Sfârşitul unei ere

Una dintre caracteristicile interesante ale sistemului financiar al SUA constă în conlucrarea deosebit de strânsă întreautorităţile monetare ale statului şi sectorul bancar privat. În fond, în foarte multe ţări acţiunile autorităţilor statului sunt subordonate intereselor sectorului financiar-bancar, dar situaţia SUA este specială din cauza modului direct în care se realizează această subordonare. În SUA s-a inventat conceptul unei bănci naţionale ale cărei acţiuni sunt deţinute de băncile private şi al cărei personal provine aproa­pe exclusiv din rândurile bancherilor angajaţi la aceste bănci. A­ceastă organizare perversă este cunoscută publicului larg şi faptul că populaţia americană nu are dorinţa să organizeze proteste pentru modificarea acestui mod de funcţionare a acestei instituţii cruciale pentru funcţionarea economiei naţionale este o mărturie vie a succeselor statului american în domeniul spălării creierelor cetăţenilor proprii. În cazul Trezoreriei federale situaţia este mai puţin evidentă, dar şi acolo se simte o influenţă clară a intereselor private asupra mecanismului decizional. Comitetul Consultativ de pe lângă Trezoreria SUA (Treasury Borrowing Advisory Committee) este format din reprezentanţii celor mai mari bănci americane şi are o influenţă serioasă asupra strategiei Trezoreriei americane. În timp ce majoritatea reprezentanţilor mass-media se limitează la reprodu­cerea declaraţiilor oficialilor americani făcute special pentru presă şi distribuţie publică, Redacţia Economică preferă să lucreze “cu materialul clientului” şi să analizeze documentele tehnice care arată starea reală a lucrurilor.

Pe 2 august a.c. Comitetul a trimis Tre­zo­reriei SUA o prezentare în cadrul căreia a fost analizată inclusiv poziţia dolarului în sistemul monetar internaţional. Pagina 35 a acestui document prezintă un interes deosebit din cauza aprecie­rilor făcute de autorii prezentaţiei:
“În condiţiile în care atât monedele percepute ca «oaze de siguranţă» [yenul şi francul elveţian] cât şi monedele ţărilor emergente [realul brazilian, rubla rusească] continuă să performeze mai bine decât dolarul, statutul de monedă de referinţă internaţională al do­larului american pare să se erodeze. Însuşi conceptul unei “mo­nede de referinţă” se bazează pe ideea de putere a unei monede şi nu pe ideea că moneda de referinţă este cea mai bună opţiune dintre opţiunile rele. Faptul că acum nu există alternative viabile pentru dolar este o victorie deşartă şi se văd semnele unui viitor în deteriorare”. Dacă analiştii băncilor americane au ajuns să aibă o asemenea opinie cu privire la viitorul dolarului, înseamnă că situaţia este într-adevăr foarte gravă. Economia americană a exploatat timp de mai multe decenii statutul special al dolarului. Datorită complicităţii obţinute prin coerciţie a ţărilor OPEC, petrolul produs în Orientul Mijlociu putea fi cumpărat numai în dolari, iar dolarul a fost mo­neda de referinţă în tranzacţiile internaţionale inclusiv în situaţiile în care niciuna dintre părţile contractante nu avea vreo legătură cu SUA. Astăzi, din ce în ce mai multe tranzacţii se fac fără referinţă la dolar, iar aliaţii de odinioară ai SUA din Orientul Mijlociu contemplă necesitatea introducerii unei proprii monede de referinţă re­gională din cauza deprecierii dolarului şi situaţiei economice din SUA.

Astăzi avem norocul să asistăm la sfârşitul unei ere. Era dolarului se încheie după şase decenii de dominaţie mondială incontestabilă. Era monedei unice europene se încheie înainte de a se începe. La momentul închiderii ediţiei, Bursa din Milano a îngheţat tranzac­ţiile din cauza căderii severe a preţurilor acţiunilor, iar obligaţiunile italiene şi spaniole nu mai găsesc cumpărători. Ministrul de finanţe al Italiei, Giulio Tremonti a declarat că partenerii asiatici (a se citi: China) i-au transmis următorul mesaj: “dacă nici Banca Centrală Europeană nu mai doreşte să cumpere obligaţiunile ita­liene, atunci de ce am face noi acest lucru?”. Se pare că Beijingul nu mai are do­rinţa să plătească pentru menţinerea în viaţă a proiectului european. Urmează un proces de resetare a sistemului economic glo­bal, proces dureros şi complicat pentru unii, plăcut şi benefic pentru alţii. Urmează să vedem cum se va poziţiona Ro­mânia în cadrul acestui proces.

sursa: cronicaromana.ro