Gala premiilor UNITER a fost mereu un eveniment unghiular în viața culturală românească, a beneficiat de mare audiență la nivelul publicului, deoarece implica clasarea și premierea celor mai valoroși actori și regizori români de teatru. Celor care nu sunteți familiari cu evoluția post 1989 a fenomenului teatral românesc, vă zic doar că, din fericire, sălile au fost mereu pline la reprezentațiile trupelor locale sau a celor itinerante din ultimele decenii, intelectualii bucureșteni sau din provincie preferând această formă de divertisment cu valențe culturale certe.
În acest an Gala premiilor UNITER s-a împotmolit grav într-un protest gregar, semnat de circa 1000 de cetățeni la inițiativa regizoarei Carmen Lidia Vidu (ce nume predestinat promovării nimicului!) care, motorizată de cei de la DECLIC, îndeamnă la huiduirea juriului UNITER pentru nominalizările viitorilor premiați. Nu vă dau prea multe detalii despre motivația regizoarei, dar trebuie să știți că dânsa contestă nominalizarea unui regizor, Andriy Zholdak, care e acuzat de ”agresiuni psihologice și fizice asupra actorilor cu care lucrează” (necertificate de teatrele unde acesta regizează), respectiv e contestată nominalizarea actorului Alexandru Repan, pentru că a primit certificat de colaborator al Securității înainte de 1989. Personalitățile prestigioase din managementul teatrelor (Tompa Gabor, Cristian Hadji-Culea, Alexandru Boureanu) au explicat incorectitudinea acțiunii regizoarei Vidu, arătând că avem de-a face cu un protest inadecvat, provenit din implementarea ideologiei de tip cancel-culture, deci că protestul trebuie ignorat, chiar din considerente strict profesionale.
Pe fondul timidității juriului și al presiunilor mediatice orientate de partea lui Vidu, regizorul Silviu Purcărete a protestat într-un mod caracteristic marilor spirite, anunțându-și retragerea din competiția unde fusese nominalizat, prin următoarea scrisoare cu valoare de manifest cultural:
”SENATULUI UNITER
Domnule Preşedinte,
Dragi colegi,
Odată demascat, cum aflu, că am 72 de ani, că sînt de parte bărbătească, ca să nu mai pomenim, Doamne fereşte, şi de alte beteşuguri incorecte politic, mi-am dat şi eu seama că nominalizarea mea pentru un premiu de regie este în răspăr cu aşteptările unor tineri confraţi şi surori şi generatoare de agitaţie şi indignări.
Mulţumind adînc celor cinci membri ai juriului pentru «rătăcirea» de a mă fi înscris pe lista candidaţilor la premiu, vă rog sa luaţi în considerare retragerea mea dintr-o competiţie pe care nu mi-am dorit-o şi nu mi-o doresc neapărat şi care provoacă atîta amărăciune şi parapon.
Se ştie că în vremuri grele, cu resurse de hrană împuţinate, mamiferele bătrîne sînt îndepărtate şi sacrificate pentru salvarea exemplarelor tinere, iar noi trăim, într-adevăr, vremuri grele.
Spre împăciuire şi armonie, propun ca, în locul candidaturii mele, juriul sau chiar Senatul însuşi să desemneze pe unul din tinerii sau, mult mai corect, pe una din tinerele leoaice ale regiei românești.
Nimic ironic, doar respect pentru vocea Naturii!
Cu mulţumiri şi deosebită stimă,
Silviu Purcărete
20 Martie 2023”
Recunoașteți conținutul similar cu cel al protestului de-acum câțiva ani al marelui actor Alain Delon, ce fusese contestat de către americani prin motivații asemănătoare cu cele ale Vidu-DECLIC, pe care-l voi reda în P.S., spre utilă aducere aminte.
Să mai rețineți în completare și mesajul lui Tompa Gabor, directorul general al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, care zice, referindu-se la regizoarea Vidu și acoliții săi, că „acest tip de activism neobolșevist, influențat de ideologia «woke» și «cancel culture», este deosebit de nociv și pune în pericol creațiile artistice de mare valoare”.
Mie îmi este limpede că prin contestarea reușită a evenimentului UNITER, plus reacțiile aferente, se marchează dominația proletcultismului de tip secol XXI în viața culturală românească. Și așa cum dezbaterea publică a fost schilodită, ajunsă azi total neînsemnată, sau cum cea politică a fost anulată, iar civismul ucis, lipsa de solidaritate pentru susținerea valorilor ce-au mai rămas în mediul cultural va genera și aneantizarea acestui spațiu, de unde se mai adapă cei care încă luptă ca să-și păstreze normalitatea vieților lor, oricum atât de târnosite.
Cozmin Gușă
P.S. Protestul lui Alain Delon, atunci când Academia Franceză de Film i-a acordat premiul Palme D’or pentru întreaga carieră, iar un grup american a făcut o petiție prin care cerea Academiei, la modul imperativ și agresiv să nu-i acorde premiul, afirmând că actorul ar fi fost de-a lungul întregii sale vieți „rasist, sexist și antiprogresist”:
„Eu nu prea mai am de stat mult pe-aici, am avut o viață lungă și extraordinar de frumoasă, într-o lume care măcar pretindea că e normală la cap. Am avut femei frumoase, mâncare bună, prieteni de calitate. Și slavă cât cuprinde, nu că mi-o doream neapărat, dar asta mi-a adus dragostea și prețuirea oamenilor, care nu poate fi cuantificată. În consecință, transmit Academiei că poate să dea curs petiției, acest trofeu mă interesează foarte puțin spre deloc.
Mă interesează însă, chiar mă îngrijorează enorm, încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității.
Aceasta țară (Franța, n.m.) a generat și a cunoscut pe propria piele ororile unui iacobinism robespierian, practic atunci francezii au încetat să mai fie o națiune măreață, pe placul lui Dumnezeu.
Chiar și amicul meu, Gerard (Depardieu – n.m.), a tulit-o în Rusia din două motive:
a. Să nu-i mai ia fiscul globalist din banii câștigați cu atâta trudă, cu eforturi anti-bahice considerabile și sudoarea „nasului” său celebru (râde zgomotos).
și
b. Nu mai putea cu “corecții”! Ajunsese la un moment dat să se plângă că în toată echipa de filmare nu mai are decât doi francezi, și ăia pe la cabluri și lumini.
Cum naiba, – mă întreba – să faci filme despre celți și galii antici cu Hamid si Abdullah?
M-aș fi dus și eu după el, sincer, dar nu-mi priește clima, eu sunt mai sensibil la frig ca el …
Deci, să ia premiul cine vrea, dar vă rog, cu cuvintele marelui Hasek:
– Oameni, fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare, vi se ia și ultimul drept la a fi natură umană îndumnezeită! – doar nu am / ați înnebunit chiar cu toții ca să „luăm lumină” tocmai din SUA, țară a lui Antihrist, căzută ireversibil în hăul corectitudinii politice și al relativismului moral.”
Autor: Cozmin Guşă
Adauga comentariu