Și acum, haideți să ne imaginăm cum s-a țesut această pânză de păianjen, pas cu pas, cu răbdare de păianjen care știe că prada nu fuge nicăieri. Totul a început cu un fumigenă aparent inofensivă: reforma pensiilor speciale. Ah, ce subiect fierbinte, ce strigăt de revoltă populară! „Tăiem din privilegiile lor, ale pensionarilor cu pensii nesimțite, ca să dăm la cei săraci!” – urlau ei la televizor, în parlament, pe rețelele sociale, inclusiv un vicepremier oengist.
Populația, obosită de inechități, a mușcat momeala. Proteste, dezbateri, sondaje – toată lumea vorbește despre pensii. „Da, să tăiem! Să fie dreptate!” Era un subiect care aprindea pasiuni, dar nu atingea nucleul puterii. Doar că asta era ca să obișnuiască publicul cu ideea de „reformă impusă”. Creezi întâi urgența, necesitatea, apoi vii cu „soluția”.
Mass-media, alimentată de aceleași surse, repetă în buclă: PNRR-ul cere asta, Europa cere asta. Nimeni nu întreba cine a băgat în PNRR reforma pensiilor speciale, dar hei, sună bine, nu?
Apoi, după ce lumea era deja obișnuită să înghită pastila „reformei pentru bani europeni”, au trecut la actul doi. Ghinea, cel care a scris PNRR-ul, scoate asul din mânecă: CSM-ul trebuie să fie sub control politic! Adică CSM-ul, care e garantul independenței justiției, trebuie controlat de celelalte 2 puteri politice.
Macovei, fost MJ, pusă de Soroș cu un telefon dat fostului Președinte Băsescu, conform declarațiilor lui Udrea , preia ștafeta: Da, justiția blochează reformele! CSM să fie pusă sub control politic. Birchall, tot fost MJ, vorbește și ea tot pe aceeași limbă.
Vedeți cum s-a schimbat discursul? De la pensii – un os aruncat mulțimii ca să mestece – la justiție, ținta reală de la bun început. Nu puteau să vină ei din prima și să spună: „Hei, români, vrem să punem mâna pe judecători, să-i controlăm politic, ca să nu ne mai deranjeze nimeni!” Nu, ar fi fost prea brut, prea evident. Așa că au început cu pensiile, un subiect populist, ușor de vândut ca „lupta anti-corupție”, specialitatea lui MJ Macovei.
Au creat dependența de PNRR – „fără reforme, nu bani!” – și au folosit-o ca ciocan. Mai întâi, obișnuiesc populația cu ideea că Bruxelles-ul dictează totul: până acum se foloseau de MCV-ul expirat din 2010, pe care niciun ministru nu l-a contestat oficial, cum de PNRR.
Era un plan perfect: manipulezi emoțiile cu pensii, creezi urgență cu bani europeni, și la final, lovești în inima sistemului – justiția independentă. Pentru că o justiție sub control politic înseamnă putere absolută. Fără judecători care să-ți blocheze afacerile, fără anchete incomode.
Populația a fost un spectator care a aplaudat primul act, fără să vedem că finalul era capturarea întregului teatru. Acum, treziți-vă: ținta lor nu au fost niciodată pensiile. Alea erau doar perdeaua de fum. Ținta era justiția, de la început. Și dacă nu oprim asta acum, mâine vom plăti cu libertatea noastră.
P.S. Și ca să înțelegeți cum stau cu moralitatea cei din USR, priviți și către ME Miruță, care declară că i-au fost acoperite toate cheltuielile de deplasare de către un stat străin, Arabia Saudită. Finanțarea, dincolo de probleme morale, poate pune chiar probleme pe zona de corupție.
Acum înțelegeți de ce am protestat pe treptele ICCJ?
Autor: Silvia Uscov
Adauga comentariu