneaua dezgustătoare a „patriotismului şi interesului naţional” cu care încă mai încerci să-i mai prosteşti pe din ce în ce mai puţinii care te mai suportă şi mai pleacă urechea la chelălăielile tale!”
– Va urma –
——————————————-
[1] Cotidianul.ro, 21 septembrie 2017, Reacția lui Iohannis în cazul Daniel Dragomir. Președintele „nu a urmărit” în detaliu, dar…
[2]Cotidianul.ro, 22 septembrie 2017, Mărturia judecătoarei Gabriela Baltag. Un maidan numit CSM: „A doua zi e mai cumplit”.
[3] Cotidianul.ro, 24 septembrie 2017, S-a înarmat pe Facebook. Băsescu trage cu „cartușul” în Iohannis.
Autor: Eugen Zainea
Sursa: Art-Emis
Adauga comentariu