Singura forță electorală pare a fi exclusiv numai aceea a pixului, excluzându-i pe alegători

Până și cei mai înverșunați adversari ai perdanților alegerilor și-au schimbat atitudinea față de procesul electoral viciat. S-a votat cu masca pe față într-un adevărat tur de forță pus în scenă de autorități nu foarte diferit de o situație de război. Pentru ce a fost necesară o asemenea monstruoasă dovadă de instigare la dezordine pe fondul contrar al situației deja stabilizată legal, rămâne o întrebare.Setea de putere câștigată în orice condiții, ascunde boli grave, nu numai de natură morală. Împinși spre urnele de vot, în contextul unei obligații care în fapt nu există, românii au ales nu foarte diferit de modul,în care acest fapt se întâmpla în comunism.
Singura forță electorală pare a fi exclusiv numai aceea a pixului, excluzându-i pe alegători. Proiectul de turmă este singurul generat în perspectivă electorală și postelectorală. Mecanismul prin care au fost aplicate decizii și opțiunile majorității este unul al propagandei. Pericolul epidemic a fost subestimat pentru perioada votului în mod suspect.
Alegerile au fost, se pare, în totalitate, o perfectă operare a pixului din mâna unei persoane cu intenție, care are prea multă putere, oricum mult mai multă decât îi este atribuită legal.
Recordurile epidemiei din aceste zile se suprapun unui sistem care nu a reușit să contracareze eficient situația de criză prin alegeri. România dovedește în continuare cinism, incopetență în abordarea corectă a realității, barbarie instituționalizată.
Nu STS-ul cu tabletele sale, nu contracararea fenomenului spălării banilor lăsată pe mâna unor majordomi, nici măcar ameliorarea comunicării publice în formate minim adecvate nu se regăsește în cazuistica zilei. Avem deja rezultatele pentru un drum spre nicăieri, care va culmina cu autostrada celor trei mări. În tot acest infern, blamata Curte Constituțională face mici corecturi, care deși stângace sunt niște precedente pozitive.
N-ar fi rău să se apuce de treabă in extenso, pentru că CCR-ul pare a fi ultima soluție, găsind, în aceste vremuri prea de tot șubrede, un mod nesperat pentru gesturi reparatorii.

Autor: Ioan Vieru

Sursa: cotidianul.ro