Sfaturi pentru FMI

O scrisoare deschisa catre domnul Jeffrey Franks, reprezentantul FMI pentru Romania.
cc. Mr. Traian Basescu, Presedintele Romaniei, Mr. Emil Boc, primul ministru al Romaniei, Mr. Mugur Isarescu, Governatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mrs. Roberta Alma Anastase, Presedintele Parlamentului roman.

Draga domnule Franks,

In cele ce urmeaza, oferim cateva sfaturi Fondului Monetar International (FMI), o institutie care tine mortis sa dea sfaturi si ordine tuturor guvernelor privitor la modul in care ele ar trebui sa conduca si gestioneze tarile din jurisdictia lor.Aceste sfaturi ale FMI-ului se adapa de la izvorul unei ideologii comune(ideologia neo-liberala) si prescriu aceleasi solutii depasite, epuizate si discreditate.

De pilda, privatizarile si dereglementarile pe scara larga, inspirate de ideologia prevalenta in epoca Reagan-Thatcher, au produs rezultate amestecate. Chiar in circumstantele cele mai favorabile, ca in cazul Marii Britanii, rezultatele au fost dezamagitoare si s-au soldat cu mai multe esecuri. Caile ferate britanice sunt administrate de sectorul privat dar subventionate de guvern; caile ferate franceze sunt de stat. Nu-i greu de ghicit care dintre cele doua state are un sistem feroviar mai bun. Aeroporturile britanice sunt privatizate; cu toate acestea, performanta aeroportului Heathrow este deplorabila ( investitorii care au cumparat actiuni au facut insa o gramada de bani in momentul privatizarii sale)

Chiar dupa criza financiara, care a batut in cuie cosciugul presupuselor virtuti ale “pietei libere” si “eficientei de piata”, este de remarcat prezenta remanenta a unor grupari ideologice (si indivizi cu o agenda proprie) care promoveaza privatizarea cu toptanul a companiilor de stat din tarile in curs de dezvoltare sau in tranzitie.

FMI-ul este un paradis pentru acesti ideologi, un promotor agresiv si crud al privatizarilor in masa ale intreprinderilor de stat.

Strategiile si tacticile dumneavoastra sunt condamnate pe buna dreptate de expertii,profesorii si practicienii din domeniul economic, pentru cruzimea, ineficienta si raul de neacceptat care il produc asupra popoarelor.

De indata ce FMI-ul are la mana un guvern, il imboldeste, il impinge si-l ademeneste sa duca la implinire rancedele, chiar otravitele sale retete din trecut: liberalizati toate pietele, generati cash vanzand rapid activele (assets) nationale strainilor, privatizati tot ce mai are statul, altfel spus, curmati posibilitatea guvernului de a mai da directie dezvoltarii economice a tarii ( privitor la guvernele care depind de asistenta sa, FMI pretinde cu condescendenta ca acestea nu pot decat sa produca esecul dezvoltarii economice)

Desigur, daca o tara doreste sa intre in Uniunea Europeana sau a fost primita recent , guvernul ei resimte si mai multe constrangeri si incatusari cand isi stabileste politicile sale economice, sociale si fiscale iar in final, odata cu intrarea in zona euro, chiar si in privinta politicilor sale monetare.

Guvernul Romaniei, la presiunea FMI-ului, intentioneaza sa lanseze un al doilea val de privatizari pe scara larga a marilor intreprinderi de stat care au mai ramas in picioare dupa primul val. FMI-ul a cerut privatizarea Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC), singura mare banca romaneasca comerciala universala care nu se afla in mainile strainilor. CEC-ul are 3.4 milioane de clienti, active (assets) in valoare de 3.1 miliarde si detine cea mai extinsa retea de sucursale; practic, din cele 1000 de sucursale care deservesc regiunile rurale din Romania, CEC-ul detine 870 ! (Roland Berger Consultants, 2010).

In acest caz, Guvernul Romaniei a incercat sa opreasca sau sa amane procesul de privatizare, cautand modalitati de crestere a capitalului Casei de Economii si Consemnatiuni dar EU si FMI s-au situat pe pozitia ferma ca fondurile publice nu trebuie sa fie indreptate catre capitalizarea CEC-ului.

Desigur, aproape toate bancile austriece, irlandeze, spaniole, germane, britanice, fie ele private sau de stat, au primit injectii de capital (equity injections) si credite garantate de guvernele lor a caror sursa a fost deseori fondurile de urgenta europeene si finantarile FMI puse la dispozitia tarilor respective; aceste fonduri sunt de obicei administrate de FMI, cel care are grija ca directivele Uniunii europeene sa fie puse in practica.

De exemplu, bancile austriece Erste Group si Raiffeisen International, care detin si controleaza cele mai mari banci din Romania, au primit de la statul austriac o injectie de capital, prima de 1.22 miliarde euro iar cea de-a doua de 1.75 miliarde. In plus, Republica austriaca garanteaza obligatiunile emise de aceste banci pana la valoarea de 6 miliarde si respectiv 10 miliarde de euro. Atat in Europa cat si in Statele Unite,bancile private si privatizate au cauzat cea mai severa criza financiara din ultima jumatate de secol. Unele banci private au trebuit nationalizate pentru ca sistemul financiar sa nu se prabuseasca. Iata « dovezi empirice « covarsitoare in sprijinul dogmelor FMI!

Afirmatia lui Michael Lewis ca astazi avem socialism pentru banci si capitalism pentru noi ceilalti ( in cartea sa The Big Short, 2011) ar putea descrie politicile FMI.

Guvernului roman i “se ordona” insa de catre FMI sa nu-si sustina singura banca comerciala pe care statul o mai detine. Sa ne reamintim ca jumatate din bancile din Polonia sunt detinute sau controlate de stat. China, India, Brazilia si nenumarate alte state refuza sa cedeze complet controlul asupra sectorului bancar in favoarea “fortelor pietii” si sunt inca si mai hotarate sa nu lase sectorul bancar sa intre pe maini straine.

Chiar Canada si Statele Unite, tari favorabile pietei, nu permit strainilor sa le controleze bancile. In Canada, nu exista control de stat al bancilor comerciale dar nici un actionar (sau grup de actionari cu interese comune) nu poate detine mai mult de 10% din actiunile cu drept de vot emise de o banca iar investitorii straini, luati la un loc, nu pot detine mai mult de 20% din actiuni cu drept de vot. Iar Canada este cunoscuta a avea cel mai bun sistem bancar din lume, unul dintre putinele care a ramas neatins de furtuna financiara din anii 2007-2008.

Care sunt solutiile pentru CEC?

In primul rand, guvernul roman trebuie sa declare: CEC-ul nu va fi privatizat in totalitate. In masura in care profitul nedistribuit nu-i va permite bancii sa-si mareasca destul de repede gradul de capitalizare pentru a indeplini standardele internationale (Based III), guvernul ar trebui sa privatizeze in mod partial CEC-ul si numai atat cat sa-i permita o capitalizare adecvata. Actiunile sale trebuie sa fie listate la bursa.

Guvernul ar trebui sa stipuleze ca doar cetatenii romani si entitatile in proprietatea romanilor vor fi autorizate sa detina actiuni la CEC.

Dar sa fie clar: FMI-ul nu intelege, sau nu vrea sa inteleaga ca alternativa la completa privatizare este o mai buna guvernanta corporativa a intreprinderilor de stat si a celor aflate sub controlul statului.

“ Poate cea mai notabila schimbare in practica intreprinderilor de stat este faptul ca guvernanta corporativa s-a schimbat in mod semnificativ in ultimul deceniu si jumatate. Multe intreprinderi de stat si-au schimbat statutul de infiintare pentru a-si imbunatati guvernanta interna, pentru a include directori din exterior in consiliile lor de administratie , pentru a furniza stimulente managerilor care obtin performante bune si a profesionaliza managementul…

In primul rand, companiile de stat, care au privatizat o parte din actiunile lor prin emiterea de actiuni, au trebuit sa atraga investitori prin auto-impunerea de limite capacitatii guvernului de a extrage resurse din aceste companii. In acest scop, managementul a fost profesionalizat, indivizi din afara companiei, au fost invitati sa devina membrii in Consiliul de Administratie si sa monitorizeze performanta companiei, iar disciplina emiterii de rapoarte financiare publice a fost imbunatatita. Listarea la bursa, pentru a vinde actiuni sau obligatiuni, a fortat companiile de stat sa respecte standarde contabile recunosute si acceptate pe plan international , sa emita rapoarte financiare trimestriale, si sa angajeze companii de audit ca PricewaterhouseCoopers, Ernst & Young, and KPMG. Datorita monitorizarii actionarilor (shareholders), supravegherii intreprinsa de regulatorii pietei de capital (cum ar fi Securities and Exchange Commission) si angajarii companiilor de audit, a devenit mai greu pentru managerii companiilor de stat sa fure profiturile sau sa foloseasca practici de contabilitate frauduloase – nu este imposibil, dar mult mai greu…

Rezultatul final este o imbunatatire semnificativa a guvernantei corporative, a discipinei emiterii de rapoarte financiare publice si a controlului finaciar. » (The Return of State-Owned Enterprise: Should We Be Afraid?, Francisco Flores Macias and Aldo Musacchio, Harvard International Review, April 4, 2009)

“Bancilor de stat ar trebui sa li se ceara sa opereze pe baze economice. Aceasta necesita un personal competent si sisteme interne eficiente…Masuri de guvernanta adecvate…pot asigura competenta cadrelor superioare ale bancii, al caror mandat si libertate sunt de a implementa aceleasi sisteme si controale care ar fi adoptate de catre orice banca privata prudenta”(State-owned Banks…Practical Policy Decisions in a World Without Empirical Proof”, A. Micheal Andrews, IMF Working Paper, October 2005)

Peste tot in lume, guvernele cauta sa imbunatateasca guvernanta corporativa a intreprinderilor lor de stat. Cand luam in consideratie avantajele si dezavantajele companiilor privatizate fata de companiile de stat, balanta se apleaca in favoarea celor de stat cu conditia ca acestea din urma sa fie bine guvernate. O companie de stat bine guvernata si bine gestionata ofera beneficiile eficientei ei tuturor cetatenilor unei tari, nu numai actionarilor ei.

Din cele 100 de mari companii canadiene (dupa venit), 13 sunt de stat. Dintre cele mai mari companii din lume, pe baza valorii lor la bursa, patru sunt intreprinderi de stat.

La Forumul Economic Mondial de la Davos, editia 2011, reprezentantii Chinei si Indieie si-au manifestat pe fata dispretul fata de modelul economic neo-liberal atat de drag unor state occidentale si promovat cu o fervoare induiosatoare de catre FMI si Banca Mondiala. Bineinteles ca,toate guvernele inteligente stiu insa ca trebuie sa imbunatateasca guvernanta intreprinderilor lor de stat.

Iata exigentele la care ar trebui supuse intreprinderile de stat pentru a le imbunatati guvernanta si a asigura viabilitatea si eficienta lor:

1. Oricand este posibil, deschideti piata competitiei; intreprinderile de stat, fiind nevoite sa intre in competitie, vor adopta practicile manageriale si de guvernanta menite sa le aduca succes.
2. Transformati intreprinderile de stat in intreprinderi hibride in care investitorii privati pot sa detina o parte din capital in timp ce statul retine controlul; o intreprindere de stat, detinuta partial de catre investitorii privati si care isi listeaza actiunile la bursa, va trebui sa respecte toate regulile si reglementarile autoritatilor pietelor de capital. Daca doreste sa-si mareasca si mai mult capitalul prin emiterea de actiuni si obligatiuni, va trebui sa dea dovada ca opereaza in baza unei guvernante superioare.
3. In final, daca intreprinderea de stat nu isi imbunatateste performanta, optiunea privatizarii poate fi reactivata.

CEC-ul poate juca un rol vital in economia Romaniei in calitatea sa de banca detinuta si controlata de stat. Unele programe de asistenta financiara acordata intreprinderilor mici si mijlocii precum si sectorului agricol recurg la garantii guvernamentale pentru creditele bancare. Aceste programe au fost concepute pentru a ajuta intreprinzatorii si agricultorii romani sa acceseze fondurile europeene destinate Romaniei sub diferitele programe de “convergenta”. Foarte putin insa s-a realizat! Aceste fonduri importante,de ordinul miliardelor de euro, raman nerevendicate si necheltuite, un adevarat scandal pentru o tara in agonie precum Romania.

CEC-ul ar trebui sa devina, la solicitarea guvernului, principalul motor al unui program dinamic de asistenta financiara si tehnica pentru intreprinzatorii si agricultorii care solicita aceste fonduri europeene.

Prin lege (“o lege a modernizarii intreprinderilor de stat”), guvernul ar trebui sa oblige CEC-ul si intreprinderile de stat sa adopte cele mai perfectionate principii si procese de guvernanta:

1. Guvernul ar trebui sa numeasca un consiliu de administratie al carui membrii sa fie in majoritate independenti; prin “independenta” se intelege faptul ca un membru al consiliului sau orice persoana aflata in legatura cu el, nu are nici un interes personal sa influenteze deciziile respectivei intreprinderi de stat, nu primeste recompense banesti in afara celor anuntate public si care-i se cuvin in calitate de membru al consiliului de administratie.

2. Orice tranzactie intre companie si o entitate sau individ legate de consiliu sau managemnet(related-party transactions) trebuie sa fie facuta publica; acel membru al consiliului sau al management-ului care are un interes intr-o astfel de tranzactie nu trebuie sa participe la discutii si sa ia decizii privitoare la tranzactie.

3. Trebuie sa fie creata o comisie de audit precum si un comitet de guvernanta si etica; intreprinderile de stat trebuie obligate sa accepte auditarea de catre firme de audit recunoscute pe plan international.

4. Trebuie sa i se ceara consiliului de administratie adoptarea unui cod de etica care sa fie publicat pe site-ul de pe internet al intreprinderii si in raportul ei anual.

5. Trebuie sa i se dea consiliului de administratie responsabilitatea de a numi si fixa remuneratia cadrelor superioare ale companiei dar cu aprobarea guvernului. .

6. Trebuie impusa transparenta deplina; in mod special,intreprinderile de stat ar trebui :

• sa publice un raport anual disponibil pe situl lor internet continand toate informatiile relevante despre operatiunile si indicatorii lor de performanta;de asemenea rapoartele lor financiare verificate de firme de audit externe; toate informatiile despre intreaga retributie a membrilor consiliului si a cadrelor superioare, expertiza si experienta membrilor consiliului de administratie, statutul lor de (ne)independenti, codul de etica, orice tranzactie care implica parti legate, etc.
• sa depuna raportul anual in parlament cu trei luni inainte de incheierea anului fiscal al companiei de stat; presedintele consiliului si presedintele-director general(CEO)trebuie sa se prezinte inaintea comisiilor de specialitate ale parlamentului pentru a raspunde tuturor intrebarilor si problemelor legate de performanta lor.

De exemplu, Fondul Proprietatea, in eforturile sale de a fi listat la bursa de la Bucuresti, a adoptat un numar de masuri de guvernanta pe linia propunerilor enuntate aici. Ar putea insa sa se amelioreze privind unele aspecte ale guvernantei. De exemplu, independenta membrilor consiliului de administratie nu este clar stabilita si un numar de membrii ai consiliului vadesc serioase conflicte de interese. Cu toate acestea,Fondul Proprietatea a facut un urias pas inainte in directia cea buna. Data fiind importanta sa participare in companiile de stat ( ca si in multe companii private) Fondul Proprietatea trebuie sa exercite presiuni asupra acestor companii pentru a le determina sa adopte rapid (in decursul unui an) principiile de guvernanta pe care el insusi le-a adoptat.

Mesajul nostru catre FMI este simplu: diversificati-va metodele; nu mai dati sfaturi depasite de vreme; incetati sa promovati politici expirate; cooperati cu guvernele tarilor cu care aveti acorduri, in imbunatatirea guvernantei intreprinderilor lor de stat.

Pentru guvernele din estul si centrul Europei, mesajul nostru este clar: intreprinderile voastre de stat bine guvernate sunt singurele parghii de control ale suveranitatii economice si politice a tarii care v-au mai ramas la dispozitie.

Aveti o datorie fiduciara si morala sa nu le lasati din mana!

autor: Prof. Acad. Yvan Allaire, Ph.D. (MIT) – Presedintele Institutului de guvernanta ale intreprinderilor private si de stat (Canada), Prof. Mihaela Firsirotu, Ph.D. (Mc Gill) – Facultatea de management, UQUAM (Canada)

Opiniile expuse in acest articol nu-i angajeaza decat pe autori.