Acum, când mai avem o săptămână până la primul tur al alegerilor prezidențiale și numai o zi până la votul de investitură pentru noul guvern, din ce în ce mai mulți oameni cu scaun la cap privesc, cu mâhnire, spectacolul politicianist la care se pretează o anumită parte a clasei politice și se întreabă: Oare ce ar fi zis Caragiale despre toate astea? Întrebare la care aș adăuga o alta, la fel de bine motivată și anume: Ce ar fi zis Tănase? Fiind vorba, desigur, despre Constantin Tănase, legendarul ctitor și mentor al Teatrului „Cărăbuș”.
Poate că vi se va părea forțată alăturarea, dacă ne gândim că într-o fostabordare cu pretenții elitare,teatrul de revistă este un gen minor sau chiar de-a dreptul vulgar. Iertat să fiu, dar, dacă cercetăm cu răbdare mărturiile vremii, vom vedea că genul acesta și-a avut valori autentice și s-a bucurat de aportul unor personalități de marcă. Adevăr pe care palmaresul teatrului „Cărăbuș”, ctitorit acum 100 de ani de Constantin Tănase, îl confirmă cu brio.
Cu aceste gânduri, m-am numărat, vineri, printre cei care au luat parte la manifestările organizate sub egida Teatrului „Constantin Tănase” pentru a marca centenarul acestui prestigios așezământ cultural al Capitalei și al țării. Primul eveniment l-a reprezentat vernisajul expoziției „100 de ani ai Teatrului de revistă”, în care regăsim peste o sută de prețioase mărturii documentare despre Constantin Tănase și despre compania Cărăbuș.De menționat în mod aparte faptul că această generoasă inițiativă a aparținut Valentinei Fătu, remarcabilă personalitate a teatrului-gazdă și reunește documente de epocă pe care văduva lui Constantin Tănase le-a donat Muzeului din Vaslui, județul de baștină al neuitatului artist. La rândul său, Muzeul județean „Ștefan cel Mare”, reprezentat la eveniment de către directoarea instituției, Ramona Mocanu, le-a donat Teatrului „Constantin Tănase” în ideea preluării și continuării creației marelui înaintaș.
Idee pe care în alocuțiunea sa, directorului teatrului, Vasile Muraru, exprimat-o în sloganul:”Tănase e cu noi”, în care ,simplu și firesc, regăsim și această profesiune de credință:”Noi, încercăm să ducem mai departe spectacolul de Revistă, acest gen atât de special, căutăm să înțelegem cum a fost și vrem să îl dăruim publicului de azi, care trebuie să ne cunoască așa cum îi suntem devotați Lui”. Fapt semnificativ, la ceremonia de inaugurare a expoziției permanente- care, de acum înainte, se va numi „Constelația Cărăbuș”- au fost reprezentate două entități fundamentale ale țării, pe care Constantin Tănase le-a respectat în mod deosebit și le-a slujit cu devotament:Armata, prin domnul general Cătălin Zisu și Biserica Ortodoxă Română, prin Preafericitul Timotei Prahoveanu,Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
În continuarea manifestării, gazdele au oferit plăcută surpriză invitându-ne să vizionam filmul”Vistul lui Tănase”, realizat în anul 1932 și căruia i-am regăsit, și astăzi, savoarea umorului inteligent și neiertător. Sub același generic „Tănase e cu noi”,vineri seara a avut loc prezentarea celui mai nou spectacol pus în scenă aici, la Sala Savoy și având titlul: „Suta lui Tănase”. Spectacol, al cărui scenariști au fost Vasile Muraru și Valentina Fătu, a reunit melodii și scenete antologice din cronica teatrului „Cărăbuș”. La rândul lor, Monalisa Basarab și Robert Emanuel au făcut oficiile de gazdă ai spectacolului în a cărui distribuție i-am întâlnit pe Liliana Mocanu, Ana Maria Donosa(o Josephyne Bakar de zile mari!),Miruna Birău,Nae Alexandru,Cristian Simion,Oana Ghioca, Diana Radu, Raluca Gusicov, Marcel Horobeț și George Hodor. La rândul lor, melodii mai vechi sau mai noi, care au făcut carieră pe scena teatrului de revistă, au fost readuse în actualitate datorită inspiratelor interpretări pe care li le-au dat Bianca Sârbu, Alin Gherghișan, Daniela Tănase, Alexandra Penciu, Irina Ionescu, Radu Ghencea, Cosmin Nistor. La reușita galei, a cărei scenografie a fost creată de Francesca Cioancă, au contribuit momentul acrobatic al Tatianei Fecioru, ca și prestația corpului de balet al teatrului și inspirata coregrafie a Oanei Cocârță și,deopotrivă, coloana muzicală compusă de Cristian Faur. Iar, pentru că este vorba despre un moment aniversar de o asemenea importanță, cred că se cuvine să le adăugăm celor menționați și pe textierii Sorin Petrescu,Robert Coravu și Andreas Petrescu și pe coregrafii Eduard Chirițescu și Valentin Roșca.
Am dorit în mod special să consemnez numele tuturor celor care, fiecare în felul său, a contribuit la succesul acestei noi montări, tocmai pentru a sublinia că adevărata cheie a succesului pentru Teatrul de revistă „Constantin Tănase” constă în aceea că lucrează o echipă unită și devotată, reunind numeroase personalități artistice și care pun mai presus de orice Valoarea,Inteligența și Curajul Creației. Ceea ce poate și trebuie să ne spună foarte mult în aceste vremuri tulburi în care unii sau alții încearcă și, din păcate, reușesc, să semene discordia oară și neîncrederea bolnavă. În aceeași ordine de idei înscriindu-se și secvențele recapitulative proiectate spre finalul spectacolului în care regăseam personalități de emblematice de ale căror nume și creații se leagă marile succese ale teatrului. Memento căruia aș sugera să i se adauge și numele compozitorului Radu Șerban, autor, împreună cu Aurel Storin(el însuși un devotat om al echipei teatrului),al primului musical românesc:”Cafeaua cu lapte de adio” care, dacă nu greșesc, s-a jucat aici, la teatrul „Constantin Tănase”.
După cum era de așteptat, o mare surpriză ne-a oferit, și de această dată, Alexandru Arșinel. Spun „surpriză” referindu-mă atât la admirabila sa lecție de tinerețe pe care ne-a oferit-o și cu această ocazie distinsul reprezentant al unei generații de aur a teatrului , cât și la împrejurarea că în recitalul său ne-a prezentat un monolog care, cu mai bine de treizeci de ani în urmă, a dat multe bătăi de cap trupei teatrului în confruntarea( nu chiar de pe poziții de egalitate!) cu cenzura politică. Scheci al cărui laitmotiv este „mi-e frică”și care, din nou spre regretul multora dintre noi, constatăm că dobândește deloc încurajatoare rezonanțe actuale.
Motiv în plus pentru a respecta și a prețui așa cum se cuvine nobila lecție a celui care a devenit și a rămas simbol al teatrului de revistă și de a face din zicerea „Tănase e cu noi” un nou fel de a da viața dictonului clasic „Râzând, îndreptăm moravurile”. Foarte adevărat, pe unele le îndreptăm, dar trebuie să încercăm să le stârpim pe cele dăunătoare binelui public și demnității colective! Primul test fiind,fără doar și poate, votul pe care îl vom da peste o săptămână și, foarte probabil, și în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale.
Vot după care nu cred că ar mai fi de bun augur să ne trezim că am ajuns tot la vorba lui Constantin Tănase:”Și cu asta ce-am făcut?”…
Autor: Șerban Cionoff
Sursa: Jurnalul.ro